ALIANTA FAMILIILOR - 100 DE ANI DE COMUNISM IN CHINA

 

100 DE ANI DE COMUNISM IN CHINA

Iulie 15, 2021

 

100 de Ani de Prezență Comunistă în China: Tiranie, Genocid, Progres

 

Pe 23 iulie se împlinesc 100 de ani de la formarea Partidului Comunist Chinez. Ironic, Partidul Comunist din România a fost fondat tot în 1921. PCC, însă, a ajuns la 100 de ani. PCR nu.

 

În anul 1971 s-au sărbătorit 50 de ani de la înființarea PCR prin sărbători uriașe, manifestări imense pe stadioane, discursurile interminabile ale lui Ceaușescu, promisiuni ademenitoare privind viitorul de aur al României, evenimente sportive speciale, manifestări culturale gigantice, pagini extra în ziarele comuniste ale vremii (Scînteia și România Liberă) care publicau opiniile ideologilor comuniști ai vremii etc. Dar inimile și mințile românilor erau inchise față de mesajul comunist. Toți romanii isi dădeau seama că era vorba de vorbărie goală, minciuni, o himeră la scară națională, o minciună impusă cu forța la scară națională. Ceaușescu vorbea cu patos despre inevitabilitatea comunismului și ireversibilitatea procesului istoric din România fondat pe legile socialismului științific.

 

Comunismul, ni se spunea, urma să fie capitolul final al istoriei mondiale. Mai bine nu se putea. 18 ani mai târziu "legile inexorabile" ale istoriei au pus capăt comunismului din România, "epoca de aur" s-a prăbușit în mizerie, iar Ceaușescu a fost executat.

 

Cum ar fi arătat comunismul în România lui 2021 dacă nu s-ar fi prăbușit? E greu de spus, dar și facil de speculat. Istoricii ne spun că Ceaușescu s-a inspirat din politica dictatorială a lui Mao, instituind în România, asemenea lui Mao în China, cultul personalității, represiunea și sărăcia în numele dezvoltării. E posibil ca Ceaușescu să fi imitat comunismul chinez în detrimentul celui sovietic după 1989? E desigur posibil. În care caz am putea specula că România comunistă a anului 2021 ar fi putut arăta ca si China comunistă a lui 2021.

 

În 1971, lideri mondiali, inclusiv democrațiile occidentale, au trimis o mulțime de "telegrame" de felicitare lui Ceaușescu, prilejuite de cei 50 de ani de prezență comunistă pe pământul României. În 2021 au făcut la fel cu China. Comuniștii chinezi țin, la fel cum au ținut comuniștii României în 1971, lista liderilor care au trimis telegrame de felicitare, ori nu au trimis de fel, cât și observații privind sinceritatea ori superficialitatea conținutului telegramelor. China răzbunătoare a făcut la fel. [Link: https://qz.com/.../ccp-100th-anniversary-draws.../...]

 

Ne așteptam ca liderii occidentali, inclusiv Parlamentul European, să adopte rezoluții critice la adresa tiraniei comuniste din China. Nu au făcut-o. De teamă. China a devenit un colos, un tăvălug imens în fața căruia nimeni nu poate sta. E ironic că noi, occidentalii și capitalismul occidental, am construit acest tăvălug necruțător care, foarte posibil, va trece și peste Occidentul muribund.

 

Aparitii editoriale

 

Recomandam un articol captivant care dă o perspectivă multi-unghiulară privind cei 100 de ani de prezență comunistă în China. Articolul, de fapt, se constituie din recenzia a trei cărți publicate anul acesta care conțin 3 perspective diferite asupra Chinei, dar care toate, în final, converg spre aceleași concluzii: (1) China a devenit o putere mondială; (2) tirania a fost o caracteristică permanentă a Chinei din 1949 până azi; (3) China a devenit o amenințare la adresa securității Occidentului; (4) China are puterea să pedepsească pe oricine dorește fără a se teme de represalii; și (5) relațiile Occidentului cu China au atins un punct ireversibil, balanța înclinând de acum înainte în favoarea Chinei.

 

Articolul e intitulat Life of the Party: How Secure Is the CCP? / Viața Partidului: cât de stăpân pe sine este Partidul Comunist Chinez?. Autorul, Orville Schell, e specialist în sinologie, și articolul a fost publicat la începutul lunii în Foreign Affairs. [Link: https://www.foreignaffairs.com/.../2021-06-22/life-party]

 

China, nou model politic global?

 

Articolul întreba daca ar putea fi China comunistă prototipul de viitor al Noii Ordini Mondiale? Al unui nou sistem politic și economic care combină succesul economic cu autoritarismul politic? Nu există un consens asupra acestui scenariu, dar există motive să suspectăm că el este o tentație reală pentru țările sărace. Peru tocmai a ales ca președinte un socialist autoritar în contextul unei economii relativ prospere, iar Bolivia a făcut la fel în toamna anului trecut.

 

Partidul Comunist Chinez (PCC) are 90 de milioane de membri, mai mulți decât întreaga populație a Germaniei. Ironic, numărul lor e, mai mult sau mai puțin, egal cu numărul creștinilor din China. La fel de ironic este că numărul comuniștilor și al creștinilor a crescut, în paralel, la fel de spectaculos. În 1949, când comuniștii chinezi au ajuns la putere, numărul creștinilor era de doar jumătate de milion. La fel ca, aproximativ vorbind, al comuniștilor. După 71 de ani, cele doua grupuri sunt, din nou, aproximativ egale ca număr.

 

PCC va sărbători centenarul comunismului chinez cu mult zgomot, dar și intoleranță. Au fost stabilite numere speciale de telefon unde cetățenii își vor putea denunța vecinii care nu vor sărbători centenarul cu "entuziasm" ori vor "înjosi PCC". Aidoma comunismului din România.

 

Experții se îndoiesc că PCC va transforma China într-o democrație. Occidentalii ne-au spus, eronat, că dezvoltarea economică a Chinei va duce inevitabil la democrație și drepturile omului. În primăvara acestui an, China a anunțat o creștere anuală economică de 18%.

 

Incredibil, dar oare adevărat? Simultan, însă, China a devenit și mai autoritară și și-a înrăutățit relațiile cu Occidentul. China respinge vize pentru jurnaliștii occidentali pe care îi consideră "periculoși", a închis accesul cercetătorilor occidentali la arhivele Chinei, iar propaganda internațională a Chinei a devenit sufocantă.  Sume tot mai uriașe sunt alocate, în acest sens, organizației prin care China își extinde propaganda în lume, United Front Work Department.

 

Este ironic, de asemenea, că occidentalii au avut un rol cheie în cei 100 de ani de comunism chinez. Olandezul Henk Sneevliet a avut un rol cheie în formarea PCC și tot occidentalii au avut un rol cheie în transformarea Chinei dintr-o țară săracă și înapoiată în a doua putere mondială a lumii în doar câteva decenii.

 

Care este, totuși, punctul slab și nevralgic al Chinei? Economia. Ceea ce, inevitabil va duce la prăbușirea autoritarismului chinez. Legitimitatea sistemului comunist chinez decurge, spun sinologii, nu din consimțământul chinezilor, cât din abilitatea PCC de a asigura o creștere economică constantă și un nivel de trai tot mai ridicat cetățenilor Chinei. Cu puterea economică, însa vine și puterea militară și aroganța. Reputația Chinei se înrăutățește. China a luat măsuri punitive împotriva Norvegiei, Coreei de Sud, Canadei și Australiei pentru ca au criticat abuzurile drepturilor omului și impută Chinei responsabilitatea pentru pandemia globală. Chiar și unii membri ai Parlamentului European și fundații germane, critice la adresa genocidului populației musulmane, au fost sancționați.

 

În final, agreează experții, "In China, the world confronts not only a formidable new trading, technological, industrial, economic, and military power, but also a state willing to deploy all these forces to make the world a safer place for its form of autocracy / În privința Chinei, lumea se confruntă nu doar cu o putere formidabilă din punct de vedere comercial, tehnologic, industrial, economic și militar, dar și cu un stat care e dispus să folosească aceste forțe pentru a transforma lumea într-un loc mai sigur pentru sistemul ei autocratic".

 

Recomandam celor interesați într-o lecturare mai aprofundată a literaturii actuale privind China comunistă, Life of the Party: How Secure Is the CCP? / Viața Partidului: Cât de stăpân pe sine este Partidul Comunist Chinez?. Autorul, Orville Schell, e specialist în sinologie, și articolul a fost publicat la începutul lunii în Foreign Affairs. [Link: https://www.foreignaffairs.com/.../2021-06-22/life-party]

 

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro