de Lidia Lazu
NU SUNT ALTCEVA
NU-MI DORESC ARMONIA
ABSOLUTĂ
NU VREAU SĂ CRED CĂ
FAC PARTE
DINTR-UN IMENS GOL
NU MĂ STRĂDUIESC
DELOC
SĂ NU MAI SIMT NIMIC
SĂ NU MAI FAC NIMIC
SĂ NU MAI FIU NIMIC
SĂ MĂ ÎNGLOBEZ
ÎNTR-UN SPAȚIU
FĂRĂ SFÂRȘIT
UNDE NU VEZI
ȘI NU AUZI
NU IUBEȘTI
NU TE FRĂMÂNȚI
NU SUFERI
NU TRESARI
NU PLÂNGI
NU RÂZI
NU TE LUPȚI
NU MAI ȘTII DE CE AI
PLECAT
ȘI NU VREI SĂ AFLI
UNDE ȘI CÂND AI SĂ
AJUNGI
ORI CĂ N-AI CUM
15 IULIE 2015
MARELE PLAN
Într-o altă galaxie
cu un alt Soare
Atotputernicul
a creat o altă lume
pe o altă planetă
dar după doar o mie
de ani
lumea aceea
a constatat El
stupefiat
era identică și la
fel
cu asta găunoasă
de pe planeta Pământ
ba uneori
în rele
o întrecea cu poftă
și plăcere
cu mult
Ei nu-i a bună
și-a zis
iar am greșit cu ceva
ia să fac eu o
strigare la cer
a celor câtorva
oameni buni
ca să mă lămuresc cu
restul mai ușor
dar în acest fel
munca Lui s-a îngreunat
pentru că oamenilor
nu de moarte le este
acum foarte frică
ci de risipirea zilelor
foarte scurte
pe muncă cinstită și
pe cumpătare ca la
carte
și au început să fure
la grămadă
ca să se distreze din
ce în ce mai mult
să se destrăbăleze
mai ceva ca în Pompei
și mult mai bine
decât pe vremea
Sodomei și a Gomorei
la un loc
Ce-i de făcut și n-am
făcut
se întreabă El
aproape fără rost
și ca un fulger a
trecut în revistă
absolut totului tot
și s-a lămurit
Păi frate
de ce mi-a fost Mie
greu
să însuflețesc 100 de
Adami
și din ei să scot 100
de Eve
de ce nu i-am făcut
lui Laoocon
din altă coasta a lui
o altă nevastă
dacă mama fetelor lui
nu M-a ascultat
și a încremenit în
curiozitatea ei năroadă
chiar și după potop
ar fi trebuit să mai
fac niște oameni
să nu-l las pe Noe să
se descurce
doar cu ai lui
că uite la ce s-a
ajuns
Gata
șterg tot
și-o iau de la capăt
că m-am încurcat în
așteptări prea mari
de la o turmă de
păcătoși
care nici măcar nu-mi
seamănă
în vreun fel
7-8 august 2015
CREDINȚA MEA
Nu îmi este frică
să găsesc noduri
în papura deasă a
Torei
Bibliei Coranului
și a multor altor
scrieri oamenești
care au pretenții
sfințești
pentru că
eu cea care nu țin
cont de litera lor
de cele mai multe ori
prea pătimașă
și de aici
cu mulțimea de
nerozii
servite ca adevăruri
absolute
eu cea neînsemnată
simt Puterea Divină
o recunosc și mă încred
în ea
și mă rog la ananghie
și mă ridic
căci darurile mici
vin mereu
ca și cum roua
dimineții
se așează pe
creștetul meu
și în plină iarnă și
în miezul verii
mă înclin și le
primesc
cu mare bucurie
fără să bat toba
și fără să încerc să
lămuresc pe cineva
acesta este doar
adevărul meu
9 august 2015
***
COLORATELE
Nu fug
precum câinii cei
singuratici
din mijlocul iernii
polare
să prind în brațe
Aurorele Boreale
prin care sufletele
pot să călătorească
prin sferele cele
înalte
și să se întoarcă la
matca lor
încă pe măsură
să dea seamă despre
măreția
splendoarea și
bunătatea fără de margini
pe care numai
nevolnicia omului
nu le lasă stăpâne și
pe minuscula noastră planetă
ci stau țintuit de
dureri fără număr
ros de bube
la un pas de orbire
cu capul însă limpede
cu inima deschisă
captând orice emoție
de la mari depărtări
plutind deasupra
mărilor
munților celor mai
înalți
banchizelor celor mai
nesigure
dunelor de nisip în
timpul furtunii
pădurilor de Sequoia
și a cețurilor
neîncetate
din taigaua rusească
aproape într-o
fracțiune de secundă
căci nimic nu-mi
poate sta în cale
atunci când iubirea
se risipește
prin mine
în vălurele
și se întoarce taifun
nestingherit
unindu-mă cu toate
închipuirile mele
și luându-mă în
stăpânire
pentru vecia
de care nu m-am temut
niciodată
11 august 2015
***
VARIANTA B
Experimentul Tău
de ultimă oră
nu va dura mult
pentru că de/a lungul
clipelor Tale
înapoierea și/a dat
mâna cu sălbăticia
și au făcut miș
fărâmiș
orice urmă de
Înălțare
Știm
și n/avem încotro
suportăm rezultatul
nefast
al planurilor Tale
căci suntem
neînsemnați
și mai ales
înfumurați
motiv pentru care
trimiți urgia
fundamentalistă
să ne trezească la
realitate
NU suntem suflați cu
Duhul Sfânt
ci am rămas țărâna
luată de vânt
și purtată de colo
colo
fără nicio noimă
din care
cu mărinimie fără seamăn
ne/ai întrupat
însă cerurile Tale
vor rămâne cumplit de
reci
fără nicio suflare
până se vor preface
și ele
într/o pală de vânt
plimbată de hău
fără scăpare
26 sept.2015
***
PERSPECTIVĂ
Nimic nu este la voia
întâmplării
toate se leagă strâns
pentru a împlini
cuvântul scris
oriunde
dar nedictat de
nimeni
copiii copiilor
noștri
vor plăti pentru
nesăbuința
unor minți bolnave
care se cred
îndreptățite
să cucerească
omenirea
s/o ascundă sub
voaluri
să nu se vadă deloc
suferința
doar supușenia
obediența
necrâcnirea
dictate de frică
Dacă astfel de
credință
aștepți Tu de la noi
înseamnă că ne/am
înșelat amarnic
ne/am agățat
speranțele
de o vorbă/n vânt
oriîncotro ne vom
întoarce
NU vom mai găsi
DRAGOSTEA TA îndelung
răbdătoare
și fără de margini
și
din această pricină
MOARTEA cea veșnică
ne va POTOPI
27 SEPT.2015
JOS PĂLĂRIA, PENTRU ILUSTRAȚII!
RăspundețiȘtergereArta e un dans, e un dialog CARE COMANDA partener pe masura.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergere