RUGĂCIUNEA DOMNEASCA - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ + ATAT DE APROAPE

ATAT DE APROAPE - Fericitul Trifon Turkestanov

Strabatând încatusarea de gheata a veacurilor, simt caldura suflarii Tale Dumnezeiesti, aud sângele Tau cum curge siroind. Tu, de acum, esti atât de aproape; în parte, sorocul vremurilor a trecut. Vad Crucea Ta – ea pentru mine a fost înaltata. Duhul meu scrum înaintea Crucii se-arata: aici a dragostei si-a mântuirii praznuire de biruinta se temeluieste, aici în veci nu mai înceteaza a laudei glasuire: Aliluia!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 135

PASARILE DE NOAPTE - Parintele Ilie Cleopa

                Minune preaslavita a întelepciunii si a puterii nemarginite a Ziditorului se vede la pasarile cele de noapte, care noaptea se hranesc, si pe întuneric în loc de lumina îl au, precum sunt huhurezii, bufnitele si altele multe de acest fel. Deci, de la pasarile ce vad la întuneric si la lumina orbesc, sa ne mutam cu gândirea la înteleptii veacului de acum, care se îndeletnicesc numai cu întelepciunea cea desarta, ca asemenea sunt cu huhurezii si cucuvelele, care puternica au vederea noaptea, iar dupa ce straluceste soarele, se întuneca si orbesc, caci si aceia cu întelepciunea cea desarta prea iute catre vederea desertaciunilor sunt iscusiti, iar la întelepciunea cea adevarata si duhovniceasca si la întelegerea luminii celei adevarate ce vine de la Duhul Sfânt, sunt cu totul întunecati si orbi.

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53.

VALURILE TURBATE - Sfantul Teofan Zavoratul

           Lumea este cu mult mai învolburata decât valurile turbate, si pacatele o tulbura mai rau decât tulbura vântul marea. Uneori, când vânturile se ascund în tainitele lor, apele marii sunt linistite, însa în lume se tulbura necontenit valurile poftelor si vântul înselaciunii sufla în usile judecatorilor ei. Aproape e însa ziua în care ea se va potoli... Fericit cel care si-a savârsit calea prin lumea aceasta fara sa cada în cursele ei!

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 125.

RUGĂCIUNEA DOMNEASCA - Arhiepiscopul Iustinian Chira

            Aceasta rugaciune este temelia cultului Bisericii lui Hristos. Numai un Dumnezeu putea sa-i învete pe oameni o rugaciune atât de desavârsita si atotputernica: de o simplitate cutremuratoare, dar si de o adâncime si perfectiune ametitoare… ca într-un dumnezeiesc strop de lumina, în rugaciunea „Tatal nostru” se cuprinde întreg universul spiritual si material al omului. Aceasta rugaciune a aprins sufletele tuturor Sfintilor, a dat tarie tuturor crestinilor, a luminat viata stramosilor, a mângâiat suferintele asupritilor, a fost temelia vietii oamenilor desavârsiti…

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 113-114.

NEGURA - Sfantul Ioan din Kronstadt

            Grija fata de cele ale vietii materiale acopera asemenea unei neguri orizontul sufletului, întuneca ochii inimii, leaga sufletul. Tu nu te îngriji de nimic, lasa toata grija si toata preocuparea pe seama Domnului, asa cum ne învata Apostolul purtator de duh. Sa nu-ti para rau de ceea ce dai altuia. Acestea sunt o arvuna ale noilor si marilor îndurari ale Domnului fata de tine.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 233.

Apropie-te de Dumnezeu cu amintirea iubirii! - Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

                 Gheronda era privighetoarea pustiei, care, prin viaţa sa, Îl lăuda pe Domnul pentru lumea pe care a creat-o şi Îi mulţumea pentru dragostea pe care ne-a dăruit-o. Acest lucru îmi amintea de ceea ce citisem la strană, în Biserica „Sfântul Nicolae” din Kallisia: „Fericită este viaţa pustnicilor, a celor ce se înaripează cu dumnezeiescul dor”. Mai târziu, când l-am vizitat în casa unde era găzduit, bolnav fiind, l-am găsit în pat, avându-l la căpătâi pe unul dintre fiii săi duhovniceşti, care-i vorbea despre amintirea morţii. Atunci, Părintele a spus:

              ‒ Aceasta nu e singura cale spre mântuire. Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

                  Prin aceasta, Părintele ne arată o minunată cale spre mântuire, pe care cu siguranţă că el însuşi o urma. Prin nevoinţele sale ascetice, biruise teama de moarte şi de iad şi intrase în aşteptarea răsplătirii Raiului, pe care începuse a-l gusta încă de pe pământ, „înaripat cu dumnezeiescul dor”.

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda