Apel
la neuitare - 11 ani de când Profesorul Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea
cu Mareşalul
Redactia
ART-EMIS
19
Mai 2024
„Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă
toate;/ Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate;/ Nu spera și nu ai
teamă,/ Ce e val ca valul trece;/ De te- ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la
toate rece.// […] Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte,/ Te-or
întrece nătărăii,/ De ai fi cu stea în frunte;/ Teamă n-ai, căta-vor iarăși/
Între dânșii să se plece,/ Nu te prinde lor tovarăș:/ Ce e val, ca valul
trece.// […] De te-ndeamnă, de te cheamă;/ Ce e val, ca valul trece,/ Nu spera și
nu ai teamă;/ Te întreabă și socoate/ Ce e rău și ce e bine;/ Toate-s vechi și
nouă toate:/ Vreme trece, vreme vine” (Mihai Eminescu, Glosă).
La 20 mai 2013,
„De la Nistru pân-la Tisa”, toți românii adevărat au simțit pierderea „Mareșalului
Istoriei” cum îl numește unul dintre ei. Atunci am publicat mesajele
primite. Astăzi facem un „Apel la neuitare”, republicând cuvintele celor care
i-au fost strajă la plecare. Odihnă veșnică „Mareșale” Buzatu! (Redacția
ART-EMIS)
Fie-i pe veci lumina de odihnă şi cinstire!
Maria Diana Popescu
Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea
s-a răspîndit ca un ţipăt sfîşietor din instituţii şi universităţi pînă în
zare. S-a stins din viaţă cel mai respectat istoric şi cercetător, de mare
probitate ştiinţifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu naţional,
mare patriot şi iubitor de Ţară, savantul care a luptat toată viaţă de partea
dreptăţii şi a adevărului, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, care, deşi a
pierdut lupta cu viaţa, a cîştigat-o pe cea cu adevărul. Pentru că din adevăr se
îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism şi de curaj, pentru care
răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică şi iscălitura fiinţei, a
plecat ascultător în nemoarte şi nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre,
pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la
punctul însemnat de Domnul pe harta cerului.
Uşa Universului i s-a deschis şi a trecut pragul în
lumina marii aventuri cosmice. Lui Dumnezeu i s-a făcut dor de Gheorghe Buzatu
şi l-a chemat la El. Marea trecere l-a oprit din cercetare, chiar în
bibliotecă, pe omul de ştiinţă căruia, în lupta cu istoria deformatoare a
prezentului, îi vom invoca numele şi opera din relaţia sa cu Universul şi
universalul. Istoria savantului Gheorghe Buzatu va continua negreşit şi în
lipsă. Interesul pentru opera sa nu se va epuiza odată cu plecarea, ci se va
prelungi cu ştiinţă în ea. Nu ca o concurenţă făcută stării civile de muritor,
ci ca o concurenţă făcută adevărului istoric, căruia i s-a impus, cînd
prefăcîndu-se învins, cînd transformînd-l în carte, în steag, în artă, în
apostilă, pentru a lupta prin el.
Profesorul Gheorghe Buzatu nu a murit. A devenit
invizibil sub o altă formă, şi mai vizibil sub o alta, va deveni. Are de acuma
timp să fie adevăr, are timp să-şi îndure nemurirea, pe care noi o vom afişa,
atent din bucăţele, pe toate frontispiciile, ca pe un papirus antic, valoros,
descoperit într-un zid de cetate. Noi, muritorii de ocazie nu vă vom uita.
Peste hologramă vă vom stoarce în răstimpuri cîte o rază de lumină! Grav este
că se răreşte pădurea valorilor, la poarta istoriei noastre stau aliniaţi corbii
de stîncă, dar ştiu bine că opera sa valoroasă, lăsată patrimoniului românesc,
le va sta în cale, aşa cum mulţi i-au stat în drumul spre Academia Română, deşi
ar fi meritat cu prisosinţă locul şi titlul de academician. Cu adevărat o
uriaşă pierdere pentru istoria şi cercetarea românească.
Fie-i pe veci lumina de odihnă şi cinstire!
Gheorghe Buzatu se află în Panteonul marilor oameni se
ştiinţă ai Ţării, pe care a iubit-o şi respectat-o cum numai el a ştiut
Şerban Alexianu
Cuvintele nu au cum să acopere uriasa şi nedreapta
durere în faţa dispariţiei fizice surprinzătoare a Profesorului Gheorghe
Buzatu. In Istoria României, monumentala sa opera cu referire în special la
epoca celui de-Al Doilea Război Mondial, a însemnat dovada probităţii
ştinţifice de o excepţionala rigoare. A dispărut un mare istoric, un om de o
valoare deosebită,un mare şi adevarat Patriot Român, care a făcut totul, fără
de rabat, să arate adevărul aşa cum a fost el. Uriaşa sa operă, clădită cu
dăruire şi pasiunea unui mare cărturar, a însemnat şi efortul fizic, nu uşor,
care probabil i-a ruinat sănătatea. Mai avea multe de spus si de infaptuit, in
urma lui ramane o mare pierdere, un gol urias, care va fi greu daca nu
imposibil de acoperit. Consternaţi, înmărmuriţi nu putem înţelege şi accepta
vrerea soartei nemiloase. Am rămas mai săraci şi parcă mai neajutoraţi, în
lipsa pasiunii pe care o punea în munca sa de cercetare, a capacităţii
deosebite de a discerne adevărul de minciună şi puterea fără de odihnă ca
împreună cu colaboratorii săi atât de pretioşi să facă posibil ca admirabilele
şi nesfârşitele pagini de istorie să fie scoase la lumina zile. Locul său
trebuie meritoriu să se regăsească în Panteonul marilor oameni se ştiinţă ai
Ţării, pe care a iubit-o şi respectat-o cum numai el a ştiut. Ar fi o
initiativa deosebita ca Institutul de Istorie al Academiei de la Iasi sa poarte
numele ilustru al Profesorului Gheorghe Buzatu. Dumnezeu să-l odihnească şi
să-l aseze în locul ce i se cuvine.
Non omnis moriar!
Asociația Foștilor Parlamentari din România
Să stăpânim durerea... Și să mulțumim Domnului că
printre noi, nevolnici și păcătoși cum suntem, a fost să se nască un Gheorghe
Buzatu, căci altul nu s-ar fi găsit să facă tot ce a făcut, ce a scris, ce a
vorbit de la catedră marele istoric! O spusă cu care ne-am obișnuit, mereu
repetată, susține că nimeni nu este de neînlocuit! Iată că vorba asta nu i se
potrivește lui Gheorghe Buzatu. Istoricului și om al Cetății care a fost
Gheorghe Buzatu. Cine dintre colegii săi de generație sau mai tineri ar fi scris,
gândit sau spus tot ce a spus, a scris, a documentat fără hodină marele
istoric?! Și ce ne-am face noi, românii, fără tot ce a scris domnul profesor
Gheorghe Buzatu? Niciodată până în zilele noastre, de când există istorici
români și istoriografie românească, nu s-a mai întâmplat cu vreunul dintre
istoricii noștri să se înalțe atât de sus față de confrații săi, față de
colegii săi. Nu cu un cap deasupra tuturor, ci cu întreaga sa statură, cu
întreaga sa operă, mii și mii de români îl pun pe domnul Gheorghe Buzatu
deasupra tuturor colegilor săi de generație sau mai tineri... Este vorba de
generația istoricilor români care, cu toții, au dat bir cu fugiții în fața
istoriei! Au făcut de rușine și de ocară nobila misiune a cronicarului! Mai
presus de adevărul istoric și de nevoile Neamului au pus măruntele lor
interese, de familie sau de individ, ambiția căpătuielii, a dobândirii de
onoruri academice. Și au tăcut acești istorici când fala Neamului nostru, eroii
cei mai eroi, au fost tăvăliți în noroiul minciunii, al denigrării pătimașe, al
diversiunii anti-românești din care face parte și minciuna, ascunderea
adevărului despre cei ce ne-au precedat, despre cei din care ne tragem, despre
părinții și părinții părinților noștri... Dumnezeu știe cu câți talanți și-a
negociat fiecare academic vânzarea sufletului! Noi știm bine doar atât: că dacă
nu era Gheorghe Buzatu, minciuna și-ar fi făcut de cap nestingherită și și-ar
fi atins bicisnica țintă! Să stăpânim durerea că pleacă dintre noi cel care era
cel mai bun... Și să ne bucurăm că Domnul Dumnezeul părinților noștri nu ne
lasă singuri și fără apărare dinaintea minciunii instituționalizate, a
minciunii devenită profesie onorată și răsplătită de toate academiile și
guvernările! Căci Gheorghe Buzatu, ca un adevărat Învățător, a strâns în jurul
său o mână de oameni dăruiți puternic, fără șovăială, cauzei Adevărului!
Non omnis moriar!, o poate spune cu toată
încredințarea Gheorghe Buzatu, cu gândul la cărțile pe care le-a scris, dar și
la colegii săi mai tineri, pe care i-a păstorit până în ultima clipă a vieții
sale, lăsându-le clar ce mai au de făcut pentru Țară și Adevăr! Și să-i
mulțumim încă o dată Domnului că între Adevărul istoric și Cauza Neamului
nostru românesc, nu există nicio contradicție, nicio adversitate!...Gheorghe
Buzatu pleacă dintre noi împăcat că a slujit cu credință și Neamul, și
Adevărul! Iar noi, pentru același motiv, să-i mulțumim Domnului că iată, din
nou, la ceas de cumpănă, se nasc în Moldova astfel de oameni, ca Gheorghe
Buzatu. Sit tibi terra levis, magistre, în înaltul cerului, alături de eroii
neamului printre care de azi înainte te numeri și tu, robul lui Dumnezeu și al
Neamului Românesc, profesorul nostru al tuturor, Gheorghe Buzatu.
Schiță de portret în culorile duhului unui neam
Prof. univ. dr. Ilie Bădescu
Gheorghe Buzatu a fost unul dintre luptătorii
exemplari pentru apărarea dreptului la gândire. Formula sa de personalitate
face parte din marea familie de spirite libere ale istoriografiei românești
postbelice, în particular, postdecembriste, care au refuzat să se supună
ordinului de îngenunchiere a gândirii românești și de automutilare identitară,
așa cum cereau insistent cei ce s-au insinuat în fruntea culturii române
călărind pe creasta de val stârnită de revoltații care l-au dat jos pe
Ceaușescu în decembrie albastru. Ceaușescu trebuia să cadă, fără îndoială, dar
nu ca să vină la pupitrele conștiinței românești profesorii de
antieminescianism, de antiromânism etc. și nici pentru ca unii să poată visa
liber la un plan de o așa de teribilă zdruncinare a poporului român încât să
nu-și mai poată reveni, nu 20 de ani, cum a proorocit Brucan, ci 100 de ani,
cum li se arată și cum năzuiesc următorii lui. Într-un asemenea câmp de
încrâncenări răzbate pe linia din față a frontului minunatul Gheorghe Buzatu.
Grăbindu-se să dezgroape documente în arhivele de la Moscova, știind ce preț
are clipa cea repede, istoricul și deopotrivă patriotul fără pereche ne-a
oferit una dintre primele lucrări de gravă analiză asupra Cominternului
prevenindu-ne asupra primejdiei reconquistei cominterniste, ceea ce s-a și
întâmplat, din nefericire. Gheorghe Buzatu este între istorici cel mai aporpiat
de formula istoriografică ilustrată de Nicolae Iorga, aceea a unui istoric de
largă cuprindere a domeniilor, astfel că a scris despre marile personalități
riscând să ia în piept curentul ca în cazul cărții despre Antonescu, a elaborat
cele mai complete monografii asupra unei dintre chestiunile cheie ale istoriei,
chestiunea petrolului, ilustrând astfel formula celebrelor monografii asupra
chestiunilor cruciale pentru istoria unui spațiu, ale aceluiași Nicolae Iorga
etc. Gheorghe Buzatu n-a râvnit la castraveții Egiptului și n-a cedat nici unei
ispite care l-ar fi desfigurat spre a înmulți tabăra holeriților unei culturi.
A traversat cu o uluitoare demnitate necazuri insuportabile, neîncovoiat,
asemenea unui brad bătrân, cum așa de frumos s-a exprimat marele Iorga. El este
emblema de demnitate a unei epoci nefericite din istoria noastră, este cheia de
înțelegere a dramei intelectualității autentice a României, este un om care s-a
pus pe sine susținere deznădejdilor care ne dau târcoale tot mai strânse.
Exemplul său este un exemplu de lumină pilduitoare, încât în dreptul său orice
conștiință curată ar putea să răspundă la apelul neamului românesc într-un
singur fel: „Prezent!" Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce a scris,
prin toată viața sa plină de atâtea încercări, Gheorghe Buzatul s-a făcut pe
sine prezență perenă a neamului nostru. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze între
drepții acestui popor, Amin!
S-a mutat în Veşnicie asemenea unui apostol
Prof. Zoe Dantes
Cu adâncă smerenie, ne înclinăm în faţa celui ce a
fost marele iubitor de Adevăr Istoric, Profesorul universitar doctor Gheorghe
Buzatu.
Nicolae Bălcescu ne spunea că „Istoria este cea dintâi
carte a unei naţii. Într-ânsa îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul".
Prin remarcabila sa operă de o viaţă istoricul
Gheorghe Buzatu a scris un fundamental capitol în „Biblia Istorică a Neamului
Românesc", mutându-se în Veşnicie asemenea unui apostol şi lăsându-ne ca
testament, nouă tuturor, trei cuvinte: „Basarabia e România!".
Gheorghe Buzatu (1939-2013) - Ştiinţa istorică
româneasca pierde una dintre cele mai ilustre personalităţi
Gen. (r) prof. univ. dr. Vasile Cândea - Preşedintele
Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
În ziua de 20 mai 2013 a încetat din viaţă Prof. univ.
dr. Gheorghe Buzatu, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din
România. Gheorghe Buzatu a fost unul dintre cei mai importanţi istorici români,
ale cărui contribuţii ştiinţifice au vizat o arie problematică foarte largă.
Istoria petrolului, primul şi mai ales cel de-Al Doilea Război, activitatea
unor personalităţi precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu. A
abordat multiple subiecte controversate, precum participarea României la
războiul pentru recuperarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, rolul mareşalului
Antonescu dar şi al lui Nicolae Ceauşescu sau al lui I.V. Stalin. În calitate
de secretar ştiinţific al Institutului A. D. Xenopol şi apoi de Director al
Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană din cadrul Academiei Române,
filiala Iaşi, de profesor universitar şi de conducător de doctorat, Gheorghe
Buzatu a adus o contribuţie majoră la promovarea istoriei autentice, întemeiată
pe documente de arhivă şi susţinerea cu curaj a unor noi interpretări, chiar
dacă acestea nu se înscriau pe linia unor „directive politice" mai vechi
sau mai noi. A desfăşurat o bogată activitate în cadrul Academiei Oamenilor de
Ştiinţă din România, mărturie fiind studiile publicate în revista „Annals"
a secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, precum şi participările sale pline
de substanţă la simpozioanele şi congresele ştiinţifice ale Academiei Oamenilor
de Ştiinţă din România. Prin fulgeratoarea moarte a lui Gh. Buzatu, ştiinţa istorică
româneasca pierde una dintre cele mai ilustre personalităţi, iar Academia
Oamenilor de Ştiinţă din România un membru valoros şi extrem de activ.
Titanii țin Cerul Nației pe umeri
General (r) dr. Mircea Chelaru
Veștile vin și pleacă. Din cele rele rămân însă
durerile neîduplecate. Așa se întâmplă și acum când scriu aceste rânduri la
primirea zguduitoarei știri, strecurată ca fapt divers pe ecranul de
televiziune, despre plecarea forțată dintre noi a unui martir. Nu doar opera
maestrului este mărturia peste timp a dăinuirii sale ci sacrificiul sinelui
pentru dobândirea adevărului națiunii române, adesea deposedată de drepturile
sale istorice. Maestrul Gheorghe Buzatu, cumintele Om din Iașul memoriei
culturii românilor, a plecat în Timpul Înălțării, luând cu el propria-i Cruce.
Mulți își spun istorici doar pentru că au căpătat o diplomă în facultate și
reproduc, repetitiv, datele manualelor sau, în cel mai fericit caz, spusele
vreunui cercetător autentic. Pentru Maestru Meu, istoria a fost ca o mină
potrivnică în care a săpat toată viața și din care a scos nămolurile uitărilor
fabricate, adevărurile răscoapte sau trunchiate, impunerile de tot soiul scrise
de mâna și pe limba cotropitorilor sau a năimiților dinlăuntru. A săpat în
fântâna adevărului despurcând-o de uzurparea alogenilor și a dăruit neamului
românesc picăturile de apă vie care a început să-l readucă la viață.
El nu a aceptat compromisul și a arătat direct, cu
rostirea sa domoală dar netremurată, către toți cei ce ne-au dezvrednicit și
care continuă să o facă fără opreliști. Avea să-mi spună, dulce dojenitor,
întruna din întâlnirile noastre publice: „este vremea să le spunem pe numele
lor adevărat, domnule general, tuturor acelora care ne hulesc. Nu mai trebuie
doar să facem aluzii indirecte. Ei o fac fără jenă. Ei ne-au pus pe listele lor
negre cu numele nostru de botez. Așa că a venit vremea să dăm definitiv cărțile
pe față și să le spulberăm cacealmaua". Alături de alții, la fel de trist
înainte plecați, precum Florin Constantiniu, Florin Dobrinescu, Augustin Deac
sau Emanoil Emandi, Maestrul Gheorghe Buzatu este deja în Panteonul
făuritorilor de conștiință națională, ziditori al dreptului nostru la
demnitate, care se ridică în Timpul Superior ca și Columne peste veac a căror
prezență nu o mai poate ignora nimeni. Acolo, în Altarul studiilor sale din
Centrul de studii Europene, nu a căutat nimic pentru sine. A trudit la Istoria
secretă a celui de Al Doilea Război Mondial, a refăcut memoria Mareșalului, a
descris sensul devenirii noastre geopolitice prin proprie și sănătoasă viziune.
Nu s-a sinchisit de blamul activiștilor simbriași și
și-a continuat dramaticul destin chiar în spațiul public politic, alături de
alte mari personalități, pe axa consolidării ideii naționale. Nu îndrăznesc să
intru în vastitatea operei sale pentru a nu fi ridicol. Cu toate că îmi este
cunoscută, accesibilă și dirigiutoare. Pentru că trebuie să ne interzicem să
substitui cu câteva vorbe, fie ele pline de sens și îndreptățite, viața și
opera unui asemenea Om. Scriu aceste rânduri cu senzație că cel trecut dintre
noi mă privește. Mă consolează gândul că voi rămâne vrednic de mărturia sa de
prietenie, de dialogurile noastre la obiect, de moștenirea crezului său
filosofic și mai ales de împlinirea datoriei de a-L restitui memoriei colective
prin dreaptă lucrare publică. A plecat Maestrul la locul hărăzit, lângă cei
ce-L așteptau să întregească constelația academică. Dar Spiritul Lui a rămas
aici și ne obligă să întregim Oastea iubitoare de Neam și Adevăr. Pentru că
numai Adevărul, mai ales cel istoric, ne face liberi și demni.
Pe Profesorul Buzatu l-au plâns cerurile
Conf. univ. dr. Gheorghe Iscru
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe savantul -
profesor univ. dr. Gheorghe Buzatu.. După o viaţă personală chinuită de o
soartă crudă, după o viaţă dedicată ştiinţei şi slujirii adevărului istoric cu
precădere închinată cercetării vieţii şi activităţii mareşalului Antonescu, un
titan al României şi un mare patriot, trădat de şeful Statului, regele,
Profesorul Buzatu s-a stins în tăcere, ca o lumânare.
Tocmai pentru că a fost un mare patriot român, nu s-a
coborât nici un drapel în bernă, nu a fost condus de „oficiali" pe ultimul
său drum, nu a fost decorat postmortem pentru serviciile aduse naţiunii române.
Ne rămân scrierile lui valoroase şi aminitrea sa... În ziua în care a murit,
după amiază, o ploaie torenţială, puternică s-a năpustit asupra Bucureştiului.
Parcă îl plângeau cerurile. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte!
Plecarea profesorului Gheorghe Buzatu slăbeşte mult
fiinţa naţională românească
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
Venită telefonic, vestea decesului fulgerător al
profesorului Gheorghe Buzatu mi-a indus o stare specială de suferinţă amară. Nu
a fost atât o surprindere, întrucât cunoşteam majoritatea problemelor de
sănătate ale profesorului, din ultimele două decenii. Cu doisprezece ani în
urmă, mi-a mărturisit şi şocurile extraordinare prin care a trecut când şi-a
pierdut familia. Mi-a relatat şi cum a pierdut toate economiile de o viaţă. A
avut parte de multă ingratitudine din partea unor colaboratori şi a unor foşti subalterni,
chiar şi din partea unora care au beneficiat de sprijin din partea lui. La un
moment dat, din această cauză, scârbit, a ales calea „exilului" la
Craiova. Şi acestea au produs efecte devastatoare asupra sănătăţii sale. Apoi,
a fost munca extenuantă de cercetare, iar după 1989 a fost şi suferinţa
permanentă pe care a avut-o datorită eroziunii dirijate a românismului, la care
a ţinut atât de mult şi pe care îl va sluji şi în continuare, nu numai dintre
îngeri, dar şi prin opera colosală pe care o lasă urmaşilor, pe pământ.
Personal, încerc multe şi diverse sentimente. Am amintirile mele despre
ilustrul profesor. Discuţiile şi corespondenţa purtate sunt mereu vii. Când am
primit vestea cea tristă, într-o unitate scurtă de timp, toate mi s-au rederulat
prin memorie. Chiar şi fapte pe care nu mi le mai reamintisem de multă vreme.
În aceste momente triste, încerc să fac un scurt
inventar a ceea ce lasă Gheorghe Buzatu urmaşilor. După părerea mea, desigur,
opera istorică este pe primul plan. Gheorghe Buzatu a abordat toate marile
probleme ale epocii contemporane, şi, în ultimii ani şi a celei recente. A avut
o deosebită forţă de penetrare şi de înţelegere profundă a evenimentelor. A
reuşit mereu să privească în spatele cortinei, în spatele voalurilor ţesute cu
grijă de mai marii timpurilor, în scopul ascunderii intereselor şi faptelor
lor. Ca istoric al României celui de al doilea război mondial, este adevăratul
nostru „pater familias". Aici a fost neîntrecut şi nu lasă zone
neacoperite de cercetare. Declasificarea unor documente din arhivele străine
poate completa, eventual, opera sa, dar nu mai poate modifica nucleul vital al
interpretărilor sale magistrale. În al doilea rând, după evenimentele din
decembrie 1989, Gheorghe Buzatu a fost un intelectual militant activ pentru
cauza românismului. Acestei activităţi i-a consacrat mult din preţiosul său
timp. A crezut că poate să influenţeze în bine decizia politică privitoare la
românism. S-a raliat mişcării naţionale româneşti, atâta cât a fost ea lăsată
să se dezvolte, înscriindu-se în Partidul România Mare.
În anul 2000, preşedintele partidului, Corneliu Vadim
Tudor, a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Senatului României, pentru a
i-o oferi profesorului Gheorghe Buzatu. Gestul era făcut de o personalitate
cunoscută pentru orgoliul său. Este şi acesta un semn al prestigiului greu
egalabil al profesorului. A fost foarte dezamăgit de promovarea pe uşa din dos,
ilegal, a Ordonanţei 31/2002, devenită lege mai târziu, în 2006. Ordonanţa
antiromânească şi care încalcă dreptul la opinie fusese respinsă de plenul
Parlamentului, dar, prin mijloace banditeşti, impuse din afara ţării, a ajuns
să fie promovată tacit, procedeu introdus prin modificarea Constituţiei din
2003, act profund ilegal. A suferit mult din cauza politicii impuse României
nedemocratic, din afara ţării. A înţeles că prin politică nu poate sluji cauza
românismului şi s-a repliat, dedicându-se integral cercetării istoriei,
sprijinirii tinerilor istorici, publicării operelor sale, dar şi a operelor
unor istorici valoroşi care i-au cerut sprijinul. Faptul că a făcut politică,
deţinând şi o funcţie înaltă, l-a afectat profesional, fiind cauza invocată
pentru a nu fi primit în rândurile membrilor Academiei Române, acolo unde
valoarea excepţională a operei sale îi cerea prezenţa.
Gheorghe Buzatu a „căzut" la datorie, în
bibliotecă, locul unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii. Nu a avut un
loc pe care să-l fi îndrăgit mai mult, mai ales după pierderea familiei şi cred
că şi-ar fi şi dorit biblioteca drept loc de unde să treacă în eternitate, dacă
s-ar fi gândit vreodată la aşa ceva. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Gheorghe Buzatu, istoric savant curajos, cercetător
minuțios sine ira et studio
Prof. univ. dr. h.c. Gheorghe C. Mihai
A încetat brusc din viață una din cele mai viguroase,
mai profunde, mai creatoare personalități ale spiritualității românești, prof.
univ. dr. Gheorghe Buzatu, istoric ieșean de anvergură europeană, autor a zeci
de cărți și sute de studii de analiză a istoriei României moderne și
contemporane, cel care a publicat documente incredibile din perioada 1935-1950.
Avea 74 de ani. Savant curajos, cercetător minuțios sine ira et studio,
profesorul Gheorghe Buzatu lasă generațiilor viitoare o operă care, chiar neterminată,
va rămâne vie în patrimoniul culturii universale. Pentru eram în relații
excelente, schimbul nostru de idei prin e-mail devenise captivant după ce am
publicat cartea „Convorbiri dialogale privind temeiurile dreptului".Prin
toate mijloacele media se inoculează ideea că nu avem personalități adevărate,
că nu promovăm valori autentice, iar despre decesul neașteptat al lui Gheorghe
Buzatu nu suflă nimeni un cuvințel. Așa, în ultimul deceniu ne-au părăsit
discret mari matematicieni, mari fizicieni, filosofi, juriști, biologi,
sociologi și psihologi, acoperiți de o tăcere jignitoare și vinovată prin
lamentațiile orăcăitoare că nu avem personalități creatoare, nu avem valori
autentice. Ba avem, avem bătrâni de staturi amețitoare, avem tineri care crează
major în spațiul cultural mondial, în contextul în care școala românească e
mereu arătată cu degetul că e de proastă calitate, e ineficientă. Avem școlile
de istorie și matematică de la Iași, școlile de medicină și arheologie de la
Cluj, școlile de psihologie și lingvistică de la București, școlile de economie
și agronomie de la Timișoara, avem savanți uriași la Sibiu, la Craiova, la Arad
și Constanța, dar constant se profesează ideea că nu există valori autentice,
nu personalități. Dimpotrivă, domnilor, ele există, sunt de o forță
copleșitoare, dar sunt ideologic împărțiți în „ai noștri" și „ai
voștri", în politic „buni" și „răi". Gheorghe Buzatu, istoricul,
este „rău", „al vostru", un iubitor de deplină devoțiune pentru națiunea
română, de un atașament nețărmurit în continuitatea spiritului național. Mă
întreb ce o fi zis marele matematician Viorel Barbu de nu se mai știe nimic
despre el? Dar profundul fizician Ion Bica? Neîncadrabilul fizician Liviu
Sofonea? Dar filosoful Mircea? Dar atâția alții, uitați până și în moarte? Cine
să ne trezească altcineva decât noi înșine? E o durere în nerăspunsul nostru,
celor care încă mai suntem, în răspunsul generațiilor care poartă povara
continuării a ceea ce a făcut Gheorghe Buzatu pentru cultura noastră, pentru
naţiune. Da.
Mareşalul Adevărului Istoric
Alexandru Moraru, Chişinău
Mentorul, prietenul şi colegul meu de breaslă,
Gheorghe Buzatu, a fost un Mareşal al Adevărului Istoric. Din rarele întâlniri
şi foarte desele noastre mesaje am învăţat mai mult decât în anii universitari.
Cred că nici un savant român din Ţară n-a făcut atât de mult pentru Basarabia
şi basarabeni cât a făcut Marele Gheorghe Buzatu. Este o pierdere irecuperabilă
pentru ştiinţa istorică şi pentru oamenii care l-au ştiut. A plecat dintre noi
cel mai bun Om pe care l-am cunoscut, dar cărţile lui vor face din ce în ce mai
multă lumină în lumea noastră plină de minciună. Cu tristeţe şi deznădejde,
Dumnezeu să se îngrijească de sufletul său.
Apărătorul istoriei nemăsluite a poporului român
Col. (r) Dr. Ion Petrescu
Ultima oară l-am văzut pe profesorul Gheorghe Buzatu -
apărătorul istoriei nemăsluite a poporului român, aşa cum a fost, în cel de-Al
Doilea Război Mondial -, la Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii
săi, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizează reuniuni de excepţie, pentru
mintea, inima şi adevăratul trecut al devenirii naţiunii noastre. Magistrul
Gheorghe Buzatu stătea în aer liber, la o masă, pe un tăpşan cu iarbă verde, nu
departe de cortul militar în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii
confraţi. Privirile sale erau ale unui om împăcat cu soarta lui. Răbdător cu
cei din jur. Când a primit, în semn de supremă cinstire, a întregii sale
cariere de istoric naţional, sabia înmânată celor distinşi cu titlul simbolic
de Cavaler de Clio, a scos-o printr-un singur gest, viguros, aidoma felului în
care a mânuit condeiul cu care a descătuşat lucrurile tăinuite despre
idealurile şi finalul vieţii mareşalului Ion Antonescu. Semn al unui luptător
până în ultima clipă a existenţei sale. De Român Demn.
Icoana Patriei se întregeşte cu Profesorul Gheorghe
Buzatu
Prof. univ. dr. Dumitru Preda, fost Ambasador al
României în Cuba
Scriu sub şocul profund produs de vestea dispariţiei
fizice a Istoricului şi Profesorului Gheorghe Buzatu, de care mă leagă o
prietenie de peste 35 de ani. [...] Plecarea lui spre alte tărâmuri, la scurt
interval (un an şi o lună) de la despărţirea de Florin Constantiniu, reprezintă
o pierdere grea, prea grea pentru tabăra Istoricilor Români, a celor cu
adevărat istorici, care înainte de toate au în inima Icoana Patriei şi care
luptă, cu mijloacele ştiinţei şi cu conştiinţa pusă mereu în serviciul cauzelor
nobile, pentru a se apropia de Adevăr, pentru a-l face cunoscut, chiar atunci
când acesta aduce la lumina slăbiciuni, greşeli sau trădari, educând, totodată,
în spiritul Devotamentului faţă de Ţara şi Neamul căruia îi aparţin, dar
deschis către valorile fundamentale ale Credinţei şi Umanităţii. Ghiţă Buzatu a
fost un OM pasionat de descifrarea hăţişurilor timpurilor contemporane,
răbdator şi tenace, cu o viziune amplă asupra rădăcinilor şi destinului Ţării
şi oamenilor săi, a ştiut să-şi aplece urechea şi să-şi reţină trăirile
fireşti, egoiste, în faţa vocilor milioanelor de semeni răzbătând din colbul
istoriei ultimului veac, analizând cu migală şi un echilibru exemplar faptele
individuale şi colective, fenomenele în ansamblul şi desfăşurarea lor, pentru a
extrage învăţăminte utile pentru cei de azi şi mai ales pentru cei de mâine.
Cercetătorul a fost dublat mereu de manager, cu o strădanie consecventă de a
crea o şcoală de istorie contemporană la Iaşi (capitală până atunci a studiilor
dedicate Antichităţii, Evului Mediu şi începuturilor Epocii Moderne). Impreuna
cu un alt mare disparut de prea timpuriu dintre noi - Valeriu Florin
Dobrinescu, Gheorghe Buzatu a dat viaţă şi rodnicie şcolii de istorie
contemporană, cu o largă deschidere spre dialog şi universal, iar Centrul
Academic, care i-a fost o a doua casă până în ultima clipă a vieţii sale, sper
să-i continue opera, primindu-i Numele ca simbol şi tărie pentru noile
generaţii. V-aş ruga să depuneţi pe mormântul său o lacrimă şi un gând de
neuitare din partea mai tânărului coleg şi prieten, care semnează aceste
rânduri, de departe, dar mereu aproape de toţi cei care simt şi trăiesc
româneşte. Rog pe Bunul Dumnezeu să-l odihneasca în pace!
O viaţă dăruită istoriei adevărate a românilor.
Veşnica pomenire, domnului profesor de identitate naţională!
General (r) Aurel I. Rogojan
Omul care s-a înălţat la gloria cerească, după destule
poveri ale nerecunoştinţei în viaţa pământeană, s-a născut la data de 6 iunie
1939. După absolvirea studiilor de 10 clase ale şcolii elementare, medii şi la
Liceul „Regele Ferdinand" din oraşul Râmnicu Sarat (1946-1956), a urmat
cursurile Facultatii de Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din
Iaşi (1956-1961). După absolvirea facultăţii, a lucrat ca cercetător ştiinţific
la Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D.Xenopol" al filialei Iaşi a Academiei
Române (1961-1992), apoi, ca cercetător ştiintific principal I al „Centrului de
Istorie şi Civilizatie Europeana al Filialei din Iaşi a Academiei Române"
(1992-1997), profesor de „Istorie Contemporană şi Relaţii Internaţionale"
la Universitatea din Craiova (începând din anul 1997), iar până la 20 mai 2013,
profesor consultant la Universitatea „Ovidius" din Constanţa. In paralel,
a îndeplinit şi funcţiile de secretar ştiinţific al Institutului „A. D.
Xenopol" din Iaşi (1975-1990), precum şi pe cea de director al Centrului
de Istorie şi Civilizatie Europeana al Filialei Iaşi a Academiei Romane (din
1992). In legislatura 2000- 2004 a fost senator al României.
Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzatu a fost un
spirit temerar. Un ilustru cavaler al istoriei naţionale, profesorul univ. dr.
Gheorghe Buzatu s-a ridicat la Dumnezeu, întru slăvirea neamului său. Luni, 20
mai 2013, marele dascal de identitate naţională şi permanentul competitor în
lupta pentru adevărurile incomode ale naţiei sale a căzut la datorie, în
atelierul de cercetare de la de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană
- Iaşi al Academiei Române, alături de colaboratori şi înconjurat de cărţile şi
manuscrisele sale. Pe 6 iunie ar fi implinit 74 de ani. In noaptea ce a
precedat plecarea dintre noi a blândului om, la ora 00,57 mi-a trimis un ultim
E-mail din lunga serie a corespondenţei cu care m-a onorat în jumătatea de an
de când ne-am cunoscut personal. Peste şase ore şi trei minute, punctual cum a
fost întreaga viaţă, a intrat în biroul de lucru, să-şi continue temerara operă
de cercetare şi reabilitare a a adevărurilor istorice ascunse, falsificate,
confiscate ori negociate la masa învingătorilor vremelnici, în bătălii încă
nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevărata a românilor. Istoricul
Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, în condiţiile dificile ale
perioadei regimului trecut şi-a asumat riscurile investigării subiectelor
„tabú", care atrăgeau automat punerea cercetătorilor la index.
Cercetările sale în arhivele occidentale, preponderent
din S.U.A., au relevat fapte de reală demnitate naţională, de care cei care au
scris istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu au ţinut seama. După 1990,
profesorul Gheorghe Buzatu a fost deschizător al adevărurilor secrete ascunse
în arhivele de la Moscova. Şi de aceasta dată, interesul său a fost tot pentru
subiecte pe care nicio parte oficială nu le-ar dori tranşate, astfel ca
trecutul să nu ne mai rezerve surprizeî viitor. Finalitatea intreprinderii
temerare a cercetării istoriei secrete ascunse prin arhivele străine a fost,
poate în mod oarecum paradoxal, redescoperirea faptelor din arhivele naţionale
care privesc personalităţile puternic contestate ale perioadei interbelice şi a
celei postbelice, până la instaurarea regimului politic impus de ocupaţia lui
Stalin, cu acceptul marilor puteri aliate occidentale. Regimuri politice aflate
în ireconciliabilă opoziţie-cel comunist, anterior anului 1990 şi cel - sau
cele, de după - au avut aceiaşi pozitionare faţă de Corneliu Zelea Codreanu,
liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine din România şi faţă
de mareşalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român din 4 septembrie 1940
până în 23 august 1944.
Atât în primul caz, cât şi în al doilea, interese de
factură externă au dictat care sa fie atitudinea oficială a statului român fata
de cele două incontestabile figuri istorice. Istoricul Gheorghe Buzatu a căutat
răspunsul paradoxului în faptele istorice şi a pus în circuitul informarii
publice zeci de volume de documente, până la acel moment închise în cutiile
prăfuite ale Arhivelor Naţionale, unele nedeschise de la constituirea
fondurilor arhivistice. Explozia informaţională brută, fără comentarii, lasă cititorilor
libertatea propriilor opinii. Din acest motiv, profesorul Buzatu a atras „mania
proletară" a noilor cominternişti. Chiar în saptamana dinaintea plecării
„blândului om", descendentul militantului stalinist Leon Tismeneski s-a
lansat intr-un ignobil atac la adresa marelui istoric, pângăridu-ne, astfel,
unul dintre simbolurile sublimului naţionalism. Odată cu trecerea în nefiinţă a
a profesorului Gheorgeh Buzatu, istoriografia naţionala pierde unul dintre
marii apărători ai identităţii nationale, un combatant cu armele ştiinţei pe
fronturile noului razboi informaţional, ale cărui resorturi secrete le-a
descifrat şi adus în lumină, cu preţul unei vieţi puse pe altarul Neamului
Românesc. Veşnica pomenire, domnului profesor de identitate naţională!
Ne-a părăsit Mareşalul Istografiei Româneşti
contemporane
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru
Cu profundă durere am aflat ieri despre încetarea din
viață a celui ce a fost profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu, erudit
istoric, profesor și om de știință de o aleasă probitate morală și
profesională. Pentru a-l prezenta la adevărata sa valoare nu sunt suficiente
câteva pagini. Ar trebui să se scrie și probabil că așa se va și întâmpla,
tomuri întregi. Ne-am întâlnit și am colaborat fructuos pe baricadele slujirii
muzei Clio. Am avut în comun un subiect drag amândorura - Mareșalul Ion Antonescu.
Împreună am descifrat tainele acestei inconfundabile personalități. Pentru
acest subiect, la fel ca și Mareșalul, s-a sacrificat petrecându-și ani buni,
zile întregi între rafturile și colbul arhivelor, adunând noi și noi date,
fapte și evenimente din viața și activitatea „celui mai mare român", cum
îi plăcea să se pronunțe despre Mareșalul împușcat de conaționalii săi
comuniști la 1 iunie 1946 din ordinul călăului I.V. Stalin. Rămânem cu
amintirea sa de neprețuit și mult, mult mai săraci fără mentorul nostru. Să-l
odihnească Dumnezeu și fie-i țărâna ușoară!
Gheorghe Buzatu - un mare istoric şi patriot român
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu
Veste morţii lui Gheorghe Buzatu, în ziua de luni 20
mai 2013, m-a uluit. Am participat împreunǎ, duminicǎ 19 mai, la „Zilele
Culturale ale Bârladului". Profesorul a fost în formă, activ, incisiv şi
documentat, ca de obicei. Ne-am despǎrţit la orele 16,15, dânsul plecând la
Iaşi, iar eu la Bucureşti. Luni, între 9,15 şi 9,25 mi-a trimis mai multe
e-mail-uri, ca de obicei, la început de sǎptǎmânǎ. Pe la ora 13,30 am primit
telefon de la doamna Stela Cheptea, directorul Centrului de Istorie şi Civilizaţie
Europeanǎ al Academiei Române, filiala Iaşi, care mi-a spus cǎ „a murit
Buzatu!". Cu greu mi-am putut reveni, dupǎ care am început sǎ dau
telefoane unor colegi, anunţându-le incredibila veste. Personal, am pierdut un
prieten drag şi un colaborator apropiat, pe care-l cunoşteam de aproape cinci
decenii. Am publicat împreunǎ mai multe lucrǎri, între care „Istoria Românilor
în secolul al XX-lea" (Editura Paideia, 1999, 685 p.). Am rǎspuns
invitaţiilor sale de a prezenta comunicǎri la conferinţele şi simpozioanele
interne şi internaţionale pe care le organiza, dupǎ cum profesorul nu m-a
refuzat niciodatǎ şi a fost prezent la manifestǎrile ştiinţifice ale Societǎţii
de Stiinţe Istorice, Academiei Oamenilor de Stiinţǎ, Arhivele Naţionale etc.
Profesorul Buzatu lasǎ în urma sa o operǎ
impresionantǎ, privind o tematicǎ variatǎ: istoria petrolului, istoria marilor
spioni, cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial, monografii dedicate lui Nicolae
Titulescu şi Mareşalului Antonescu, lui Nicolae Iorga, Nicolae Ceauşescu şi I.
V. Stalin etc., etc. Lucrǎrile sale se întemeiazǎ pe documente de arhivǎ din
S.U.A., Federaţia Rusǎ, Marea Britanie şi evident, din România, pe care le-a
studiat cu osârdie de-a lungul a cinci decenii de activitate ştiinţificǎ.
Gheorghe Buzatu a format o adevǎratǎ şcoalǎ istoriograficǎ, în calitate de
profesor universitar, conducǎtor de doctorat, coordonator al seriei „Românii în
istoria universalǎ" din care au apǎrut peste 400 de volume, având câteva
zeci de autori. Pentru diletanţi, Buzatu nu a fost un om comod. Cunoscând
foarte bine documentele de arhivǎ, nu ezita sǎ-i „sfichiuiascǎ" pe cei
care fǎceau din istorie un obiect de propagandǎ politicǎ, sau care urmǎreau sǎ
impunǎ anumite „canoane" sau „directive" de la care nimeni nu ar avea
dreptul sǎ se abatǎ.
„Adevǎrul este cel al documentelor" spunea adesea
Buzatu şi-i invita pe „culturnici" sǎ cerceteze, nu sǎ dea directive.
Gheorghe Buzatu a fost şi un mare patriot român. Ca urmare, îi veştejea pe cei
care-şi fǎcuserǎ o practicǎ din a denigra poporul român, de a prezenta istoria
naţionalǎ ca o succesiune de „mituri". A prezenta istoria adevǎratǎ - cu
plusurile şi minusurile ei - a fost crezul pe care l-a slujit cu credinţǎ
Gheorghe Buzatu. Desigur, nu vor lipsi nici cu acest prilej, cum nu au lipsit
nici la moartea lui Florin Constantiniu, detractorii, acei indivizi fǎrǎ operǎ,
dar extrem de gǎlǎgioşi, denigratori de profesie, invidioşi şi plini de venin.
Pentru adevǎraţii istorici, care nu se ruşineazǎ de faptul cǎ sunt români,
opera şi viaţa lui Gheorghe Buzatu rǎmân un preţios reper ştiinţific şi moral.
A-ţi iubi ţara, valorile şi tradiţiile naţionale nu
înseamnă altceva decât promovarea unui naţionalism de bună calitate
Prof. univ.dr. Cristian Troncotă
S-a stins din viaţă, la onorabila vârstă de 74 de ani,
profesorul ieşean Gheorghe Buzatu, acolo unde şi-a petrecut cea mai mare parte
a vieţii şi carierei sale: în sala de lectură a bibliotecii. Nici nu se putea
altfel. Profesorul Gheorghe Buzatu lasă în urmă o operă impresionantă: 55
lucrări de autor, 70 volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii
și articole, la care se adaugă o lungă listă de eseuri, recenzii, prefețe,
note, semnale editoriale ș.a. Colecția „Românii în istoria universală", ete
o altă operă istoriografică monumentală care a ajuns la volumul cu numărul 163
şi pe care profesorul Buzatu a coordonat-o de mai mulţi ani.
Regretatul profesor şi cercetător ieşean face parte
din categoria acelor istorici contestaţi cu vehemenţă de mai tinerii colegi de
breaslă, evident cu burse prin te miri ce străinătăţuri, doar pentru faptul că
nu a îmbrăţişat cu toată căldura, aşa-zisul holocaust din România. Ba
dimpotrivă, cu argumente ştiinţifice istoricul de la Iaşi a mai ponderat
exagerările cu iz propagandistic şi cu ţinte politice antiromâneşti foarte
clare ale holocaustologilor de ocazie. Mai mult, a fost unul dintre cei care
s-a dedicat cu toată responsabilitatea profesională şi acribia ştiinţifică în
studiul holocaustului roşu, o temă neagreată, în mod ciudat, dar nu
întâmplător, tocmai de cei care îşi clamează anticomunismul pe toate canalele
media şi când e cazul, dar mai ales când nu este cazul, adică sună grotesc şi
frizează ridicolul.
Anticomunismul de paradă nu ţine de foame, iar
poporul, iubitor de cunoaşterea istoriei naţionale adevărate nu îl agrează, iar
profesorul Buzatu a sesizat foarte bine acest lucru. Era normal, şi personal
m-am aşteptat, ca o dată trecut în lumea veşnică, disputele asupra
personalităţii profesorului Buzatu să se reaprindă, chiar la câteva ceasuri
după aflarea veştii atât de triste, de data aceasta cu o ferocitate şi o
determinare, pe alocuri chiar ură, demne de o cauză mai bună. Sicer mărturisesc
că nu am întâlnit până acum un istoric serios şi credibil care să-i conteste
tezele sale fundamentale privind rolul românilor în istoria universală cu
argumente strict ştiinţifice.
Cei care-l acuză de partizanat politic pe marele
istoric de la Iaşi, în special pentru activitatea sa dinainte de decembrie
1989, o fac prin invective, care în fond dezvăluie tot un partizanat politic,
acela sugerat de mai marii „cunoscători" ai istoriei românilor din afara
graniţelor noastre şi care seamănă leit cu ceea ce făceau proletcultiştii
obsedantului deceniu al anilor 50. Dacă astfel de critici sunt minoritari şi
joacă după partituri sugerate din exterior, majoritatea istoricilor români, şi
nu numai, îi apreciază opera şi mai ales dăruirea cu care şi-a dedicat întreaga
carieră în slujba apărării şi promovării intereselor naţionale prin scoaterea
la lumină şi valorificarea documentelor istorice autentice, ceea ce nu convine
desigur, penibililor antinaţionalişti. A-ţi iubi ţara, valorile şi tradiţiile
naţionale nu înseamnă altceva decât promovarea unui naţionalism de bună
calitate, pe care orice naţiune modernă sau postmodernă îl practică cu oamenii
de cultură, şi nu numai cu mintea, dar mai ales cu sufletul. Printre aceştia
s-a numărat şi profesorul Buzatu. Odihnească-se în pace.
Un mare român cu statură de istoric naţional
Dinu Săraru
Expresia desăvârşită a naţionalismului sublim
Victor Roncea, jurnalist
Blândul nostru Profesor Gheorghe Buzatu a plecat spre
ceruri. A plecat de „la muncă", unde se găsea, de altfel, zi de zi,
începând cu orele 7.00, lucrând neobosit şi neîntrecut pentru Neamul sau, în
slujba adevărului istoric. A plecat de la masa sa de lucru, înconjurat de
cărţile sale, unde se afla alături de bunii săi colegi de la Centrul de Istorie
şi Civilizatie Europeană - Iaşi al Academiei Române. Pe 6 iunie ar fi împlinit
74 de ani. Durerea este grea. O tragedie pentru istoriografia românească, ai
cărei stâlpi de rezistenţă cad rând pe rând, lasând loc liber brigăzilor roşii
de epigoni şi venetici. Gh. Buzatu a fost un cavaler neîntrecut al Adevarului
absolut. Un mare luptător pentru cauza naţională. După mine, Profesorul
Gheorghe Buzatu a fost şi rămâne expresia desăvârsita a naţionalismului sublim,
a naţionalismului cult, a naţionalismului viu, care arde ca o flacără ce nu va
putea fi stinsă niciodată. Pentru ca reprezintă Istoria reală, aşa cum a fost
şi cum a scris-o marele istoric al României trecute, prezente şi viitoare,
Gheorghe Buzatu: Sine ira et studio.
Am avut bucuria dumnezeiască să lucrez cu Profesorul
la editarea volumelor „Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu", o
lucrare la care a ţinut foarte mult. „De abia de acum, de la publicarea
Documentelor din Arhiva Codreanu, începe cu adevărat cercetarea istorică
privind fenomenul Mişcării Legionare. Nimeni nu le va mai putea ignora de acum
încolo", spunea adeseori Profesorul, invocând şi faptul că primul
interesat de aceste arhive, aflate în trecut sub lacăte grele, în posesia
Securitatii şi apoi a S.R.I., înainte de a ajunge la C.N.S.A.S., a fost unul
dintre foştii ambasadori americani în România, chiar la începuturile anilor
'90. Durerea este prea mare. Singura noastra consolare este că Profesorul a
plecat acum la regăsirea cu marii săi colegi, N. Iorga, V. Pârvan, P.P.
Panaitescu, C. Daicoviciu, Gh. I Brătianu, Florin Constantiniu... Dumnezeu să-l
odihneasca în pace, alături de toţi cavalerii românismului din opera sa! La
Revedere, Dom' Profesor!
O pierdere majoră pentru istoriografia românească
Prof. univ. dr. Petre Ţurlea
O pierdere majoră pentru istoriografia românească este
dispariţia fiinţei pământeşti a profesorului Gheorghe Buzatu. Dar profesorul
Gheorghe Buzatu a fost şi un mare patriot: a pus toată ştiinţa sa şi munca sa
în slujba Neamului său.
De aceea, amintirea Profesorului Gheorghe Buzatu va
rămâne ca un îndreptar pentru noile generaţii de istorici, chemate a-i urma
pilda de profesionalism şi pilda de patriotism. Dumnezeu să-l ierte!
Marele istoric fără egal în ultimele decenii
Mircea Vâlcu-Mehedinți
L-am cunoscut pe Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu în
anul 1993. Atunci am început eu să cercetez documentele din Arhivele Naționale.
Intrând în sala de studiu, am găsit un loc lângă un cercetător. Nu-l cunoșteam,
nu știam cine este. Într-o pauză, am intrat în vorbă. S-a prezentat, simplu:
Gheorghe Buzatu. Pentru mine a fost cea mai mare surpriză. Nu-mi venea să cred.
Oare acest cercetător să fie renumitul istoric, Gheorghe Buzatu? Da, dânsul
era! De o modestie rară, neîntâlnită de mine în viață (atunci aveam 72 de ani).
Acest MARE Om, a fost renumitul istoric, Gheorghe Buzatu, cel care scrisese
sute de articole despre Istoria neamului nostru, publicase zeci de cărți. Și
toate erau scrise după izvoare, după materiale documentare originale, pe care
le studiase în Arhiva Națională.
Tot ce a scris el, era viu, nu a scris niciodată, așa
cum o fac o mulțime de „istorici", precum vorba noastră românească,
născută din practica celor întâlnite: „cărți din cărți se fac". Ori, acest
eminent istoric, neegalat în timpurile noastre, nu a scris decât, repet, după
studii îndelungate, cercetări inimaginabile în arhive şi biblioteci, nu numai
din ţară. Fiecare dosar pe care l-am cercetat eu, avea scris în opisul
obligatoriu, numele de Gheorghe Buzatu. Și numai eu, pentru lucrările pe care
le-am publicat, am cercetat peste o sută de mii de documente! L-am întrebat,
dacă mai sunt dosare în Arhivele Naționale pe care să nu le-ar fi cercetat
dânsul? Mi-a răspuns, zâmbind: S-ar putea să mai existe, câteva...Acesta era
marele istoric, fără egal în ultimele decenii. A fost unic! Și, deodată, am
aflat dureroasa veste: s-a stins la datorie! Inima i s-a oprit, fiind la
Institut, în biroul său, la masa de lucru. Am urmărit posturile de televiziune.
Toate comentau arestarea lui Becali, dar niciun cuvânt despre cel care se
stinsese, despre Eminentul Om de Ştiinţă, cel mai mare istoric al românilor și
românității! Așa apreciază șleahta care conduce tot ce mișcă în România!
Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în pază. Îl plâng din suflet.
Regretul pierderii unui titan dintre istoricii
contemporani
Dr. Larry Watts
Am aflat de moartea profesorului Gheorghe Buzatu cu
mare tristețe. Profesorul Buzatu aparține aceleiași generații de istorici
asemenea profesorului Florin Constantiniu - puternici în convingerile lor,
calmi în apărarea pozițiilor lor, chiar și nepopulare -, și mereu gata să facă
față criticilor pe care gândirea independentă le atrage de multe ori. Pierderea
unui alt titan dintre istoricii contemporani români într-o atât de scurtă
perioadă este, cu siguranță, de o pierdere ireparabilă.
La 20 mai 2013, Marele Maestru al Demnităţii Naţionale
a plecat la întâlnirea cu Iorga şi Mareşalul
Ion Măldărescu
Atunci când ne confruntăm cu o pierdere ireparabilă,
cum este cea a eminentului istoric şi cercetător Buzatu, de aceeaşi mărime
contemporană cu regretatul acad. Florin Constantiniu, zestrea spirituală
românească pare să se împuţineze. Poate cineva exprima sau compensa finalul
pământean al unei fiinţe nobile? Mi-e teamă că nu! Neamul Românesc se desparte
de un mare Român, un mare OM, un mare Istoric, un mare Patriot! Avem însă,
Opera sa, care rămâne - cel puţin, pentru o lungă vreme - o inegalabilă lecţie
de istorie adevărată şi de românism. Singura „recompensă" prin care îi
putem cinsti eforturile este preţuirea armei defensive şi drepte a adevărului
istoric pe care ne-a lăsat-o moştenire, a muniţiei generoase pe care marele
cercetător a adunat-o cu perseverenţă de-a lungul deceniilor, depozitând-o cu
minuţiozitate şi mai ales, cu efort şi trudă de Sisif, între filele cărţilor
sale. Parte integrantă a arsenalului naţional şi forţa supravieţuirii noastre
ca popor! Ne-am întâlnit, profesorul Gheorghe Buzatu, prof. Jipa Rotaru, prof.
Ion Coja... şi cel care semnează aceste rânduri, cu mulţi ani în urmă - ca
membrii fondatori - la „Liga Mareşal Ion Antonescu", la prima Conferinţa
Naţională a acesteia, desfăşurată sub preşedinţia de onoare a profesorului Josif
Constantin Drăgan, la Bucureşti.
Anii au trecut şi, străbătând aceleaşi cărări ale
adevărului, legăturile cu profesorul au depăşit cu mult statutul de colaborare.
Vreme de peste 23 de ani, lichelele, mercenarii, veleitarii, holocaustologii,
măsluitorii şi făcătorii de istorie - din ce în ce mai numeroşi şi mai agresivi
- au atacat în permanenţă, „la baionetă", România, adevărul istoric,
documentele, mărturiile trăitorilor şi mărturisitorilor de bună credinţă ai
unor întâmplări din tulburatul nostru trecut, mai ales cel „modern" şi/sau
„recent". Şi, lichelele sunt numeroase! În acest păienjeniş ostil
românităţii, dar slugarnic faţă de noii învadatori ai Ţării, profesorul Buzatu
a devenit o atentă santinelă a Neamului Românesc. Cu înţelepciune, cu argumente
şi cu dovezi bazate pe temeinicia cunoaşterii adevărului istoric, a luptat şi a
ţinut piept pângăririi istoriei naţionale, atacurilor asupra demnităţii
noastre, şi a importantelor personalităţi ale Neamului. Aşa cum „Tot ce-i
românesc nu piere!", Profesorul va „trăi" în fiecare bun român, ultima
sa carte constituind, de fapt, un veritabil „testament" pentru urmaşi:
„Istoria să judece!".
Cinste Marelui Maestru al Demnităţii noastre
naţionale, plecat la Întâlnirea cu Mareşalul - pe care l-a apărat ca nimeni
altul!
------------------------------------------------
https://www.art-emis.ro/eveniment/profesorul-gheorghe-buzatu-a-plecat-la-intalnirea-cu-maresalul
- 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu