Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 6

 

MERE PADURETE TARZII 6

- Tu, ești, cu alt experiment, în stilul tău ca un apocaliptic, că ție-ți place tot ce-i prăpăstios, năbădăios și băiețos-scandalos, în parlament la noi, după noi potopul ! și prin Senat, cu stres, cu nimic domol, ci ițit. Știu, și când ni greu trebuie s-arătăm zâmbetul larg ca la pășitul, în stradă a criticului Alex. Ștefănescu, având la purtător zâmbetul surâs de Geocondă, un zâmbet zdrobitor de femeușcă.

- Noi astia precum KAFKA sau ORWEL se sperie lumea de noi. Ciudat e ca ea, lumea nu se sperie de zapacitii ce omoara cu milioanele si palavragesc incontinuare prin toata media si internetul despre depre bunatatea lor trufasa.

- Frate Benule, BUNĂ DIMINEAȚA! Mulțumesc mult, foarte lirice, dintr-un suflet românesc inspirate versurile din poezia NU-MI UITAȚI - ale poetului care simte pulsul Neamului și a Limbii noastre ,”Ca un fagure de miere”, domnul Mircea Dorin Istrate. Recitarea frăției tale, ca întotdeauna cu un grai melodios și plăcut, cu tonalitarea după sentimentul cuprins în versuri. Cu mult drag și prețuire Ioan Miclău-Gepianu

- Unii fug de răspundere ca să-și salveze pielea. Adrian Munteanu e om frumos, om serios și luminos; e un om de care sunt încântat și, mândru, că i se împlinește ce visează domnia sa, Adrian Munteanu: vizavi de viza-varză (iată, Ben Todică, că vorbim și noi ceva!). Nici eu n-am calități de nemuritor. De o vreme mă simt ostenit, obosit ca în batalionul disciplinat și la Apelul de seară și filmul cu Curtezana jini Yi, de ce să nu recunosc, nu-l prea pot citi, deci, nu-l prea înțeleg, nu prea pricep acea tradiție, acea povară care atârnă asupra acelor artiste coreene (de ce suferă ele, de ce au atâta răspundere, cum nici parlamentarii și nici senatorii noștri n-au?) Nu te flata la vorbele mele. Nu făcea aiasta cu fuga-i sănătoasă și viața-i frumoasă și adevărată, Adrian Păunescu cel iubit/din contră hulit, învățat și cu multă, cultă artă care se înflăcăra, cu Flacăra, rug aprins și univers, în totuși iubirea patriotic necuprins, în fizic și firesc dialectic și cu sens de dans.

M-am nimerit la Brașov, însă mama, nu era acasă, că era sărbătorirea Junilor brașoveni și din oraș umbla autobuze care ducea în hotar și eu haihui merg și culmea, în hotar, unde era petrecerea și acolo dau în câmpul festiv, am dat de mama și de Mircea (stăteu jos pe o pătură și era splendid, candid, fascinant, chiar erau cu mâncare, dar cine era om adevărat are, trebuie să aibă de lucru, cu ce o scris Eminescu, în contexstul a fi, în tot fiind schema dragostei, că atunci când iubești, nu te întrebi de bună seamă, eu sunt ce sunt prin Mere pădurețe demostrând filozofia, ca preț a evadării noastre, în nemurire, totul fiind posibil, că doar oameni și ca oameni ne-avem ținuta admirativă și, în poiană era frumos, țanțos și țifraș, cu făinoșag, în drag de drag al României cuprinzătoare, că filozoful era cămașa fericirii, lumina pe care o îmbrăca, cu acel hamletian a fi/a nu a fi, între care oscilam ca să existăm, vorba lui Decartes care zice răspicat de ce mă îndoiesc de prilejul, cu drept Dumnezeu, cu mustul de istorie, miez de pâine, că trebuie să trăim în bine zice și Alexandru Surdu, un unic. Ce garantăm a fi ca laudă de zestre. Era nevoie și de o Elena, că altfel lise urca la cap bolunzala, nebunia, șmecheria, li se urca la cap și jegmeneau ca tagma corupților de azi cu neamț, în fruntea lor, distrugeau și distrug și vâd ca coloșii industriali, vând pădurea strașinilor (de fapt tot fac bani peșini, că pădureții, ei corupții fiind focul distrugerii, a ruinării țării, că au pus economia și locurile de munca pe butuci fără ca cineva să-i pedepsească pe tâlhari, pe furi.

- Cuvinte dure despre starea literaturii romane rostite de un autor care se considera "poet fara rival". Presupun ca putini dintre noi ii cunosc opera poetica, sa-l poata contrazice sau sa-i confirme asertiunile. Literatura romana insa o cunoastem, macar cat de cat, iar la acest capitol putem sa aprecierm cat adevar graieste pana lui...

- Totul ni limpede Mariane, că și soarele a intrat, în fecioară și trebuie să avem mare succes, deși sănătatea ni cu sâcăială cu vai și, tulai!, că e, să se pună preț, pe valoarea noastră, rară și, extraordinară legendară, clară. Chiar dacă, în față i-am spus:

- "Nu știu ce m-aș face fără tine, acuma, când cert, nu mai e, că pur și simplu, Vica nu mai e, c-a murit, mă vaiet, tulai, vai! Și baiul e bai, că nu-i nici o bucurie, cu trăiască unu mai, dar în viață e acest musai artist pădureț, cu moț și, cu părul creț-mangalița în fund de coteț, un zguiț de ingnat, inteligent, de Moș Crăciun cu An nou, cu fasole mâzgălit și de sărbătoare burzulit!?"

- Îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, mă băiete, îmi bag nasul în politică, că greșelile trebuiesc corectate, îndreptate. Sunt legale, dar ca fusele strâmbe și ouăle feștite cu beșini. Mereu activi, mereu prezenți. Adrian Munteanu zice, că dacă stăruiești, reușești. Asta vă definește și împlinește. Prețuirea mea! Azi ne punem jurământul ca să-mi duc grija de mâine. Ea e dragoste, ea e luna, ea e stele.

- Aeroportul unei capitale comuniste.

- Vica vreau să mă trezesc, lângă ochii tăi frumoși și, voinicoși. Aici e viteza, minunea, cu înțelepciunea umană, înglobând intuiție, sfinție și îmulțirea de har. Durerea în picioare, în pulpe stăruie (Miha mi-a mai cumpărat o folie de Magne B6, că mai am Urimil, încă. Am luat o capsulă de Magne B6 (Pădure colega, Florica, acuma mamă a 6 copiil, fostă hambalistă, în Liceul Agricol Bistrița, cu Monce din Aluniș, mărirată cea din urmă, în Stoiana, cu secretarul Primărie, că frumoasă a fost și ea ca zâna cea bună, deci pentru durere iau Magne B6, iau tot pentru durere, că-i boală tâmpită, trăsnită, Neuropatia Diabetică, lu-u-ar naiba ca și cu mâna, vindeca-s-ar Neuropatia diabetică. Sunt piatră de poticnire, în timp, cum zice și Dorel Vișan, cu strălucirea lui ca o spaimă eminesciană, ca o piatră încremenită ca o stâncă, că și mântuirea, mărturisirea ni adevărată a cine suntem dacă cu adevărat suntem ființe ca Miciurin ori acel Dovstoieski, Tolstoi, niște ruși, dar nu Putin/Stalin, ci cu totul alții, decât ca naționala României, o mândrie, că nu-i Gogol cu taras bulbas/suflete moarte, fiind ceva cu nivel normal cu gust, mare gust artist, cu ceva exotic că noi suntem ca Păunescu, cu dragoste, veste bună, de zână bună de Românie inteligentă, în arta succesului, ingredient esențial, principial, princiar, în har îmulțit și iubit, cu habar, c-altfel, cum dovedim, că suntem inteligenți, ca raniseptol, bun, numa bun de pus pe rană, la inimă, maximă. Muștele-s enervante, dar Mihaela-i cu paleta, paznic de far e incredibil, dar ca obrăznicătura Zuzuc e, în acțiune, cu efect, e, cu siguranță e igenică, foc ca Vica harnică și magnifică, maximă ca o axiomă, nu stă pegânduri fiind, în acțiune, Zuzuc, om de acțiune, e albina, cu ușurință, în stupină mare conștiință, om, în rază de soare, luminat. Merită tot efortul aiesta. Obosește, e dezavantajul peripeției, muncii, efortului, caznei ei, a lui Miha.

- Fara ROMANIA tot efortul nostru e in mainile lui Dumnezeu. Daca natiunea si limba dispare s-au daca ne rupem de traditie si stramosi atunci tot ce scriem e pentru mortii de azi si cei de maine care speram sa mai citeasca si in eternitate. Cand scriem si ne dam duhul o facem pentru noi insine. Daca Dumnezeu hotaraste mai pastreaza textul ce e grau, pentru o noua recolta de hranit suflete pentru imparatia Sa. Multumeste-i Domnului ca te mai lasa sa scrii. - POATE CA TE CONSIDERA IMPORTANT. TE-AI GANDIT?

- Am multe, gândesc mult, la multe, însă uneori gândesc la mult mai mult, fără instrucții de utilizare, temerar și cutezător, uneori gândesc, cum nu e, deși, omule, unde iubire e, Dumnezeu-maxim e, dar ce zic? Mă contrazic?

- Din acest motiv ai nevoie de un talentat si daruit editor care cu pasiune sa scoata naghetii de aur din textul tau. Insa acesti oameni trebuie sa iubeasca Romania si sa te aprecieze pentru ceia ce esti - NEAMUL LOR.

- Of !of! Vica inimioara mea, dor ca mine nimeni n-are, dor și of mare, îngândurat, c-așa cum și-o cerut o căpătat, că femeia nu-i drac, că și fomeia mege-n rai de bai, că, cu fomeia nu te pui, că merge-n iad/merge-n rai și, chiar aiasta nu e bai, dar cu Vica ce bai ai, fie dimnul lăudat, că ce ți-ai ales aia ai și sus sai, frunză verde de susai, că ce ai, cu aia vă bucurați și, cu aia nu-i bai, în fond cu ce ai, vă bucurați, în anii care vin cu zile multe senine, zile pline de bine zile senine! Miha:

- "E ceva de genul" (asta-i o vorbă a ei).

- Mulțumesc. Mereu aproape.

- Mulțumesc. Ne străduim fiecare să facem ceea ce ne este dat.

- Viața pe pământ îi rai, când pe omul drag, îl ai și, viața ca-n povești, că te veselești, cu cele omenești. E floarea înflorită, e minunea și înțelepciunea cu spor în toate, cu lungă viață și cu sănătate în toate și mult succes în artă. E floarea înflorită, e horea horită doina doinită, vorba vorbită, vorba grăită, fata cu Dumnezeu, gândită la măritat grabită/joită, în gând, pilda pilduită, de păstorul blând cu omenie ca Ion înainte mergătorul, plugarul cu vântătorul, în liturghie și vecernie, om ca omul, că e omul și a lui faptă, de omenie e viață și artă, e viața, deci o lupta, luptă dreaptă, în care face performanță, muncă realizată cu ștință, conștiință și artă, cum scrie la carte și fără moarte, că m-o grăit și neamul meu, în drept Dumnezeu, cum ar veni, chiar eu, om dintre oameni de pretutindeni, om român între români, din depărtări și din zări cu iz de România al României profunde și mari dodoloță, mă goață, goțoi de la noi, cu fericirea potop după noi. Întreb neantul/absolutul, infinitul?

- Fii martor la aselenizarea indienilor. Rusii au esuat acum trei zile si toti cei de pana acum. Problema tuturor tarilor a fost ca nu au putut aseleniza. Se pare acum ca Indienii vor reusi. FELICITARI INDIEI CARE A REUSIT SA SE ASEZE PE LUNA!

- Omul e însuși frumusețea naturii, perfecțiunea și minunea: înțelepciunea naturii, mesia iubirii, că binele, din bine se face. Asta-i simt mai devreme de starea mea de veselie, de tristețe, de un fel de melancolie, de armonie, sinfonie, omenie eccetera, eccetera, că am/n-m bai, ropcii-copcii, sus sai, în rai și nu-i bai! Mă gândesc la ce-i mai bun pentru români și pentru românime. Viorica, cu pruncii ei ne creapă lemnele, pruncii i-s harnici, brici ca pocnitul din bici.

- Uite Shanghai, un oras dintr-o tara comunista. Asa ar fi aratat Romania daca se continua domnia Ceausestilor. Destinul romanilor ar fi fost altul. Pacat ca s-a inconjurat cu slugarnici orgoliosi.

- Mă aprovizionez cu lemne pentru iarnă. România ceaușistă era o reușită, că cismarul și florăreasa, Petrescu înflorea România e bine să știți că România nu era coruptă, furată de domnarii conducători, indiferent de ce culoare politică. Om serios intervine și Alexandru Rafila, dar să fim serios la noi lucrurile bune tare cu încetinirorul se fac, că birocratic sunt multe mocoșeli de ciuli-buli, împotmolindu-ne, în fleacuri, în mărunțișuri fără esență, fără regilozitate, strictețe și mai multă serioruzitate. Îmi doream uneori ca supliment mămăliga, mămăliguța cu brânză, că din casa bunicului Viorel fătu, nu lipsea mămăliga, cu brânză și cu mujdei, usturoi, dimineața, că lelea Nastasia Iancu, o gătea harnică, ițită ca un sfârnel, cum erau învățați oamenii aieștea gospodari, cu mâna veșnic pusă pe lucru bun, c-așa-i vedeam tot într-una lucrànd, fără o stare ca apa-n vale veșnic primenindu-se și zbătându-se, bătându-se de lume ca acel fițingău, țangău, fecior Eminescu, un fecior voinic, frumos, din Ipotești oprit ca băiet la izvor, în acea poieniță ca să-i asculte ca o sinfonie susurul apei, inspirat și dodoloță de gânduri poezii inspirate, dictate genial parcă de drept Dumnezeu, totul fiind natural și genial inspirat.

- Te, rog frumos, cu dragă inimă și timite- mi poezia cu Crișul și fii puțin mai clar și cu intriga de la Oradea.

- Tu oricum rămând tot un drăguț în sufletul meu, cu drag și făinoșag de România (Doamna Florica și fetele ce fac, dragule, Ioane?) Rămâi ca întodeauna un scump, da-v-ar Dumnezeu bucurii și sănătate din belșug, că pe undeva sănătatea, îi și și dodoloță! -"Eu, când vă spun, credeți, că vă spun de amp_la". Trebuie să o luăm mereu, drept Dumnezeu de la capăt mocoșit și migălos, serios.

- Ce vrei să spui?

- Lui Vica..., I-a sunat, sosit, atunci, ceasul. Atunci, în Cluj stam, n-aveam încătro, că Vica bolnavă nu putea trăii acasă, că aproape zilnuc eram ba la un spital ba la altul, însă, cu tot răul în care se afla, că un rău era pe ea, pe capul ei, dar culmea doctori nu o internau, nu se legau la cap, că pe medici, nu-i durea de Vica mea (o sâcăiau spunându-i ce are, că recunoșteau că-i bolnavă dar incurabil, ce Dumnezeu, să-i facă?). Vedeau în fugă că bine nu-i, dar o internau, decât, în ziua tratamentului, în rest, deși greu transportabilă de la Flaviu de pe aleea Piana, o duceam la Hematologie, ca să-și dea duhul, sufletul, în această clinică, când Vica n-a mai fost chip să trăiască, după 5 luni de stat ca pe ghimpi, în Cluj, ea stăruitor și obsesiv, întrebându-se și înebunită ca bolundă, întrebàndu-mă:

- "Acasă pe picioarele mele voi ajunge în Ciubăncuța, Pavele?" Și eu, obosit într-un fel revoltat, printre lacrimi, înghițându-mi-le și cu greu, doar pățitul știind ce și cum, ascunzându-mi lacrimile ca ea scumpa, să nu le vază pe obrazul îmbujorat și înlăcrămat, înrourat, din ochii plânși. Unii-s chiar medici fiind oameni fără suflet, sufletele-s moarte ca la rusul Gogolori, ca-n stepă, În Taras bulba, că viața-i pădiuchioasă, aspră. Dumnezeu o aștepta la el, c-avea acest temperament, dezghețat și răbdare, cu propria-i binecuvântare și bunăcuvință și, bunăvoință! Prin ce era Vica umbrea dezinteresată pe celelalte femei sătence, că ea era distinctă și dosebită, că era a mea, pădureancă și pădureață, cu prestanță ca Simona Halep cu performanța de a fi, însă a fi cu esență de țărancă, în Arcă, pe Arcă. Miha către Gusti lui Hinder-Cățelu lui Crăciunaș Silviu:

- "Gusticule, viu, dar ce ești grăbit ca fata carpatină, din Carpați, grăbită la măritat?" Vin și eu vin acoale, mai zice nerăbdătoare ca timpul care irevesibil ni se scurge spre van, în neant, vin totuși iubirea, vin două minute, că am de lucru, s-ar scuza într-un fel Miha."

- Nu-i niciodată prea târziu să-ți trăiești viața. Prigozhin  a cazut cu avionul si cica e mort.

- Prigozin o fi fost și el om, ce fel, că orice om omule, e important, dacă-i inteligent și dacă se bagă unde-i fierbe oala/din contră ca Contra, în conjurație ca Alexandru Dumas/Prim-minstru, Marcel Ceolacu, un pițiponcă politic și pomperistic? Și alții a avut parte de bucuriile lui a fost om important. În minuta aiesta am vorbit telefonic, cu Daria care de la Trifanu lu Clocotistul, Ferbințală, cum îi zice Burdea, Revnic Ioan, lui Crăciunaș Alexandru, lu tata lui Trifan, că știi, că ciufu ciufulește lumea și nu se vede, că-i minunea, că-i buruiana, holbura, ciufu și batjocura. Ca atare tot omul are valoare: cântecul și descântecul în a lucrurilor are hore, doină și cântare, în hora din șură, unii având gura, cât o sură, la ședința, bârfa, la radio-șanț. Evgheni Prigojin o fi tot un criminal ca Putin, tot un mișel mercenar ca banditul Stalin care ne-a motroșit, furat, tezaurul românilor, tot un intrus al complicilor bolșevici și mizerabili mojici din URS, un fel de răi fasciști. Asta e un lucru bun trebuie să aibă demnitatea celui care l-a făcut, pâine de o ființă, din ființa sa. Datorită grijii tale, Mere pădurețe își va avea desăvârșirea ei. Cred, că știu ce spun. Mai bine împart o puică cu alții, decât, să mânc singur o găină singur, existând și o vară indiană.

- Între două nu te plouă, că sunt două.

- Între două, nu te ploua, dar nici bine nu-ți merge (doamna Liceanu). îmi place bărbat cu trecut și bărbat cu viitor (doamna Vulpescu).

- IDEI CUANTICE

- Tu, construiești imposibil, într-un fel fatastic, fantasme/basme (nu ești, frumoaul mit-legendă-Petre Ispirescu, un tipograf inspirat, nu și bolund de cap, ci un intuitiv și inventiv, cu vorbe faine în limba română, de legende și de basm și altruism -cuget esențial românesc care merge ca uns la inima omenească, provita, sus pe Arcă ca pe crucea hristică a fericirii, prins cu toate trebile impecabile, compatibile, cu viața în și cu structuri, idei fantastice, costruiești, cu mintea brici/bici. Ce-i cu fâstâcela aiasta, aireală fantezie bolnavă, ca la akureala lui Mircea Cărtărescu, din iluziile fantastice, din Orbitor, un roman fâstâcit și bàlbâit, cu mult întuneric, tenebros, netrăit de Bucureștiu privit ca un beteag de acest Mircea tulbur, gândești că beat, nu ca mare gânditor al României, un mgnific-artist. Ce promisiune de colaborare mi se face, că bani și mașina proprie, Ben Todică, n-am, că-s "domnul N-am", că spune tu, cum să iau păr de pe broască, din palma pălmașului de clăcaș, Pavel, mai mult țăran sănătos încăpățânat, în bine, compatibil cu adevărul și viața și cu conștiința și ștința, în felul meu original și inedit, Benule-Phonex? Dumnezeu vede prin tine, dar tu, totuși, iubire ce ascunzi? Șerbuc a împins, de fapt a omorât pe fetița de 12 ani, ascunsă apoi în canapea și el hăbăucul bolund, a fugit apoi prostit și trăsnit, în Olanda.

- Am o gramada de belele ca acum la batranete toate se strica, masina, garaj si casa. Si nu se strica ieftin ci foarte complex ca sa nu poti tu repara. Conducta rupta in peretele de beton armat din cauza alunecarii de teren in urma caruia sa fisurat cimentul si sa cracit. Ca nu-i mai satura Dracu cu atatea ploi si alunecari de teren descantate de dezechilibrul fortat asupra naturii si ce credea ca o s-o manance sobolanii pana vine el inapoi din Olanda. Serbuc nu gandeste diferit de cum gandesc toti orgoliosii care ne conduc. Economia se rezolva singura.

- Oare de ce se zice: - aduni la tinerețe, pentru zile negre ca să ai, omule la bătrânețe, că nimic nu ține o veșnicie, nu ți-e pentru veșcie, om de omenie, pentru totdeauna. Când e slăvia bătrâneții, nici nu mai ai chef de nimic. Degeaba faci la tinerețe, tot e necesar să mai meșterești și, la bătrânețe, după ce lucrurile se învechesc și nu se mai țin, în țâțâni. După cum gândesc orgolioșii lui Augustin Buzura, un romancier, chirurg, dar și clar văzător, al neamului scriitoricesc. Era un criminal înăscut, la ce să mai vadă criminescu aiesta, lumina zilei !? În ciuda vicisitudinilor cu ce drept devii răul-răilor-criminalul, bolundul, mai mulți, nu doar unul care metaforic, hiperbolic, ca rusul, mojicul, Putin, nu un mare om, egoist entuziast, Putin, ciuful cu pitici, păduchios hit rău, criminal universal, care bolundu, trage cu tunu, ceocoflenderu și pușcă la rațe și ciufu anțe-panțe, mănâncă hârpăreț, ciuli-buli, mănâncă, la mațe! Ca atare griji, probleme ai și, tu, că și tu ești om-dihanie ciudată acătuită din contraxte, cum ar zice, în După 20 ani, Akexandru Dumas, ar zice ca om-scriitor, om de valoare ca Ioan Dan romancier de aventuri-de sabie și capă, un romacier istoric, parodic. De la o vârstă trebuie să ai și, în Australia de cei dragi/ ori, tu, necuvincios, nepoliticos, cum nu te știu, îi neglijezi, te lepezi de ei, iubițelule, Ben?

- Asa ar trebui insa nu e. Si romanii de aici se schimba precum casa alba.

- Ce-ar vrea să îi semne, însemnat, asta, fițingău din România, jucăuș, sub gârliciu, grumazul ceterii, la cine la nuntă ca la noi după noi potopul lui Noe/Nae din Feldru ca Purcea Grigore, pegrig, coleg care a copiat-o la Limba Franceză, la liceul agricol Bistrița, dar la Șimleu-Silvaniei a rămas de căruța clasei noastră, din lenea și din prostia lui preoocupat, de măgăriile lui, dar pe domna profesoară Danciu, a copiat-o la teză, deși cumsecadea Danciu, o fostă călugăriță pe la Paris o adevărată doaamnă, că nu-și petmitea să fie o duduie folforoasă, ce făcea să lăcrimeze, ca crăiasă, domnii și împărații, să lăcremeze, la masă. Cineva de cineva, că are puțină treabă, are grijă de fericirea ceiluilalt, că dacă stai în soare trebuie să te protejez zi de zi, de preferat, că-s evenimente însemnate și importante (e și un interes, cu fes public), cu curaj, cu curajul spărgătorilor de bănci. În cursa „iubirea”, Ben tinere care ți poziția și bună-dispoziția de poziție, mai e vorba ori și tu, ești, cu menopauza? Noi doi, nu ca un nimic vom muri, că de murit pentru a învia, vom muri, nu găsești, just? Îmi vine să zic, în fiecare clipă: Vica, dar de fapt Mihaela-Ștefania a pus prin casă covoare și cu bunăcuvință, vorbă bună de ispravă, cu slavă a Domnului, politicoasă, că știe de ce, mă avertizează, mă atenționeză, ca Românie cu lucru bun, pas cu pas, educată: -"Să ai grijă cum calci ca să nu te împedici, în covoare, dând trântă, de pământ," că acuma la o vârstă, cu o mobilitate redusă, tupul meu e mai posibil să se tăvălească, să dea trântă de pământ, să se văcească ca o vacă, la care a survenit accident la vitolint și a paralizat de trenul posterior/ori suferă asemeni crofelo antipaetum/post partum de paraplegie(paralizie, nu se poate ține pe picioare, cum ar veni și la viața mea am văzut destule, multe cazuri și nu numai de un fel de boală, ci de diverse boli, de tot felul. Voi ca o sfântă treime, aveți propria scumpețe și sfințenie, cu tandrețe și cu noblete, în vobulițe, cu strălucire și frumusețe de design domn Savaot, cu bun prin tot a tot, pentru toți ca-n cireșari și, ca-n mușchetarii lui Ioan Dan, voinici neaoși români, din istoria monumentală al românilor.

- Tu cu cine vorbesti?

- Vorbesc ca tâmpitul trăsnit aici la voi. Ori sunt băiat de comitet ca frumoșelul Eminescu?

- Fă-ti un plus de armonie.

- Liberii pungași aveu pâinea și cuțitul, erau drept Dumnezeu cu poziție liberală, în cădere liberă, personală, cu probleme ca Ițic-Ștrul (Liviu Rebreanu). A dracului muiere doctorița. Să nu iei muieri, în mașină dacâ nu știi să te comporți (iată niște sfaturi, mustrări, cu etică). S-avea proiecte, motive, cu toate că doar uneori graba, la unele lucruri, graba strică treaba, cum ar veni snova, isprava, pe undeva fiind Domnul și isprava, cu strașnică slava, cu fely de a fi aspru și muncitor ca întodeauna, că răspunderea de ce facem o fcem împreună direct și dintr-o bucată, că și eu sunt ce sunt, în acest drept, drept Dumnezeu al Merelor pădurețe!

- Dragostea. N-o rezolvă medicina.

- Sunt și eu, din tagma pârâtă a scriitorilor! Se zice:

- "Le-am  creeat condiții bune dar sunt aiestea doar voarbe frumoase, de viață!

- Cine m-a călcat pe cadă/nervi?

- Ai fost înțelegător cu mine, puiule și Tati! Și, îți crești ca să-ți educi ca pe Budulea Taichi, în scolile ălea mari tip/stil și gen, Slavici și care ți satisfacția, care ți mulțumirea, în Popasuri? Ai semnălări sintome, hibe la prostată și care-i problema dureroasă?

- E totuși iubirea și e totul, om cu plinul de iubire făcut. Iubirea lui Dumnezeu.

- Aieștea răsăriții ce-am mai făcut că omul e ca pământul, nu ști cine și, cu ce scop, îl mai calcă, omul? Vica n-a fost doar umbra unui bărbat, umbra lui Pavel a fost chiar aiasta, spiritul, spiritul spiritual a fost amplul nționalul și tradiționalul României, un istoric, dialectic și, monumental. România ni România multor dezămăgiri, dar, în drag de România mea, cu Vica mândra mea, a trăit artistic-dialectic și fizic, firesc, după cum românesc, trăiesc, cu suflet și cu cuget omenesc și pitoresc. Doar glasul, cu a ei grăitoare cântare, ne-aduce alinare, la suflet, Ben, ne-aduce lecuire, vindecare. Într-o zi ne-ai dăruit, o portocală, Marius Țeicu cântă și soarele era spre vina lui era o portocală.

- De ce nu un mar paduret? Asta e motivul pentru care se usuca in copacul gol golut acoperit in zapada. Nimeni nu stie cat de dulce e el atunci rupt din creanga inghetata. Lasa-i sa manance mere frumoase de la mol care nu sunt alceva decat incrucisari de cartof ca sa crantane cand il gusti constatand ca e lipsit de aroma naturala a adevaratului MAR.

- La noi Pavele, adica impreuna si cu Ionica e festival continu.

- La noi e prin Ioan Miclău o continuie cântare a cântării-mesie a iubirii măriririi lui Dumnezeu.

- A venit din Cluj.

- Vica viața ta e un cântec, sac și petec, un extraordinar, legendar, repetiri, în amintiri cu un picior acasă, în viața, cu viața frumoasa ca o pasăre gingașă colibri, pasărea Phonex, felix, cu Nicu Covaci care, în nedumetire, cu mare candidă amintire și nădejde de undă verde, cu undă verde în construcția emoțională din școala de pe vericală, de dincolo de școală, cu tușă și sufletul în univers versus strâns ca degetele strânse mutilate polițienesc, în stil, gen prinse, melestite jandarmeresc, la țâțâna de la ușă ca în gară la acea dulce-amară și vitregă mătușă, junghi, sughiț și tusă, pe tușă cu paradox, complex-ortodox și perplex, că lăsăm o moștenire ca amintire, copilărie, genială, dar aiasta, cu phonex, felix, nouă ce ne convinge și ce ne provocă și, ce ne spune legendar și, extraordinar ca o dulce minune, cu atmosferă de țară și despre vară, cu formule în socio-ecuație cu revoluție și cu rezoluție-doluție cu Nicu Oprea, Covaci, în platou eroi, erou care ne convinge, prin rasunet, prin ecou.

- Care nu vrea ceva de la viață?

- Tu, cu dialogul tău amical, că oprești timpul, în olimpul, cu clipa asta minunată, cu o lume, în dimensiune minunată, cu o lume minunată, că știm zi de zi care ni dreptul de a fi, că eu însemn ce însemn, demn, prin demn drept de a fi, că eu, Ben am la cine mă gândi, la Vica mea, vere Ben maistre! M-așteaptă un om, men, Ben cu dor etern m-așteaptă un om etern, matern, pur și simplu, m-asteaptă un om, un domn Savaot, m-așteaptă un om! Nu vreau luna de pe cer, că vreau să văd, că respir și, că am reper acest sfânt cer ca sincer reper. Să ne trăiți oameni frumoși, să ne vedem oameni buni, să ne vedem sănătoși! Temișan și Corina Chriac, cântă la Mamaia, precum și Aurelian cea mai mare voce ca un munte atârnați, în ploii, cu în curajul de oameni, în ploii cu vis de aur printre oameni, cu iubire, din fericire, cu iubire, pace veșnică, pentru omenire! Iordăchioaie, cu dă doamne cântec de la suflet, la suflet, la românesc cuget.

- Redirecționat cu mult patos, Melania Rusu Caragioiu

- Iată și alfel de tezaur, pe care n-o pus mâna rușii, cunoscute fii de vinurile de pe vremea dacilor. Tu-mi iei o piatră de pe inimă și, inima mi cât un purice, mi, cu beția emoției. E Iisus Hristos, carisma carismei teii înfloriți Eminescu, cu sângele și cu dragostea lui Iisus Hristos, pur și simplu, mare exemplu, templu eliberării și descătușerii de obstrucții și de restricții, în pandemii.

- Prima mea iubire, Vica, când mi-a tresăltat inima. Suntem în Olimp, cu Olimpul victoriei. Daria-i plinuță, grăsuță și drăguță. N-ar avea ce căuta la Minuca lui Cornel după dulciuri că i-a trimis Miha, pe Marius, pe Mistrețu pe frate-su mai mare, un Celemen ca Flaviu-Teodor și Miha, iubire, iubite, nu imposibil, deși n-a cucerit America, ca Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu care e personajul din Buletinul de București și căsătorie, cu repetiție, că năravul nu-și schimbă părul, lupul/ vulpea, în via cu struguri acri care ca prunele verzi, care ne strepezesc dinții naibii.

- Există și un Custurița nostru. Generală Filme Premii. Bucuria e când gustăm împreună gașca noastră.

- Să nu uiți copile să spui copiilor tăi, zice marele Zaharia Stancu, spunea lui Daria, cum zicea și ziaristul, cu căpățna de taur/Descuĺțul, cu Rădăcini amare. Te ferești de tacasări?

- Ce e  tacasări?

- În noi amintiri sunt zori dezori, amintiri, a Domn Savaot sunt zori de zi cavalerec, în firesc cavaleresc, când voinicos treaz, mă trezesc cavaleresc, ca unul pentru toți mușchetăresc și cavaleresc, cu toții sunt pentru ununul și din contră ca contră sunt, pentru unu și unu petru toți fain-făinel altfel de cântare a càntărilor orànduială, cu socoteală și orânduială pe verticală, pe verticală de dincolo de școală, cu orizont, pe orizontală, cu septembrie și cu vară, pe la întâi octombrie în plin, cu pin de soare, căldură de om, cu o nouă înflorire pronorod, în dom de om.

- CUVÂNTUL DIN CUVÂNT, versuri Adriana Weimer. Un clip audiorecitare la versurile poetului intitulat: CUVÂNTUL DIN CUVÂNT ~*~ Naştere = Poţi să te naşti, / înaintea naşterii tale, / prin ideea de tine / a părinţilor; / poţi să gândeşti, / înaintea gândirii tale, / prin puterea de inteligenţă / a materiei; / dar nu poţi privi, / înaintea privirii în tine, / prin ochiul străin / al cuvântului.

- Tot ce facem noi ca lucru bun, facem iubire de la iubire, de la bine la bine. Eu prin tine-s cu tot staful, cu Mere pădurețe, cu tandrețe opera omnia. Felul, cum gândești, e că gândești stil Eminescu, genial de bine, Ben,men, meistre! Totul e eficient, bine și normal-moral, omule! Tu, depășești punctul critic, făcând și tu pe vedeta. Noi am fost ca să rămânem prieteni ca-n Mere Roșii, să rămânem pe viață, Ben, prieteni, nu-i așa, că și caii se pușcă, Zuzucule?

- Foate frumos ca te indreptasi catre banateni. Cu Adriana m-am intalnit de doua ori. Un om fain.

- Multumesc Adrian, fratele meu alb ca si tu esti FAIN. Succes pe unde te aventurezi!

- Mare-i inima ta. Nimeni nu ți-o cântărit creerul și nici un doctor poenar nu ți-a uitat creerul luat, ca lui Eminescu, nu ți la uitat înafara formolului, pe pervaz de fereastră, înafară de țară ca Pataievici, în debara, cum se zic, cum acest hoher, teleleu, o zice, dat naibii ca scârbosul Lucian Boia care mai zice una bună, că Eminescu, dragule Ben, ar fi omul absolut, iar George Călinescu ar fi un genial, un monumental național genial, de fapt un universal, căruia eu unul ca un El Greco-național, El Dorado mă raportez, îi fac sincer raport, că mă simt în stare de bine s-o fac, să-i fac și lui Dumnezeu, drept Dumnezeu, să fac pe plac, nădejde Phonex! Noi prin scris vărsăm surplusul, în Mere Pădurețe, cu noblețe, tandrețe și mândrețe, excelent și inteligent, cu mândrețe măr cu măr unul, cu unul, că viața-i gata să ne dea altă lecție, istorie, că Romània ni buna, șcena, vocea România cu tei înfloriți, în Las Fierbinți, fizic, un frumos candid, splendid și frumos, luminos, grăitor, gradual-sinfonic, dinamic. Daria îmi telefoneză din deal, din apropierea satului fără câini, de lângă biserică și țințirim că la Octavian Mureșan și Dochia Terheș, lăsați de Ana Trifan, fata ăstora și ceilalți mai mulți de o grămadă, copiii, Marin și Daria-s găzduiți, fără chirie și stau, având grijă să nu li se prăpădească casa, că unde, în casa unde nu locuiește nimeni, gospodăria cu pricina se năpăstuiește, se pustiește. Sunt un foe verde de albastru al scrisului, ominune a minunii.

- Esti !!!!!!!

- Sunt, că sunt, un deochet, în cântec și descântec: sac și petec, petecă și ițe. Pe drumu lui Leșe, e un Grigore, din Lăpușul Românesc, e cu tradițional, de-al nostru, cu frumosul nealcos, cu mândru fără modru ca pitirescu românesc. Noi ne decidem prezentul și viitorul. Republica Moldova e indempendentă, nu depinde de Rusia rea și mojic-bolșevic, că în timpi reali a ieșit de sub tutela lui, de sub rebelul și, de sub nemernicul Putin e independentă. Noi mergem mai departe cu performanțele creerului, chiar dacă sunt măgulit a să fiu mândru fără modru, în regalul mândriei noastre(e o sănătate a creerului, pe înțelesului și în valuri în valuri, că nu e destul, să credem a fi, că...lăsați copiii să batem mingea, că România-i fără mască) E conștient pacientul? E o leziune pe creer, o tumoare care trebuie exterpată. Tu, n-ai cum să nu spui ceva cu certitudine despre  euroteologia, vezi Constantin Nicula și e descompirat adevărul, ce zici, Ben Todică, fără a fi profan, gâtul lui Dumnezeu e nefiresc așezat ca un creer și Michelagelo zicea, că lui Dumnezeu, îi dictează, așa, cum mie mi se dicta, după, cum știi, mie îmi dictează Dumnezeu poezia și opera omnia: Mere pâdurețe, cu trandețe, noblețe mi se dictează cu răsfăț, cu mot, cu păr creț și cu frumusețe. Pentru ospitalitatea poporului român de ce n-a prin Ceaușescu, Păunescu..., de ce  nu am patimit, că avem această meritocrația, pentru a primi provita, premiul Nobel. Această tinere de mână e creștinească și trece de protocolul politeții, zice și scumpa de Daniela Zeica-Buzura. După pandemie ne-am ales cu o oboseală, o stâncă de poticnire, o oboseală a creerulu, oboseală cerebrală, cum zice prof.uiv., academician droctorand, că credincioșii se vindecă mai ușor. Credință fără șiință nu există, că are o aureolă. Arătând că pot e un lucru bun (e un ritm biologic, somnul fiind cel mai bun prietini, că neuronul, cu bioglia, trebuie să se odihnească ca o necesitate, zice domnul profesorul Vlad Alexandru Ciurea (nu i-am perceput corect numele), cu neuroștința. Ca români suntem foarte deștepți, că România e Românie, în bucate și cu bogății, înțelepciuni nebănuite, cu deșteptați-ți-vă și uniți-vă! Să facem Mere pădurețe un bun mondial. Unde-i lege, nu-i tocmeală, dar, că legea nu se aplică, aiasta-i o altă mâncare de pește, că politicienii/chiar justiarii, nu respectă legea (ce-i de făcut, cu nochautul? Luați de scurt pe cei vinovați, că-i vorba de: ori pe scut, ori sub scut. La Crevedia prăpăd explozie și incediul că fiul primarului e bine mersi ca patron, ca bos, ca Măcelarul, din filmul Clanul.

- E legal și patriotic, să se doneze sânge.

- Circarii inovatori întâmpină fel de fel de perepeții, că-i inventiv omul-scriitor, și totul e de adevăratele, frate, Ben. Chestia-i, bre Ben, să scăpăm de explotare și e o evocare a unor vremuri din care a renăscut Phonex, cu nădejdea, cu visele lui, lume, lume, în adevărată dimensiune, în naturală mărime! Dumitru Radu Popescu, Căruța cu mere, un vis frumos de tineri fac un film, poveste faină românească, era un circ ridimentar, dar copiii satului le cereau mere, că-i Doamne sfinte căruța, cu coviltir e plină cu mere sau ce mă?

- Tu, ai note sublime.

- Eu drumul spre iubire nu mi l-am pierdut. Vica avea punctul ei de vedere, soarele ei, pe ulița satului, îl avea răsărit natural ca ziorelde ziuă să se facă din noapte ziuă ca ziuă, că soarele ei era mai soare ca soarele, că era omul-om, mai om, om în rază luminat. Ca să scriu, nu mai am nevoe de o coală A4, că mi suficient, mobul, telefonul, că știi, tu care e adevărul și de fapt care-i șmecheria/ inteligența ca să te descurci inteligent, handralău și hoher și, teleleu. De ce să mă bucur, în momentul de față că nu-s un prost?

- E vorba de unchiu lui Maris Merca de la Radio-Cluj. Aici e problema ca ai renuntat la scrisul pe hartie. Scrisul de mana e necesar pentru creer, pentru conectiile neuronale. Spun specialistii.

- Dacă n-o făceam, -avea cum ajunge la tine tastate, Mere pșdurețe nu făceam nici o bravură împreună, pur și simplu nu mai făceam nici o bravură, nu mai scrieam Dialogul amical. Servus vileag, servus lume!

- Avantaje si dezavantaje. Puse intai pe hartie o pagina si apoi transferata pe telefon. Aveai posibilitatea sa faci ajustari in text.

- În viața de zi cu zi, ce mai facem, om bun? Curaj atitudine, cu performanță și conștiință de om în marea carolină de om, în înflorire pentru rod, unic antirod, că contează frumusețea excepțională. Noi suntem oameni, cu greutate, plini de raționalment și de realitate.

- Pentru ce optezi și prin timp si cu răbdare patinezi, zi de zi.

- Tu, oficializezi cu Mere pădurețe, cu propria-ți tandrețe, noblețe și cu propria-ți aură de frumusețe? Orgiul tău, cum sunt mere pădurețe, acește acre- amărui, corobețe: în roate triste-artiste bețe?

- Noi avem încă peteci și ițe încurgate, încâlcite și motroșite. Compatibili cu viața.

- Tu, ai experență culturală.

- Copleșitor ca scriitor.

- Tu ești om de vis, om peste așteptări.

- MONSTRUL, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip audio recitare din cartea autorului intitulat: MONSTRUL, dupa ARMONII ALEATORII (...tocmai cât să plângă ZORII !) PARTEA I (spicuim) 3-SE VORBEȘTE – AZI – ATÂT DE GOSPODĂREȘTE = Se vorbește – azi – atât de / Gospodărește - și / Des – despre ”DATUL BOMBELOR / ATOMICE” – peste Oameni – de parcă / Ar da Grăunțe – la / Găini ! / Și – toți – strigă – care mai de care : ”Da ! / Ura ! – Slavă BOMBELOR ! – La mulți ani / BOMBELOR !”

- Ca Sgântul Francisc și noi, Ben, avem nevoie, nevolnici, avem nevoie de iubire, iubițelule, de iubirea lui drept Dumnezeu!

- Noi ne-am căutat sensul și consensul.

- Ca om ești om spiritual și nobbil, om care mă mai iei la întrebări?

- Dragii noștri Timișoreni, bănățeni, dragi Romàni de pretutindeni, Vă felicit pentru acest nare eveniment cultural care ne onorează și care totodată înscrie în ARA noi nume de membrii acceptați sau postulanți la propunerile făcute. Ne mândrim cu această manifestare românească în lume și vă dorim frumoase desfășurări, idei strălucitoare și încă un pas în ,,creșterea Limbii Române”! Cu  deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu, Poetă, autor, scriitor, publicist,  Vicepreședintă ASRAN, Ambasador ,, Limba noastră cea română”, România- Timișoara, Diaspora-Canada

- Foc și explozii, incopetență, indiferența, la ea acasă, dar cu legea, cu respectare legii, cum e? Aici  viața e periitate de incompetență, de iresponsabilitate, de imonoglobulina a nemerniciei, că din lăcomie se reacționează, cu abuz și nepăsare, fără sustenabilitate periclitând viața semenilor pe care din, nepăsare, îi năpăstuiește, că înavuțiților, nu le pasă de nefericiții handicapați/ bătrâni neputuncioși, cu suferințe și viață precară, ei, bogații lăfăindu-se în puf și în bine, iar tu suferind, că nici legea nu te apără și ei, bogții profitând de prostia celorlalți, că e sustenabil, un fel de boier, ciocoi parvenit, profitor ca băiat, deștept, profitând compatibil cu viața și apărat de legea care tembel și rebel, că legea îl apără pe el, pe cel avut și bogat, care profită și de legea care numa și numa pe el legea cruminală, îl apără că nu-l apără pe cel năpăstuit, pe omul sărac, că nu e compatibilă legea, nu e aptă cu viața celor mulți și nefericiți, săraci care sar în sus bombardați și arși ca la Crevedia, fără a fi vinovați, ca Ion Iliescu la Revoluție, că nu s-a mai auzit, că lui nu-i pasă de sângele vărsat, că abuziv nu-i pasă de nimic de genul, că pentru Iliescu, pentru unii adevarul adevărat e necurat și mor oamenii, sunt sacrificați, cu un mecanism a lor, că ei sar ropcii- copcii, cu ignoranța, săriți de pe fix, că orbitor te orbește logoreea lor, te arde cu precaritatea și nemernicia și cu speculații, și te omoară, cu aceeași nebunie ca la clubul colectiv, cu morți și arși (de ce? în ce să mai fim încrezători, în ce, că ei, nu arșii, îs bine mersi, că se îmbogătesc pe seama proștilor ca boși, bulibași ca Măcelaru din Clanul, fără semne de sinchisală/ semne de oboseală ca cei, cu azile de bătrâni omorâți, prin foame intenționat, îi omoară ca să se îmbogățească, cu, în mare lovitură, tagma jefuitorilor și corupților, să-i jegmănească, să-i fure/belească, că înteresul, cum știi poartă fesul, mama ei, fir-ar să fie! Când legeanu-i apâră pe ce drepți, voarbele-s doar vorbe și legea-i tocmeală, vorbe oarbe, vorbe fără esență. Cubăncuța, e trcut pronevastă, peste al casei, limba română, o trci peste, prag, că-n România e tradiție și țifraș, frumoșag și făinoșag, că acasă, cu pârinții, e un drag. La noi e un larg, în drag de drag, cu de doină și lumină lină, de pomină în grădină, cu roi de albină cu propria-i stupină dominată de regină stăpână și, cu făinoșag, din Sâmetru/Drag. Unele lucruri se fac de dragul formalității ori să ne îmbuibăm, în sine, să ne îndesăm (cum, cu vârf și, îndesat?) Așa ceva mie, cu Vica, o muiere fidelă mie, o esență, o adevărată nevastă, o flozofă, comoră rară ca floarea de colț. Eu parcă eram un special, n-am fost înșelat de Vica, o nestemată astrală, cu ea îmi înstelam cerul vieții.

- Familia ne era totul.

- Furtună la palat. Multă subtite și suavitate, în narațiunea istorică Furtuna la palat, unde aflăm de o realtate crudă, în care moare un prinț ca Iisus care e răstignit, deși fiul lui Dumnezeu, a lui drept Dumnezeu, moare pentru păcatele noastre (nepotul regelui, nepot, fiul lui Sado, despre care tată-su prost imformat credea, că-i trădător, c-ar fi complota contra regelui, chiar dacă adevărul era un altul, sentimentele lui era cu totul altul). E chestia să îndrăsnim să visăm dincolo de alb și negru, să criem la Mere pădurețe pentru a fi ambii amical, în dialogul nostru un dialog a două culturi. Unde ni Educația, Domnul Trandafir, bună starea civilizației, dreptul de a fi, spirituLul lui Homo Sapiens, drept Dumnezeu a lui a fi! Singura călătorie imposibilă care n-o facem, dar suntem încântați, màndri ca soldatul care bocanc peste bocanc ajunge la nor/Bogza-paznic de far, se evaporă ca Otul, în cartea și are un circuit și practic suntem într-un eco-sistem, prin care stăpânim ceva nobil și sublim. Ce dracu, tu, ești mare tupeist, artist, altruist și optimist, cel mai mare comunist! Vai, Vica, tu, mi-ai frânt, ars inima ca buruiana, pacostea, cu dragostea pacostea, că la inimă mi-ai intrat, c-ai venit la portiță să-mi dai a ta guriță, mă Gherghiță ca să-mi stâmpar a mea inimă, că eu Ghergiță te iubesc, că eu, în dans te învârtesc și te iubesc, c-altfe prostuț mă prostesc și înebunesc. Joacă râsul cu minunea, n-o jucat de, când lumea. Că badea Pavel, cântă Vica, mi perehea, în lume și îi minunea, mi bărbatul, Pavel, mi sufletul și inima, că-i ca Pavel din Bănat, cel mai frumos bărbat, din sat.

- Daca il intrebi pe Johanes de ce au fost executati Ceausestii o sa-ti raspunda: PENTRU CA AU FOST FRAIERI.

- VIAȚA TA E UN DESTIN-SENIN, BEN OM-SENIN-FLIX ȘI PHONEX-IZVOR DE OMENIE, PUR ȘI SIMPLU, EXEMPU-TEMPLU-ARMONIE, SINFONIE DE ROMÂNIE, LAUDĂ DE ZESTRE A ZĂRILOR ALBASTRE, LACUSTRE A IUBIRII, ELIBERĂRII/DESCĂTUȘĂRII BRÂNCUȘ, ACUȘ, ACUȘ, CU MÂNUȘI, CĂ IARNA A VENIT CU FRUGU ACUȘ, ACUȘ CA SĂ NE ÎNGHEȚE, ÎN CUIB, ÎN CULCUȘ, LUX-FIAT, AUR CENUȘIU STRECURAT, LUMINAT ȘI CURAT, DESCÂNTAT-CÂNTAT CÂNTAREA CÂNTĂRILOR, CU RODTUL ȘI RÂNDUIALA CIOPLITÂ DIN POPOR CIOPLITĂ, CU ARTÂ, DIN TOPOR SUB MÂNDRU ȘI FĂRĂ MODRU SUB TRICOLOR, CU DRAGOSTE, CU SPOR ȘI, DOR, FIRESC, PITORESC ROMÂNESC ȘI OMENESC, DE PÂINE DE O FIINȚĂ-CONȘTIINȚĂ RAPORTAT NAȚIONAL MONUMENTAL, LA FĂRĂ EGAL UNIVERSAL.

- Da, cineva zice povește-s diferite, egoiste, emoționante, importante, vesele/triste, cu vivtorii, lupte înfrânte/câștigate cu valoare sau non valoare, fără noimă bag de seamă și totuși, cu esență, cu substanță, cu marea conștiință, pădureață, cu performață pe verticală, cu caracter și precizie, netocită ageră și minte brici, bici, brută/fină, care dezlegă și leagă viața omenească. Eu, nu întreb pe nimeni, pe nici un prost, că doar proștii defăimează, pe acest mare om necorupt fără egal conducător care n-a făcut parte din gașca, tagma jefuitorilor, cum e posibil să fie corupți, fir-ar să fie la sânge niște neisprâviți, că nu-i pot compara cu Ceaușescu meu, drept Dumnezeu, un om sfânt ca marele și fără egalul național, geniul-genialul, Eminescu cel care ne conduce azi,spre rușinea electoratului, că ne conduc azi ca furi-corupți și incopatibili cu viața, că sunt vinovați care i-au votat, am văzut eu, în secția din Ciubăncuța ca localitate din apropierea Dejului și Clujului, că-s cretini cei amintiți care i-au votat pe acești nemernici politici niște oameni fără caracter și în secția din Ciubăncuța. Tu, mândru știi rându muncii câmpului, rânduiala satului, pe altarul soarelui, cum, îi lucru càmpului și înșură cum îi jocu și hora-n șură, că oamenii îs luminoși și voioși acești omenoși și frumoși, că jucând stă cu așezămnt, în joc învârtindu-se cu avânt iute, că tinerețe e cu tandrețe și frumsețe, că tinerețea-i trecătoare, se uscucă și se ofilește ca o floare, că totu-i cu voe bună, că ne dă voe bună, ne țin în formă și ne face viața faină și de seamă, cu faimă și de samă, cu hainele ni-s scoasă din ladă, laudă de zestre, că-i faină viața satului, cu hora satui, că azi la joc și mâine la fân și la pae. Din sat de frunte, din Sâmpetru am pornit ca om de frunte, cu Vica în viață să fac față, să o cinstesc, cu ață, cu conștiință, cu cei dragi roată strânși pe lângă masă cu cei dragi pe lângă masă, că vița ni jucăușă, voioasă și frumoasă, cu trai bun, ni cu bucuria și omenia, că n-am venit cu mâna goală, n-am venit de fală, că am venit, cum Dumnezeu și omenia și veselia și inima ne cere, că-i a lui Dumnezeu vrere și plăcere și, ce inima ne cere, că ni lucru din mână nu ne pică, averile și Ionică, numa un pic de mintea-ți mere.

- Sănătoși în viață ține-ne Doamne!

- Am o vorba de la Vica: cine se asamănă e o vorbă bună: cine se aseamănă se adună ca oameni de samă. Tu-mi bucuri viața, că mă trezesc să-mi trăiesc firesc viața, mă trezesc lângă ochii tăi frumoși, că mă trezesc moroconos și voios, voinicos lângă ochii tăi frumoși, că mă trezesc sănătos lângă ochii tăi frumoși, mă trezesc firesc prăpăstios, că sar la lucru și sar, în noroc, sar la joc, că jucăuș, îs jucăuș, lumea din sat îmi zice: pițiguș, că mă cheamă zori de zeamă și mă strigă mămigă și beau lapte din șuștar, că nu mi frică nici de urs, că el papă la containăr și eu beau laptele ca Papă-Lapte din șuștar, că-s harnic tare, că pe cine nu lași să moară, te lasă vesel tare, te lasă trăiești si munca să o mocoșești și să -ți vezi de treabă și să muncești, să-ți vezi încăpătânat, sănătos, în bine și, îndărătnic, îndârjit, harnuc, să muncești. Vica ca om bun, vine cu cântecul, să-mi cânte și să mă încânte ori doina să-mi doinească, să-mi horească, grăiască, în păsărească românească, în limba firească românească și, să mă aline și alinte, în pâine firbinte, grăitoare și, hrănitoare, alintătoare ca o binecuvântre, ca o apă curgătoare, din izvoare, grăitoare și sățioasă, în viața neaoșă și, frumosă. Cântecul e pansament, floare, pentru suflet pentru suflet de poet, pentru cuget firesc, românesc.

- Noi scriem cum știm mai bine.

- Să trăiască neamul meu drept Dumnezeu, neamul meu!

- E inima de fată care fată e inima curată e nedesflorată.

-  Eu pe Vica o  caut, în tot locul, dar n-am găsit nimic, chiar dacă-i cânt, cu drag ca să nu i-se piardă numele ca hirul și ca să i se păstreze cu numele, în lume și binele, cu, în toate zilele. Ca om de bine, Ben men, tu le faci tot binele ca bonus super Iisus ca valsuianca Matilda o petrecăreață, cu anii buni, cum străbuni cum ne-o lăsat să jucăm câte doi, c-aici la Vaslui se joacă cu foc, în noroc! Hora noastră cea străbună cu floarea albastră laudă de zestre, că nuștiu mamă ce să fac, că toate fetele ne plac. Cum vine, în cazul nostru șmecheria: Ochii care nu văd se uită, chestia-i: -ochii care nu se văd se uită, zău mă, la noi, ochii care nu se văd, se uită, da noi frate, când de fapt ne-am văzut?

- Ar fi fost asta ceva practic? Nu, nici o rușine să nu te simți bine (tu,ce zici?)

- MirceaCărtărescu: - "Continuăm să agonizăm." În Medalia de onoare film românesc, cu Victor Rebegiunc.

- LA MULȚI ANI, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE!

- IOAN MICLĂU-GEPIANU: CÂNTAREA INIMII

Motto:

”...Cu Tine Doamne, eu încă plâng ades,

Zdrobit de dor și-nlăcrimat,

- Dă-mi, Doamne, fructul sfânt pe vers,

Al dragostei vieții ce mi-ai dat”.

~*~

CÂNTAREA INIMII

( revizuită și adăugită)

................

- FELICITARI FRATE IONICA PENTRU MANDRIA PE CARE O ADUCI COMUNITĂȚII SI NEAMULUI ROMÂNESC!

- Nu ne depărtăm de sârbătoarea sufletului, de inspirație de ce ne dictează Dumnezeu, în divin și, cu har. E un fel de cântec din suflet din cuget de română și, cu de toate și, sănatate înainte de toate, cu bucurie și omenos si, de Hristos luminos și de folos tuturor!

- Aici e o familie, o sfântă familie, cu multă artă mândră, harnică cu mult spirit românesc, cu multă odiseie și poezie homerică geto-dagică.

- Era de adevăratelea gărgăunii-monștri lui Albert Einstain, model apocaliptic de succes, cu perspectiva spirituală, cu modele femenine, iluzii, în imagini.

- Am pus la comentarii toate aprecielile fratiei tale, draga Pavel. Multa SANATATE.

- Mulțumesc pentru tot ce face, frăția ta Ben! Tot ce faci e fascinant, savant, frate, e ca la carte, e cu iubire, e Dumnezeu, Dumnezeu iubire e. Mistruația lui Vica avea reguli, nu ținea cont, că-i zi sau, că-i noapte, însă, la ea era cu durere, cu suferință, cu chiaguri de sânge, pierderea de mult sânge o făcea anemică și anemia o făcea mai palide și-i da crunte dureri de cap, de durere făcând-o cu năuceli, până și noaptea de durere năucă umbla, se preumbla prin casă, că nu se simțea bine, din cauza asta am mers în Cluj, la specialist și a urmat tratament necesar, c-altfel murea cu zile, dar necazul numa ci el il are ști cine-l are și-i buba cu bai, cu cheltuială și, cu mult umblet, cu griji și, cu necaz și nimic nu-i în zădar și Dumnezeu ocrotește, Doamne, pe românul e iubit și ocrotit de Dumnezeu, îl scoală și din somnul cel de moarte! Care-i specialitatea ta specialist ștințifico-fantastic ca Mironov, dar a mea, că eu stau ca pe cuie, cu picioare mișcătoare?

- Emisiunea de la radio, de maine o deschid cu o poezia a ta.

- Ce-i atât de înteresant, de actualitate și de important, în cuprinsul tematic și ce-i de actualitate acută, în inima miez de pâine, a ei?

- Dragostea de Vica si de Tara mama.

- Tu, suferi de fericire ca Mesie a Iubirii? Nu-s mai ciudați ca românii coreienii în obiceiuri cu ce-s mai magici și fantastici ca cireșarii noștri cavaleri, care ca Nică-Fără-Frică, niște neânfricați responsabilizați și temerati botezați, în har și curaj, ca fiu de Sălaj, din Sâmpetru-Almaș! Vica era de nerefuzat, că ea sfida refuzul, că-n ea exista esența omul, complex-paradox. Nu, dau doi bani pe aparențe, pe epatare-no valoare. Cum faci mai mult din ce iubești?

- Scrii poezie.

- În formula dodoloță, formula îmbunătățită?

- Da!

- În fața a ce nu poți să reziști? În fața lui Ming, că e Marele zid kinezesc, o cunoastere, un suflet/cuget, un imposibil? Ce-i real și ce nu e real, chiar nu știm, că suntem tuieșiți, înebuniți, săriți de pe fix (cum fix-pix ?)

Vica e o fericită,

e o iubită,

că totul e bine,

când totul se  termină,cu bine,

cum se cuvine.

Sclipirea iubirii, Mesie a iubirii, drept Dumnezeu, stâpân

de drept,

în limba română,

cea română și cu îndemână din totdeaună,

a venit, în timp,

a venit, în Olimp

(ca lupul între oi?)

În iubire sunt și capricii-ropcii-copcii, că frunză verde de susai mai e și bai, că inestetic, cu bai și în sus sai!

- Nu știu cine e acest domn. Eu am raportat baliga. Nu va cunosc. Scrieți la amatoare și vă rog să încetați. E un cont fals care suna a jenă publică.

- Intre îndrăgostiți orice e posibil, e încredere spontană, se crede orice, cu naivitate și o glumă e o posibilă realitate: un râs, cu plâns-baligă de mânz murg-roz?

- Rog să încetați cu aceste mesaje chiar ne cunoaștem din sat? Chiar nu-ti este rușine?

- Tu, fraero calci pe aer. La Galați o furtună, un fergeteg, a paralizat orașul, cu o mare inudație, cu multă apă care a năvalit, câteva minute plouând cu găleta. Dar nu-s urmăriți, nu-s pedepsiți, scapă din hamul legii deși au încălcat legea justițiarii încalcă legea, că nimeni nu-i pedepsește pe cei care ar trebuii să respecte legea, că și aieștea trebuiesc pedepsiți, dar legea nu-i lege. Ce-i de făcut ca să nu fim afectați infect, negativ, beteag?

- Roaga-te si tine post.

- "Să asugurăm lui Mircea școală ca afară." De ce nu confiscăm de la corupți, de la greșiții noștri, de la tagma jefuitorilor, niște politicieni care ne fură curat-murdar statul - au vândut ilicit coloșii industriali, faima României industriale și educată moral și normal de Gheorghiu- Dej și de necoruptul Cesușescu.

- Voi decand cu alegerile prezidentiale v-ati debalansat complect etica.

- Tot auzim cerșindu-ni-se, deși, chiar noi curi-buri-buli, suntem săraci. În Mere pădurețe, e un nume greu, în literatură ca opera omnia de România. Tu, Ben Todică, ești genul ala de om pe care ca pe Hristos un frumos luminos, te poți baza ca pe un om generos nelcoș și altruist-generos.

- Tu esti precum MERCURUL. Nu stai locului nicicum, incontinu scrii.

- Sebastian Zatman zice înțelept ce înseamnă a fi om, în drept de a fi, drept Dumnezeu de fapt ca genialul, fără egalul Mihai Eminescu. Aiesta e baiul meu, să scriu mereu, să sctiu într-una. Vica copiii ei vroia cuminte să se poarte, cuminte ca la carte, aparte să se poarte, să se comporte etic, ritmic, algoritmic, diplomatic și, dialectic, în negația negației, pe sub înfloriții tei înșiruiți pe alei, filozofic!

- Virgil Ianțu, în lacrimi! Rareș recită „Geniu pustiu”, de Mihai Eminescu.

- Dragi Români, Citind ,,Cântarea inimii” autor  Poetul Ioan Miclău-Gepianu, doresc să o cunoașteți, adăugând din partea mea un salut de  suflet românesc ,,Limba română - o floare” Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu

..........

Când gândul mi-l îngenunchez,

Tot Ceru-mi pare o icoană,

Cântarea inimii mi-e crez,

Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

~*~

- La mulţi ani Limbii Române şi vorbitorilor ei de pretutindeni! Limba română reprezintă fundamentul identității naționale pentru consolidarea unei societăți puternice și unite.

- S-au străduit și nici, nu fumează. Nu-s amendați cei de la iscir, că ei au cuțitul și pâinea, pentru cei care fac probleme, că mă scârbește întâmplarea de la Crevedia?

- Iara schimbi subiectul Pavele. Chair de ia-i trage in teapa tot nu ai rezolva nimic, Exemplul lui Vlad Tepes ne-o dovedeste. Catarul tot catar ramane.

- Aiasta-mi place la tine, tu, nu aștepți să se facă lumină, că contribui, tu și, o faci, tu, însuți lumine, cu propria-ți limba română, cool-străbună geto-daco-română, cea natal-română. Ca de obicei pui punctul pe"i", te explici și, te justifici si impresionezi foarte tare, iei la bani mărunți, abisal, prin divin și destin senin, că ești, cu bifurcație, cum mai rar, în ironie dar, cu omenie, în socio-ecuație, cu rezoluție, că ce spune catalitic, chiar și Bacovia de România. Lucrurile ne răstoarnă, cu ideea...de limba română, străbună, performantă. E ca și  cum ai căuta acul în carul cu fân, în acel parfum cu alergeni, stare sensbilă Bacoia, cu alergie și stare de spirit, în sfințenie și cu pitoresc, unic, firesc și specific românesc. Tu, îmi dai sfaturi și perspective. Tu știi ce-i mai la stânga/mai la drespta. Tu din todeauna ai știut să mergi pe drumul tău și să-ți atingi scopul dorit, s-atingi ca la tir ținta țintită. Vă salut, dragi prieteni!

- Unde fugi? Pleci dupa Vica?

- Iubiți Prieteni BEN și PAVEL, Am primit capit. 82 al cărții ”Mere Pădurețe”, pentru care VĂ mulțumesc din suflet. Am citit întrgul capitol, simțindu-mă fericit pentru aprecierile bune s-au critice adresate MODESTEI mele personalități. Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare așa cum suntem! Vă îmbrățișez cu drag și mult respect, Ioan Miclău-Gepianu

- Voi sunteți mănușă felului meu de s fi. Dumnezeu ne deie bine! Aurel Vlaicu e fermecător, cu a lui aeroplan, în zbor, cu faptul, că el acest ardelean din Bizinț, n-a trăit în van cum a făcut-o Bleriot, cu  capul lui de mort, în exercițiu și cu eșec, la noi la București, deși piedici, guvernul, chiar și, lui, i se punea piedici pocticniri, neânțelegere, pentru, noua sa invenție, într-o socio-ecuație, punându-i-se bețe, în roate, cum întodeauna s-a pus politica de nou nefiind înțeleasă și frumoase, că la noi sunt încă codri și fluturi de mătasă și jale multă jale, la român în casă cum grăitor ca scriitor grăiește cu succes proviitor Octavian Goga, pe culmi de poezie și, Carpați, în zbor, în concurență, cu cerul, cu Cuvântul-Dumnezeul-conștiință universală, iubire pe verticală de pe orizontală. Și, în zori peste Caparți, Aurel Vlaicu, nemuritor, inventator, om câștigător, om de viitor, înaite, cu Dumnezeu ca un înainte mergător, om cu curaj și bărbăție și tot ce se mai știe, în România Eminescu și, de sensibilă a un mare nobil, de omenie, Bacovia care ca George Enescu disperă și cântă pentru România, profundă, si simbol al unității României după dulcea vorbă neaoșă și bravă romànă, și slovă-bucovă de slovă română cu cutezanță și, de mare conștiință, dulce ca o doină și de pomină a lui Octavian Goga, mare clăcaș român, pe glia română-ardeleană, azi dezrobită de firea străină, de venin înveninată! Omul zilei și, Aurel Vlaicu, Baltagul... 3 filme excepțional-național-românești, pitorești, cu emoții inteligență, cu plin-deplin de omenie, în detalii. Deja Vu un alt film care nu s-a scris, încă, cu sabia, în teacă, că noi trăim sus pe a salvatorului Iisus arcă, cu Mere pădurețe, scrisă povestea cu cuvinte mai presus, pur și simplu ca exemplu, în templu Lucian Gruia, templu descătușării, în viziunea și înțelepciunea și minunea marelui Constantin Brâncuș, din Hobița, Târgu-Jiu - colonă fără sfârșit. Nu ți'am, mai văzut fața aiasta aiurită, zăpăcită, cu fiță, de la Micul Dejun, cu un campion și, un Ceai de la ora cinci, cum ai mai apucat și, tu, la Ciudanovița când tu proiectai brav pe peretele blocului, diafilm.

- Multumesc ca ma transporti in timp, in frumoasele mele zile ale copilariei. Pe vremea cand imi desenam pe foi albe propriele mele diapovesti si dupa ce le muiam in untura alba de porc hartia deveneA TRANSPARENTA SU APOI USCATA O PROIECAM SEARA PE PERETELE ALB DINTRE BLOCURI. Aveam spectatorii mei. Saraci dar FERICITI.

- Noi suntem sănătoși pshic, suntem sănătoși la minte, om cuminte, cumințenie a pământului? (cum suntem, în structura stării de bine? în ceea ce e iubire și, în emancipare, ca oameni cu demnitate, onoare, cinste, de bine, cu civilizație civilizați, în eco-socială-ecuație, cu rezoluție și, cu iubire, pe verticală, cu caracter și cu stare de bine, cu modul cum gândim nobil, impecabil, compatibil cu viața și, sublim, în starea de valori autentice, cu valori, în diverse culori de curcubeu, drept Dumnezeu, că nu suntem anxioși, dar nici stresați, însă suntem botezați și, responsabizați, fără catastrofări, că nu suntem normali- morali egoiști și de stres stresați, demolați, chiar ca politicienii prost crescuți, fără scrupule, fără grădinița șoimilor de acasă. Ce prostii contra firescului, contra stării de bine ca bandiți contra omenescului, până și pe Eminescu scoțându-l ca nemernicul de Pataievici scoțându-l nevrednic în deberea fără ca cineva pentru aiastă neispravă să-l condamne la carate pe nemernic, fir-ar să fie! Intre îndrăgostiți orice e posibil, e încredere spontană, se crede orice, cu naivitate și o glumă e oposibilă realitate: un râs, cu plâns-baligă de mânz murg-roz? Nimic nu te poate opri să pui cap la cap  cap-compas Mere pădurețe, că ești prim-plan, în Diog amical, Ben Todică ca-n vis din ianurie, ce mai face Marcel Iureș, maistre?

- Un GIGANT! Un mare artist si erou al copilariei noastre ca si noi dealtfel.

-  Nu mă știi. Un adevăr. Dar tu ce vrei să zici altfel? Avem tandrențe și cu noblețe, de opinii tandre cu și cu frumusețe pitorească arhaică, autentică și rustică, pe a lui Iisus Arcă cum rar, de cuvinte mai presus îmulțită, cu artă și har. Noi, nu vrem să ajungem, în gropa cu lei și, cu tei înfloriți pe alei/prin păduri de cedru, frumuseți fără modru de codru.

- Chiar nimeni nu știe sau nu vrea să îl stopeze pe acest ferghete vă rog frumos.

- Ce vă enervează stimată doamnă la mine, cu ce vă jignesc, că acuma vreo 50 ani din Lunca Ilvei (Ilva), am avut, la Bistrița o colegă de școală care avea exact  numele de Chindea Floarea. Ca mare somitate, ați uitat de rădăcini, ați uitat de unde ați plecat? Cu ce v-am greșit? Cu ce v-am supărat? Cu vorbă românescă, păcatele mele?

Ce păcat că mă confundați!

Jalnică adresare!

Josnică și neavenită!

Iar dvs de a dreptul grosolan!

Eu nu mă numesc

CHINDEA vaiiii! cum jigniți!

Să vă fie de bine căutarea colegei de Bistrița!

~*~

Aho, aho de Anu Nou că eu somitate eu, nu-s un erou, chiar dacă tot din zigot, m-am născut tot din unirea spermatozoid unit cu un ovulul, deci, tot, din ou... Eu nu'mi ies din propriul tipar inedit, pământean cel mai iubit, de pretutindeni, om între oameni, pentru oameni.

 

PR-F&BT.