ESEISTICĂ
BENEFICĂ ÎNȚELEGERII LUMII DE AZI
VASILICA
GRIGORAȘ
12
Mai 2025
Volumul scriitorului, cineastului și jurnalistului Ben
Todică „Din ABIS în DIVIN și invers”, are darul de a atrage atenția
cititorului, în primul rând prin titlu, atât de paradoxal, atât de incitant,
atât de sugestiv. Și oprindu-mă la primul „atât de”, înțeleg prin paradoxal –
ceva ciudat, neobișnuit, contradictoriu care dă naștere la o serie de întrebări
ființiale și existențiale. De exemplu: cum și de ce, omul creație a Domnului,
dotat cu creier și inimă (rațiune și sentimente) poate „șchiopăta” atât de mult
și aluneca atât de rău, ajungând pe cele mai de jos trepte ale trăirii? Cum e
posibil să accepte o asemenea viață? Și nu putem să nu ne întrebăm: este oare
posibil ca, aceia care prin propria voință s-au rostogolit în „Abis”
(prăpastie, hău, genune...)... mai au dorință și putere să se înălțe spre
„Divin” (dumnezeiesc, ceresc)? Greu de răspuns..., dar este simplu de observat
că acest paradox este cât se poate de incitant, stârnește curiozitatea, ne
provoacă și ne îndeamnă spre lectură pentru a ne limpezi neclaritățile, avem
această carte, cu greu o putem lăsa din mână sau renunța la lectură.
Pe de altă parte, unora li se va părea un abuz
lingvistic sau chiar un păcat îngemănarea celor două noțiuni, întrucât „Abisul”
presupune căderea din starea de bine, înseamnă tulburare, neliniștie, pe când
„Divinul” este starea de grație a omului, taină, echilibru interior.
Volumul, alcătuit din 45 de eseuri, articole se
deschide printr-o prefață elaborată și pertinentă, scrisă într-o limbă română
desăvârșită, semnată de prof. univ. dr. docent Nicolae Mătcaș.
Cu modestia românului, moldovean-bănățean, autorul își
ordonează eseurile în carte începând cu „Părerea unui om simplu sau Bine ai
venit pe Planeta mea!” – o prezentare generală, minimală a situației lumii de
azi pe un ton exclamativ interogativ: „Pe oamenii ăștia bolnavi după avere și
război nu-i anchetează nimeni? Familiile astea cu mii de miliarde de dolari, în
final se vor mânca între ei pentru a ajunge în vârf. Iar când vor veni
extratereștrii, îi vor întâmpina cu sloganul „Bine ați venit pe planeta mea!”.
Asta vreți?”
În această călătorie anevoioasă pe mările și oceanele
comportamentului societății actuale și ale cetățeanului, consideră că: „Lupta
individului cu societatea este o construcție artificială, un conflict
ireconciliabil. Toți avem dreptul de a ne împlini în această lume, dar nu în
detrimentul celorlalți... Suveranitatea și frăția ar trebui să meargă mână în
mână și atunci responsabilitatea individului se pentru a ne explica
neînțelegerile, pentru a beneficia de ceva după lectura cărții. Consider că
titlul cărții este și sugestiv, o „emblemă” a lumii în care trăim, de aceea, în
momentul în care răsfrânge peste tot în jur știind că atunci când dai mai mult,
vei primi mai mult.” (Colonii și mobre digitale) Însă, mulți ar spune că pare o
utopie ceea ce gândește și dorește Ben Todică, în condițiile în care ne-am
atomizat și, în multe cazuri am devenit anti-oameni, dominați de instinctul de
supravețuire și de sentimentul stelară”, și într-un caz și-n altul inutilității
în plan social. Refuzul mai marilor lumii de a recunoaște calitatea de ființă
umană, batjocura publică și legalizată a demnității ne-au izolat complet și
ne-au închis atât în abisul social, cât și în abisul individual.
Maniera în care sunt scrise eseurile este una benefică
unei bune înțelegeri a ceea ce dorește să transmită autorul. Formulează un
enunț, apoi adaugă pasaje pline de argumente care ilustrează și susțin
afirmația inițială. Această modalitate de a scrie dovedește că scriitorul își
organizează, ordonează gândurile, fără a face digresiuni inutile. Chiar și
introducerea pasajelor de vis, periplu în subteran ori în alte locuri împreună
cu Nefertiti, Herodot, Plutarh, Strabo... au rațiunea lor, cu valoare filmică.
Această digresiune are rigoare, iar scrierea sa dovedește o articulație
rafinată a gândirii.
Autorul nu este insensibil, impasibil, ci este mai
degrabă revoltat pe starea de fapt cu privire la izbucnirea războiului
ruso-ucrainian, un joc al puterii, o înțelegere grobială a conducătorilor
marilor puteri armate și financiare – în speță – Rusia și America: „Să nu vă
mirați când îl vedeți pe Biden visând frumos la televizor, în strană americană,
iar pe Putin în cea siberiană la vânătoare de stupi până la adânci bătrâneți!”
(Geneza conflictului din Ucraina după o seară nucleară)
Unele texte din volum au și anumite sincope care, în
fapt, sunt un excelent vehicul pentru o narațiune liniară, creând imagini clare
și tensiune, oferind și variațiune față de cadența normală. Un lucru admirabil,
care stârnește curiozitatea și împlinește bucuria lecturii. Își stabilește
subiectul care reflectă un fapt real, o imagine a societății, o oglindă a unui
arhetip uman, se concentrează asupra temei stabilite și o tratează cu bisturiul
ascuțit al minții, fără a folosi unguente în cazul tăieturilor adânci, pentru
că le consideră absolut necesare.
Amintim teme tratate cu mare atenție: Pandemia, pe
care o vede ca pe „o treaptă stelară” sau precum „o călătorie dialoghează cu
zeița Nefertiti, coechipier în demersul său literar dar și în „meciurile”
jucate cinstit, cu onoarea unui sportiv de performanță, adresându-se lui Putin,
Biden, Xi Jinping...: „Dacă am lucra împreună și am colabora, am îndestula
întreaga planetă cu resurse aflate din abundență în sistemul nostru solar...
Fiecare ar trăi două vieți cu iubire frățească și binecuvântare. Altcum, cămașa
de forță ți-e destinul! Strămoșii s-or ridica și condamna.”
Reperele valorice ale omenirii s-au schimbat radical,
întrucât socialul și economicul sunt mânuite de mecanisme politice inepte și
mercantile care au mutilat integritatea țărilor și oamenilor, care au ales
calea introvertirii până la o absolută și exasperantă alunecare în Abis.
Mutațiile care se produc în și sub toate aspectele anunță dezastrul și
începutul vremii când nu mai înțelegem ce și cine suntem. Timpul nostru ne
pregătește de zor singurătatea, alterarea ființială și lasă omul fără
identitate. Oamenii mai au doar oarecare asemănare fizică cu a celorlalți, însă
în ceea ce privește viața cresc exponențial factori de dezumanizare și
distrugere a mediului valoric și natural. În mod firesc, ne întreabăm: de unde
acest pesimism? Se știe că la nivelul planetei se cercetează fără discernământ
până la nivel cromozomial; amintim doar abundența hranei și a medicamentației
artificiale – amestecuri chimice care ne pregătesc dreptul la o moarte lentă
împrevizibilă și degradarea genetică a cobailor (popoare mai mici și mai
sărace). În opinia lui Ben Todică, acest proces este pus la cale de
inventatorii și producătorii de idealuri americane în colaborare cu bandele și
cozile de topor naționale. „Scule sau Dumnezei” vor cu orice preț „Eliminarea
umanismului – spargerea Băncii divine” cu scopul de „Trădarea semenului” și
conchide că „Libertatea nu există”. Pentru toate acestea „Să vă fie rușine” le
spune aspru Ben Todică: „De ce nu ne vindecăm țicniții, disperații,
deznădăjduiții, sinucigașii etc! Să amendăm violența și răul! Să legalizăm
viața. Să ne iubim fără rușine! Pentru că ne e frică de ei. Ne e frică de omul
bolnav. Ce e de făcut? Cred că ar trebui să ne oprim din prefăcătorie. Să nu
mai acceptăm să ni se spună că suntem frumoși, ci că suntem adevărați. Să votăm
adevărul, nu minciuna îmbălsămată! Să amendăm violența și răul! Să legalizăm
viața!”
Abisul în care se află multe popoare, inclusiv poporul
român se adâncește în trei pași bine ticluiți, șlefuiți cu atenție sporită
pentru a avea eficiență maximă: pruncuciderea prin înfometare și spitalizare;
pauperizarea totală de bani dar și de dreptul la viață a bătrânilor; sărăcia și
frica. Toate acestea ne cutremură și nu-i de mirare că această stare de lucruri
prezentată cu acribie, în opinia lui Ben Todică poartă numele ABIS.
Cuvintele și ideile din textele lui Ben Todică sunt
căi bine alese pentru a pătrunde în profunzimea fărădelegilor societății
actuale. După bine meritata prezentare a acestora, fundamentată prin lecturi
importante (Cicero, Dostoievski, Freud, Sfântul Augustin, Yuval Naoh Harari,
Jonathan Haidt...), închide fereastra subiectelor și așează jos trusa, cu un
suspin zgomotos de ușurare și speranță. O misiune împlinită, o datorie
restituită celor care iubesc și apreciază binele și frumosul în viață. „El se
află în vâltoarea evenimentelor reale sau improvizate pentru a avea cu ce (și
cu cine) polemiza, ba chiar în epicentrul lor. Și nu e deloc singur. Are, prin
diseminarea eseurilor sale prin revistele din țară și din lume care apar în
format scris sau online, zeci, sute, mii de cititori și susținători. Are și
tovarăși de crez, de credință și de scris tăios.” (Nicolae Mătcaș) Astfel
autorul se simte liber într-o lume plină de privațiuni și tendințe mârșave de
încătușare a oamenilor prin muncă, îndatorare tehnologie, înarmare...
financiară,
Cu smerită recunoștință, Ben Todică scrie cu tandrețe
și mândrie națională lucruri mărețe, înălțătoare despre România și poporul în
care s-a născut. Face referiri elogioase la istoria neamului, slăvește oamenii
de bine, adevărați români, apreciază faptele minunate ale acestora în procesul
continuu de dezvoltare a culturii, artei și spiritualității românești. Aș
aminti „Eveniment zoom cu Ana Blandiana”, o întâlnire de suflet cu poeta pe
calea undelor și „PRIETENIA – soluția salvării” cu referire la Festivalul-Concurs
Internațional de Gimnastică și Dans de la Vaslui, participant tot prin zoom. Cu
ocazia participării la „Prietenia” afirmă: „Mă simt binecuvântat și onorat
să-mi cunosc rădăcinile bine înfipte în acest pământ moldav, dar plecat de 43
de ani de acasă. Revenirea mea la matcă a avut loc acum câțiva ani, doar prin
mijloacele tehnice moderne, însă răspund de fiecare dată invitațiilor cu mult
drag și implicare prin ceea ce pot face”. Acesta este DIVINUL lui Ben Todică.
În vremurile pe care le trăim, cartea este vitală
pentru informare și cunoaștere. Este o adevărată bibliotecă cu rafturile pline
de tomuri autentice scrise cu nervozitate, disperare dar și cu emoție,
speranță. Ar fi multe de spus, însă întrutotul de acord cu remarcabilul și
distinsul lingvist și filolog: „Las cititorului interesat plăcerea de a savura
salturile minții sclipitoare de la o problemă la alta, derularea variatelor
secvențe filmice, caracterul abrupt al sentințelor și cel inconfundabil al scrisului
lui Ben Todică.” (Nicolae Mătcaș).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu