„Ne
împlinim propriul nostru destin, slujind în acelaş timp rosturile Europei”
Mareşal
Ion Antonescu
06
Aprilie 2025
Vă prezentăm astăzi un discurs al Mareșalului-patriot
Ion Antonescu declarat „criminal de război” printr-o mascaradă „judiciară” a
unei instanțe-slugă alcătuită din alogeni aflați la ordinul ocupantului.
Amintim că Tribunalul de la Nürnberg - acolo unde criminalii învingători i-au
„judecat” pe criminalii invinși - nu a a
avut argumente să-l declare criminal de război. Vă rog să comparați discursul
acestui patriot român pe care INSHR-EW îl asasinnează în fiecare zi cu
sporovăielile mincinoase ale cozilor de topor care conduc România și o trădează
în fiecare zi. Ce vor stăpânii lor? Vor un fel de „masacru” nu prin foc de
mitraliere ca la Fântâna Albă la 1
aprilie 1941, ci unul prin eliminarea românilor din propria țară. Scopul
acestora este înlocuirea românilor cu… nu-i greu de ghicit cu cine.
„Trezește-te Gheorghe, Trezește-te Ioane” până nu-i
prea târziu! (Ion Măldărescu, ART-EMIS).
„Cinstim azi voinţa de viaţă, afirmată acum 25 de ani
de moldovenii Basarabiei noastre, cinstim în acelaş timp fapta de desrobire,
care în anul 1941 a şters din istoria noastră popasul întunecat al năvălirii
din 1940 şi, mai presus de toate, cinstim lupta eroilor noştri cari au readus
Neamului pământurile cari ale lui au fost şi ale lui au să fie. Legile unităţii
pământului românesc au chemat, acum 25 de ani, la viaţă naţională, prin cugetul
liber exprimat al Sfatului Ţării, poporul Basarabiei noastre.
Când, la 22 Iunie 1941, armatele Marelui Reich German
au pornit acţiunea lor împotriva ameninţării slavilor din Răsărit, Armata
noastră, Neamul întreg, nu puteau să privească cu braţele încrucişate, atunci
când 4 milioane de fraţi aşteptau ceasul izbăvirii. Astfel se explică intrarea
noastră în încleştarea de astăzi. Noi nu putem fi acuzaţi că purtăm în răsărit
un războiu de agresiune şi de cotropire. Noi ducem un război sfânt, de apărare
a unităţii Neamului şi îndiguirea primejdiei care ameninţă civilizaţia Europei.
De aceea, atunci când nevoi de apărare militară ne-au
cerut să ne apărăm pământurile ferindu-le dela distanţă de o nouă năvălire de
dincolo de Nistru, noi n’am dus acolo nici sabia răzbunării, nici grozăvia
distrugerii; ci prin locurile pe unde am luptat şi poposit, am dus crucea
reîncreştinării şi fapte de sprijinire a unei populaţia zdrobite de nedreptăţi
sociale.
Ne-am prins în luptă pentru apărarea unităţii
pământului românesc, fiindcă el este legea noastră de veacuri. Dăm lupta pentru
a ne împlini misiunea noastră de popor de margine, care apără credincios şi
modest, creştinătatea şi civilizaţia.
Avem conştiinţa că ne facem datoria nu numai faţă de
noi. Ne împlinim datoria ca şi voevozii Moldovei de altă dată. Am fi fost
trădători şi faţă de 4 milioane de fraţi îngenunchiaţi, şi faţă de civilizaţia
din care ne-am născut şi în care vom muri, dacă n’am fi înţeles că încercarea
grea pe care ne-a trimis-o destinul ne loveşte pe noi întâi, dar poate să-i
lovească pe toţi mai târziu.
Noi nu am lovit pe nimeni, dar am fost loviţi în
pământurile noastre strămoşeşti. Am fi avut dreptul să ne amintim de mult lunga
noastră dramă, începută încă din veacul al XIV-lea. Dar nimeni pe lume nu poate
să oprească dreptul Neamului Românesc de a-şi apăra pământul şi datoria lui de
a-şi continua milenara misiune. Fiindcă suntem de 20 de veacuri şi rămânem
pentru vecie păzitori ai civilizaţiei europene, la Gurile Dunării şi Marea
Neagră. De aici, depe pământul desrobit al Basarabiei, în această zi, care
cinsteşte fapta de Români şi de oameni de Stat, a acelora care la 1918 şi-au
scuturat jugul, pentru ca prin voinţa lor să asigure unitatea Neamului, afirm
dreptul nostru asupra acestui pământ, dreptul nostru la onoare şi la unitatea
fiinţei româneşti.
Pământurile unui Neam sunt părţi din sufletul lui şi
nimeni nu poate şi nu are dreptul să le uite sau să le trădeze, fără a-şi trăda
propriul lui suflet de Român. Oricare ar fi aceste pământuri, noi avem datoria
să luptăm pentru ele. Oriunde ar fi Românii, trebue să le asigurăm libertatea
şi viaţa.
Exemplul dat acum 25 de ani, de moldovenii Basarabiei
noastre, cari prin libera lor conştiinţă s’au alipit Neamului, stă temelie
acestui crez al unităţii româneşti şi el a fost atunci şi rămâne şi azi, pas de
îndemn şi poruncă iertătoare, pentru Românii de pretutindeni şi din orice
timpuri. Îndrept Românilor de pretutindeni crezul meu în unitatea Neamului şi
îi chem la unirea românească, pentru ca în faţa Dumnezeului strămoşilor noştri
şi a poverilor ce vor mai veni, să ne împlinim datoria faţă de istoria poruncitoare
a pământului nostru. Peste anul de întunecare din 1940 să tragem nu zăbranic de
uitare, ci sfat de viaţă. Numai unirea, numai aşezarea sănătoasă a Neamului
întreg şi înfrăţirea tuturor în datorii, onoarea armatei şi sănătatea
instituţiilor Statului, pot să asigure apărarea pământurilor noastre.
La 1918, actul unirii republicii Basarabiei cu România
a fost primul pas de reclădire a unităţii noastre naţionale. Azi urez Neamului
întreg şi cer Românilor, de pretutindeni, să-şi unească credinţa, munca şi
jertfa, pentru ca să asigurăm temeliile veşnice ale unităţii româneşti de
totdeauna şi rostul nostru în Europa de mâine. Mă închin cu smerenie în faţa
tuturor basarabenilor căzuţi în lupta lor românească, pentru libertatea
pământurilor Moldovei.
Mărturisesc recunoştinţă Sfatului Ţării dela 1918 şi
ostaşilor Neamului, cari au luptat şi luptă pentru hotarul din Răsărit şi
pentru unirea noastră. Închinând toată gratitudinea Neamului, amintirii
Voevozilor şi Regilor Ţării, cari dela Basarabi, Ştefan cel Mare şi până la
Ferdinand I au ştiut să lupte şi să slujească unitatea Neamului Românesc.
Iar basarabenilor desrobiţi le cer să-şi închine fapta
aceleiaşi porunci faţă de noi înşine şi faţă de civilizaţia creştină şi
europeană.
Cu credinţa în Dumnezeul strămoşilor noştri, să ne
urmăm cu încredere poruncile istoriei, fiindcă noi nu suntem aci în slujba nici
unei misiuni străine, dar ne împlinim propriul nostru destin, slujind în acelaş
timp rosturile Europei prin pavăza de jertfă pe care am ştiut-o totdeauna
dărui”.
(Discurs ținut de mareșalul Ion Antonescu în catedrala
de la Chișinău, la 23 martie 1943, când se împlineau 25 de ani de la unirea
Basarabiei cu patria-mamă).
---------------------------------------------
Sursa - Certitudinea, Nr.184/2025, p.2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu