ABSTINENȚA
ȘI VIRTUȚILE EI
Mai
22, 2025
Din arhivele Aliantei Familiilor din Romania redam un material de mare
valoare initial publicat de noi in 2009.
***
În vremurile noastre, când tot mai des se vorbește
despre sexualitate, un subiect mai până ieri tratat cu pudoare, se vorbește tot
mai puțin despre abstinență. Se ignora faptul evident ca abstinența prezintă
virtuți cardinale, atât la nivel individual cit și colectiv, și că societatea a
beneficiat de promovarea ei de-a lungul mileniilor. Dar astăzi? Să se fi
schimbat lucrurile așa de mult în doar ultimele decade încât abstinența să nu
ne mai fie de folos? Să fi devenit ea demodată? Spre deosebire de trecut, însă,
în ultimele decade abstinența a devenit și un subiect de studiu pentru oamenii
de știință. Iar ultimele cercetări în domeniu răspund negativ acestor întrebări
și confirma înțelepciunea multimilenară a societății umane – practica
abstinenței are efecte importante și în întregime pozitive atât pentru individ
cât și pentru colectivitate.
Un
subiect controversat
Abstinența e un subiect foarte controversat, cu toate
că nu ar trebui să fie. Face parte din așa numitul război cultural care se
derulează cu înverșunare mai ales în SUA și Canada. De o parte a baricadei se
afla elita intelectuală și academică, în marea ei majoritate seculară și
ateistă, și mișcarea avortistă, care iau în derâdere abstinența și promovează
în locul ei indulgența sexuală. În accepțiunea lor, copiii trebuie educați și
inițiați încă din copilărie în întreținerea de relații de intimitate de la vârsta
când ei singuri decid că sunt "gata", fără constrângeri sau limite
din partea societății sau a părinților. Ei promovează așa numitele
"drepturi sexuale" pe care caută sa le insereze în instrumente și
documente oficiale internaționale. Adolescenții sunt incurajați să-și
asertivizeze un drept la relații de intimitate din momentul în care ei socotesc
că sunt gata, cu cine vor, cu câte persoane vor, cu persoane de sex opus sau de
același sex, ori simultan cu persoane de ambele sexe. Acest "drept" e
înțeles ca fiind unul absolut, astfel încât nimănui nu-i este permis să se
amestece în exercitarea lui, atâta timp cât relațiile de intimitate sunt făcute
fără riscuri, cu precauțiune și în siguranța. Aceste noțiuni sunt promovate în
Uniunea Europeana prin rezoluțiile despre care scriem mereu, în tările
occidentale prin așa numita "educație sexuala", predata elevilor în
școli, și prin agențiile ONU la nivel international. Pentru cei care promovează
aceste noțiuni, drepturile parentale nu includ autoritatea părinților de a-și
educa copiii într-o moralitate sexuala pe care ei și-o doresc pentru copiii
lor.
De cealaltă parte a baricadei se afla organizațiile
religioase, părintii, diverse organizații obștești, cercetători și experți în
domeniu care dau dovadă de onestitate intelectuală. Consiliile directoare ale
districtelor școlare publice din SUA și Canada s-au transformat în câmpuri de
bătălie pentru abstinență și educația sexuală a copiilor și tinerilor. Iar
alegerile pentru consiliile districtelor școlare se concentrează în mare măsură
și asupra convingerilor candidaților privind educația sexuala a copiilor și
tinerilor. Deseori mass media americană emite știri despre situații cu totul
bizare, cum a fost cea din Helena, Montana despre care am relatat acum 2
săptămâni. Părintii sunt revoltați. Și nici tribunalele americane nu ajută, ci
dimpotrivă subminează prin deciziile lor autoritatea părinților de a-și educa
copiii într-o educație sexuală sănătoasă. Un exemplu recent și șocant a fost
decizia de acum 2 ani al unui tribunal federal din Boston care a refuzat
părinților dreptul de a-și scoate copiii de la cursurile predate în scolile
elementare care accentuau homosexualitatea și normalitatea ei. Judecatorul a
afirmat că predarea homosexualității în scolile publice face parte din educația
cetățenească pe care copiii trebuie să o primeasca în zilele noastre.
Subiectul abstinenței e dezbătut cu multa pasiune și
în campaniile prezidențiale americane și fiecare președinte promoveaza o agendă
sexuală diferită, în conformitate, se pare, cu vederile lui personale privind
abstinența. Președintele Bush a instituit și promovat pe parcursul președinției
lui un program de abstinență ("abstinence only") în scolile publice
americane finanțat din fondurile publice. Președintele Obama l-a suprimat însă
în primăvara anului acestuia, și l-a înlocuit cu un curs de "comprehensive
sex education", care include sexul precaut și fără riscuri.
Ce
spun ultimele cercetări științifice?
AFR crede în abstinență și o promovează. Astăzi ne
focalizam asupra unui amănunt mai puțin cunoscut privind abstinența – oamenii
de știință, cercetătorii și tehnologia moderna au ajuns la o concluzie comună:
abstinența înainte de căsătorie prezintă beneficii esențiale pentru bunăstarea
copiilor, adolescenților, tinerilor și viitorilor soți. E benefică și
societății. În contrast, indulgența sexuală, deseori manifestată prin multipli
parteneri sexuali înainte de căsătorie, influențează drastic și negativ relațiile
după căsătorie între soți și viața lor intima. Acestea sunt concluziile
esențiale ale carții lui Joe S. McIlhaney, M.D. și Freda McKissic Bush, M.D.,
Hooked – New Science on How Casual Sex Is Affecting our Children (Știința
actuala privind efectul relatiilor sexuale ocazionale asupra copiilor)
publicată în 2008. Autorii sunt cercetători la Medical Institute for Sexual
Health (Institutul Medical pentru Sănătatea Sexuala) din Austin, Texas, iar
concluziile lor sunt rezultatul a 16 ani de cercetări în domeniu.
Până recent, afirmă autorii, cercetătorii în domeniul
sănătății sexuale s-au concentrat aproape exclusiv asupra a doua subiecte la
moda: impactul activității sexuale de dinainte de căsătorie asupra sarcinilor
în afara căsătoriei (la adolescenți), și bolile transmisibile. McIlhaney și
McKissic însă discută un alt risc, mai serios decât acestea și care nu poate fi
contracarat cu medicamente, contraceptive sau alte măsuri preventive decât de
și prin atitudine și valori – abstinența.
Care e acest al treilea risc al activitatilor sexuale
în afara căsătoriei monogame? Impactul asupra creierului uman. Studiile moderne
în neurologie confirmă tot mai des că activitățile sexuale afectează creierul,
spre bine sau spre rău. Abstinența și limitarea activităților sexuale la viața
conjugală monogamă au un efect pozitiv asupra creierului, pe când activitățile
sexuale de dinainte de căsătorie sau din afara căsătoriei afectează creierul în
mod negativ. De fapt, activitățile sexuale schimbă funcționalitatea normală a
creierului uman, abilitatea de a gândi precum și deciziile importante de viață.
Când activitățile sexuale sunt întreprinse în mod sănătos, ele dau satisfacție
și valoare vieții, dar când sunt întreprinse în mod nesănătos, impactul lor asupra
vieții este la fel de dăunătoare. Cu alte cuvinte, viața de intimitate poate
deveni o patimă nesănătoasă, la fel ca fumatul sau abuzul de alcool, pentru cei
care se implică în relații sexuale multiple, de durată scurtă sau cu parteneri
multipli.
Oamenii, afirmă autorii, nu sunt sclavi impulsurilor
sexuale naturale și normale cum spun unii. Dimpotrivă, ființa umană e echipată
cu capacitatea de a dirija, la nivel rațional și de volițiune, viața de
intimitate. Interesul în activități sexuale nu începe în părțile intime ale
ființei umane ci în creierul uman. Plăcerea derivată din intimitate e
concentrată în creier. Acesta e unul dintre revelațiile importante obținute
prin aplicarea tehnologiilor de scanare ale creierului. Ele revelează că pe
parcursul activității de intimitate diferite părți ale creierului uman se
relaxează și experimentează plăcere. Și tocmai de aici derivă unele pericole
ale activităților sexuale în afara căsătoriei monogame. Când o persoană este
forțată sau atrasă împotriva voinței ei să întrețină relații de intimitate,
creierul persoanei respective nu simte plăcere, ci dezgust. La fel este
rezultatul relațiilor de intimitate întreținute pentru a face cuiva o favoare,
pentru un câștig financiar, în mod abuziv, sau pentru a umili partenerul. Iar
aceste simțăminte cauzează, la rindul lor, alte consecințe nefaste în persoana
umană: simțăminte de regret, depresie, predilecții spre sinucidere, și alte
probleme emoționale. În consecință, conchid autorii, spre deosebire de animale,
ființele umane au fost create și desemnate să fie monogame tocmai pentru a
atinge scopul ultim de împlinire emoțională reciprocă ca urmare a activităților
de intimitate.
Ce indică studiile de specialitate privind
adolescenții care nu practică abstinența?
Creierul e încă în formare pe durata pubertății și
devine matur doar la 25 de ani. Până atunci activitățile sexuale îl modelează
și, spun cercetătorii, au următoarele consecințe:
- adolescenții care nu practică abstinența tind să
sufere de depresie de 3 ori mai mult decât adolescenții care o practica
- adolescentele care nu practică abstinența sunt de 3
ori mai înclinate decât cele care practică abstinența, să încerce să se
sinucidă
- adolescenții neabstinenți sunt de 7 ori mai
înclinați decât adolescenții abstinenți să încerce să se sinucidă
- adolescenții și adolescentele neabstinente au o
sansa mult mai mare decât adolescenții abstinenți de a divorta după căsătorie
- adolescenții neabstinenți au o sansa mai mare decât
adolescenții abstinenți de a avea căsătorii neîmplinte, pline de conflicte, și
o viață conjugală nesatisfăcătoare
- adolescenții neabstinenți descoperă, migrând de la
un partener la altul, că se simt tot mai mizerabil și neîmpliniți, și că, în
loc de simțăminte de afecțiune pentru persoana de sex opus simt dezgust
- abilitatea de a forma relații sănătoase, mature și
de lungă durată este mai scăzută la persoanele care nu practică abstinența
- adolescenții neabstinenți ei înșiși își atribuie
dificultățile emoționale relațiilor sexuale multiple și nestabile
- riscul de infecție cu boli transmisibile e de
asemenea cu mult mai ridicat la tinerii neabstinenți. 70 de milioane de
americani la ora actuala suferă de o boală sexuală transmisibilă, iar anual 19
milioane de noi cazuri apar. Jumătate din noile cazuri se ivesc la tineri sub
25 de ani. În anii 60 erau cunoscute doar două boli venerice – gonorea și
sifilisul, ambele fiind tratabile cu penicilina. Astăzi însă, sunt cunoscute
cel puțin 25 de boli sexuale transmisibile, dintre care multe nu se pot trata.
În anii 60 doar unul din 15 adolescenți erau infectați cu boli transmisibile.
Astăzi unul din patru adolescentii neabstinenti americani sunt infectati cu o
boala transmisibilă;
- incidența sarcinii e ridicată. 50% dintre tinerele
americane neabstinente rămân gravide în timp de un an după ce își încep viața
de intimitate;
- persoanele neabstinente beneficiază de o
probabilitate redusă de fericire conjugală și de sanse mai mari de a nu se
putea ajusta vieții de familie.
Este foarte probabil, afirmă autorii, că tinerii care
se confruntă cu aceste consecințe nu au fost informati de efectele negative ale
neabstinenței pe parcursul pubertății. În sondaje de opinie efectuate în SUA,
70% dintre adolescentele și 55% dintre adolescenții care nu au practicat
abstinența afirmă cu regret că nu au ramas abstinenți până la căsătorie. De
asemenea majoritatea dintre ei recomandă predarea cursurilor de abstinență în
liceu.
Un alt fapt interesant confirmat de oamenii de știință
este că viața de intimitate e mai mult decât un simplu act fizic. De fapt, spun
autorii, cel mai important organ sexual al ființei umane e creierul.
("What we now know from science is what some have been saying for years –
that the largest and most important sex organ is the brain.") (Pagina 26)
Structura
creierului și impulsul sexual
Interesantă de asemenea, este constatarea că femeia și
barbatul secretă substanțe diferite care însă, în momentele de intimitate,
generează simțăminte și senzații compatibile de placere la nivel cerebral.
Oxitocinul de exemplu e o substanță chimică prezentă
în creierul ambelor sexe, dar e mult mai activă la femei. La femei emiterea
oxitocinului e declașată de mângâiere. Cu cât femeia e mângâiată mai mult, cu
atât emiterea oxitocinului e activată mai intens. Rezultatul acestui fenomen e
atașamentul femeii de bărbat, declanșarea încrederii femeii în bărbat și
dorința de intimitate. Același efect îl are și relația dintre mamă și copilul
pe care îl alăptează. Cu cât o mamă își ține copilul mai mult în brațe, cu atât
oxitocinul formează o legătură tot mai strânsă între ea și copilul ei. Iar în
momentele de intimitate creierul feminin e inundat cu oxitocin rezultând în
simțăminte de plăcere și afecțiune și dorința de a continua relația de
intimitate cu bărbatul căruia i-a acordat încrederea. În consecință, relația și
legătura dintre bărbat și femeie tind să devină permanente. Asta explică în
mare măsură, spun autorii, impulsul sau instinctul monogamiei cu care am fost
toți înzestrați la naștere.
În consecință, e deci ușor de înțeles de ce relațiile
intime în afara cadrului monogam și conjugal sunt dăunătoare. O dată ce o
femeie e atașată de un bărbat printr-un act de intimitate iar apoi relația se
întrerupe ori e înlocuită cu alte relații, relația inițială e vătămată,
încrederea dispare, și apar vătămări emoționale. Aceleași repercursiuni apar și
la femeia a cărei încredere e înșelată – abilitatea creierului de a emite
oxitocinul e neutralizată.
În contrast, vasopresinul e substanța neurochimica
care afectează relațiile de intimitate în bărbați. După cum oxiticinul o face
pe o femeie să fie atașată bărbatului ei, vasopresinul îl face pe bărbat să fie
atașat atât de femeie cât și de copiii lui. Structura chimică a oxitocinului și
a vasopresinului e similară și acționează similar, dar din direcții opuse.
Vasopresinul e substanța principal responsabilă pentru instinctul de monogamie
în bărbați. Deseori e numit "molecula monogamiei". După cum în momentele
intime oxitocinul inundă creierul feminin, vasopresinul inundă creierul
masculin cu plăcere și dorință de atașament permanent. În felul acesta, viața
de intimitate "constituie o experiență intensă de conectivitate", iar
"căsătoria, relația de intimitate în care conectivitatea e cea mai
durabilă și puternică" (p. 61).
La fel ca și în cazul femeilor, cînd bărbații se
aventurează în relații intime nesănătoase vasopresinul nu își face efectul
normal. Studiile asupra creierului masculin făcute în contextul momentelor de
intimitate arată cîă atunci când relația dintre bărbat și femeie nu e
sănătoasa, creierul nu declanșază emiterea vasopresinului. Aceleași studii
arată că bărbații care nu practică monogamia și întrețin relații de intimitate
cu diferite partenere își obișnuiesc creierul să devină imun în momentele de
intimitate, iar emiterea vasopresinului este blocată.
De
ce să aștepți?
De ce deci e recomandat[ abstinența până în momentul
și doar în cadrul căsătoriei monogame? În primul rând pentru că creierul
adolescent nu e matur. Deciziile făcute de un creier imatur afectează procesul
de maturizare al creierului și direcționarea lui spre un destin pozitiv sau
negativ. În viața de intimitate relațiile frecvente de atașament urmate de
întreruperea lor cauzează simțăminte de depresie. Ele afectează negativ și
capacitatea creierului de a trasa o direcție morală și stabilă vieții și îl face
nedisciplinat. Iar indisciplina rezultă în riscuri mai mari privind contactarea
de boli transmisibile sau sarcini nedorite. Fiecare act de intimitate rezultă
în atașament. Cu cât atașamentele sunt mai dese dar cu persoane diferite, cu
atât mai dificil va fi realizarea unui atașament monogam permanent sau de lunga
durată.
În al doilea rând, statistic vorbind, relațiile de
intimitate începute înainte de vârsta de 21 de ani au o șansă mai ridicată de a
nu fi permanente. Studiile făcute în SUA arată ca 44% dintre tinerii americani
și 58.1% dintre tinerele americane care își încep viața sexuală la 16 ani vor
avea de la cinci parteneri sexuali în sus până ajung în anii 20 ai vieții. Doar
10% dintre acești adolescenți rămân monogami. Dacă însa încep viața sexuală
după 20 de ani, doar 15% dintre ei vor avea cinci parteneri sexuali sau mai
mulți pe parcursul vieții, și 52% dintre ei vor duce o viață monogama
permanentă. Cu cât relația monogamă e mai lungă cu atât atașamentul reciproc
crește în intensitate, dând stabilitate relațiilor de familie și copiilor.
În al treilea rând impactul vieții de intimitate
asupra creierului e de lungă durată, fie în sens negativ fie pozitiv. În sensul
negativ rezultă în comportamente sexuale aberante, autodistructive și
dăunătoare societății. Poate rezulta de asemenea în șantaj și manipulare.
În al patrulea rând indivizii care practică abstinența
până la căsătorie își asigură o viață conjugală de calitate și succes. Ambii
parteneri cred în abstinență și în monogamie, iar asta rezultă în relații de
încredere care la rândul lor determina satisfacția în viața de intimitate.
Aspecte
practice de promovare a abstinenței
McIlhaney și McKissic recomandă și măsuri concrete
pentru promovarea abstinenței la adolescenți. Cum?
- Prin implicarea părinților. Fiecare părinte, spun
autorii, trebuie să fie un model de abstinență pentru copiii lui. Sondajele de
opinie din SUA indică faptul că tinerii au mai multă încredere în părinții lor
privind normele vieții de intimitate decât în prietenii sau cunoștințele lor.
Spre deosebire de generațiile trecute, părintii de astăzi beneficiază de studii
și date concrete privind virtuțile abstinenței și pericolele lipsei de
abstinență. Autorii recomandă ca părinții să aibe un dialog continuu și permanent
cu copiii lor privind viața de intimitate. Iar explicațiile trebuie să fie
clare și ferme. Printre altele, părinții sunt încurajați să discute cu fetele
despre folosirea contraceptivelor, care instigă la activitate sexuala. Studiile
arată că acolo unde părinții sunt implicați, rezultatele în viața copiilor lor
sunt vizibile. De exemplu, adolescenții ai căror părinți exprimă dezaprobare
față de viața sexuală înainte de căsătorie sunt și ei mai puțin tentați să-și
înceapă viața sexuală înainte de căsătorie. Iar după căsătorie viața conjugală
e calitativ superioară adolescenților neabstinenți. De asemenea ei practică
monogamia.
- Abstinența se poate de asemenea promova prin ceea ce
autorii numesc "renașterea spirituala" a tinerilor. Asta implică
motivarea tinerilor să afirme o promisiune de a rămâne puri până la căsătorie
iar după aceea să ducă o viață de fidelitate conjugală. în plus, cere și
implicarea întregii comunități pentru reducerea activității sexuale a
adolescenților. Autorii dau diferite exemple din comunități rurale din SUA unde
în anii 80 rata abstinenței la adolescenți a crescut cu 50% prin implicarea bisericilor,și
al liderilor civici și religioși.
-
Alte modalități includ:
(1) formarea de relații de prietenie între tinerii
care practică și afirmă abstinența;
(2) practicarea abstinenței sexuale simultan cu
practicarea abstinenței față de alți factori nocivi, cum ar fi tutunul,
alcoolul, drogurile, pornografia;
(3) afirmarea virtuților abstinenței în relația cu
adolescenții terți care, cu toate că nu sunt copiii noștri totuși ne intră în
casă;
(4) limitarea contactului fizic între adolescenți
înainte de căsătorie;
(5) implicarea adolescenților în activități care
declanșează emiterea de dopamină în creierul uman (o substanță chimică care și
ea dă satisfacție), cum ar fi îndeletniciri academice, arta, muzica, activități
atletice, munca voluntară sau filantropică, dezvoltare spirituală, sau
implicarea în viața de biserică și civică.
Evoluționiștii
pierd
Gândul final al autorilor este că studiile asupra
creierului uman au dovedit greșite teoriile darwiniste privind sexualitatea
umană. Teoria evoluționistă modernă afirmă că ființa umană a evoluat să fie
predispusă spre promiscuitate. Femeile sunt predispuse să întrețină relații de
intimitate cu multipli parteneri până află bărbatul cu cele mai bune gene. Iar
bărbatul face la fel până când o femeie îl alege să devină tatăl copiilor ei.
Rezultatele ultimelor cercetări științifice efectuate pe creierul uman însa,
dovedesc tocmai opusul: am fost desemnați și creați intenționat să fim monogami
pe parcursul întregii vieți. Aici e sursa fericirii pe viață. Iar cei care
deviază de la această normă fundamentală a naturii suferă consecințele arătate
mai sus.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu