de Dorina Stoica
N-am avut
o iubire întreagă,
să pot spune c-am
fost un om fericit.
Am primit mereu doar
mere mușate
și-am întalnit numai
oameni
prin care am
păcătuit.
N-am avut
niciodată o vară
întreagă
în care să umblu pe
unde-aș fi dorit.
N-am avut
decât obligații și
sarcini
să le duc singură la
bunul sfârșit.
M-am legat
cu mii de uitate
neiertări,
de locuri de
lucruri și de trecut.
Am dus
mereu în cârcă spre
groapă,
pe cineva drag ori vreun
necunoscut.
De șaptezeci de ori
câte șapte,
n-am iertat
că n-am vrut, ori nu
am putut.
N-am dăruit atât cât
aș fi putut da,
n-am avut
nici curajul sa fac atâtea păcate,
câte Dumnezeu mi-ar
fi putut ierta.
Să las în urmă lumea,
să pun pentru-o altfel
de viață
un nou și bun
început,
n-am putut ori poate
n-am vrut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu