CEDO
INTERZICE DEPORTAREA MIGRANTILOR INFRACTORI
Aprilie
10, 2025
Dacă Trump intensifică deportarea migranților, CEDO
pune obstacole deportărilor lor din Europa. O decizie emisa de CEDO pe 17
martie în cazul Abukar v. Denmark a deciz acest lucru. Cazul implică un migrant
somalez care a intrat în Danemarca la 8 ani și până la 37 de ani a comis 24 de
infracțiuni. A fost condamnat de 24 de ori pentru droguri, violență, furt. Pe 1
mai 2024, Curtea Supremă din Danemarca i-a respins ultimul recurs, iar
Danemarca urma să-l deporteze, cu interdicție de reintrare pe 12 ani. Migrantul
a atacat decizia la CEDO, unde a câștigat, CEDO afirmând că migrantul nu poate
fi deportat atâta timp cât Danemarca nu îi garantează acum, în 2025, că după 12
ani va fi reprimit în Danemarca.
Reactiile
suveranistilor
Fără sens. Danemarca remarcă, după decizia CEDO: „this
ruling raises grave and serious questions ... in particular regarding the
state’s sovereign right to control the entry, residence and deportation of
non-nationals / decizia ridică întrebări serioase și grave ... în primul rând
dreptul suveran al unei țări de a controla intrarea, șederea și deportarea
străinilor...”
Într-un recent post, Gregor Puppinck, Directorul ECLJ
din Strasbourg, remarca și el consecința principală a acestui caz: „The ECHR
now prohibits all European countries from permanently expelling anyone from
European soil, even the worst criminals / CEDO interzice tuturor țărilor
europene să expulzeze permanent pe oricine din Europa, chiar și pe cei mai răi
criminali”. [Link:
http://media.aclj.org/pdf/ECLJ-Observations-ecrites-Abukar-c.-Danemark-no-24837.24-janvier-2025.pdf?utm_source=brevo&utm_campaign=The%20Right%20to%20Return%20of%20Deported%20Foreigners&utm_medium=email]
Între timp, dincolo de ocean, intrările ilegale în
America s-au redus drastic, de la 200.000 pe lună sub Administrația Biden, la
un număr nesemnificativ acum. Pe 28 martie, de exemplu, au fost arestate 254 de
persoane care încercau să intre în America ilegal, în comparație cu 4.229 pe 28
martie 2024. [Link: https://www.foxnews.com/.../migrant-border-encounters...]
Efectiv, am putea spune că migrarea ilegală în America a încetat. Bruxellesul a
ales să ucidă acest continent și să-l dea, pe el și viitorul copiilor noștri,
unor străini. Iar CEDO, cel mai ilegitim tribunal din Europa, dovedește a fi un
aliat docil și fidel al acestei politici ilegale de transfer și un inamic
furibund al nostru.
Progresismul
politizează statul de drept
Ca si cind asta nu ar fi destul, iata ca tribunalele
progresiste din Europa continua si ele destramarea suveranitatii cetatenilor si
a democratiei. România a spart gheața, iar acum urmează Franța. În decembrie,
CCR a politizat statul de drept anulând alegerile prezidențiale, cimentând
politizarea lună trecută, când a interzis unor candidați la prezidențiale să
candideze.
Comisia de la Veneția și-a exprimat dezacordul, dar
degeaba. Iată că Franța a apucat-o în aceeași direcție. Pe 24 martie, un
tribunal a politizat statul de drept în Franța prin interdicția impusă lui Le
Pen să candideze la funcții politice în următorii 4 ani. În consecință, ea nu
mai poate candida la prezidențiale în 2027. Ea, împreună cu alții, au fost
găsiți vinovați de deturnare de fonduri. [Link:
https://www.nbcnews.com/.../france-le-pen-marine-guilty...]
Nu luam apărarea lui Le Pen, a cărei mișcare politică
e cea mai mare și influentă în Franța, pe moment. Luam apărarea principiului
statului de drept care a fost încălcat grosolan atât în România, cât și în
Franța. Politizarea a fost făcută de progresiști, în timp ce forțele
tradiționale și conservatoare au apărat și încearcă să apere cu înverșunare
varianta clasică a statului de drept – varianta apolitică.
Principiul statului de drept e vechi, de sute de ani.
Nu e un principiu trivial, ci o axă fundamentală a democrației care dacă se
rupe, întregul eșafod democratic se prăbușește.
Dar, după cum am observat în România și Germania, iar
acum în Franța, partidele „frecventabile” (a se citi „progresiste”) recurg la
metode neconstituționale pentru a interzice partidelor de dreapta să participe
la guvernare. Tribunalele din România și Franța au aplicat principiul „scopul
scuză mijloacele”, scopul fiind eliminarea „extremiștilor” din alegeri și, în
consecință, a unui segment mare al populației din procesul democratic și
electoral. Asta este inadmisibil.
Este un fenomen nou, aproape fără precedent în lumea
democrației. E greu de înțeles cum un drept constituțional (dreptul de a
candida) poate fi confiscat de tribunale. Dincolo de Atlantic, tribunalele au
adoptat o atitudine opusă: sanctitatea statului de drept și a drepturilor
constituționale nu permit tribunalelor sau politicienilor să interzică
persoanelor „indezirabile” sau întemnițate să candideze. Nu este tocmai
neobișnuit, de exemplu, ca în Statele Unite să candideze în alegeri persoane
întemnițate și chiar să câștige.
Un exemplu este candidatul Partidului Socialist din
Statele Unite la președinția SUA, Eugene Debs, din 1920. Chiar dacă Debs nu a
câștigat, a primit 914.000 de voturi. Nu a făcut campanie electorală, fiind în
închisoare pentru 10 ani, pentru atentat la securitatea statului. [Link:
https://www.brandeis.edu/.../eugene-debs-tom-doherty.html]
Ne așteptam ca în ultimii 105 de ani respectul față de
democrație și stat de drept să fie mai răspândit, dar se pare că nu este.
Ironic, Debs, reprezentantul „progresismului marxist” din vremea lui, a putut
candida – din temniță, fără a fi împiedicat sau declarat persona non-grata de
majoritatea conservatoare.
Trump a fost supus acelorași atacuri. State
progresiste precum New Hampshire și Colorado i-au interzis candidatura, dar
Tribunalul Suprem SUA le-a respins. Acum un an, Anne Barrett, judecător în
Tribunalul Suprem, și creștină practicantă, scria, în privința aceasta: „The
Court has settled a politically charged issue in this volatile season of a
Presidential election / Tribunalul a rezolvat o problemă politică în acest
sezon al alegerilor prezidențiale”. Poate acum înțelegem și mai bine remarca
lui JD Vance, făcută la Munich în februarie, că „the enemy within is Europe’s
most dangerous enemy / inamicul din interiorul Europei este cel mai mare inamic
al ei”.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu