Aurel
Coja (I) Inimă de țigan
Zilele trecute, comentând elogiul medicinei din
Basarabia făcut pe site de un domn colaborator, am pomenit ți eu de un medic
basarabean, al cărui nume nu-l mai țin minte, dar a cărui poveste ar fi păcat
să rămână neștiută.
Așadar basarabeanul nostru, calificat ortoped la
Chișinău, după 1990 a venit în România și a fost angajat la spitalul din
Mangalia care tocmai se pricopsise cu un director nou, desemnat la insistențele
colectivului de medici, infirmiere, brancardieri și ce mai există la un spital
serios. Noul director se numea AUREL COJA, adică fratele subsemnatului. Acesta
se lămurește destul de repede ce profesionist de soi este basarabeanul, drept
care într-o bună zi îl invită la Constanța și merg împreună la cinematograful
Regina, locul în care era zi de zi prezentă la cerșit o țigăncușă de 5-6 ani.
Frate-meu i-o prezintă, fetița avea probleme cu mersul, picioarele ei arătau ca
după un grav accident de tren, dar frate-meu, și el medic cu vocație, a avut o
bănuială: fata fusese schilodită de părinți ca să fie folosită la cerșit, să
impresioneze publicul trecător pe strada Ștefan cel Mare. O bănuială și o
speranță: fetița putea să recapete starea de normalitate printr-o intervenție
chirurgicală a unui profesionist ortoped. Ortopedul basarabean o examinează
atent pe fetiță și dă verdictul : sunt șanse mari de reușită, fetița poate fi
recuperată.
Ar fi de povestit și cât de greu a fost s-o interneze
pe fetiță la Mangalia, părinții, tatăl îndeosebi, nici nu voiau să audă de o
operație care să repare ce ei stricaseră cu ani în urmă. Până la urmă fata a
fost răpită de domnul director de pe stradă și dusă la Mangalia, operată urgent
de ortopedul basarabean, ca să prevină intervenția poliției alertată de
vajnicul părinte al țigăncușei. Când poliția a ajuns la spitalul din Mangalia
crima fusese săvârșită, pacientul operat nu putea fi transferat nici la un alt
așezământ spitalicesc, necum la cel părintesc, înainte de a-și încheia perioada
obligatorie de recuperare post operatorie…
Pe scurt, operația a reușit de minune datorită
ortopedului de excepție ce se nimerise să ajungă la Mangalia și să facă tandem
cu un director de spital care l-a cântărit bine de ce este în stare! După ani
de zile, întrebându-l pe frate-meu ce mai știe de pupila sa, am aflat că
crescuse bine, umbla pe tocuri, promitea să fie una din frumusețile Constanței,
iar când se întâlnea cu domnul doctor îi vorbea cu sărut-mâna… Medicul
basarabean se mutase la București unde opera cu mare succes!
Este una din isprăvile frumoase ale fratelui meu mai
mare, Aurel. Poreclit Bilă de prieteni. O vreme mi s-a spus și mie Bilă mic…
M-am decis să mai povestesc din aceste isprăvi. Pentru mine a contat mult că
l-am avut frate mai mare pe Aurel Coja…
În 1988 a 0bținut un pașaport să plece ca turist în
SUA. M-a întrebat ce părere am dacă nu se va mai întoarce din marea țară a
tuturor posibilităților, unde avea mulți colegi care îl asiguraseră că-și va
găsi imediat o slujbă bine plătită! N-am fost de acord cu ideea rămânerii în
State. Mi-a pus și problema copiilor mei: le va prinde bine să aibă un unchi în
America! I-am replicat că pentru copiii mei este mai important ca unchiul lor
să fie în preajma lor și să le călăuzească pașii!… A plecat totuși și s-a
întors totuși!
Plin de amintiri,
Ion Coja
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu