Reversul
Trianonului
31
octombrie 2024|Doctrină naţionalistă
Reversul
Trianonului
Românii și maghiarii au azi, mai mult ca oricând în
istoria lor, motive să se solidarizeze pentru a răspunde multiplelor și
complicatelor provocări cu care istoria îi confruntă. Aniversarea Trianonului,
oricât de multe resentimente ar trezi în mintea și inima maghiarilor, se cuvine
a fi un prilej pentru lua în calcul și acele aspecte din a căror perspectivă
Tratatul de la Trianon poate fi interpretat de maghiari și altfel decât ca un
moment tragic, de dezastru național al maghiarimii.
Nu trebuie uitat că, la vremea respectivă, Ungaria
„Mare”, ca parte componentă a unui imperiu multinațional, era o entitate
politică fragilă, care nu se întemeia pe o populație maghiară majoritară.
Numărul etnicilor maghiari era sub 40% din populația acelei Ungarii după care
oftează atâția unguri… Chiar și înainte de adevăratul dezastru, cel de la
Mohacs, se pare că maghiarii nu au fost niciodată majoritari în țara lor. Se
poate spune că abia prin Tratatul de la Trianon ungurii ajung, pentru prima
oară, să fie majoritari în propria țară și să se constituie într-un stat
propriu zis național, iar nu multi-național! Dacă în tot răul e și un bine, e
timpul ca în conștiința publică maghiară să-și găsească locul și acest adevăr.
Îl mai enunțăm o dată: prin Tratatul de la Trianon re-apare pe harta lumii
statul național maghiar, după aproape patru secole de la dispariția sa. Iar
pentru prima oară în istoria maghiarimii, statul maghiar s-a întemeiat pe o
majoritate etnică maghiară!
De asemenea, se cuvine să ne aducem aminte cum s-a
ajuns în 1867 la Ungaria Mare, pe care a „desființat”-o Trianonul: nu prin acte
de vitejie pe câmpul de onoare militară și sacrificiu suprem – care altminteri
nu au lipsit din istoria vecinilor noștri, ci printr-un act de cancelarie,
rezultat al unor intrigi de culise. A fost opera cancelarului Bismarck, care
încerca prin politicienii maghiari să submineze relațiile excelente dintre
Franța și Austria. Politicienii maghiari i-au făcut jocul, astfel că în războiul
franco-prusac din 1871, izbucnit la patru ani după instaurarea dualismului,
Austria și-a încălcat cuvîntul dat și nu a mai intervenit în sprijinul Franței,
așa cum se angajase prin tratate semnate anterior dualismului.
Mai sunt și alte motive pentru a considera că apariția
Austro-Ungariei s-a produs în condiții jenante pentru onoarea maghiară!
Dualismul a fost o soluție politică bizară, artificială, tranzitorie, în mod
evident fără viitor durabil. Această formulă, cu totul neobișnuită, nu putea
dăinui și a generat în mod firesc soluția Trianon, pe care istoria a
consemnat-o. O soluție poate imperfectă, care i-a nemulțumit și pe români în
anumite privințe, dar mult mai apropiată de realitatea faptelor, de imperativul
justiției.
Caracterul artificial al oricărui conglomerat etnic
predispune la destrămare politică, iar regretul și nostalgia după Ungaria Mare,
deși este de înțeles, nu credem că este cazul să genereze la nesfârșit
ostilitate și spirit de revanșă. Asemenea atitudine o considerăm nu numai
contrară unei judecăți corecte asupra istoriei, dar și potrivnică intereselor
autentic maghiare. Aceste interese, vitale în circumstanțele istorice de azi și
de mâine, impun mai degrabă o strânsă conlucrare a românilor și maghiarilor, îndeosebi
la nivelul forțelor politice propriu zis naționaliste, patriotice.
Pe maghiarii din Transilvania nu-i paște pericolul de
a fi deznaționalizați prin românizare. Dacă procentul de români din
Transilvania a crescut după 1918, acest fenomen se datorează plecării
germanilor, venirii unor români din alte ținuturi românești – olteni și, mai
ales, moldoveni, precum și natalității. În Transilvania după 1918 nu s-a dus o
politică de deznaționalizare prin românizare, așa cum s-a dus înainte de 1918 o
politică de maghiarizare asupra tuturor minoritarilor, îndeosebi asupra
românilor. Lucrurile sunt arhicunoscute, nici nu e nevoie să aduc probe!
Dar care sunt pericolele care-i pasc pe maghiarii din
Transilvania? Această întrebare eu unul mi-o pun în plan secundar, după ce fac
inventarul pericolelor care îi pasc pe românii din Transilvania și din România.
De douăzeci de ani – ca să nu mă laud că și dinainte de 1990, am fost sensibil
la acest subiect. Această preocupare nu mi-a făcut viața mai ușoară
Uniunea Vatra Românească a promovat deseori ideea că,
la nivelul marilor imperative istorice, maghiarii și români au prea multe
motive să acționeze împreună pentru a mai irosi timp și energie pentru
activități și atitudini ancorate într-un trecut înțeles unilateral și pătimaș.
Ne menținem pe aceeași linie, a disponibilității pentru un dialog sincer și
matur, pentru un proiect politic comun, de anvergură majoră, prin care să facem
față vremurilor grele și tulburi pe care le avem de străbătut, vrând-nevrând, în
aceeași barcă.
București, 27 mai 2010
Ion Coja, președintele
filialei București
a Uniunii Vatra Românească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu