GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - A-l cui este Statul Român actual?!

 

A-l cui este Statul Român actual?!

 

 

 

   „Realitatea tragică a vieţii noastre de stat e nespusa

   mizerie a populaţiunilor de jos, e stoarcerea lor prin

   nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu

   seamă din străini, e uşurinţa şi lipsa de caracter în

   viaţa publică, e putrejunea bizantină a puilor de

   fanarioţi care, sub masca interesului general, fură

   de sting, fie pe calea diurnelor şi lefilor nemeritate,

   fie prin arendarea moşiilor statului, fie pe alte mii de căi.

   Comedia consistă însă în minciuna vecinică a constituţio-

   nalismului, în pretextarea diferitelor libertăţi publice, a

   civilizaţiei şi a altor mofturi pentru a acoperi unica tendenţă

   a acelei negre mulţimi de liberali care nu caută, nu visează

   decât puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei să prade.”

                             (MIHAIL EMINESCU, „NE E SILĂ...”)

 

 

   Naţiunea este un Destin sfânt lăsat de Dumnezeu întru conlucrare cu El, şi care nu se formează de azi pe mâine. Pe de o parte Ea poate fi îngăduită şi atunci atinge o durată anume sau poate fi binecuvântată de Sus intrând astfel, în veşnicie.

 

   Elita naţionalistă conducătoare apără Naţiunea creştină de prigoana prăduitorilor de neam, netejindu-i Calea destinului dacoromân  în marşul lui spre Înviere.

 

   Naţionalismul nostru creştin-ortodox fiind profund adânc şi permanent înrădăcinat în Tradiţie, Datini, Obiceiuri – Istoria sa, trebuie neîncetat să declanşeze procesul de reînnoire sufletească, religioasă a Naţiunii, respectiv a Statului naţional creştin.

   „Cei care vor azi, avertiza marele Român naţionalist-creştin, Dr. Ion Moţa, să desfiinţeze naţionalismul românesc cel adevărat şi deplin, vor trebui să biruiască în noi întreaga noastră istorie, să sfărâme în întregul popor înţelepciunea stratificată de veacuri, să dărâme în noi echilibrul tradiţiei naţionaliste strămoşeşti, să reducă întregul popor la o amnezie, la o uitare a propriului trecut, a propriilor răni, într-un cuvânt să se ia de piept cu acel uriaş de granit, înfipt voiniceşte, cu opinca lată, în tot ce a fost până acum viaţa şi speranţa românească. Grea sarcină !” (Ion Moţa,Cranii de Lemn. Ed. Sânziana. Bucureşti, 2007, p.156).

 

   Revizuind şi îndrumând permanent structura noastră spirituală, ETNOGENEZA, Elita creştin-ortodoxă conducătoare atinge prin spiritul ei de jertfă: ESENŢIALUL !

 

   Elita naţionalist-creştină, cunoscând ierarhia entităţilor, a principiilor, a virtuţiilor, a lucrurilor, a esenţelor, a chemărilor, a alegerilor, a răscrucilor, pătrunde sensul lor moral-religios – CRUCEA, călăuzindu-le creativ spre deplina armonie a Naţiunii.

  

   „Poporul român spunea înţeleptul creştin muscelean de Argeş,  Petre Ţuţea e una din minunile lui Dumnezeu în marşul Lui pe pământ.” (Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi Neamul meu. Editura Anastasia, Bucureşti, 1992, p.22).

 

   Neîntâmpinarea lui Dumnezeu în marşul Său geto-dac şi nerecunoştiinţa faţă de Străbunii dragi şi Strămoşii legendari, face astăzi irealizabilă unirea daco-română.

 

   „Ceea ce azi şi mâine ar trebui să ne unească ar fi gratitudinea faţă de înaintaşi (şi faţă de Dumnezeu n.a.), (pe care nu îi cunoaştem suficient), respectul pentru zestrea primită (pe care o ignorăm şi nu-i mai vedem valoarea), pietatea faţă de cei care au murit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi închisori (faţă de care avem o datorie neîmplinită încă).” (Radu Preda, Al doilea Secol Românesc – Repere social-teologice, Lumea Credinţei, Bucureşti-2020, p.23)

 

   Naţionalismul valah, creştin-ortodox, păstrează imperios integritatea sufletească, tradiţională, culturală şi cultă, încât fiinţa Neamului nostru, permanent se spiritualizează religios, circumscriindu-se chemării – alegerii Mântuitorului Hristos.

 

   Fiinţa dacoromânului creştin – ortodox se înnobilează divin, hristic. Sângele cuminecându-se izbăvitor dreptei credinţe, spiritualizează gena, etnogeneza Neamului, condiţie sine qua non pentru mântuirea neamului binecuvântat şi ales.

 

   Iată, cum grăieşte atât de viu şi de esenţial în acest sens istoricul Mircea Platon:

   „A-ţi păstra integritatea sufletească şi intelectuală nu e uşor într-o lume podidită de semne, minuni, profeţii, cuvinte şi indicatoare false. Dar a-ţi păstra integritatea sufletească şi intelectuală e esenţial dacă vrei să devii deschidere către Hristos în lume. Nu-L poţi indica pe Hristos dacă nu ştii unde este El. Şi nu poţi şti unde este dacă nu ai fi deja cu El...

 

   De aceea, a fi Creştin ortodox în lume nu înseamnă doar a-ţi vedea de propriul suflet. Ci e însoţirea cu Hristos, cu Fiul care S-a jertfit pentru că Dumnezeu Tatăl atât a iubit lumea încât L-a jertfit pe Fiul Său. A fi Creştin înseamnă, deci, a umbla prin lume cu Hristos. A vedea lucrurile în Hristos. A vedea toate lucrurile în Hristos. Nu există lucruri la care nu ne este îngăduit, ca şi Creştini, să ne uităm în Hristos. Nu există lucruri asupra cărora nu ne e îngăduit să lucrăm întru Hristos.

 

  E greu,... dar e frumos pentru că libertatea e frumoasă... Dumnezeu ne cheamă la El şi ne cheamă să lucrăm, liturgic, ascetic, profetic, apologetic sau chiar prozaic, la mântuirea lumii. Şi mântuirea lumii începe, poate, cu mântuirea noastră...

 

   Iisus Hristos este Dreptul lui Dumnezeu, Dreapta Lui, Dreptatea Lui. Este îndreptarea lumii. Prin Întruparea şi Jertfa Sa, Hristos îl îndreaptă pe om nu în sensul că-l repune într-un raport corect cu Dumnezeu; Hristos nu-i aplică o corecţie omului, şi nici doar o tămăduire, ci îl îndrumă pe om, în El însuşi, pentru ca acesta să-şi poată vedea sensul său ultim. Omul îndreptat este omul în Hristos, este omul care nu are alt principiu de viaţă şi nici o altă ţintă decât pe Dumnezeu. Prin omul îndreptat se îndreaptă şi lumea, istoria întreagă îşi dobândeşte sensul ei ultim, <<istoria îşi are obârşia şi ţinta finală în Hristos>>.” (Mircea Platon/ Gheorghe Fedorovici, Măsura Vremii: Îndemn la Normalitate, Predania – Bucureşti, p. 137-139, 232).

 

   Menirea, demnitatea de naţionalist este superioară celorlalte trepte şi-l defineşte pe omul religios, întrupat Adevărului Hristic, Frumuseţii armoniei cosmice, realităţii polifonice într-o mistică filocalică a isihasmului carpatin, consubstanţială cu Neamul, atingând astfel, culmile transfigurării e-ului, prin aripile zborului azurului sofianic.

 

   „La baza fiecărui tip naţional acţionează un model dumnezeiesc etern pe care acea naţiune are să-l realizeze şi în sine cât mai deplin... Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. În fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera şi cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta şi propăvăduind armonia lor, căci armonie deplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti.” (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi Naţionalism-2011, p. 9, 11)

 

   Radiografia doctrinei liberale a configuraţiei geo-politice, cultural-spirituale, social-economice a statului român modern al Principatelor Unite, făcută cu notorietate de rafinat jurnalist, cu acurateţe de magistru al condeiului, cu har de autoritate imperioasă, cu nimb aristocrat-naţionalist, cu acrivie de Sacerdot al Neamului, de Mihail Eminescu este PROFETICĂ, aproape identică cu a statului român actual.

 

   „Oamenii noştri sunt de un cosmopolitism sec, amar, sceptic – ba şi mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, d-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de a privi şi a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de naţiune civilizată...

 

   Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financieri ce nu ştiu a calcula... şi de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de aceea atâtea falimente.Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot existenţa lui Dumnezeu – decât suflete înamorate în limba şi datinile străbunilor lor, decât inimi care să iubească caracteristica cea expresivă a poporului nostru – , minţi ocupate cu cestiuni de viaţă ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizaţiuni....

 

   Femeia poporului nostru nu lucrează... are cu ce trăi; bărbatul nu lucrează, căci n-are la ce lucra – toate fabricile din lume concură cu mizerabila sa meserie. Cât despre inteligenţa noastră – o generaţiune de amploiaţi... de semidocţi... oameni care calculează cam peste câţi ani or veni ei la putere... inteligenţă falsă, care cunoaşte mai bine istoria Franciei decât pe-aceea a României – fiii unor oameni veniţi din toate unghiurile pământului, căci adevăraţii copii de român încă n-au ajuns să înveţe carte: oameni în fine care au făptură şi caracter de la taţii greci, bulgari şi numai numele de la mumă – de la dizgraţiata Românie. Şi încă dacă şi-ar fi câştigat prin ceva dreptul de-a se numi român; dar nu. Ei îşi urăsc ţara lor mai rău şi mai cumplit decât streinii.

   

   O privesc ca un exil, ca o supărătoare condiţiune a existenţei lor... ei sunt... cum o spun înşii, români de naştere, francezi în inimă – şi dacă Franţa le-ar procura semidocţilor noştri avantajele pe care li le dă nefericita lor patrie – ei ar fi emigrat de mult... cu toţii!” (Eminescu, Geniu Pustiu I. Tasso-n Scoţia în, Opere II. Proză. Teatru. Literatură populară, Coord. ediţiei: acad. Mihai Cimpoi, Ed. „Gunivas”, p. 9)

 

   Acest monolog a fost intrepretat artistic, impecabil de Micul-Mare Patriot RAREŞ, Mugurele de Dumnezeu şi de Neam, de 7 anişori din tărâmul eminescian – Botoşani, la emisiunea lui Virgil Ianţu despre 1 Decembrie 2022 – Ziua naţională a Românilor.

 

   În statul român actual, doctrina neoliberală conlucrând mână în mână cu cea social-democrată a fraternizat politic în vederea distrugerii moral-religioase, culturale şi economice a Naţiunii, făcând din statul lor un Cerşetor pe care UE, marile Trusturi, străine, FMI-ul,BM,BNR,ONG-urile şi baronii interni asmut haitele de câini maidanezi.

 

   Nu numai, doctrina politrucilor de azi, devine DRAMĂ şi TRAGEDIE pentru poporul român, atât cât a mai rămas drept măritor creştin, ci şi putinţa NEPUTINŢEI lor. 

 

   Dărâmând pilonii pe care se sprijină Naţiunea creştină: Familia, Şcoala, Armata, Biserica, Sănătatea, cuplul liberalo-social democrat aderă la concepţia zoologică a omenirii, scoţându-l pe Om din zidirea lui harică, aşa cum l-a zămislit spiritual Dumnezeu, într-un ins vis-a-vis de sine, de natură dar şi vis-a-vis de lume.

 

   Din clopotniţele prăfuite ale ex-statului comunist ies cucuvelele democratice care în zborul nocturn lansează ţipete prevestitoare de dezastru pentru ţară şi popor.

 

   Viitorul previzibil, preconizat de cucuvelele neodemocratice din România lor de azi, sugerat de Iluminaţi globalişti este cel al unui ANTI-DECALOG.

 

   Poruncile 1-4, privind Divinitatea sau orice formă de religiozitate sunt lovite de nulitate. Urmează delaţiunile împotriva părinţilor şi evident, negarea rolului familiei, descoperirea „complexului oedipian”, suspendarea poruncii a 5-a, uciderea din plăcere, negând porunca a 6-a, după care s-a înlocuit porunca a 7-a, cu desfrâul generalizat şi legalizat, apoi s-a dizolvat proprietatea privată, fiind înlocuită cu furtul generalizat, în speţă politicianist, continuând cu aşezarea pe soclu a minciunii, delaţiunii, propagandei mincinoase, generalizând invidia şi ura tuturor împotriva tuturor şi culminând cu, să pofteşti tot din tot cea mai rămas săracului român!

 

   Istoria Rezistenţei Anticomuniste nu este aproape deloc cunoscută. S-a „exploatat” doar de neo/ cripto/ comunişti, atât cât li s-a cerut, fragmentar, nesemnificativ şi foarte puţin de cercetătorii aflaţi în slujba adevărului istoric, precum Cristian Troncotă.

 

   „Mişcarea Naţională de Rezistenţă poate fi apreciată ca reacţie firească a stării de spirit a poporului român (practic de Elita spiritual-naţionalistă, care a înrolat, mobilizat poporul român n.a.) contra abuzurilor ocupantului străin, dar mai ales împotriva ideologiei comuniste, total străină tradiţiilor naţionale, ce încerca să i se impună cu forţa.” (Prof. univ. dr. Cristian Troncotă, „Procesul Mişcării Naţionale de Rezistenţă”, în „Arhivele totalitarismului”, nr. 3/ 1995 şi 10/ 1996)

 

   Ideologia comunistă a fost impusă de Armata Roşie, uzurpatoare şi samavolnică, salvată de regele Mihai I, trădătorul, la 23 August 1944, pentru a impune României monarhice, bolşevismul ca politică de stat, moment în care augustul suveran incapabil la toate, a tăiat panglica roşie, inaugurând comunizarea ţării.

 

   „Lovitura mişelească dată de ex-regele Mihai, camarilă şi comunişti Mareşalului Antonescu care reuşise să obţină de la Stalin condiţii onorabile de armistiţiu, vânzarea României făcută de cei doi francmasoni, Churchill şi Roosevelt, ocuparea militară a României de către sovietici, faptul că în Uniunea Sovietică partida iudeo-bolşevică era încă foarte puternică şi că pe plan internaţional triumfaseră iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul, au creat premisele unei preponderenţe masive a internaţionalismului, asupra naţionalismului, atât în Europa răsăriteană, aflată sub dominaţia sovietică, cât şi în Europa apuseană, aflată sub dominaţia capitalurilor iudaice şi a francmasoneriei.” (Radu Theodoru, România ca o pradă, Ed. Lucman, Bucureşti, 2005, p. 276)

 

   În Ţara în care mare parte din tinerii şi comandanţii lor mureau pe front pentru salvarea regelui lor, alţi tineri, intelectuali diverşi şi ofiţeri luptau după război, împotriva invadatorului roşu, în Rezistenţa Anticomunistă, poporul cernit îl idolatriza, iar pseudo suveranul de Hohenzollern, semna condamnări grele vlăstarilor frânţi, care n-au pierit în luptele grele pentru neatârnarea Patriei sacre şi dragi. 

 

   „Regele Mihai este acela care semnează toate sentinţele de condamnare ale luptătorilor din rezistenţa antisovietică, arestaţi şi condamnaţi în tribunalele militare, după reguli noi, profund ilegale după constituţia de atunci a ţării, şi discriminatorii.” (Rodica Smaranda Vulcănescu, Istoria ca o Pradă, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2018, p. 146)

 

   Naţiunea română a fost fărâmiţată într-o pluralitate de grupuri alogene, prostrăine. Dacă până în epoca modernă Biserica Ortodoxă era în comuniune cu Naţiunea sa creştină, acum, Sinodul BOR, fiind nepăsător faţă de Naţiune şi Biserică, a ajutat  Statul actual să ajungă un veritabil Azil de noapte, prin plătirea fidelilor furnizori ai Ocultei, FMI, BM, BNR, prin înrobitoarele împrumuturi externe, prin creşterea de până la de 10 ori a dobânzilor, prin mari concesiuni făcute permanent capitalului străin, prin diversele câştiguri coloniale, chiar prin sugerarea altei forme de stat, prin înrobiri care scurg sângele şi sleiesc măduva ţării, precum şi prin protejarea grupurilor interne avide, însetate, flămânde de mari interese politico-economice.

  

   S-a accelerat procesul de disoluţie a Culturii ortodoxe, tradiţionale, s-a impus programa mistificatoare cu discipline opţionale antiraţionale, antinaţionale şi anticreştine, s-a renunţat definitiv la tezaurul de la Moscova, la aurul de la Roşia Montana, la exploatarea mineritului, la Insula Şerpilor... S-a îngrădit libertatea de expresie, s-a interzis cinstirea Memoriei înaintaşilor, s-a intensificat recrudescenţa cenzurii, s-a relegitimat sentinţele judecătoreşti din perioada stalinistă, s-a legalizat violarea intimităţii individului, s-a dat tineretului frâu liber tuturor deşertăciunilor, cu asigurarea tuturor drepturilor fără nici o obligaţie, s-a impus pensionarilor vârsta, tăcerea şi ”plecarea”, s-a promulgat libertatea bogaţilor împotriva săracilor, s-a ordonat identificarea libertăţii religioase  cu independenţa economică, s-a accentuat viforniţa plagiatelor în rândul politicienilor, a marilor demnitari mai ales etc.

 

   Un alt fenomen cu reverberaţii apocaliptice care s-a abătut cu o sălbatică încrâncenare asupra cerului şi pământului României Tainice este neosecularizarea – aggiornamento, impunerea modernismului BOR, adică o mistică/ mastică de masă (turmă) şi aroma unui nechezol ocult, prin înfiierea tuturor sectelor religioase, iar după caz distrugerea unor lăcaşuri sacre tradiţionale precum Mănăstirea Frăsinei –Vâlcea de către amploiatul parvenit, rubedenie talpeşistă.

 

   „Te lepezi de spovedanie, introduci psihanaliza; te lepezi de Fecioara Maria, introduci principiul feminin, pseudo-Shekinah rozicruciană (a cărei variantă baptist-rotariană o prezintă Codul lui Da Vinci); te lepezi de Cruce, introduci obeliscurile şi amuletele tribale; te lepezi de pomeni şi parastase, introduci picnicul sectar, cu pizza cumpărată de la colţ ; desfiinţezi postul, introduci vegetarianismul şi curelele de slăbire; te lepezi de rugăciuni, introduci mantrele de tot felul; evacuezi pe uşa din faţă Tainele, introduci pe uşa din dos tehnologia misterică masonică; elimini <<baba>> ortodoxă, introduci <<baba>> activistă...” (Mircea Platon, Cine Ne Scrie Istoria?, Timpul Iaşi, 2010, p. 219-220)

 

   Afacerile actuale ale marilor Trusturi străine sunt garantate de UE.

   Afacerile actuale ale politicienilor români sunt garantate de ei ca interese naţionale.

 

   Minorităţile, în special cele privilegiate, au şi ele nefastul rol-ajutător claselor politice.

 

   Stupiditatea duetului politic liberalo – social-democrat colaborează familial cu reaua-credinţă a minorităţilor antiromâneşti la un lent proces de substituire etnică.

 

   Neocomunismul + neoliberalismul sunt variante de modernizare silnică, adică, „atentate semantice la adresa poporului român... Sub regim neoliberal, moştenim din trecut doar ceea ce <<datorăm>> altora. Trecutul nu e doar <<vinovat>>, ci şi dator vândut.” (Mircea Platon, Conştiinţa Naţională şi Statul Reprezentativ, Ed. Timpul-Iaşi, 2011, p. 7, 100)

 

   Postcomunismul şi democraţia au atins culmea convertirii ipocrite: excomuniştii şi progeniturile lor au devenit democraţi în ţară şi naţionalişti în UE.

 

   Atmosfera autohtonă este viciată cronic de secăturile morale, de stârpiciunile ridicole, de politrucii – cei mai performanţi schiori, care fac slalom de la un partid la altul, de la o doctrină la alta, după deviza: Nu contează culoarea! Mandat să iasă!

 

   „Problema este pentru noi una de proporţie: excesul de perverşi, corupţi şi hoţi aflaţi în poziţii de conducere. Ceea ce în alte părţi are titlu de excepţie, de accident, la noi a devenit regulă, „tradiţie”.

 

   În politică, mai toţi cei care trăiesc din iluzia reprezentării electoratului produc zilnic dovada că sunt oameni mici. Prizonier al găştii care îl propulsează, avid după o porţie din tortul banului public, cu o cultură generală precară, deprofesionalizat după mai multe mandate, făcând slalom între realitate şi gargara de partid, invidios, fără simţul onoarei şi pregătit pentru orice compromis care îi permite creşterea în importanţă – omul nostru politic nu este doar jenant de mic, dar nu va fi niciodată capabil să susţină, compensatoriu, cauze mari, de anvergură.

 

   Şi viaţa academică este populată de oameni mici. Mai ales în domenii greu de controlat metodologic, unde opinia personală ajunge repede una de valoare, pigmeii îşi construiesc temple ale iubirii de sine. Falsitatea, lipsa colegialităţii, incapacitatea admirării valorilor, furtul de idei, amestecul otrăvitor între autoritatea intelectuală şi cea administrativă...”(Radu Preda, Al doilea Secol Românesc..., op. cit., p. 112)

   

   Statul român actual – Azilul de noapte este statul proorocit de profetul Petre Ţuţea, care, „politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii, pentru că nu e statul naţional al românilor, ci statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene.

 

   Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi... Cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi... Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contoarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne zbatem, ci ei – ca să ne sugă mai bine.” (Petre Ţuţea, Manifestul...op. cit., p. 34-35)

 

   Instituţiile statului român actual sunt REPREZENTANŢE străine de Neam şi fără REPREZENTATIVITATE românească ori creştin-ortodoxă.

 

   Aşadar, a-l cui este statul român actual?!

 

   Statul român actual ESTE al NIMĂNUI şi al TUTUROR!

   Statul român actual ESTE o Republică-Monarhie – struţo-cămilă!

   Statul român actual ESTE al lui Ali Baba şi cei 40.000 şi mai bine de hoţi!

   Statul român actual ESTE Marele Inchizitor al României sacrificate!

   Statul român actual ne-a vândut TRECUTUL, ne-a vândut PREZENTUL şi ne-a amanetat VIITORUL!

   Statul român actual ESTE vasal, colonie şi sucursală ce reprezintă doar interesele Ocultei internaţionale şi ale Oligarhiei sale!

 

   Statul român actual – anaţional a urcat şi înalta Culme a stupizeniei, prin înfiierea ex-Casei regale de Hohenzollern şi recunoaşterea fiicei regelui trădător de Patrie, Naţie, Biserică şi Neam, cu blazon de custode regal, de pretenţie albastră în ale cărei vine curge şuvoi privilegiile acordate de acest stat veros politicianist şi suportate de poporul adormit secular în toleranţa sa acută şi ascultarea sa cronică.

 

   Românii, adică noi, aflaţi în acest maraton apocaliptic ce mai pot/ putem face?!

 

   „Să ne purtăm destinaţia cu noi: să mergem cu Dumnezeu în suflet. Să nu uităm niciodată că, dacă harta realului a dispărut, avem încă icoana lui... Trăiţi cu o icoană în faţa ochilor minţii. Nu doar ca orizont hermeneutic, sau contrapunct teologico-estetic, nu doar ca disciplină a rugăciunii şi nu ca îmbrobodire conformistă, ci ca prezenţă care nu îngăduie <<urâciunea pustiirii>>.” (Mircea Platon/ Ovidiu Hurduzeu, A Treia Forţă: România profundă, Logos, Bucureşti-2008, p. 50)

  

   Transformând România Profundă, România Tainică – Grădina Maicii Domnului, Ţara Dacilor –  Frumoasă ca Soarele de pe cer, într-o pradă uşoară aligatorilor interni şi externi, practic, statul român actual a hărăzit-o Apocalipsului.

 

                           Apocalips

 

   „Şi-a slobozit cel necurat zăvozii,/ Arhangheli negri cu sclipiri de smoală;/ Pe scena lumii, unduindu-şi solzii,/ Dansează Salomeea-n pielea goală.// Pământul greu de-atât noian de rele/ Şi-a-ncetinit şi inima şi mersul,/ Sus Carul Mare scârţâie durere/ Şi lăcrimează stele universul.// Cohorte de arhangheli trişti şi-nvinşi/ Păşesc mânaţi cu biciul în robie/ Şi fumegă funingini aştrii stinşi,/ Pătând covorul verde-al veşniciei.// Scânceşte de durere-ntreaga fire/ Şi plâng pe la răscruci de ceruri îngeri,/ Se-ndoaie grinzile nemărginirii/ Sub greutatea cosmicei înfrângeri.// În creştetul veciei Dumnezeu,/ Cu capu-n mâini, stă abătut şi trist,/ În jur se sting luminile mereu/ Şi-ngenuncheat alături, plânge Christ.” (Demostene Andronescu, Peisaj lăuntric – versuri din închisoare, Fundaţia Sfinţii Închisorilor, Piteşti-2014)

 

 

                                   GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

 

   6 Decembrie 2022

 

   + Sf. Ier. NICOLAE – Făcătorul de minuni

 

   Tuturor purtătorilor sfântului nume întru mulţi ani cu bucurie!