Gânduri frunzărind un album…
Prof. Nicoleta Marinescu
Cu
emoție frunzăream albumul: Anotimpurile
poeziei lui Eminescu la Văratic
apărut din inițiativa stareței mănăstirii Văratec, stavrofora Iosefina
Giosanu, cu prilejul împlinirii a 170 de ani de la nașterea lui Eminescu, un
bun prilej de rememorări și amintiri.
Albumul
apărut în cadrul Centrului Cultural Spiritual Văratic, în limbile română,
engleză și franceză adună gânduri, interpretări, traduceri de poezii
din lirica eminesciană. Este o lucrare monumentală,
binevenită în spațiul nostru cultural; o fericită îmbinare între armonie și
frumos, smerenie și credință. În paginile albumului semnează personalități
autorizate în domeniu, într-un cadru creștin, apropiat poetului vremii.
Mi-am amintit de
vizitele făcute la mănăstirile Neamțului, de rolul acestor
așezăminte în dezvoltarea culturii naționale. Existau biblioteci în cadrul
mănăstirilor, dar și biblioteci personale ale unor măicuțe. Bolintineanu
amintea în scrierile sale de biblioteca unei măicuțe-Eugenia- de la Văratic
care avea toate lucrările apărute în limba română până la acea vreme.
Ținutul
Neamțului este un tezaur viu de obiceiuri, tradiții, creații populare. Mulți
scriitori, poeți, culegători de folclor au găsit aici, cel mai bun izvor din
care au cules creații nemuritoare. E
locul în care mulți oameni de cultură și-au găsit inspirația.
La
Văratic puteai să o întâlnești pe Zoe Dumitrescu Bușulenga-devenită peste ani
maica Benedicta-, pe Ștefania Velisar Teodoreanu, Valeria Sadoveanu, Cornelia
Pillat, pe Calistrat Hogaș, pe Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Dimitrie
Bolintineanu, Ion Creangă, Veronica Micle, Mihai Eminescu…
Mi-l
amintesc- cu emoție, într-una din vizitele mele la Văratic, așezat la o masă,
pe o terasă, scriind, pe cel ce a devenit
mitropolitul Bartolomeu Anania. Maica stareță Iosefina Giosanu își amintea că
acesta "toată săptămâna o petrecea la masa de lucru și scria,
scria, scria... Duminica și în sărbători lăsa însă masa de lucru pentru sfânta
masă a altarului. Cobora la biserica mare din incinta mănăstirii și slujea
Sfânta Liturghie împreună cu preoții slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare
liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toți când începea să
rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă și pe înțelesul
tuturor, încât maicile și cei prezenți parcă retrăiau epoca Sf. Ioan Gură de Aur. (...) După Sf. Liturghie
se retrăgea, din nou, în apartamentul său și reîncepea să scrie. Din când în
când, lăsa deoparte scrisul și mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde
în mirificul peisaj al împrejurimilor Mănăstirii Văratic. Parcă sorbea din ozonul de
brad acea putere și inspirație pentru a scrie mai departe operele sale”.
Calistrat
Hogaș în volumul Pe drumuri de munte- De la Văratic la Săcu,
descrie : „munții Văraticului sunt așa de înalți, pădurile atât de umbroase,
văile atât de tăinuite și de adânci, râurile atât de limpezi, fânețele atât de
dese, de înalte și de înflorite, aerul atât de îmbălsămat, încât sufletul cel
mai zglobiu se simte înmuiet de o dulce melancolie și ochiul călătorului se
oprește visător când pe o frunză de mesteacăn tremurătoare, când pe potirul
rumen al unei flori ce se leagănă molatic sub mângâierea dulce a vântului, când
pe unda care, veselă că a izbutit să se suie pe spatele unui bolovan greoi,
trece de ceea parte, îi spune o glumă și-și urmează drumul înainte,
scăldându-se în raze de soare”.
Scriitorul și teologul Gala Galaction
–pe numele real Grigore Pișculescu- scria : „Dacă mă gândesc la
Varatec, îi văd turlele cum se ivesc peste livezi și peste holde, văd alături
Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi,
văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele de nuci și cireși, văd
biserica Sf. Ioan, mormântul Veronicăi Micle (...) și de prin prejur dealuri de
aluni și de mesteacăni, văi albite de romaniță, zidurile negre ale pădurilor de
brad”
Prezența intelectualității în aceste spații-în
special vara- oferea ocazia unor întâlniri de suflet, în care paleta subiectelor abordate era așteptată cu mult
interes.
Născută pe
meleagurile Neamțului, Veronica Câmpeanu (căsătorită Micle) își petrecea
vacanțele la Văratic. Îl cunoaște pe studentul Mihai Eminescu la Viena. Tânăra
soție a Rectorului Universității ieșene, venise pentru tratarea psoriazisului
de care suferea, iar soțul său, pentru întâlnirea cu Rectorul Universității din
Viena. Șederea Veronicăi la Viena a durat vreo șase luni, un bun prilej de întîlniri
și discuții dintre cei doi scriitori. Era anul debutului literar ca prozatoare în revista : Noul curier român.
Veronica va avea un rol important în
viața și creația poetului. Scrisorile lor și manuscrisele eminesciene sunt mărturia
trăirilor puternice.
E greu să
vorbești de opera eminesciană. O singură remarcă o pot face. Eminescu
a scris pentru copil, adolescent, adult, dar și pentru seniorul care își
deapănă amintiri.
După ce o
cunoaște pe Veronica, închiriază o cameră în căsuța unei măicuțe, nu departe de
cimitir, prilej de descriere a naturii în cele patru anotimpuri.
Lucrarea-album ”abordează poezia eminesciană în raport cu natura
care își găsește un suport în transpunerea stărilor poetului; primăvara cu
explozia ei de vitalitate și speranță; vara cu splendorile ei în împlinirea
frumosului din natură; toamna cu multicolorul și melancolia ei; și iarna cu
încremenirea ei în albul zăpezii și poveștilor la gura sobei visând la reluarea
ciclului naturii.” ( Valeriu
Lupu: Din nou cu Eminescu –
despre Eminescu).
Eminescu este poetul iubirii prin excelență. O
iubire, nu întotdeauna împărtășită, dar trăită la maxim, cu ardoare și uneori,
cu disperare. ”Valorile, devenite virtuți
teologale: Credința, Speranța, Iubirea au fost așezate la loc de cinste,
pe primul plan al trăirilor poetului. Și poate, nicăieri în lume ca la Văratic,
sentimentele poetului nu au găsit mai mare împlinire și rezonanță, pentru că
aici, a trăit clipe fericite și s-a contopit cu pământul și cu cerul, într-o
iubire unică, alături de Veronica, pe care a nemurit-o în versuri. Și poate că
nicăieri în altă parte nu s-ar fi putut atinge sublimul iubirii decât aici,
unde se îngemănează cerul și pământul, omenescul cu divinul.”(Cezarina
Adamescu; Memoria prezentului
Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic)
Despre sfârșitul
dureros al poetul, eminescologii au scris tomuri. Veronica l-a însoțit spre
cimitirul Bellu din București, într-o
caleașcă cu draperiile trase, având în mâini un buchet de nu-mă-uita.
În a 50-a zi de la stingerea scriitorului,
după ce Veronica îi vede chipul în apa unui râu din preajma mănăstirii, se hotărăște
să plece și ea, traducând întâmplarea ca o chemare a poetului de a se
reîntâlni în lumea umbrelor. Mormântul
său este în curtea Bisericii Sf. Ioan, fiind singurul mormânt rămas din vechiul
cimitir al mănăstirii.
Albumul omagial invită la
cunoașterea locurilor pe unde Eminescu a pășit. Sunt documente inedite prezente în album. Lucrarea dă posibilitatea unei mai bune cunoaștere a
creației lirice eminesciene și datorită
fotografiilor bine alese.
Albumul este
un regal, util anul acesta când se împlinesc 135 de ani de la plecarea în
lumină a celor doi : Mihai Eminescu
(15 ianuarie 1850-15 iunie 1889) și Veronica Micle ( 22 aprilie 1850-3 august
1889).
Nu pot încheia fără
a aminti de caracterizarea făcută de George Călinescu, în monografia dedicată
poetului : „Astfel se stinse în al optulea lustru
de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate,
pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va
răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până
când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a
altui crin de tăria parfumurilor sale”.
Mormântul
Veronicăi Micle
Sursa
: https://www.google.com/search?q=mormantul+veronicai+micle&sca_esv=4771c1dce5b9df5f&hl=en&sxsrf=ADLYWIKmQfPoTUq_0ClNCNIf4FC4RcHLwQ:1715610974994&source=hp&biw=1920&bih=911&ei=XiVCZvyzOu-PwPAPvKSAMA&iflsig=AL9hbdgAAAAAZkIzbuxtvvN4f4GpevW9ndQSRY29jHfI&oq=mormantul+veronicai&gs_lp=EgNpbWciE21vcm1hbnR1bCB2ZXJvbmljYWkqAggAMgQQABgeSPs_UABY6zBwAHgAkAEAmAFjoAHADaoBAjE5uAEByAEA-AEBigILZ3dzLXdpei1pbWeYAhOgAtYNwgIFEAAYgATCAgYQABgIGB6YAwCSBwQxOC4xoAfYRA&sclient=img&udm=2#vhid=Q_xm9kjI6XOFsM&vssid=mosaic
Mormântul
lui Mihai Eminescu
Sursa:
https://www.google.com/search?q=mormantul+lui+mihai+eminescu&sca_esv=4771c1dce5b9df5f&hl=en&sxsrf=ADLYWIKmQfPoTUq_0ClNCNIf4FC4RcHLwQ:1715610974994&source=hp&biw=1920&bih=911&ei=XiVCZvyzOu-PwPAPvKSAMA&iflsig=AL9hbdgAAAAAZkIzbuxtvvN4f4GpevW9ndQSRY29jHfI&oq=mormantul&gs_lp=EgNpbWciCW1vcm1hbnR1bCoCCAIyBRAAGIAEMgUQABiABDIFEAAYgAQyBRAAGIAEMgUQABiABDIFEAAYgAQyBRAAGIAEMgUQABiABDIFEAAYgAQyBRAAGIAESP4yUJ0IWOUdcAp4AJABAJgBAKABAKoBALgBAcgBAPgBAYoCC2d3cy13aXotaW1nmAIKoAILqAIKwgIHECMYJxjqApgDApIHAjEwoAcA&sclient=img&udm=2#vhid=qruKHbnlpHc8NM&vssid=mosaic
Sursa:
https://www.google.com/search?q=teiul+lui+eminescu+iasi&sca_esv=056e687d55c86664&hl=en&sxsrf=ADLYWIK42X4dhADofcUZI1onRqzqxc5vCw:1715501794687&source=hp&biw=1920&bih=911&ei=4npAZvHpJ-b9wPAP9rKl0AI&iflsig=AL9hbdgAAAAAZkCI8v0Z4ffm3SjnfyjYi1gRTntMXSYT&oq=teiul&gs_lp=EgNpbWciBXRlaXVsKgIIAjIFEAAYgAQyBRAAGIAEMgUQABiABDIFEAAYgAQyBRAAGIAEMgUQABiABDIGEAAYBRgeMgYQABgFGB4yBBAAGB4yBBAAGB5IwyJQAFizDnAAeACQAQCYAVygAbADqgEBNbgBAcgBAPgBAYoCC2d3cy13aXotaW1nmAIFoAK6A5gDAJIHATWgB_8V&sclient=img&udm=2#vhid=tvl83mxQPPKbhM&vssid=mosaic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu