Experimentul
România onestă
Grid
Modorcea, Dr. în arte
01
Iunie 2025
STRUTOCAMILA
2025
Grea mai e soarta scriitorului și artistului de azi!
Nu mă gândesc la situația lor materială, la faptul că sunt ignorați de
malaxorul puterii (în recentele alegeri nu am auzit nici un candidat să
vorbească de literatură și artă), ci mă refer la creația propriu-zisă. Deși
arta și literatura sunt menite să aducă pace, să unească oamenii, nu să-i
dezbine, cred că azi autorii au primit o grea lovitură, fiind nevoiți să-și
reconstituie din temelii natura creației. Definiția cea mai simplă a artei și
literaturii este reflectarea realității. Ce realitate curentă ar trebui să
reflecte o operă literară sau artistică?
O realitate de Evul Mediu. România de azi este un
experiment, ea nu poate fi redată posterității decât prin imagini à la
Hieronymus Bosch. Însăși calea religioasă ține de un misticism întunecat. Totul
este ocult și cu inserții obscurantiste. Artiștii plastici sunt cei mai fertili
în a ilustra haosul existențial în care trăim. Am arătat punctual ce revelații
mi-au produs expozițiile prezentate de „Galeria Kulterra”. Vedeți arta
ieșeanului Obie Platon și aveți imagini echivalente cu arta lui Bosch. Sau alt
caz notabil, Quentin Hubert, care a venit din Franța cu o demonstrație plastică
prin care ne-a propus soluția marxistă. Realitatea este atât de confuză încât
nu-i nici o mirare că politicul îi preocupă pe artiști, că vedem curent
ancorări ciudate, ca în realitate, unde domină extremismul, vezi cazul unor
politicieni (chiar europarlamentari) ai României care îl celebrează pe Zelea
Codreanu sau preiau simbolurile naziste.
Recentele alegeri ne-au arătat că există două Românii,
sunt numite, una suveranistă, alta pro-Europa, pro-America, deși mi-e greu să
cred că un naționalist poate ignora binefacerile culturii engleze sau franceze.
Dar alegerile și-au spus cuvântul, ne-au oferit aceste două direcții. Însă eu
am arătat nu o dat că există mai multe Românii. România forumiștilor e
ignorată, dar e foarte puternică, seamănă cu Vox Populi. Uitați-vă pe internet,
câte inversiuni sunt legate de săraca țară. Recent, am primit un adevărat
manifest, semnat de sute de personalități artistice și politice, care poartă
acest titlu: „Planul ocupării României de către evrei?”, cu un corolar: „Un
plan ocult de strămutare a Israelului în… România?”
E grea soarta României dacă asta este situația. Nu mai
e nici un secret că Nicușor Dan a fost susținut de Zukermani. Nu are rost acum
să intrăm în istorie. Am dedicat problemei evreiești câteva cărți, printre care
și „Compendiu de cultură evreiască”, încercând să continui cercetările lui
Eminescu. Problema României nu sunt evreii, sunt românii, nu evreii sunt
alterați, ci românii. Uitați-vă numai la ce conducător au ales, între un
„sălbatic” și un „autist”, au ales un ateu cu chipă, care trăiește în concubinaj
și are o fetiță pe care o cheamă Atheea (fiindcă el e ateu, a creat femininul,
și-a numit fiica ateea!). Vă dați seama în ce confuzie trăiește acest om? Își
acoperă lipsa de substanță cu o spoială demagogică. Uitați ce se întâmplă acum,
chiar sub nasul lui, CCR a dispus ca declarațiile de avere ale demnitarilor nu
trebuie să includă și veniturile familiei (soție, copii). Adică ei pot să-și
transfere milioanele furate de pe cardul lor pe al soției sau al copiilor! CCR, care a făcut numai rău României, continuă
să facă. Și Nicușor ce face? Declară că e informat la timp! Adică se face că
lucrează, cum îl îndemna la revoluție Caramitru pe Dinescu!
Nicușor bate la tobă e total condus din umbră. Dar și
pe față. Discută cu Trump. Parteneriat: Muniție pentru tancuri Abrams și
magazinele din țară pline de vânzători asiatici și arabi, pe care Trump îi
expulzează din America! Vă dați seama de cine e condusă România, care e
direcția? Dictatul și obiediența ucid libertatea. Nu văd nici o strămutare a
Israelului în România, ci mai degrabă a Casei Albe la Casa Poporului. Care are
alături și o Catedrală a Mântuirii, cum nu există la Washington. Nici nu-și închipuie
ce buturugă are de tras acum Nicușor, ca acel cal de rasă pe nume Falko. Nu-i
dorim să-l epuizeze transportul, dar victimizarea e asigurată.
Fiind făgărășean însă, eu îl îndemn să ia aminte la
grizii șcheieni, la făgărășenii care au întemeiat în Șcheii Brașovului o
adevărată dinastie de preoți și cărturari, în condiții vitrege, când asupra
Ardealului exista presiunea austro-ungară cu Uniația. Eustație Grid a zidit
prima școală ardelenească, a scris prima gramatică românească și a fost
protopop de Brașov, cu mari binefaceri politice pentru români. Dan, căpitan de
plai, trebuie să nu uite că vine din Țara Originilor, cum am numit eu într-o
carte omonimă Țara Făgărașului. Acolo am descoperit puritatea românismului.
Evreii nu se pot lăuda cu așa ceva. Au un istoric care
a deraiat rău, a arătat că evreii ar fi fost co-fondatori ai României, încă de
pe vremea când pe aici treceau legiunile romane! Ferească Dumnezeu ca azi, în
acest tulbure experiment românesc, să i se întâmple ceva unui evreu! Ne-am
trezi cu dronele Israelului pe cap, iar Netanyahu ar face din România Gaza 2.
Adică ne-ar gaza!
Ne arde de glume, dar e o realitate care naște
asemenea viziuni groaznice sau grotești, cum am imaginat eu un personaj al
puterii, Dimitrie Cantemir îl numise în „Istoria ieroglifică” pe domnitorul
țării din vremea lui, Srtruțocămila. Văd literatura și arta românească, prin
talentele nesecate ale țării, o continuare a viziunilor flamande și dantești.
Indiscutabil, era Nicușor ne va mai inspira multe
texte și imagini plastice inconfundabile. Dacă el bate la toba Casei Albe, și
Georgescu s-a retras din peisaj, drumul spre România onestă pare deschis.
Poporul e pregătit. Așteaptă minunea. Saltul de la „România educată” la
„România onestă”. Poți să fii onest fără să fii educat? E mai greu, dovadă
haosul în care „educația” a dus România, pe drumul alegerilor libere anulate!
Sigur, prin educație se poate ajunge la onestitatea sănătoasă. Depinde cum ești educat. Și cine te educă. În România,
primii care ar trebui să fie educați sunt educatorii. Dar de unde profesori
pentru ei? Surprizele nu pot veni decât de la Nicușor, care cu o față râde, cu
alta plânge. Bătăile lui alarmante din tobă vor trezi fiara și e posibil să
ajungem să vrem să punem bir Washington-ului, precum Romei odinioară Decebal.
Speranța mea mai stă în umor. Dacă românii încă nu
și-au pierdut umorul, e semn că ei se vor descurca, că vor continua să-și facă
istoria, chiar și în această situație nefericită, în care nu ei mai stau pe
cal, ci calul pe ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu