Nicu
DOFTOREANU
S-a născut în anul 1951 în Bucureşti. Este absolvent
al Institutului Politehnic Bucureşti, din anul 1975.
Debutul literar l-a făcut publicând în Revista Ing și
în Revista 6.20.77 care apărea în cadrul Întreprinderii Tehnometal Bucureşti,
amplasată în Bucureştii Noi la capătul tramvaiului 6 şi 20 precum şi la capătul
maşinii 77 - de unde şi numele revistei – unde în perioada 1977 - 1978 a
publicat mai multe poezii: Mândrie, Tangoul ochilor albaştri, Arborele
Genealogic şi Tangoul Curiozităţii.
A fost membru activ al Cenaclului Fântâna Mioriţei
iniţiat de scriitorul Emanoil Cobzalău în cadrul Întreprinderii de Mecanică
Fină Bucureşti în perioada 1980 – 1982, care edita şi revista cu acelaşi nume,
unde a publicat poezia Tangoul Vîrstelor.
A mai publicat, în anii1990 şi 1991, în ziarul
Adevărul poezia Mândrie, iar în Suplimentul Literar Artistic al ziarului
Tineretul Liber, poeziile: Tangoul Vîrstelor, respectiv, Tangoul meu şi Rugă
pentru un fluture.
A colaborat la ziarul Gând Românesc din Alba Iulia
unde a publicat în anul 1990 poeziile Mândrie şi Rugăciune.
Din anul 1997, a început să participe la şedinţele
lunare ale cenaclului Destine din cadrul societăţii culturale cu același nume,
condus de scriitorul, editorul şi omul de cultură Victor Gh. Stan, ce editează
ziarul cu acelaşi nume, unde i-au fost publicate mai multe poezii. Tot aici a
publicat primul volum, în aprilie 2000, ca laureat al concursului cititorul
punctează poetul.
A postat pe site-ul Clubului Cafeneaua Literară mai
multe poezii şi a publicat în revista asociată acestuia “Cronopedia Revista
culturală Peniţa de Aur”, precum si pe site-ul Amprentele Sufletului.
A publicat poezii în antologiile Copacul cu Frunze
albe, Cuvinte sculptate, Mama, Planeta Iubirii, Din Livada înflorită a iubirii,
Perlele Domnului, Tata, Căpuşa.
A publicat constant în Ziarul de Cluj, site:
http://cluj-am.ro şi în revistele Apollon, Gândul Anonimului, Literar ing, Onyx
din Irlanda, Pagini Româneşti din Noua Zeelandă, Cetatea lui Bucur, Cronica
Fundaţiilor, Independenţa Română, Bogdania, Vatra Veche, Chronos-Peniţa de aur
etc.
Volume de autor:
1 Tangouri, Editura Destine, 2002;
2 Tangoul, mereu Tangoul, Editura Destine, 2004;
3 Sub semnul Tangoului, Editura Destine, 2005;
4 Tangouri Altfel, Editura Destine, 2008;
5 Tangoul mereu Tânăr, Editura Destine, 2010;
6 Tangouri de Ieri,Tangouri de azi, Editura Arefeana,
2012;
7 În ritm de Tangou, Editura Destine, 2013;
8 Tangouri sub…acoperire, Editura Editgraph Buzău,
2014;
9 Tangouri Dintodeauna, Editura Destine, 2015;
10 Un Tangou numit Dorinţă, Editura RoCart, 2016;
11 Nordicus Tango, Editura Arefeana, 2017;
12 Tangouri zglobii despre copii și nu numai”, Editura
Rawex Coms, 2018;
13 Tangouri potrivite... în stil englezesc, Editura
Astralis, 2019.
Premii:
- Premiul I la Concursul Naţional de Poezie “cititorul
punctează poetul”, Ediţia a VI-a 1998 organizat de Societatea Culturală
“DESTINE” cu poezia “Rugăciune” publicată în nr. 80 din 1998 a ziarului
“Destine”(rezultatul jurizării cititorilor publicat în nr. 81/1999). A mai luat
premiul III în 2001 şi premiul II în 2002 la acelaşi concurs;
- Premiul de Excelenţă oferit de Clubul Cafeneaua
literară acasă şi Cronopedia în anul 2014, Diploma “Nichita Stănescu 2015” de
la societatea Culturală Apollon şi Diploma de Excelenţă de la Societatea
Culturală Destine; - Diploma de excelenţă de la Apollon şi Destine în anul
2015.
Aprecieri:
După ce autorul a decis ca toate poeziile și cărțile
publicate să poarte numele de tangouri , în volumul Tangouri dintotdeauna,
acesta caută să ne convingă de magia și frumusețea pasului înapoi specific
acestui dans.
Suntem tot timpul tentaţi, îndemnaţi, educaţi, chiar
forţaţi, să facem doar paşi înainte. Începând cu primul pas, continuând pas cu
pas sau chiar sărind mai mulţi paşi deodată, dar să fie înainte. Nimeni nu ne
îndeamnă să facem, uneori, şi paşi înapoi. Să fie bine aşa!...
Imaginaţi-vă că mergeţi într-o direcţie pe care, la un
moment dat, întâlniţi un zid de care nu mai puteţi trece. Ştiind şi dorind să
faceţi doar paşi înainte, puteţi să vă loviţi de nenumărate ori de acel zid,
care de regulă nu cedează, şi să rămâneţi acolo. Este cazul tipic de clacare a
unora care nu au cunoscut decât succesul şi care la primul insucces nu mai ştiu
cum se poate merge înainte. Fiind prea aproape de obstacol este foarte dificilă
vederea unei posibile ocoliri. Cunoaşterea, acceptarea ideii de a face şi paşi
înapoi, atunci când este cazul, oferă o altă perspectivă a obstacolului
întâlnit şi se poate găsi o soluţie de ocolire a sa. Uneori aceşti paşi înapoi
te pot aduce chiar în poziţia de unde ai plecat, dar tot este un avantaj,
pentru că ştii, de data aceasta, calea care nu duce la succes şi, conştient,
alegi o altă variantă. Omul ciclic nu este neapărat un om neperformant!
Ce exemple ne oferă viaţa?
În tehnică sunt nenumărate exemple în care se arată
forţa rezultată din realizarea, atunci când este cazul, a pasului înapoi. Da,
pasul înapoi înseamnă forţă!
În mecanică vibraţia, care reprezintă paşi deşi,
alternanţi înainte-înapoi, reuşeşte să facă ceea o mişcare doar pe o singură
direcţie nu ar reuşi, iar dacă ne gândim la fenomenul de rezonanţă, se pot
dezvolta forţe uriaşe din sincronozarea unor paşi mici şi deşi înainte-înapoi.
S-au rupt poduri uriaşe, cu structuri mecanice impresionante, bine dimensionate
la forţele statice, din corelarea în timp a paşilor unor soldaţi!...
În electrotehnică, curentul continuu nu trece prin
condensator, care nu este altceva decât o întrerupere a circuitului, pe când
curentul alternativ, o succesiune de curenţi electrici înainte şi înapoi, trece
prin condensator fără probleme, condensatorul nemaifiind un element de
întrerupere ci un element de închidere a circuitului. Dacă circuitul electric
se deschide, şi includem şi atmosfera în acesta, atunci ajungem la undele
electromagnetice, care trec aproape prin orice. Undele reprezintă tot succesiuni
de curenţi înainte-înapoi! Şi lumina este o undă electromagnetică. Doar cu paşi
înainte nu am putea avea lumină!...
Paşii înainte-înapoi sunt şi frumoşi! Imaginaţi-vă un
dans, un tangou de exemplu, doar cu paşi înainte, fără pasul înapoi! Sunt
trimiteri înapoi în viaţă şi trimiteri înapoi în istorie, la fel de pline de
nostalgie.
În poemul Tangoul bătrâneţii, face mulţi paşi înapoi
cu referiri la cei tineri: Şi chiar de vezi ce-a fost greşit,/...nu poţi
să-ndrepţi:/ Eşti depăşit!/ De vrei cumva a face schimbul/ Constaţi că nu-ţi
ajunge timpul!
În poemul Tangoul gândului trecut, nostalgia paşilor
trecuţi este şi mai puternică: Când pe hârtie-am aşternut/ Povestea unei mari
iubiri de... VIAŢĂ./ Alt OM am fost, atunci/Când am privit, de jos în sus.
În poemul Tangoul retrospectiv, amintirea anilor
trecuţi îi provoacă o explicaţie a diferenţei de trăire: Pentru că în TINEREŢE/
Până şi TRISTEŢEA mirosea a frumos!.
Poemul Tangoul Stării Eminescu este o trimitere
emoţionantă în timp, cu ambele secvenţe înapoi dar şi înainte, pentru că
Eminescu nu are o limită de timp viitor, dar şi o reflectare a lui în tot ce
este român: Atunci simţi că El provine..şi din tine şi din mine!/ Fiind un
cumul de DESTINE al românilor de bine!
În poemul Tangoul istoric, autorul face referire la
ciclicitatea istoriei: Că şi dacă nu ne-am pricopsit/…important e că am
supravieţuit!/ Şi-i dovedit, la modul biblic,/ …că-n viaţă totul este ciclic,/
Aşa că poate,/ cu puţin noroc,/ vom pune iar cândva la loc.
În poemul Tangoul amintirilor, rolul important este al
inteligenţei utilizării timpului: Dar TIMPUL,/ imuabil şi solemn,/ De mic m-a
informat că asta e cu neputinţă… în INFERN,/ Unde,/ când vrei de toate, dar nu
poţi nimic, Trebui să stai un pic pe loc!/ Să nu te-arunci orbeşte-n foc!.
În tot capitolul Tangou despre timp sunt referiri la
paşii înapoi. În poemul Tangoul timpului este o sublimă invitaţie în trecut:
Aşa că astăzi vă propunem o schimbare:/ Veniţi cu noi unde tristeţea… moare!/
Şi viaţa capătă culoare dintr-o dată/ …o singură culoare ce arată/ Ca rochia de
mireasă… ALBĂ TOATĂ,/ Aşa precum a fost cândva, demult,/ Atunci, când totul era
încă la-nceput.
Poemul Tangoul secret al călătoriei în timp este un
regal al paşilor înainte şi înapoi, dar care se supun în final DESTINULUI:
Venim pe lume echipaţi/ Dar unii nu-s prea aşteptaţi,/ De-aceea care,/ uneori,/
nu sunt de viaţă, iubitori.../ Fiind mult prea mult…/ nepăsători?!/ Şi totuşi
noi călătorim şi nu-cercăm să ne oprim,/ Deoarece născând suspinul,/ Chiar
viaţa ne-ndulceşte chinul/ Pe care-l regăsim intact,/ Deoarece avem păstrat…/
Acolo-n noi de fapt… DESTINUL!
În poemul Tangoul maşina timpului autorul reia
implicit ideia destinului: Trecut,/ Prezent,/ sau Viitor/ E imprimat în noi
neîncetat/ Chiar de la-nceputul lor!/ Plimbările prin timpul ce ni-i dat,/ Care
ne stă la toţi în faţă/ Ne-nvaţă numai spre sfârşit/ Că… toate-s decalate-n
viaţă/ Şi că nimic nu este infinit!/ Cu toate astea-s liniştit.
Poetul analizează totul, din trecut, prezent şi chiar
viitor, cu sensibilitate şi umor, în ritm de tangou, neuitând nici pasul
înapoi, care dă farmec, forţă, frumuseţe şi plăcere demersului, aducând o
importantă contribuţie la cunoaşterea poetică, care uneori este mai premonitivă
decât cea fizică sau matematică.
În volumul Un Tangou numit dorință, autorul
arată o dorință de a scrie poezie în ritm metaforic de tangou. Începe partida
de dans cu câteva mișcări generale, în poeziile: Un tangou numit dorinţă: Ca-n
vremea primelor iubiri,… /Când viaţa n-avea amintiri /Crezând că totu-i cu
putinţă, /Şi se numea simplu…DORINŢĂ!/, sau Tangou pe…credit: TIMPUL e
nemuritor și nu prea-nţelegător! /Aşa că să încercăm să nu îl prea supărăm,
/Când, asezonat cu dor, se impune...CREDITOR!/, în ultima, cerând îngăduință
dacă dorințele nu le va putea îndeplini în timpul pe care și l-a propus.
Continuă în forță dansul cu secvențe orientate spre
dorința de bine pentru națiune, în poemul Tangoul naţiunii: Naţiune tulburată
/Prea te-ai lăsat torturată /De cei ce ţi-au confiscat /Zâmbetul imaculat!/,
sperând la sprijinul tradiției, în poezia Tangoul tradiţiei : Ignorând ce
s-a-ntâmplat /În trecutu-ndepărtat, /Când un vodă prea puternic /Ne-a ţinut în
întuneric /Unde strălucea doar banul, /Care ne-a corcit şi-azi neamul! /Ce-a
permis adeseori... /Dezbinare-ntre valori!/, sau al religiei creștine, în Tangou
creştinesc: Unde sunt acum mai marii ce se luptau cu tătarii?! /Poate că nici
iataganul, ce-l tăia pe Brâncoveanu, /Nu mai pare un simbol oamenilor din popor
/Ce au ajuns păcătoşi,... momiţi de necredincioşi!.
Mai scade ritmul, când dă de obstacole în găsirea unor
căi de acțiune favorabile pentru națiune, care sunt destule, precum,
dezorientare, în Tangou dezorientat: Tendinţa din adolescenţă /Supranumită
abstinenţă, /A fost pe vremuri lăudată, /Dar din păcate-abandonată, /Deoarece
iubirea nici nu mai contează/, sau, regrete, în poezie Tangou regretabil: Prea
multe angajamente…fără realizări curente! /Uităm total de IUBIRE, dar ne dorim
FERICIRE. / În bătălia schimbării ne supunem greu iertării!/, sau teama de viitor,
în poemul Tangoul viitorului ucis: Viitorul ne-a fost ucis spiritual la spital
/Într-un mod barbar, /De către cei care au spart globul de cristal! /Atunci, /
Precis! / unii s-au dezis şi de ultimul vis, /Eliminat brutal de aşazişi
fârtaţi, /Încurajaţi de regulile strîmbe /Din care-adesea nu rămân nici umbre!
Un rezultat preconizat al demersului de bine pentru
națiune este destul de incert pe termen scurt și reiese din poezii precum
Tangou la ruletă: Toţi cei ce şi-au jucat destinul la ruletă /Au mers de multe
ori pe bicicletă, /Aşa că nu au nici o scuză!... /Chiar deloc! /Când tot acuză
lipsa de noroc /Şi dau mereu vina pe…roată /De fiecare dată!/, dar autorul ne
îndeamnă la... răbdare și așteptare, precum în poezia Tangoul aşteptării: De a
îţi urma chemarea / Spre iubire, fericire…adică spre împlinire, /Ce-i degeaba
de n-ai HAR! /Strici din faşă încercarea şi îi înăbuşi mişcarea! / Orice
planuri ai de zbor spre un trainic viitor / Eşuează fără DOR!
Tangoul metaforic al poetului Nicu Doftoreanu ne
conduce, cu doi pași înainte unul înapoi, printre cele mai actuale probleme ale
omului și nației, vorbind despre iubire, indiferență, sau chiar ură, cu
speranța că realitatea viitoare va fi mai bună. Chiar dacă expresia poetică
folosită are ritmul tangoului, în speranța de bine, este vizibilă dorința
autorului, ca în realitatea faptelor, să se elimine pasul înapoi, fiind pozitiv
în demersul său.
În volumul Tangouri zglobii despre copii și nu
numai, autorul se întoarce la copilărie prin tangoul poetic. Printr-o
insistență caracteristică copiilor, autorul încearcă să lege artistic două
dintre extazurile studiate de Emil Cioran în tentativa sa neterminată de teză
de doctorat, Funcțiunea gnoseologică a extazurilor din perioada anilor 1930,
rămasă pe veci neterminată, este vorba de legătura dintre poezie și dans.
În volumele Nordicus Tango și Tangouri
potrivite... în stil englezesc, Nicu Doftoreanu extinde spectrul său poetic
și spre cititorii de limbă franceză, respectiv engleză, prin traducerea unora
dintre tangourile sale.
Unde va ajunge autorul cu poemele sale denumite tango?
Fie literatura se va lărgi cu o nouă formă de poem a cărui denumire provine
dintr-o altă artă, cum s-a mai întâmplat cu pastelul, nume provenit din
pictură, în epoca puseului parnasian din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, fie lumea literară se va obișnui cu aceste titluri, considerându-le
doar ca pe o figură de stil dragă autorului și se va concentra pe conținutul,
foarte dens dealtfel, al scrierii acestuia, fără să conteze prea mult titlurile.
Personal, prefer o diversitate a titlurilor care să sugereze esențele poemelor
respective.
Profil de autor
realizat de Nicolae VASILE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu