FECIORII
LUI MURPHY BROWN
Aprilie
7, 2025
De citiva ani buni, baietii se confrunta cu
dificultati sa devina barbati. E un fenomen relativ izolat in istoria
societatii, dar foarte raspindit in lume, un produs ubicuitos al revolutiei
sexuale, al tehnologiei si mai ales al divortului parintilor. Un numar in
crestere de baieti, atit in Romania dar mai ales in lumea occidentala, cresc
fara tata in casa, ori fara mama, parintii fiind divortati. Tatal “vitreg” nu
este un rol de barbatie pentru tinerii baieti, iar mamele «vitrege» nu isi
asuma rolul de mame traditionale pentru copiii proveniti din alte relatii.
Aceste realitati sociale au dus la debusolarea unui
grup in crestere de baieti, dar si de fete. In ultimii ani, dificultatile
sociale ale baietilor au devenit un subiect de interes pentru sociologi, iar
concluziile lor sunt ingrijoratoare. Chiar daca ni s-ar parea ca ceea ce scriu
ei nu este direct relevant pentru Romania, totusi este. Si in Romania un numar
in cretere de baieti se confrunta cu probleme similare, chiar daca nu la aceasi
scara.
Astazi publicam un fragment dintr-un eseu privind
subiectul recent publicat de publicatia conservatoare Claremont Review of
Books, The Sons of Murphy Brown: Today’s boys have little sense of how to be
men / Fii lui Murphy Brown: baietii zilelor noastre nu stiu ce inseamna sa fii
barbat. Articolul poate fi citit in engleza in intregime aici:
https://claremontreviewofbooks.com/wimps-and-barbarians-the-sons-of-murphy-brown/
Aluzia la Murphy Brown e legata de un show TV in voga
in SUA cu 25 de ani in urma, personajul principal al show-ului fiind o femeie
tinara, necasatorita, care a avut un copil dintr-o relatie de concubinaj iar
apoi l-a crescut singura. Miscarea feminista promoveaza concubinajul si
carierismul in detrimental relatiilor de familie. Copiii sufera, in special
baietii. Autorul eseului este profesor la o scoala crestina.
***
De mai bine de un deceniu am fost în măsură să văd
tineri în devenire. Am încercat în mod deliberat să-mi dau seama dacă
societatea, prin cele mai importante instituții de instruire morală ale ei–
familia și școala – transformă băieții în tineri responsabili. Femeile tinere,
întotdeauna judecătorii firești ai personajului masculin, spun cu insistență
„Nu”. Ele se plâng de modul în care sunt tratate în centrele comerciale sau în
campusurile universitare de către bărbați imaturi. Uneori, ele par disperate si
fără speranță. Ele spun că baietii cu care vin in contact nu știu să se
comporte nici ca bărbați, nici ca domni. Li se pare că, cu mici excepții,
majoritatea femeilor din ziua de azi trebuie să aleagă între bărbați care sunt
plângăreti, incapabili să ia decizii și, în general, bărbații care tratează
femeile cu duritate și nu sunt de încredere, nemanierați și, de obicei, proști.
Dilema imaturitatii masculine
Întrebarea pentru profesori, parinti și alții în
poziții de influență morală este ce să facă privind nemulțumirea crescândă a
tinerelor femei și confuzia crescândă a tinerilor bărbați. Profesorii nu pot
deveni părinții elevilor lor, dar pot da direcție celor care au urechi să audă.
Două lecții sunt esențiale. În primul rând, o provocare clară trebuie adresată
tinerilor, îndemnându-i să devină bărbații care erau bunicii și străbunicii
lor. În al doilea rând, o nouă generație de oameni maturi trebuie să spună cum in trecut baietii
deveneau bărbați și se comportau bărbăteste și cum noi, ca societate, ne-am
pierdut simțul adevăratei bărbății. Bărbăția nu este doar o chestiune de a fi
bărbat și de a ajunge la o anumită vârstă. Acestea sunt acte ale naturii; bărbăția
este un act de caracter susținut.
Băieții imaturi de astăzi nu sunt greu de găsit. La
fel ca barbarii de odinioară, ei rătăcesc în haite. Îi poți recunoaște după
îmbrăcămintea, vorbirea, amuzamentul, manierele și tratamentul lor față de
femei. Îi veți cunoaște imediat după articolele lor distincte. Ei poartă șepci
de baseball oriunde merg și în orice situație: la clasă, la masă, în interior,
în aer liber, în timp ce susțin un test, în timp ce se uită la un film, la o
întâlnire. Ei poartă aceste șepci în față, în spate și în lateral. Le vor purta
la biserică și cu costume, dacă vreodată un barbar își îmbracă costumul.
Parțial pătură de siguranță, parțial farmec de noroc, aceste acoperiri
distinctive pentru cap unesc fiecare barbar cu restul vastei hoarde barbare.
Sportul si maturizarea
Printre cele mai populare activități barbare se numără
sportul și ridicarea de greutăți. Desigur, nu este nimic în neregulă cu sportul
sau pregătirea fizică. Practicarea sportului poate încuraja tinerii să cultive
mai multe virtuți importante: curajul, competitivitatea, camaraderia,
rezistența, simțul corectitudinii. Din acest motiv, culturile traditionale au
folosit invariabil sportul ca teren de probă pentru efortul bărbătesc. Problema
este că mulți tineri din ziua de azi nu primesc nicio educație masculină în
afară de sport. Când băieții britanici care l-au învins ulterior pe Napoleon nu
concurau la concursurile sportive desfășurate în școlile publice de elită, ei
învățau cum să devină domni. Vorbeau engleza corecta, se comportau cu un aer
demn, tratau femeile cu respect și studiau asiduu.
Barbarii, deloc surprinzător, ascultă muzică barbară.
Allan Bloom a identificat rock-and-roll-ul drept muzica actului sexual. La fel
de elementare, dar fundamental diferite, sunt pasiunile enumerate de rockul
modern fără rol, adică de heavy metal. Heavy-metal-ul nu are calitate ritmică,
sună mai degrabă ca motoare cu reacție care decolează în timp ce o voce
masculină în creștere strigă amenințări repetate, epitete și obscenități.
Heavy-metalului îi lipsește orice subtilitate, reflexie, armonie, rafinament –
într-un cuvânt, civilizație. Un anumit tip de muzică ar înnobila sufletele
tinerilor. Heavy Metal nu înnobileaza nimic. Este muzica furiei pure.
Barbarii, strict vorbind, nu au maniere. Se strigă
unul către altul în public ca și cum lumea ar fi un teren de joc sau un concert
rock. Pentru a completa strigătele, există o postură, o maniera și comportament
al barbarului recunoscut. Ei se trântesc pe scaune. Rigiie și trec cu mândrie
gaze puternice în locuri publice. Scuipă practic oriunde merg. Un obicei barbar
deosebit de enervant este că nu te privesc în ochi. Te va privi într-un loc și
în altul, ridică din umeri, își va mișca corpul în direcții diferite, dar
rareori sta doar într-un loc, se va uita la tine în ochi și va spune ceva
inteligibil. A vorbi cu adulții a fost una dintre primele lecții pe care le-a
învățat un copil in familia normala. Vorbirea și postura corespunzătoare și
alte semne de respect l-au ajutat să ajunga în comunitatea ființelor umane
civilizate. Nu mai.
Lipsa modelelor potrivite
Bărbații tineri, desigur, au fost întotdeauna aspri pe
margini. Dar, în trecut, marginile lor au fost netezite, parțial, prin
introducerea în compania feminină. Băieții au învățat să se comporte corect mai
întâi de la mame și mai târziu în preajma altor femei și fete. Au deschis
ușile, au tras scaunele, s-au ridicat când o femeie intra într-o cameră, s-au
ridicat în locuri publice pentru a-și oferi locurile altora, și-au scos
pălăriile în prezența femeilor și și-au păzit cu atenție limbajul pentru a nu jignit
sexul frumos. Totul a dispărut.
În niciun alt aspect al conduitei lor, barbaria nu
este mai evidentă în rândul unui număr mare de tineri în zilele noastre ca în
modul cum trateaza femeile. Nu numai
că nu arată femeilor vreo considerație specială. Ei fac tot posibilul să le
deranjeze. Unei femei nu îi place să fie țipată de bărbați în mașinile care
trec sau din dormitoarele universitatilor. Nu-i place să treacă pe lângă un
grup de tineri impunători, care citesc doar pentru a-i taia calea. Nu-i place
să fie subiectul glumelor si al insinuărilor sexuale. Dar așa ceva se întâmplă
tot timpul. Femeile tinere care apar în public sunt hărțuite în mod constant de
haite de bărbați tineri aflați în căutarea lor, care consideră că este dreptul
lor inalienabil de a face avansuri brute și suggestive catre fete. În zilele
noastre, bărbații tineri injura din abundenta în fața femeilor, adesea cu
referire la sex. Pe scurt, compania femeilor nu mai scoate ce e mai bun in
bărbații tineri. În preajma sexului opus, imaturitatea adolescentei și
post-adolescentei din ziua de azi sunt cele mai grave.
Bărbatul tinar de azi e nebărbătesc si în alte
privințe, mai ales în comparație cu bărbații tineri din trecut. De-a lungul
istoriei, baietii au devenit barbati pregatindu-se pentru război, navigind pe
mare, tăind păduri sau chiar stăpânind latina și greaca. În afară de a asculta
muzică, totuși, cum își petrec baietii de azi cei mai formați ani din viață?
Cumpărături. Ei sunt consumatorii perfecti. Ei consumă libertățile și comorile
publice pe care le-au transmis strămoșii lor prin „sudoarea fruntii”, fără ca
ei să adauge nimic înapoi la stocul comun.
Lumea a avut întotdeauna parte de barbati imaturi.
Ceea ce trebuie explicat este de ce aceste două tipuri de personaje evident
defecte au devenit atât de commune astazi, uneori părând a fi norma. O privire atentă asupra culturii în
care sunt crescuți băieții dezvăluie nu numai că aceștia nu mai sunt încurajați
să devină bărbați viguroși și responsabili, ci și că practic fiecare factor
care le afectează dezvoltarea este profund ostil idealurilor și practicilor
bărbăției tradiționale și pașilor minuțios necesari pentru a o atinge. Regimul
disciplinat de instruire fizică și morală care obișnuia să transforme băieții
în bărbați și forțele culturale care susțineau acest obiectiv au fost
sistematic demontate de o cultură noua care dezactivează bărbația.
Revolutia sexuala perpetueaza imaturitatea
Mai presus de toate, este revoluția sexuală cea care a
eliberat impulsul sexual din hamurile sale domestice. Un bărbat nu mai are
nevoie să fie bărbat, ca si caracter sau fizic, pentru a face sex. Poate fi un
băiat de 14 ani. Fetele neînsoțite nu sunt greu de găsit. Ele pot fi ademenite
în casa cuiva sub pretenția de a asculta niște CD-uri noi. Evadarea
supravegherii părinților este la fel de ușor cum să mergi acasă de la școală.
Într-adevăr, școala ofera iluzia unui sex in siguranta la orele de educație sexuală
necesare și sunt șanse ca asistenta școlii să furnizeze prezervativele. Ce
și-ar putea dori mai mult un băiat? Nu numai că sexul nu mai este subordonat
căsătoriei, care era bazat pe responsabilitatea masculină, dar cele mai viclene
și neplăcute personaje sunt acum cele mai răsplătite cu sex.
Divorțul ușor a avut efecte morale și psihologice
devastatoare asupra băieților. Jumătate dintre băieții americani cresc in
absenta taților lor naturali. Fiilor mamelor le lipsesc bărbații maturi care
să-i introducă în lumea bărbăției responsabile. Divorțul mamei imprimă
băiatului o imagine a fostului sot, și, prin urmare, a tuturor bărbaților, ca
fiind iresponsabili, înșelători, imaturi și adesea odiosi sau abuzivi față de
femei. Pentru baieti, loialitățile divizate cauzate de divorț creează de fapt
îndoieli profunde cu privire la propria masculinitate. Pe măsură ce băiatul se
apropie de bărbăție, el este afectat de întrebări subconștiente care nu au o
soluție imediată: „Voi fi ca tata?” „Vreau să fiu ca tata?” „Ce ar trebui să
facă un bărbat?”
Părintele de tip nou a inventat un nou mod de a-i
disciplina pe fii, aderând cu fermitate la principiile „stimei de sine”.
Băiatul nu greșește niciodată, nu este niciodată bătut și nu i se face
niciodată nimic care să il faca sa se simtă rușinat. Cuvântul „pedeapsă” nu mai
există în lexicul parental; a fost înlocuit cu „consecințe”. Băieții nu sunt
făcuți să se simtă rușinați pentru comportamentul rău; li se spune doar ca
trebuie să-și reconsidere „alegerile proaste”. Mai puțin de toate, daca
părinții își bat fiii sau sugerezi că ar trebui, ei te privesc îngroziți,
pentru că până la urmă, „violența doar generează violență”. Desigur, această
formă mai blândă de disciplină nu prea funcționează.
Fara disciplina si fermitate
Vechea formă de disciplină era rapidă, directă, clară
și eficientă. Noua disciplină non-punitivă consuma timp, este indirectă,
indecisa și ineficientă. Fiecare încălcare a regulilor necesită o discuție
lungă în care băiatul ajunge să-și exprime „sentimentele” și, prin urmare, să
își apere comportamentul. Această nouă formă de disciplină ușoară compromite de
fapt creșterea morală a băiatului.
La școală, băiatul întâlnește o lume care zădărnicește
orice impuls natural de a deveni un bărbat adevărat. Unele școli încearcă în
mod activ să îndepărteze orice vestigii ale culturii tradiționale care
funcționează în beneficiul și inspirația băieților: forme mai vechi de
competiție academică, cum ar fi matematica, preponderența eroilor masculini in
literatura care nu mai pot depăși eroinele feminine, chiar și locurile de joacă
ale școlilor și jocuri precum baseball. Chiar și atunci când școlile nu încearcă
în mod deliberat să emasculeze băieții tineri, lumea educației poate părea
feminizată și excesiv de răsfățată pentru tinerii bărbați. În școala
elementară, peste 90 la sută dintre profesori sunt femei. Neavând un curriculum
decent care să-i le ghideze, așa cum este cazul în majoritatea școlilor, aceste
profesoare vor alege cărți și teme care nu îi atrag deloc pe băieți.
Peisajul cultural mai larg inhibă transformarea
băieților în bărbați maturi. Feminismul radical, pentru a numi o trăsătură a
acestui peisaj, a subminat într-un fel relațiile dintre sexe. Feministele
radicale nu au schimbat direct caracterul bărbaților tradiționali. Există încă
un număr de domni care vor deschide porți doamnelor cu riscul de a fi
dezgustați de o femeie ocazională care se va simti ofensata. Ceea ce a făcut
feminismul, împreună cu corectitudinea politică, este să-i priveze pe părinții
moderni de limbajul folosit în mod tradițional pentru a crește băieții: „Fii
bărbat”. „Aparati sora”. „Încetează să arunci mingea ca o fată.” „Nu mai plânge
ca o fată.” În schimb, avem o mulțime de discuții calde și androgine despre „a
fi o persoană bună” și „a arăta respect față de oameni”. Un băiat agitat și
irascibil nu este prea interesat să fie o persoană bună. Căci, dacă va atinge
acest statut, ce îl va deosebi de sora sa? Părinții nu mai au un limbaj care să
răspundă nevoilor cele mai profunde și naturale ale fiului lor. Efectul ultim
este un mediu care nu cere practic nimic special de la băieți pe măsură ce
devin bărbați.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR
OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu