Romică Adrian VLAD - TOT CE AM PIERDUT CA NEAM

 

TOT CE AM PIERDUT CA NEAM,

AM PIERDUT PRIN TRĂDARE, NICIODATĂ PRIN ÎNFRÂNGERE

Romică Adrian VLAD

2 noiembrie 2025

Actori externi implicați în loviturile de stat din România!

Zburaseră deci în Ucraina pentru a conduce demonstrațiile de pe Maidanu din Kiev senatorul republican McCain și secretarul de stat american Victoria Nuland care se îmbrățișau cu nazistul Oleh Tyahnybok aprobându-i convingerile – era chiar candidat la președinția ucraineană în anii 2010 și 2014 și îndemna la exterminarea românilor, rușilor, ungurilor și tătarilor pe site-ul partidului său „Svoboda”! Tyagnibok mai îndeamna să nu se uite că și o parte a României de azi sunt pământurile etnice ale haholilor…

Joe Biden știa cine este Tyahnybok. În urma condamnării la München în anul 2011 a gardianului nazist ukrainean John Demjanjuk expulzat din Statele Unite, responsabil de uciderea în anul 1943 a 27.900 de persoane în lagărul de exterminare Sobibor din Polonia, Tyahnybok a devenit proeminent după întâlnirea cu avocatul lui Demjanjuk, prezentându-l pe torționar drept un „erou național ucrainean, victimă a persecuției care luptă pentru adevăr.”

Mușchiul loviturii de stat de la Maidan a fost asigurat de paramilitari de extremă-dreapta, miliții neo-naziste care au fost acum încorporate în armata ucraineană.

Guvernul democrat al SUA a canalizat sume uriașe de bani și resurse către aceste grupuri, lideri fasciști precum Oleh Tyahnybok împărțind o scenă cu McCain și Nuland. Scurgerile audio ale lui Nuland arată clar că ea deținea o anumită influență asupra lui Tyahnybok și a forțelor sale.

La 28 ianuarie 2014, secretarul de stat american Victoria Nuland, de origine iudeo- kazară, (alias doamna Robert Kagan care împărțea prăjituri în Maidanul din Kiev, în timpul putsch-ului condus de neonaziști împotriva guvernului ales…) și ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt au discutat detalii despre răsturnarea planificată a guvernului ales democratic al Ucrainei. Cei doi au discutat ce oficiali din opoziție vor alcătui noul regim, fiind de acord că Arseni Iatseniuk ar trebui să fie la conducere. Nuland l-a numit „Yats”. S-a convenit de asemenea, ca cineva „de profil înalt” să fie adus pentru „a face acest lucru să se lipească”. Acel cineva era… Joe Biden! Nuland a făcut observații disprețuitoare cu privire la UE și a considerat că ONU va oferi o acoperire mai bună pentru a face ca noul regim instalat de SUA să pară legitim. Pe 6 februarie, s-a scurs o înregistrare audio a apelului din 28 ianuarie între Nuland și Pyatt.
La momentul scurgerii apelului, mass-media a reacționat prompt la afirmația lui Nuland „F**k the EU” când Pyatt a întrebat dacă UE ar trebui să fie consultată. Statele membre ale UE, în special Franța și Germania, au fost profund implicate în negocierea unei soluții pașnice a conflictului civil. Dar Statele Unite au acționat singure, fără consultarea aliaților săi, prezentându-le ca un fapt împlinit. Comentariul a dominat titlurile în timp ce dovezile eforturilor SUA de schimbare a regimului au fost minimalizate. Cu titlul „Rusia pretinde că SUA se amestecă în Ucraina”, New York Times a pus faptele despre implicarea SUA în gura unui inamic oficial, tocindu-le impactul asupra audienței. The Times i-a descris mai târziu pe cei doi oficiali ca „vorbind în mod benign despre criza politică de la Kiev” și împărtășindu-și „punctele de vedere despre cum ar putea fi rezolvată”. Washington Post a recunoscut că apelul a arătat „un grad profund de implicare a SUA în afacerile despre care Washingtonul spune oficial că trebuie rezolvate de Ucraina”, dar acest fapt rareori a fost luat în considerare în acoperirea viitoare a relației SUA-Ucraina-Rusia.
Pe 6 februarie 2014, Victoria Nuland s-a întâlnit cu liderul neo-nazist Oleh Tyahnybok și cu alți lideri care și-au asumat puterea după lovitura de stat. Tyahnybok conducea partidul „Svoboda”. DCLeaks a publicat e-mailuri ale lui Soros prin care se aranja o întâlnire între George Soros și nazistul ukrainean Tyahnbok! Soros, acum trecut de 94 de ani, recunoaștea deschis că a fost colaborator la deportările naziste ale evreilor de la Budapesta la Auschwitz organizate de Adolf Eichmann, și-a transformat proprietatea jefuită a acestor victime într-o avere personală de 25 de miliarde de dolari după al Doilea Război Mondial.
Viktor Iușcenko fost lider nazist la Kiev, l-a decorat în anul 2010 cu titlul de „Erou al Ukrainei” pe criminalul de război Stefan Bandera șeful „Organizației Naționaliștilor Ucraineni” (OUN-B) și al brațului său militar „Armata Insurgentă Ucraineană” (UPA) responsabil pentru genocidul atroce a 100.000 de polonezi și a 70.000 de evrei între 1943-1944 ! Aripa Bandera (OUN/B) era o organizație militantă fascistă. Organizația care a urmat OUN-B în Statele Unite a fost redenumită Comitetul Congresului Ukrainean din America (UCCA). UCCA a ajutat la organizarea de mitinguri în orașe din SUA în sprijinul protestelor EuroMaidan. Aceasta este o legătură directă între Maidan și fascismul ucrainean din perioada celui de-al doilea război mondial.
Din 2014, regimul de la Kiev a epurat în mod agresiv limba rusă, română și maghiară din școli și mass-media, a închis politicienii de opoziție și a închis instituțiile de presă care i se opuneau. Aproximativ o treime dintre ucraineni vorbesc limba rusă ca primă limbă. The New York Times a aplaudat ceea ce a numit „procesul de ucrainizare”. The Times va acuza însă ulterior China că a făcut ceva foarte asemănător în provincia sa vestică Xinjiang, denunțând procesul drept „genocid”.

Ambasada SUA de la Kiev a felicitat Ucraina pentru adoptarea pe 5 septembrie 2017 de către parlamentul de la Kiev a legii educației, care anulează dreptul de predare în limba română în teritoriile ilegal ocupate după 1944…, după ce autoritățile de la București nu au înteprins nicio măsură concretă pentru a ajuta miile de români care vor suferi după ce haholii au decis să interzică învățământul în altă limbă decât cea ucraineană! „Felicitări Ucrainei pentru promovarea reformei educaționale, deoarece contribuțiile pentru tineret reprezintă garanția viitorului”, au transmis diplomații americani! Statele Unite și Uniunea Europeană și-au declarat oficial sprijinul pentru lovitura de stat din Ucraina din anul 2014 și au recunoscut guvernul ucrainean ca fiind legitim.

Așa-zisa coaliție de guvernământ includea și VO „Svoboda” condusă de înflăcăratul tribun fascist Oleg Tyagnibok. Iată declarația lui făcută atunci pe site-ul partidului „Svoboda” recunoscut oficial și venit la guvernare: «Executați toți membrii de partide și organizații anti-ucrainene, nu numai pro-ruse, ci și pro-române, pro-ungare, pro-tătare! Orice membru al „Svobodei” poate face un registru al ucrainofobilor în zona lor. Aplicați metodele din Kampuchea lui Pol Pot populației urbane vorbitoare de rusă. Vorbitori de limbă rusă – să lucreze în lagăre de concentrare. Organizați o nouă foamete pentru orașele de limbă rusă pentru a le reduce populația. Este necesar să scoateți mai întâi ucrainenii vorbitori de ucraineană de acolo, ale căror liste vor fi aprobate de celulele locale ale VO „Svoboda”, înconjoară orașele cu trupe, blocați-l, este mai bine iarna. Opriți gaz, electricitate, apă, blocați canalizare, comunicații mobile. Ucrainizarea orașelor de limbă rusă este posibilă doar cu ajutorul unei dictaturi militare totalitare, măsuri represive. Acesta este momentul în care apărătorii „bilingvismului” vor avea dinții tăiați cu cap de mitralieră. Pentru a crea o Ucraina cu adevărat ucraineană – pentru a elimina fizic toată intelectualitatea vorbitoare de limbă rusă și toți ucrainenofobii (rapid, fără proces sau investigație, trageți). Ucrainizarea poate fi realizată numai cu ajutorul sterilizării în masă a populației sub pretextul vaccinării, răspândirii virusurilor mortale, infecțiilor, otrăvirii apei potabile, folosirea armelor chimice, biologice și bacteriologice.
Se pune problema lipsei resurselor umane vorbitoare de ucraineană, deoarece pentru aceasta 3/4 din Galiția și Volinia vor trebui relocate în Est. La urma urmei, există o mulțime de creoli care vorbesc Katsap. Biomasă amorfă vorbitoare de limbă rusă de stomacuri vii… Această turmă ar trebui eliminată undeva în cantitate de 5-6 milioane de indivizi. Pentru 45 de milioane din Ucraina, dispariția a 6 milioane va fi imperceptibilă…
Pentru a crea ucraineni vorbitori de limbă ucraineană, centrați pe națiune, din copiii Donbass sau Harkov, aceștia trebuie să fie izolați de părinți. Creați organizații de tineret și copii, astfel încât părinții care sunt ukrainofobi să fie denunțați. Este posibil, dar în condițiile totalitarismului, dictaturii și militarismului.
A izola este, desigur, nerealist, dar confruntarea dintre părinți și copii din Est și Sud este destul de reală și, mi se pare, singura ieșire posibilă. Îi vom băga în închisoare. Cei care vor rătăci mult, cad accidental sub Kamaz, se prăbușesc într-un avion, mor dintr-un atac de cord, mor de sinucidere cu trei lovituri în cap… Îi vom putrezi în propriile lor moduri „pașnice”. Susțin totul cu ambele mâini. Poți chiar să îneci toată mizeria noaptea în golful Sevastopol. Unii vor fi evacuați, alții pur întâmplător, vom găsi pornografie infantilă la ei sau droguri și-i vom trimite la draga noastră închisoare. Restul vor sta în liniște și vor aștepta și, ca urmare, vor muri pe neașteptate. Vom închide site-urile separatiste. Restul va fi supravegheat. O vom găsi prin IP, vom aplica amenzi. Canalele de propagandă vor fi reduse la tăcere, restul vor fi difuzate. Dacă Crimeea este sincer ostilă Ucrainei, deoarece este populată în totalitate de extratereștri Katsap, atunci Donbass este pentru că există renegați și mankurți inferiori la nivel național, într-un cuvânt, degenerați. Generația mai tânără este aceiași mutanți și ciudați imorali ca și părinții lor sovietici. Pisica a strigat acolo patrioți ucraineni vorbitori de ucraineană. Pământul este proprietate, iar această proprietate aparține Ucrainei, dacă utilizatorii acestui teren nu sunt de acord cu acest lucru, atunci toți acaparatorii de pământ trebuie să fie respinși și să nu dezvăluie dacă să-și dea pământul sau nu. În Ucraina, numai ucrainenii sunt autohtoni. Moscoviții sunt ocupanți, limba rusă este ocupantă. Ucrainenii trebuie să se întoarcă la limba ucraineană și să ucrainizeze pe non-ucraineni. Discursul rus ar trebui să dispară din Ucraina, să treacă în uitare.
Ideologia naționalismului ucrainean este inseparabilă de ideea de imperialism – întregul sistem socio-economic este construit pe aceasta – altfel Națiunea nu se va putea dezvolta. Doar că imperiul este mai ușor de cucerit bucată cu bucată. Prin urmare, prăbușirea Federației Ruse în multe state separate este o nevoie urgentă. În plus, elimină amenințarea la adresa Ucrainei din Moscova de astăzi. După părerea mea, este mai bine să punem mâna pe pământuri străine, să exterminăm întregul grup etnic care locuiește acolo (cu excepția celor asemănători nouă) și să populăm aceste pământuri cu ucraineni. Astfel, copiii lor nu se vor răzbuna pe noi, pentru că nu vor fi copii. Astfel, Ucraina nu va fi un mare imperiu, ci o mare Ucraina.»
Apropo, toate acestea s-au spus cu mult, cu mult înainte de războiul din Donbass și chiar înainte de Maidan… Acesta este subiectul cauzelor și efectelor…
Iată toată declarația halucinantă a lui Oleg Tyagnibok: «Ca originar din Est, pot afirma cu încredere că ucrainizarea Crimeei, Donbass, Harkov, Odessa, Nikolaev, Herson, Kr. Rog, Sicheslav, Zaporojye, Kremenchug, Dneprodzerjinsk și alte orașe de limbă rusă este posibilă numai cu ajutorul unei dictaturi militare totalitare, măsuri represive . Acesta este momentul în care apărătorii „bilingvismului” vor avea dinții tăiați cu cap de mitralieră, când pentru astfel de cazuri îi vor împușca pe ukrainofobi pe loc fără proces sau anchetă.
Estul este dominat de o populație cosmopolită sovietică de limbă rusă de origine etnică obscure. În Harkov, Odesa, Nikolaev și alte orașe, procesul de asimilare prin căsătorii interetnice ucrainene-ruse se desfășoară de cel puțin 150 de ani. Prin urmare, a determina cine este moscovit și cine este ucrainean este ca și cum ai face o omletă și apoi ai încerca să extragi gălbenușul din ea. Aici s-a format deja un nou popor – creolii vorbitori de limbă rusă, lipsiți de autoidentificare națională, copii ai reprezentanților ”poporului sovietic”. UOC-MP este cea mai mare confesiune din estul Ucrainei. Iar numărul susținătorilor Partidului Regiunilor Sovietice și Partidului Comunist din Ucraina este încă de zeci de ori mai mare decât susținătorii „Svobodei” și ai tuturor național-democraților la un loc.

Pentru a crea o Ucraină cu adevărat ucraineană în orașele din Est și Sud, doar lustrația nu va fi suficientă, pentru aceasta este necesară desființarea totală a parlamentarismului, interzicerea tuturor partidelor politice, naționalizarea întregii industrii, a tuturor mass-media, interzicerea importul oricărei literaturi din Federația Rusă în Ucraina, interzicerea tipăririi a ceea ce – fie în rusă, chiar și un primer, pentru a înlocui complet conducerea funcționarilor publici, departamentul de educație, personalul militar (în special în Est), eliminarea fizică a tuturor rusilor -intelligentsia vorbitoare și toți ukrainofobii (rapid, fără proces sau investigație, trageți. Registrul ukrainofobilor din zona lor poate fi întocmit de oricine membru al „Svoboda”), pentru a executa pe toți membrii partidelor și organizațiilor anti-ucrainene, nu numai pro-ruși, dar și pro-români, pro-maghiari, pro-tătari. „Este inuman și necreștin, dar destul de eficient. Sau organizați o nouă foamete pentru orașele de limbă rusă pentru a le reduce populația. Numai că este necesar să scoți mai întâi de acolo ucrainenii vorbitori de ucraineană, ale căror liste vor fi aprobate de celulele locale ale VO „Svoboda”, orașele ar trebui să fie înconjurate de trupe, blocate, de preferință iarna. Opriți gaz, electricitate, apă, blocați canalizare, comunicații mobile.
Palestinienii se află într-o stare asemănătoare genocidului ipotetic pe care l-am descris. Kurzii din Turcia sunt și ei discriminați (…)
Dar blestemata comunitate evreiască nu acordă atenție acestui lucru. Această „comunitate” sionistă vrea ca ucrainenii să dispară pentru totdeauna. Ucraina are ostatici – evrei. Dacă „comunitatea” globalizării își introduce trupele, atunci în Ucraina va începe un adevărat holocaust pentru evrei.
Kcharkov vorbitor de katsap, sau Dnepropetrovsk sau Odesa, Nikolaev nu pot fi centre regionale pentru populația rurală vorbitoare de ucraineană din regiunile Harkov, Dnepropetrovsk, Nikolaev și Odesa. La sate, copiii învață ucraineană, vin în centrele regionale pentru a intra la universități și sunt nevoiți să studieze în limba rusă. Politica lingvistică, spirituală și culturală ar trebui să vină din centrul ucrainean. Este necesar, dimpotrivă, să privăm centrele regionale de putere asupra regiunilor. Pentru ca populația regiunilor să nu fie subordonată autorităților regionale. Eliminați zonele ca atare. Districtele (districtele) sunt subordonate Kievului direct. Și consiliile regionale, administrațiile regionale de stat sunt anulate.
De ce să ucizi când poți demonta școlile rusești și orice altceva și să pedepsești sever orice manifestare de separatism prin metode polițienești…
Compoziția etnică a lui Katsapstan:
1. Finno-Ugric – populația indigenă albă din Katsapstan, care și-a păstrat componenta rasială, națională și culturală.
2. Slavi – imigranți din țările slave, în principal Ucraina și Belarus. Și-au păstrat componenta rasială, națională și culturală.
3. Relativ puțini reprezentanți ai altor popoare albe: germani, balți etc.
4. Katsaps – metiși, așa-numiții „ruși”, care nu sunt ruși nici după caracteristici rasiale, naționale sau culturale. Ei îi urăsc pe slavii adevărați – ucraineni, bieloruși, polonezi, cehi, precum și reprezentanți ai popoarelor albe, în special lituanieni, letoni, estonieni.
5. Chumps colorați – caucazieni, buriați, chuktsy etc.
6. Evrei.
Aliații noștri naturali sunt primele trei grupuri. Dușmanii naturali sunt ultimele trei grupuri. Sarcina strategică este de a incita ostilitatea între ultimele trei grupuri. Lasă-i să ducă un război de anihilare. Primele trei grupuri ar trebui să primească sprijinul nostru informațional, moral și orice alt sprijin. Este important să promovăm creșterea natalității în primele trei grupe. De ceea ce avem cu adevărat nevoie este să stârnim dușmănie între toate grupurile etnice ale Federației Ruse, pentru a realiza despărțirea acesteia în țări separate. Atunci imperiul va fi distrus și amenințarea la adresa Ucrainei va fi eliminată.
Aș începe prin a întoarce la Ucraina teritoriile noastre etnice, care acum fac parte din Federația Rusă. Ei bine, nu uitați de alte țări unde există și pământurile noastre etnice. Acesta este în primul rând Kuban, Transnistria, o jumătate bună a Poloniei, o parte a României. Cum este în imnul nostru: ”De la Xiang la Don”! Și, în paralel, incitați la vrăjmășie între toate grupurile etnice ale Moscoviei – chukchi, ugrieni, finlandezi, ceceni etc. Cea mai mare parte a Siberiei ar putea deveni parte a Ucrainei, pentru că acolo locuiesc mulți ucraineni, evacuați în timpul represiunilor. Și în Siberia există gaze, așa că acest lucru este doar pozitiv.
Este necesar să aprinzi dușmănie între oseți și inguși, se urăsc! Iar kalmucii, apropo, au avut lupte cu cecenii și au câștigat mereu! Kalmyks sunt o singură națiune de care cecenii se tem și o respectă. Am vorbit cu un singur Dargin, el spune că ei îi disprețuiesc pe ceceni și îi spun umilitor „Nokhchi” (pentru mine a fost o descoperire). Și în Daghestan, ei îi consideră pe Laks evrei. Și am comunicat cumva și cu lezginii, nu le plac avarii, darginii pentru „rusificare” și abaterea de la normele islamului. Toate popoarele de munte din Daghestan urăsc împreună pe georgieni, nogaii și kumyks. Este necesar să se certe nogaii vorbitori de turcă, kumyks cu popoarele familiei Nakh-Dagestan – cu avarii, darghinii, lezghinii, lacii. Pentru a împinge karachaii și Balkarii vorbitori de turcă cu popoarele abhaz-adighe – cabardini, adigheni, circasieni, abazini. Mai sunt cazaci Kuban acolo, sunt de origine ucraineană, dar slujesc Moscova, de fapt sunt deja moscoviți, la fel ca cazacii Don, cooperează cu Zatulinii, Vitrenko, ECM, au venit în Crimeea, unde au „să patruleze” străzile și, de asemenea, să nu permită ucrainenilor de la UOC (KP) la Biserica Ecaterinei din Cernihiv. Aici ar trebui să li se pună împotriva lor toți negrii, ca să lupte acolo, acasă, și să nu facă Moscovia în Ucraina. Și, de asemenea, locuri precum Kandapoga, unde a avut loc o luptă între Katsaps și ceceni, Krasnodar, unde autoritățile abia i-au ținut pe localnici de masacrul turcilor meskheți și a altor idioți, toate acestea sunt foarte utile pentru Ucraina!
Există și Pryashivshchyna ucraineană în Slovacia, jumătate din Sloboda Ucraina în regiunile Belgorod și Voronezh! Beresteyshchyna ucraineană în Belarus!
Ideologia naționalismului ucrainean este inseparabilă de ideea de imperialism – întregul sistem socio-economic este construit pe aceasta – altfel Națiunea nu se va putea dezvolta. Doar că imperiul este mai ușor de cucerit bucată cu bucată. Prin urmare, prăbușirea Federației Ruse în multe state separate este o nevoie urgentă. În plus, elimină amenințarea la adresa Ucrainei din Moscova de astăzi.
După părerea mea, este mai bine să punem mâna pe pământuri străine, să exterminăm întregul grup etnic care locuiește acolo (cu excepția celor asemănători nouă) și să populăm aceste pământuri cu ucraineni. Astfel, copiii lor nu se vor răzbuna pe noi, pentru că nu vor fi copii. Astfel, Ucraina nu va fi un mare imperiu, ci o mare Ucraina.
Dacă există războaie constante în Caucaz, Rusia nu va fi la înălțimea Crimeei, așa că Ucraina nu poate sta deoparte, ci trebuie să susțină în orice mod posibil agravarea relațiilor interetnice și confruntările interetnice constante în Caucazul de Nord! (în plus, armele fabricate din Ucraina ar putea fi vândute popoarelor caucaziene).
O parte din Kuban, poate chiar până la râu, poate trebui lăsată în seama munților, principalul lucru este să păstrați coasta Mării Negre pentru Kuban. Dar trebuie luat în considerare faptul că acum în Kuban sunt mulți nou-veniți din Moscovia, precum și o comunitate armeană influentă, ca să nu mai vorbim de musulmani. Cu siguranță există acolo cazaci din Zaporizhi, dar ei nu domină viața politică și economică a regiunii. Este bine că nu au încredere în Moscova, la fel ca în populația oricărei regiuni a Federației Ruse – acesta este deja un pas către întoarcerea propriei autoidentificări de către Kubani, care a fost distrusă cu brutalitate de bolșevismul evreiesc-moscova în anii 30.
Principalul lucru este că firul Kuban ar trebui să funcționeze, deoarece cazacii nu pot fi lăsați la mila destinului și, unde va fi situat centrul – la Moscova sau Kiev, această întrebare nu este de o importanță capitală. Eu personal înclin spre Lvov.
Vechea împărțire „în populiști și moscoviți” – influența asupra formării ambelor tendințe de la agenții inamici ai Moscovei și Poloniei. În principiu, populiștii păreau să aibă dreptate, dar Pactul de la Varșovia a demonstrat că Ucraina avea nevoie de Galiția ca monedă de schimb pentru a cumpăra sprijinul Poloniei în lupta împotriva Moscovei (roșu sau alb, nu contează). Sunt încă surprins de politica din Galicia de la începutul secolului al XX-lea. – Să fii orb ca să nu vezi principalul – O Ucraina independentă – independentă de Moscova – asta înseamnă un singur lucru: Unirea Ucrainei și Poloniei împotriva Moscovei, ceea ce înseamnă că Galiția este poloneză. Pentru că trebuie să plătești pentru tot. Șeful șef nu era un trădător pentru galicieni, pur și simplu a înțeles realitatea crudă a politicii reale. Pentru a salva Ucraina de Moscova, a fost necesar să se sacrifice puțin – Galiția, ceea ce s-a făcut. Și tot ce s-a întâmplat apoi a fost sinucidere, UVO-OUN au fost atacatori sinucigași de la bun început. În ciocnirea valorilor puternice, o valoare mică – Galiția, nu a existat o alegere reală. Iar alegerea ”din Ucraina liberă sau din Rusia/URSS” a fost o iluzie.
În ceea ce privește ”operatorii”, trebuie înțeles că Serviciul de Securitate al Ucrainei rămâne singurul purtător al ideii de stat ucrainene în secolul XXI, un fel de legătură între trecutul și viitorul său. Și, în consecință, conducerea mișcării naționaliste ar trebui să fie formată în primul rând din ofițeri ai serviciilor speciale, pentru că nu există altă rezervă de personal.» Astăzi străvechile noastre meleaguri din nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nord-vestul Basarabiei cu Cetatea Hotin de strajă la meandrele fluviului Nistru, sudul ei cu fortăreața Cetatea Albă a lui Ștefan cel Mare de la Limanul Nistrului, se află sub ocupație ilegală ukraineană din anul 1944, românii fiind supuși unui barbar genocid etnic prin interzicerea limbii materne în școli și în biserici.
Ca răsplată pentru trădarea Antantei, Ukraina fusese recunoscută ca stat sub acest nou nume numai de patronii ei austro-germani care le pregăteau și echipau dezertorii în timpul Primului Război Mondial. Kievul protestase isteric contra Unirii Basarabiei și Bucovinei cu Patria lor mamă România la 27 Martie, respectiv la 28 Noiembrie 1918, teritorii istorice românești pe care vroia să le anexeze și NU A TOLERAT TRANSPORTUL DE ARMAMENT DE LA ALIAȚI PENTRU ROMÂNIA PRIN TERITORIUL SĂU ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL! Atunci ukrainenii reprezentau doar 10% din populația Basarabiei.
Guvernul polon a propus de fapt României în februarie 1919 împărțirea și administrarea Ukrainei! Pilsudski îi acuza pe Aliați că la Versailles nu asiguraseră de jure frontierele răsaritene ale Poloniei și același lucru îl făcuseră, după părerea lui, și în problema Basarabiei. „Dacă Aliații nu au politică în rasaritul Europei – transmitea el guvernului din București – s-ar cuveni ca România și Polonia sa aibă o politica și să o impună.” În urma Păcii de la Riga (cunoscută și sub numele Tratatul de la Riga), semnată la 18 martie 1921 în Riga, între Polonia și Rusia Sovietică, la terminarea războiului polono-sovietic, Ukraina/Mica Rusie devine respublikă sovetică după ce părțile sale fuseseră secole întregi părți sau gubernii ale Mamei Rusia! Haholii visau însă în continuare la teritoriile istorice românești Basarabia și Bucovina iar visul lor se va împlini doar parțial după paktul criminal dintre ruso-ukraineni și nemți din 23 august 1939, căci stalin a refuzat să îi ofere în anul 1940 toată Basarabia nehalitului hrusciov primu secretar bolșevic de la Kiev… Ukraina va fi împroprietărită și cu teritoriile poloneze Volânia și Galiția după împărțeala Poloniei între nemți și ruso-ukraineni în anul 1939, iar același Hrusciov fost prim secretar bolșevic la Kiev la doar un an de când s-a văzut lider la Kremlin în anul 1953 îi va face cadou Peninsula Krimeea care nu i-a aparținut niciodată.
Rusia Mică sau Ukraina cum i se spune azi în care se vorbește un dialect al limbii ruse (malorusa) conform „Encyclopædia Britannica” din anul 1911, pândea mai demult să acapareze teritorii istorice românești, agenții săi puseseră în mișcare în acest scop o mașinărie infernală de propagandă mincinoasă încă în timpul Primului Război Mondial și chiar mai înainte. Vor confecționa și comanda hărți măsluite pentru că aveau nevoie de „dovezi” ca să-și justifice în fața lumii pretențiile asupra teritoriilor istorice românești Basarabia și Bucovina. După anul 1920 Ukraina ajunsă deci doar la rang de respublikă sovetică, clocea încă propriile pretenții imperialiste, după ce părțile ei fuseseră sute de ani simple gubernii rusești și nu acaparase încă teritorii istorice românești și poloneze. Monstrul Hrusciov prim secretar bolșevic la Kiev, denumit chiar de Stalin „măcelarul din Ukraina”, a participat la sfâșierea României de către ruso-ukraineni și a complicat în mod dramatic odiosul rapt teritorial din 28 iunie 1940, obținând pentru Ukraina prin presiuni nordul Bucovinei, Ținutul Herța și chiar ciopârțirea Basarabiei pe 2 august 1940, anexând la Ukraina nord-vestul și sudul acestei provincii românești. Hrusciov ceruse inițial să fie date Ukrainei toate teritoriile pe care ruso-ukrainenii le-au răpit împreună României la 28 iunie 1940, dar Stalin a refuzat.
Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 încheiat după Războiul Crimeii obligase Rusia să retrocedeze Principatului Românesc Moldova o parte din sudul Basarabiei (viitoarele județe Cahul, Ismail și Bolgrad), care fusese anexat de ruşi în 1812, împreună cu întreg teritoriul dintre Prut şi Nistru, Delta Dunării fiind reatribuită Turciei iar după unele hărți Principatului Românesc Moldova. În anul 1859 Principatele Române surori Moldova și Țara Românească și-au unit destinele punând temelia edificiului național România! În luna iulie 1878 după Războiul româno-ruso-turc de Independență a României, la Congresul de la Berlin cancelarul Bismark va face cârdășie cu țarul Alexandru al II-lea al Rusiei căruia i se va oferi sudul Basarabiei, pământ românesc pe care rușii îl cereau insistent, pretextând că ne oferă în schimb nordul Dobrogei și Insula Șerpilor care erau de fapt și ele pământuri istorice românești pentru care ostașii români își dăduseră tributul de sânge în timpul Războiului de Independență tocmai încheiat, salvând deseori aliații ruși în bătăliile contra turcilor pe câmpurile din Bulgaria. „Ukraina” nu exista și nimeni nu auzise de așa ceva ci de Malorusia parte a Rusiei. Încă nu apăruse la orizont spectrul sumbru al Ukrainei care în teritoriile românești ilegal ocupate din anul 1944 – nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul și sudul Basarabiei, se dovedește înzecit mai șovină în materie de ukrainizare a românilor decât rușii în materie de rusificare și colonizare!
Dacă după anul 1812 imperiul rus s-a dovedit în teritoriul românesc răpit dintre Prut și Nistru, mai păgân cu românii basarabeni de aceeași credință decât au fost turcii, astăzi însă rușii sunt întrecuți cu mult de maloruși (rușii mici) – ocupanții ukraineni care în nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul-vestul și sudul Basarabiei îi deznaționalizează pe români prin legi naziste sfidând lumea civilizată și pe Dumnezeu! Străvechile noastre meleaguri din nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nord-vestul Basarabiei cu Cetatea Hotin de strajă la meandrele fluviului Nistru, sudul ei cu fortăreața Cetatea Albă a lui Ștefan cel Mare de la Limanul Nistrului, se află sub ocupație ilegală ukraineană din anul 1944, românii fiind supuși unui barbar genocid etnic prin interzicerea limbii materne în școli și în biserici.
La 14/27 august 1916, România declarase război Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub jugul acestui imperiu și împlinirea visului secular de Unire al tuturor românilor într-un singur stat unitar și indivizibil. A doua zi, la 28 august 1916, ca ripostă, Germania și Turcia declarau război României. Aliata Germaniei, Bulgaria, atacă România pe 31 august fără declarație de război, pe care o va face la 1 septembrie 1916. Sudul României cu capitala București va fi ocupat pentru doi ani (1916-1918) de Puterile Centrale… În condiții grele, ostașii români au apărat cu eroism în anii 1916-1917 ce mai rămăsese din România liberă, fâșia de țară dintre Siret și Prut, prinși între inamici puternici și aliații ruso-ukraineni neloiali. Părăsită de aliații ruși și ukraineni, bolșevizați (ai căror patroni erau austro-germanii), României i se va impune așa zisa „pace de la București” din mai 1918, prin care Germania va face cadou Bulgariei toată Dobrogea românească și Austro-ungariei linia Carpaților și Ținutul Herța (sursă de inspirație pentru harta lui Molotov în anul 1940)… În aceste condiții dramatice, pe 27 Martie 1918 Basarabia a votat prima unirea cu Patria-Mamă, România! A urmat unirea Bucovinei la 28 Noiembrie și a Transilvaniei la 1 Decembrie 1918, desăvârșindu-se făurirea Statului Național Unitar Român, Unirea tuturor românilor ce fusese împlinită pentru prima dată sub un singur sceptru de marele voievod român Mihai Viteazul la 27 Mai 1600! Ukraina protesta isteric și vroia să convingă lumea civilizată prin falsuri istorice că are dreptul să anexeze Basarabia și Bucovina. Ruso-ukrainenii vor torpila apoi în toată perioada interbelică apartenența legitimă a acestor teritorii la România și le vor răpi prin ultimatumul odios din 26-28 iunie 1940. După numai un an, ostașii români eroi vor trece Prutul în Campania de eliberare a acestor teritorii istorice românești (22 iunie-26 iulie 1941), pe care le-au reunit cu Țara! Armata Română a trecut apoi Nistrul pentru înlăturarea amenințării bolșevice și a șovinismului revisionist ukrainean de la frontiera de răsărit și de nord a țării, pentru eliberarea românilor transnistrieni victime ale foametei organizate de bolșevici și ale prigoanei la care erau supuși. Astăzi însă tot nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul și Sudul Basarabiei, se află din anul 1944 sub ocupație ilegală ukraineană după Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie din acel an în urma ocupației sovietice. Edificator este că Molotov afirmase încă din anul 1940 despre Cernăuți și nordul Bucovinei: „ucrainenii îl cer! sunt ukraineni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta! ukrainenii trebuie să se unească!” (din răspunsul său către Friederich von der Schulenburg ambasadorul german la Moscova, în iunie 1940!) Dovadă clară că ukraina, inamic al României, prin nehalitu Hrusciov pe atunci prim secretar al Respublicii Sovetice Ukrainene, a comandat anexarea de teritorii din România sfâșiată! Să se știe că Hrusciov a făcut presiuni asupra lui Stalin ca să-i fie date Ukrainei toate teritoriile pe care le-au răpit împreună României la 28 iunie 1940, dar nu a primit decât nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei. După ce devenise lider la Kremlin în anul 1953, Hrusciov va dărui după numai un an Crimeea Ukrainei… Hrușciov care a fost prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei din 1938 până în 1949, a patronat asasinatele în masă comise de grănicerii NKVD-ului ukrainean (NKVS) în ziua de Paște la 1 aprilie 1941 asupra țăranilor români la Fântâna Albă iar la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în anii 1944-1945 declanșase o acțiune de anexare a Maramureșului românesc la Ukraina. Vinovăţia pentru toţi polonezii ucişi în al Doilea Război Mondial aparţine conform documentelor şi Ucrainei, NKVD-ul ucrainean (NKVS) fiind desigur din plin implicat, având autonomie faţă de Moscova, aşa cum au fost implicate şi forţele naţionaliste ucrainene în masacrarea polonezilor în Volnia şi estul Galiţiei, Moscova acuzând de multe ori pe şefii NKVD-işti ucraineni (NKVS) că i-ar proteja pe naţionaliştii ucraineni, conform generalului Pavel Sudoplatov (în cartea sa).
Despre Masacrul de la Fântâna Albă asupra românilor, cu care se laudă jurnaliştii şi coloneii ucraineni, Enciclopedia Ucrainei nu menţionează absolut nimic. Pe 28 iunie 1940 Basarabia și nordul Bucovinei și Ținutul Herța fuseseră răpite României de ruso-ukraineni în urma ultimatumului dat de satrapul Stalin. Pe 2 august 1940 Basarabia a fost și ea sfâșiată la cererea Ukrainei care a primit cadou și ocupă încă ilegal nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde ca și în nordul Bucovinei și Ținutul Herța pe care le anexase imediat după ultimatum, comite un feroce genocid etnic și cultural asupra românilor.
Este interzisă limba română în școli, pentru distrugerea deliberată a moștenirii culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariția totală a românilor! În prezent sudul Basarabiei cu Cetatea Albă de la Limanul Nistrului, ieșirea la mare și brațul Chilia al Dunării, Nordul Bucovinei și al Basarabiei cu cetatea Hotin de strajă la Nistru, Ținutul Herța se află Haholii care vor să ne bage azi în război și-au bătut mereu joc de România! La data de 9 februarie 2022, cu 15 zile înainte de începerea războiului, Cabinetul de Miniştri al Ucrainei a emis cu premeditare Rezoluţia nr. 136, prin care stabilea că porţiunea din canalul Chilia, cuprinsă între Ceatal – Izmail şi Vâlcov, pe lungime de 95 kilometri, parte a frontierei pe Dunăre impusă României în anul 1940 și după 1944, este „cale navigabilă interioară a Ucrainei”. Prin această rezoluţie ilegală și surprinzătoare, România a fost pusă în fața faptului împlinit, deoarece până la data de 9 februarie a anului 2022, porţiunea respectivă din canalul Chilia, în lungime de 95,5 km, era o cale navigabilă de care puteau beneficia deopotrivă ambele părţi. Acum, porţiunea este inclusă integral în Ucraina. Pe baza acestei rezoluţii, echivalentă cu un rapt teritorial, România nu mai are dreptul să intre pe braţul Chilia, pentru a executa măcar nişte măsurători de adâncime, decât cu aprobarea Ucrainei. Rezoluţia, de care România nu a avut habar, pentru a avea o reacţie corespunzătoare, a fost semnalul la care Ucraina a început săpăturile în albia Dunării pentru a-i dubla adâncimea necesară pătrunderii navelor maritime cu capacitatea de până la 25 mii de tone deadweight. Nu este pentru prima oară când prin comportamentul obraznic, Ucraina jigneşte buna credinţă a românilor. În anul 2004, Ucraina inaugura canalul Bâstroe, în lungime de 10 km, care face legătura dintre Vâlcov şi Marea Neagră. Acest canal este inclus efectiv pe teritoriul României ocupat ilegal de Ukraina în anul 1940 și după 1944, iar autorităţile europene au criticat sever existenţa lui, ceea ce nu i-a impresionat pe ucraineni.

Porţiunea din canalul Chilia, dintre Ceatal – Izmail şi Vâlcov, continuată cu canalul Bâstroe, în lungime totală de circa 106 km, este denumită de ucraineni „Canalul Dunăre – Marea Neagră”. Este confiscată titulatura de „Canal Dunăre – Marea Neagră” din România, cuprins între Cernavodă şi Agigea, în lungime de 95,6 km, care scurtează accesul de pe Dunăre la Marea Neagră cu 400 km. În contextul invaziei ruseşti, nevoile actuale ale Ucrainei, de a avea o cale navigabilă sigură pentru comerţul cu cereale, puteau fi subiecte de consultări cu România, singura ţară vecină la Canalul Chilia. Dar România a fost ignorată total de conducerea Ucrainei.

Dacă se caută motivul ignorării, acesta poate fi găsit în comportamentul arogant pe care Volodimir Zelenski îl consideră a fi în acord cu rolul său de lider mondial, care nu-şi poate pierde vremea cu negocieri, fie ele şi cu România. Ucrainenii consideră că sunt ale lor de drept Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Transcarpatia Maramureșeană, Basarabia de Sud și nord-vest, Insula Șerpilor. Și acum canalul Chilia, botezat „Canalul Dunăre – Marea Neagră” după ce prin șantaj de a apela la instituții europene, au răpit în iunie 2011 Republicii Moldova teritoriul de la Palanca din vecinătatea Nistrului prin care aceasta putea prin Liman să-și construiască ieșire la Mare…

Până în anul 2022, pe canalul Chilia, cu o adâncime medie de circa patru metri, trecea 60% din debitul de apă al Dunării, spre Marea Neagră. Acum, prin dublarea adâncimii, la peste opt metri, debitul Dunării pe canalele Sfântul Gheorghe şi Sulina va scădea semnificativ. Această aventură ucraineană va afecta navigaţia pe unicul canal autorizat drept cale navigabilă, Sulina.

Ucrainenii vor să bage în faliment navigaţia pe canalul Sulina şi pe canalul „Dunăre – Marea Neagră” de la Agigea, practicând un nivel de taxe mai mic decât al românilor. Românii responsabili care au scormonit să afle efectele adâncirii canalului Chilia asupra Deltei Dunării, au mai aflat că „Calea navigabila interioară” Chilia a fost proiectată de Ucraina încă din 1991.

Referitor la lucrările de adâncire a canalelor Chilia și Bâstroe, românii care s-au arătat cu adevărat preocupați de acțiunile ilegale ale Ukrainei care distrug Delta Dunării pământ românesc, au fost acuzați că sunt agenți ai rușilor și putiniști de către ambasada Ukrainei și oficiali de la Kiev. Adică, România ar trebui să închidă permanent ochii la multiplele derapaje ale Ucrainei şi să-şi continue lista de compromisuri făcute după anul 1997, odată cu semnarea de către Constantinescu a Tratatului trădător cu Ucraina prin care pentru prima dată pe timp de pace au fost cedate teritorii românești.

Dar povestea a început în ziua de 2 septembrie 1991, când nava ucraineană Rostock, lungă de 117 metri şi încărcată cu 5.000 de tone de oțel beton, a eşuat traversal pe canalul Sulina, lat de numai 111 metri, blocându-l total. Astfel, navigaţia pe canalul Sulina a fost suspendată, şi ulterior restricţionată, situaţie vecină cu haosul, sub mandatul ministrului Transporturilor de atunci, Traian Băsescu. Deşi exista riscul ca navigaţia să se mute pe canalul Chilia, avantajând porturile Reni şi Izmail ale Ucrainei, în detrimentul portului Constanța, autorităţile române s-au câcâit timp de 13 ani să scoată nava Rostock, pentru a degaja canalul Sulina.

În anul 2004, canalul Sulina a fost degajat dar tot atunci, ucrainenii au inaugurat prima etapă a canalului Bâstroe, pentru a pune în valoare porturile Reni şi Izmail.

Sacrificiile cu care România a realizat Canalul Dunare – Marea Neagră sunt trimise în derizoriu de Ucraina.