Ben Todică - Omul, Câmp Cuantic

 

Omul - Câmp Cuantic

Nu există nimic în fizică sau matematică care să te ajute să transcrii simțămintele și emoția sufletului. Dorința de a te cunoaște e fizica cuantică. Când observăm universul ne observăm, de fapt, pe noi. Așa ne învăța doamna profesoară în clasa a opta, doamna Manda Anica, la școala generală din Ciudanovița. Am avut niște profesori genii, aduși din toată țara în șantierul minelor de uraniu ale Sovromului Sovietelor. România plătea tributul învinșilor.

Eu eram un pasionat radioamator; astfel am fost introdus de colegul meu de clasă, Molnar, în lumea semiconductorilor de cuarț și a galenelor. Am învățat de mic să repar aparate de radio, crescând pe lângă nenea Voinea, care depana radiouri și, mai târziu, televizoare rusești. Doamnei profesoare i se stricase aparatul de radio portativ „Mamaia” și m-a invitat la ea acasă ca să-l repar. Împărțea apartamentul cu o altă doamnă profesoară, tot nemăritată. Noi, băieții, o adoram pentru că era frumoasă, iar eu m-am simțit special să fiu invitat la ea acasă. Dar nu despre radio vreau să vorbesc, ci despre aceste simțăminte.

Dorința de a ne cunoaște. Așa l-am descoperit pe acest om de știință care spunea că: nimic în fizică nu ne spune cum să transformăm semnale electrice în simțăminte. De unde știm? Știm pentru că noi trăim aceste simțăminte. Deci toate aceste stări pot fi numite doar câmpuri cuantice, ne spune Federico Faggin, un italian veritabil, fizician și inventatorul primului microprocesor comercial și cercetător azi în domeniul conștiinței.

Capacitatea de a-ți dori să te cunoști, spune el, se poate face doar prin alegere liberă, iar noi o facem prin conștiință. Ea e capacitatea omului de a se cunoaște. Conștiința apare doar în drumul cunoașterii. Dorința mea de a ști cine sunt și de ce sunt. Tu, ca om, te cunoști doar prin trăirile tale.

Fizica clasică e ceea ce poți enunța prin teoreme. Fizica cuantică e ceea ce simți. Acum explic: poți trăi într-o lume în care există doar materie, spațiu și timp, cum ni se dictează azi de către materialiști, sau cum ar fi drept și natural să accepți și lumea emoțiilor, tainelor și a eroismului divin. Eroismul divin nu le convine exploatatorilor, că își pierd sclavii din frâu.

Inteligența artificială nu-ți poate da experiența trăirii tale de observator și observat. Calculatoarele nu pot genera senzații precum creează conștiința, care este o stare infinită. Doar conștiința poate să-ți dea experiența universului.

Fericirea e o stare emoțională însemnată. Așa cum am avut-o noi, românii, la revoluția din ’89. Aceea a fost fericire? Nu. Fericirea ca stare rămâne un mister și încă necunoscută pentru om. Adică poți avea orice/totul și poți fi nefericit. (Dacă analizăm privind istoria toate aceste mecanisme: fericire, lăcomie, ură, iubire etc., ne sunt date ca și trepte spre noi înălțimi, în infinitul creșterii conștiinței, ne spune Biblia.) Deci omul e aici pe pământ pentru a se cunoaște, pentru a afla de ce nu e fericit.

Suntem dominați de materialism și ținuți de omul viclean ca robi în folosul lor câștig personal. Suntem dresați să jucăm personajul omului realizat material. Distrași din realitatea posibilităților infinite pe care le oferă existența.

Acum pot să-mi explic fenomenul viselor mele din frontieră, ca grănicer în pază, când eram în două locuri deodată: în post și în povestea din vis. Când se apropia vreun animal sau patrula de mine, renunțam și ieșeam din vis. Mă trezeam că altcumva intram în batalion disciplinar, o pușcărie grea.

Acum, după descoperirea teoriei îmbârligate (entangle theory), înțeleg și îmi clarific puterea omului de a călători în alte lumi paralele și chiar să le creeze în univers prin dorința elementelor din care suntem făcuți și crescuți prin conștiință, de a ne cunoaște. Experiența fiecărui om și ființe sunt unice. Toți avem experiențe diferite.

Dacă încercăm să punem în cuvinte experiența, automat aceasta dispare. Este ca și cum am dori să ne dăm dumnezei și dăm de dracu’. Starea cuantică în care ea există poate fi trăită doar de pacient. Dacă încercăm să o punem în metaforele limbii societății, ca să fie înțeleasă și de alții, va fi complet denaturată. Pentru că experiența emoțională nu poate fi copiată sau reprodusă identic. Exemplu: Mi-e dor de tine, de acasă, de părinți și copilărie. E ca și cum ai desena un om în creion, dar el rămâne un desen. Nu există limbaj pentru asta. Și nu o poți măsura sau calcula. Emoția e un quantum. Un quantum e ca un vârtej de apă pe care, dacă îl iei în mână, devine apă stătătoare. Îl poți vedea, e plin de energie și informație, dar nu-l poți măsura pentru că nu e materie. El este prezent în același timp în tot universul. Nu apare decât doar atunci când îl conștientizezi.

Ei, quantumii sunt îmbârligați în proprietăți și legături infinite în univers. Un quantum nu e o unitate, spre exemplu 0 sau 1, ci o probabilitate; reprezintă un infinit de posibilități. Acești „quantum unități” nu sunt entități izolate, ci sunt toate îmbârligate între ele prin univers. Gândiți-vă atunci la momentul în care vă exprimați dragostea față de cel din fața voastră. Îi puteți face declarații frumoase atât cât vă permite limbajul vorbit — cadourile, poezia, dansul, cântecul etc., totul ca să-l ajuți pe partener să-și recreeze în el simțămintele tale. Dacă vine din aceleași părți și cultură, le va simți cumva în apropierea simțămintelor tale, dar niciodată identic, pentru că avem un arbore genetic diferit.

Creativitatea e un izvor de informație infinită. E o călătorie a conștientului și nu poate fi simbolizată fizic sau matematic. Adică să o poți număra, măsura sau calcula. De aceea, fizica cuantică e o știință a probabilităților. Nu poate fi prevăzută de nicio lege fizică cunoscută omului, ne spune Faggin.

Acceptând conștiința ca o nouă forță, vom putea explica fenomenele fizicii cuantice. Cu libertatea în drumul și direcția curiozității cunoașterii, decizia acestui câmp/forță de a se cunoaște înseamnă libera alegere dată chiar de Dumnezeu omului. Libera alegere fără conștiință nu își are sensul. Nu se justifică. Dacă nu știi ce vrei, dacă nu știi ce faci sau cauți, nu ai cum să ai o alegere liberă.

Starea de quantum se află în formă pură, ca vector într-un spațiu infinit în care dimensiunile spațiului sunt numere complexe (nu sunt numere reale, ci imaginare, cum sunt cele sub zero marcate cu minus).

Nu putem exprima o stare quantum în spațiu și timp omenesc. Ea există doar într-o adâncă și vastă realitate universală. E un câmp care se cunoaște pe el însuși și nu poate fi reprodus, clonat, copiat. Nu e formată din numere ca să poată fi măsurată. Conștiința nu poate fi măsurată pentru că ea e începutul creației. E CREAȚIA. E DUMNEZEU.

Noi suntem conștienți pentru că împreună am creat realitatea în care trăim.

Și ca s-o ducem în continuare spre o creștere spirituală cuantică infinită, trebuie să cooperăm, nu să concurăm. Nu din motive religioase, ci dintr-o adâncă și profundă cunoaștere să transformăm lumea. Toți suntem câmpuri cuantice unice, formate de trăirile noastre și de izvorul din care curgem. Săratul meu nu e ca al tău, dulcele meu nu e ca al tău, iar roșul meu îl văd în felul meu. Ce simt eu, așa cum simt numai eu pot simți. Conștiința și libera exprimare a creat universul.

Conștiința e fundamentul creației.

Nimic și nimeni nu poate construi conștiința/dumnezeul. E nonsens să încerci să-l recreezi. Nu poți să-l recreezi pe cel ce te-a creat, ci doar poți face presupuneri. Nu poți înmulți viața. Viața nu e o ecuație.Toți suntem conectați prin conștiință, iar tot ce facem noi reflectă starea acestei conștiințe colective.Conducătorii de instituții și corporații urmăresc întotdeauna profituri cerute de grupuri restrânse din elite. Aceste cerințe sunt foarte rar ale majorității. Când aceste reguli nu sunt dezbătute, analizate și nu sunt trase la răspundere — TREZIȚI-VĂ! — și lăsate la voia întâmplării, ele devin normalizate. Majoritatea suferă. De aceea, educația devine fundația activismului.

Democrația nu este un spectacol pentru stadioane pline.
          Nu mai fiți pasivi.
          Ea cere efort, conștiință și curaj.
          Dacă ne dorim o lume cinstită, avem nevoie să ne aducem aminte de adevăr.
          Să stăm drepți în fața minciunii și a nedreptăților și să fim mereu prezenți în viață. Gata de luptă!

Ben Todică