În
lume se-ntâmplă ceva
~*~
În
lume se-ntâmplă ceva
Ce-n
mințile noastre tocite
De-atâtea
milenii cumva
În
nerânduială trăite
Nu
poate să-ncapă nicicum
Ceva
ce ne șfichiuie gena
De
când pe-al Creației drum
Uităm
a-i fi Domnului trena
Pierduți
pe poteca de robi
Supuși
unei ordini barbare
Pândim
fumusețile orbi
Sorbind
vanitate din soare
Ni-e
sete și nu știm ce bem
Dintr-un
Univers în fluire
Pe
veci oropsiți de-un sistem
În
care nu-i loc de iubire
Oricum
l-ai lua - nu e chip
Sfruntările
lui să-nțelegi
E
parc-ai clădi pe nisip
Palatul
de care îți legi
Minusculul
tău univers
În
care să-ți cauți temei
Și
tot ce clădești este șters
De
ploaie-n prelingerea ei…
Sunt
legi ce-ți impun să trăiești
În
chipuri nescrise sau scrise
Cu
vrerile-ți pur omenești
În
care se-nlănțuie vise
Sunt
însă și semenii tăi
Cu
vise și vreri similare
Săraci
sau bogați, buni sau răi
Sunt
inși, sunt familii, popoare
Cu
care ți-e scris să împarți
A
Domnului danie sfântă
Decazi
în vâltori ori te-nnalți
În
îmbrățișare sau trântă
Cu
semenii tăi, după cum
Ți-e
sinele uns din născare
Sau
ți se năzare în drum
Răspântia
Care-pe-Care
Cu
poemul asta imi incep interventiile, cam asta se intampla in lumea in care
traim si despre asta discutam in emisiunea de pe linkul de mai jos, incheiata
cu un pamflet ilustrativ.
~*~
Sirenadã
pentru Vladimir
Vladimire,
Vladimire
Rău
ți-ai mai ieșit din fire
Că
tot dai cu bombardeaua
Să-i
faci lui Biden safteaua
În
stil pur american
Pe
pământ ucrainian
După
ce pe la Damasc
L-ai
lăsat cu botul flasc
Și
cu creierul turtit
De-a
gândit cum a gândit
Când
și-a scos cu vai și-aman
Oastea
din Afganistan…
Nu
știu cine l-a vrăjit
Că
doi ani ne-a oropsit
Cu-acel
blestemat Covid
Inuman
și apatrid
Ce-a
luat val după val
Chiar
și viii din spital
Iar
celor neinfectați
Să
se lase vaccinați
Le-au
tot tras sperietură
Le-au
pus măști pe nas și gură
Și-au
scornit, măi frățioare
Sociala
distanțare
Cu
o lungă carantină
Din
care să nu-și revină
Decât
după postul mare
Încheiat
în Resetare
Că
așa vor mușchii lor…
Ce
contează un popor
Că-i
ucrainian sau rus
Dau
Lumea cu curu-n sus
Numai
să-i fie stăpân
Lucifericul
Om Spân
Vrem
nu vrem purjând spre noi
Cel
de-al Treilea Război
Ce
nu va fi evitat
Dacă
nu te lași legat
Altceva
n-ai de făcut
Decât
să te dai bătut…
Noi
știm ce vrea mușchiul tău -
Să
rămâi Țarul cel Rău
Și
să dai de-a berbeleacul
Cu
Actorul – tolomacul
Care
își distruge-o țară
Pentru
clica militară
De
îi zicem încă NATO
Măcar
că au lăbărțat-o
Și-o
neisprăvită UE
Care
ne făcu cucuie
De
atâta dat în freză
Cu
plăcuța suedeză…
Vladimire,
pui de lele
Știi
ce zic gurile rele?
Că
și tu ai fi de-al lor
Că
ai fi conspirator
Și
de fapt n-ai avea sfadă
Cu
Moș… ăsta… Limonadă…
Argumentele-s
puține
Și-am
să mă încred în tine
Spun
babe prezicătoare
Că
dacă stai pe picioare
Până-n
luna lui Brumar
Îl
trimiți la aprozar
Să
ia morcovi că-i de jale
Pân’
la prezidențiale
În
douămiidouășpatru
Când
Don Trump Împielițatu
O
să dea cu el de-a dura
De-o
să le închidă gura
Lui
și celor ce-i trag sfori
Vajnicii
conspiratori
Că
de ani și ani gându-mi-i
Numai
la Sfârșitul Lumii
Zis
și Marea Resetare
Cataclism
pentru popoare
Îngheț
pentru Omenire…
Vladimire,
Vladimire
Când
Trump va lua Estrada
Eu
o să-ți cânt sirenada
Pân-atunci
m-oi strădui
Să-i
fac una și lu Xi
Iar
lui Trump un vodevil
Că
ne scapă de senil
O
să cadă lumea-n cur
Cu
așa un trubadur
Cel
mai prima din truveri
Cântând
Marilor Puteri
Să
poftească și să joace
Dar
să lase Lumea-n pace
Mările
să fie mări
Țările
să fie țări
Limbile
să fie limbi
Iar
ele să ceară-n schimb
Pasiune
dedicare
Ordine
și cumpătare
Cultură
credință vie
Dragoste
și omenie
Să
facem lanțuri umane
În
lung de meridiane
Ecuator
și paralele
Cu
răzbiri nu cu răzbele…
Vladimire,
Vladimire
Te
știam obraz subțire
Stai
și cugetă oleacă
Fă
sirenele să tacă
Vrem
s-avem zile serene
Și
nu urlet de sirene
Dedicația
mea fadă
Să
devină serenadă...
~*~
MARIAN
ILIE
Din
volumul Pandemicale și eurotriste (Ed.Betta, București, 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu