Reminder: DIAVOLUL ÎN ISTORIE, 29
septembrie 2015, 5 pm, Calderon 39
Anul VI, nr. 9 (70). Parteneri:
Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu,
Societatea de Etnologie din România, Asociația Culturală Aromâmească,
FundațiaDumitru Drăghicescu, Fundaţia Culturală Ithaca, Liceul de Artă Dinu
Lipatti, Centrul Român de Istoria Presei, Teatrul Robert Calul.Format:
Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, Întâlniri, (Re)lansări de cărți și
publicații, Concerte, Proiecte,Portrete, Ateliere Creative
Tema: DIAVOLUL ÎN ISTORIE
Recital Viorica Vatamanu
Spectacol lectură
Sorin Petrescu: Atenţie, se
închid uşile
Distribuţia: Julieta
Strâmbeanu-Weigel,Ioana Calotă, Profira Serafim, Puiu Mărgescu
Regia: Vasile Manta
Comunicări
Vasile Andru: Cum se pisează
dracii în Polinezia
George Anca: Alessandro Tassoni –
Ion Budai-Deleanu
Puşi Dinulescu: Mefisto
Viorel Speteanu: Tratatul de
frontieră româno-bulgar, 1940
Teatru de poezie
Ioana Calotă: Mihai Eminescu, Ion
Heliade Rădulescu
Gabriela Tănase: Nichita
Stănescu, Dan Botta şi Emil Botta
Aexandru Philippide Jr.:
Alexandru Philippide
Versuri în lectura autorilor:
Angela Spica-Djigola, Maria Timuc
Lansare
Victoria Milescu: Cenuşa verii,
eLiteratura, 2015, versiune franceză de Ion Roşioru
Coordonator: Dr. George Anca
ZEFLEMEAUA de CAMIL PETRESCU
Motto: „Românii e deştepţi!“.
Cînd va veni sfîrşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi Isus a spus: „Talita kumi“ Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul În
miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragediei Şi
totul luăm „à la légere“ Noi, campionii băşcăliei Am compromis orice mister.
Avem o scuză de
faţadă:
„Lasă, că merge şi
aşa!“
Trădăm la primul colţ
de stradă
Şi-apoi încălecăm
pe-o şa.
Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto
subţire
Şi de marxism, şi de
fascism.
Ce Decebal şi
Burebista?
Ce patriotul
cărturar?
Trăiască Miţa
Biciclista
Şi berea rece la
pahar!
Mitică veşnic să
trăiască
Şi noi pe lîngă el,
noroc!
Filozofia
chelnărească
E tot pe loc, pe loc,
pe loc!
Întreaga drojdie se scurse Din
mahalale de Fanar Şi-n loc să fim un roib de curse Noi am ajuns din cal –
măgar.
Pe primul loc e-njurătura Ea
pentru toate e un leac Simţi cum îţi umple toată gura O moştenim din veac în
veac.
Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi suduim neîncetat Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat.
La treburile serioase Noi nu ne
concentrăm destul Avem o somnolenţă-n oase Şi-o zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă Îi sperie
pe pămînteni… Pe noi nu ne-o găsi acasă – Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e
soarta
S-o tragem şi pe
asta-n piepţi
N-aveţi decît
să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe
moarta…
Hai, că românii e
deştepţi!
DIMITRIE GRAMA
Omul masina si societatea
Fiinta umana se naste fara
constiinta sau cu o constiinta rudimentara asemanatoare celorlalte primate sau
mamifere, dar omul este inzestrat cu un creier extrem de creativ si de efectiv,
care l-ar putea ajuta sa-si dezvolte o constiinta daca conditiile naturale,
social-politice si economice sunt favorabile.
In general, filozofii,
sociologii, doctorii, poetii, jurnalistii si mai ales politicienii, vorbesc de
constiinta, ca si cum aceasta ar fi ceva banal si de la sine-nteles si ca si
cand constiinta ar apartine in egala masura tuturor fiintelor umane. Aceasta
atitudine se bazeaza si pe faptul ca majoritatea celor care fac referinta la
constiinta umana, nu prea stiu despre ce vorbesc si cei mai multi dintre acesti
indivizi, nu au o constiinta proprie dezvoltata. Multi oameni cred ca atunci
cand esti loial unui grup anume, unui partid anume, unui tinut anume si iti
expui public si virulent aceasta loialitate, acel act de solidaritate
reprezinta actiunea unui individ plin de constiinta. De asemenea sentimentul de
"mila de la distanta", ca de exemplu cei care plang la TV de mila
copiiilor care cauta de mancare prin gunoaie in Asia sau Africa, se confunda
adesea cu o constiinta devarata, cu toate ca este vorba doar de sentimentalism
hormonal si de multe, doar de propaganda ipocrita.
Cine nu a vazut la TV "healerii" americani, care cu
biblia in mana si cu citate din scripturi, vindeca diversi contorsionisti,
falsi paraplegi sau psiho-hipocondrici. Mesajul healerului este simplu:
"vorba si cartea lui Isus te vindeca daca te desparti de toate posesiile
materiale si mai ales de toti banii si ai predai bisericii lui Isus, deci mie
healerului". Intrebati acesti healeri si cei din jurul lor, ei se
considera oameni cu constiinta. Biserica da din umeri si nu condamna aceste
emisiuni si obiceiuri desecrabile, dand vina pe libertate.
In acest context voi incerca
sa-mi exprim cateva ganduri privitoare la ideia de democratie, atat din punct
de vedere general, cat si in raport cu Romania si romanii.
Nu sunt sigur, dar am impresia ca
majoritatea fiintelor umane actuale considera "democratia" ca fiind
stadiul cel mai evoluat al societatii umane si deci, cel mai bun, unde o ordine
bazata pe libertate deplina, egalitate deplina si pe dreptul fiecarui individ
sa-si aleaga liderii.
Democratia nu este ceva nou, ceva
la care o societate libera a ajuns deoarece vasta majoritate a cetatenilor din
acea societate au ajuns la un nivel intelectual si moral ridicat, nicidecum,
deoarece diverse forme de guvernare democratica, asemanatoare cu cele din
zilele noastre, au existat si la grecii antici si la chinezi sau indieni acum
2500 de ani.
Plato descrie cinci forme
diferite de organizare a societatilor umane si le categorizeaza in acord cu
gradul de ratiune, succes si dreptate corespunzator fiecareia.
Dupa Plato, asa cum analizeaza el
acum aproape doua mii cinci sute de ani in faimoasa "Republica",
Aristocratiareprezinta cea mai buna forma de guvernare. Aici societatea este
condusa si controlata de "regii filozofi" si in aceasta societate,
dorintele prostimii majoritare sunt controlate de intelepciunea si tinta
minoritarilor educati si antrenati in guvernare social-politica bazata pe o
etica solida si ne-negociabila.
Urmeaza apoi, pe o treapta putin
inferioara, Timocratia, sau dictatura militara si aici Plato da ca exemplu
Sparta. Dictatura militara a lui Plato, nu are nimic in comun cu dictaturile
militare actuale de tipul nord-korean sau diverse altele din Africa sau America
Latina. Dictatura spartana este o societate austera bazata pe educatia
militara, responsabilitate si onoare, in care fiecare cetatean este antrenat si
dispus sa se sacrifice pentru binele acelei societati. O societate in care
"asceticul" este glorifiat si unde onoarea este mai presus de orice
dorinta.
O treapta mai jos, gasim
Oligarhia, unde toata patima sufleteasca este subordonata dorintei de avutie. Totusi
in oligarhia greaca, a lui Plato, exista o retinere si se manifesta un control
fata de acumularea nelimitata de bogatie.
Dupa Oligarhie, pe scara
valorilor, urmeaza Democratia - o societate condusa de oameni dominati
intelectual si spiritual de o pofta nestapinita, primitiva, pentru mancare,
bautura sex si alte placeri. Plato considera democratia, ca fiind o societate
fara ordine sau disciplina unde egalitatea politica duce inevitabil la o
cultura grosolana, de prost gust si la o moralitate bazata pe "lasa-ma sa
te las", unde orice siretlic este acceptat si "totul este in
regula".
Singura societate mai proasta
decat democratia, este Tirania. Tirania nu este polul opus al democratiei, ci
mai curand reprezinta o democratie "coapta", ajunsa la apogeu si in
care orice forma de expresie, de habit uman, printre care nerespectarea
legiilor si crima social-politica, devin acceptabile.
Romania si romanii probabil ca,
de-a lungul anilor, au trecut, constient sau inconstient, prin toate aceste
forme de organizare sociala si statala pina cand au ajuns la actuala forma de
democratie. Pentru ca asa se numesc acum, democratii, toate tarile unde toata
lumea de la o anumita varsta anumita, are dreptul la vot. Toata lumea,
indiferent de educatie, stare mintala, onoare, responsabilitate, interes
egoist, criminalitate, etc., etc.,etc., etc.
In ce masura este romanul liber
si democratic acum? Care sunt normele si valorile morale care definesc
societatea romana si pe care cetateanul obisnuit trebuie sa le urmeze, deoarece
asa li se cere de cei care conduc (exemplar) tara si poporul. Cat de serios
poate fi considerat un furt de un pepene la targ, sau un furt de cunostiinte la o scoala sau
universitate? Cui ai mai pasa de asa ceva?
La alegeri, dece se duce lumea?
Sunt multe intrebari, la care eu nu pot sa raspund si nici nu pretind sa am
dreptul sa raspund, deoarece eu sunt un las, am plecat de acolo, neavand
curajul sa ma angajez si sa incerc sa schimb ceva. Atunci cand eu am plecat din
tara, in 1969, Romania era, conform teoriei lui Plato, o Tiranie, dar nu sunt convins ca din punct
de vedere moral-social, exista vreo diferenta mare intre Tirania si Democratia
romana.
Cred ca atata timp cat orice
natie, deci si natia romana, refuza sa fie sincer angajata in propria ei
existenta si este nepasatoare la auto-critica si auto-condamnare, nu sunt mari
sanse de reconciliere cu propriul spirit sau cu cel al altor natii.
Dupa 1989, odata cu instaurarea
unei noi ordini social-politice, Romania si romanul ar fi trebuit sa-si asume
raspunderea fata de trecutul comunist, pe care in mod superficial si deci vulgar,
al condamna.
O incercare, in aceasta privinta,
a avut loc prin asa-zisa Comisa Tismaneanu, dar aceasta incercare reprezinta
doar o cacialma si nu o analiza serioasa si profunda a comunismului din Romania.
Compromisa fiind din start,
aceasta comisie a incercat sa protejeze diversi criminali comunisti si mai ales
a reusit sa ascunda adevarul. Care sunt adevaratii calai ai comunismului? Unde
si cand au fost ei judecati si de cine?
Un adevarat proces judiciar, ar
fi avut sansa sa separe oamenii buni de cei rai, comunisti ori necomunisti, dar
acest lucru nu s-a intamplat in Romania si de aceia romanul traieste in
continuare in jugul suspiciunilor si al neincrederii. Spiritul romanului si al
natiei, in general, in loc sa se ridice dupa caderea comunismului, a ramas
acelasi sau este si mai fragil, si mai slab.
Un popor despiritualizat,
suspicios si neincrezator, cade usor victima fortelor diabolice si imorale
care, incet-incet, distrug si pe acei putini supravietuitori decenti si
constienti.
Recunosc ca nu-i usor sa ai curaj
si sa te lupti pentru demnitate si constiinta si poate ca o mica consolare, eu
consider ca, in general, romanii se comporta asemanator altor natii, asemanator
altor fiinte umane si e normal sa fie asa, deoarece, cum am mai spus, 70% din oameni
poseda o constiinta minima, rudimentara.
O constiinta de supravietuire.
DG, 17/9 2015
Omul maşină (reîntâlnire)
Atunci cand faci parte dintr-un
colectiv sportiv si mai ales daca esti selectat sa reprezinti asociatia
sportiva, sau chiar natiunea, la nivel national si international, ai impresia
ca toti membrii acelui lot, fac parte dintr-o mare familie, in care toti
impartim aceaiasi mandrie si avem acelasi tel. Vrand-nevrand esti nevoit sa te
antrenezi cu anumiti antrenori, sa imparti aceleasi stadioane, vestiare,
cantine si camere de dormit si in timp, esti convins ca toti gandesc
paroximativ la fel si iti sunt asemanatori tie in tinuta morala si fapta.
Un grup de tineri entuziasti, de
fapt, doritori de performanta, veseli si deschisi si in acest grup fiecare om
se bazeaza pe un co-echipier, are incredere in el atat ca sportiv cat si ca om.
Petrecand mult timp impreuna, la stadion, in cantonamente, la petreceri, te
simti in largul tau, vorbesti, mai spui, in intimitate, bancuri.
Cel putin asa gandeam eu cand am
ajuns atlet de performanta si am fost selectat in lotul Romaniei de atletism.
Eram tanar student la Cluj si aveam o situatie putin deosebita din punct de
vedere social, radacini nesanatoase (pentru ca radacinile se mostenesc de la
planta la planta!) si bunici traitori din anii 1930 - 40 in New York, USA. Nu
mi-am ascuns niciodata originea, ba chiar cred ca am fost intotdeauna mandru
din cine si de unde ma trag si de aceea fiind in lotul Romaniei, eu nu ma
asteptam ca alti sportivi, sa fiu trimis la concursuri in Vest, ci eram foarte
multumit sa primesc o indemizatie sportiva si sa reprezint tara in lagarul
nostru socialist, in Bulgaria, Cehoslovacia, DDR, URSS.
In schimb nu m-am impartasit
nimanui, nici macar familiei sau prietenilor cei mai apropiati, cu privinta la
visul meu de a parasi tara, dorinta bazata pe niste experiente la varsta de 14
-15 ani la Ilidia, in Banat. Atunci la varsta de 14 ani, din tanar comunist
indoctrinat, am devenit un observator critic al unui sistem inuman. Precoce pentru
un copil, dar asa a fost sa fie si nelinistea psihica pe care mi-a creat-o acea
revelatie precoce, ar fi putut sa ma distruga, daca nu aveam un plan intr-un
vis in care puteam sa parasesc o tara in care eu nu puteam sa fiu eu si nici
neamul meu nu putea sa fie altceva decat o ofensa nationala.
Vara anului 1969 eram in
cantonament, cu lotul Romaniei de atletism, la Poiana Brasov si din acel
"lot mare" erau alesi sportivii care trebuiau sa reprezinte tara,
atat in Est cat si in Vest. Eu ma pregateam pentru concursuri locale si, in cel
mai bun caz, pentru vreun concurs in vreo tara sora, socialista.
Sansa mea de a participa la vreun
concurs in Vest, s-a redus aproape la zero, atunci cand in aceiasi vara, doi
atleti, fratii Hodos, au "ramas" in Vest. Si ei aveau, chiar mai rau
decat mine, referinte comune cu tarile capitaliste, mama lor fiind frantuzoaica
get-beget.
Eram prieten bun cu fratele mai
mare, Silviu, cu care ma antrenam cateodata si faceam "cura de
struguri" sa ne intarim. Nu am discutat niciodata politica si niciunul din
noi nu ne-am dezvaluit intentiile, dar nu m-am mirat sa aflu ca fiind impreuna
la un concurs in Germania, fratii Hodos nu s-au mai intors.
Acum in Poiana Brasov, ne
pregateam cu totii pentru un "triangular" la Stockholm si anume
Suedia - Italia - Romania si majoritatea sportivilor de incredere erau deja
selectati si informati ce si cum. Eu nu ma asteptam sa fiu selectionat si de
aceea am ramas, aproape naucit de surprindere, atunci cand cu trei zile inainte
de plecare, seful lotului vine si-mi spune sa ma pregatesc ca mi s-a
"facut incredere" si am fost ales sa plec la Stockholm cu lotul.
M-am bucurat, dar in acelasi
timp, m-a coplesit si o neliniste, sora cu spaima, gandindu-ma ca acum a sosit
momentul sa fug. Nu-i usor sa pleci in necunoscut, fara nici un act, far nici o
reasigurare ca "totul se aranjeaza", dar totusi nu puteam da inapoi
acum. Ma gandeam ca s-ar putea sa fie ultima sansa de a ajunge in Vest.
Coplesit de ganduri, stateam pe o
banca la stadion, cand asa, din senin, un aruncator de ciocan, pe care il
cunosteam doar superficial si care nu-mi era prieten sau macar coleg de
antrenament, el fiind aruncator si eu sprinter, se aseaza linga mine si in mare
confidenta imi spune: "Sti ca fratii Hodos s-au intors? N-au primit azil
in Vest si acuma-s la Bucuresti. Si-au cerut iertare la Federatie si nu se stie
ce se va intampla cu ei, etc., etc.". Nu-mi mai aduc aminte ce i-am
raspuns, dar imi amintesc ca aceasta "veste" m-a pus pe ganduri si
aproape ca mi-a taiat curajul de emigrare. Am fost in cumpana pina cand avionul
a ajuns deasupra arhipeleagului care inconjoara Stockholmul si atunci mi-am
spus: fie ce-o fi, eu raman si daca nu reusesc sa ajung in America la bunici,
atunci, daca asa mi-e soarta, voi ajunge acolo de unde am plecat, in aceiasi
inchisoare unde o sa ma prapadesc asa cum si altii se prapadesc.
Mi-am facut datoria fata de tara si lot si am concurat atat la 400m
individual cat si la stafeta de 4X400m. Dupa concurs aveam o zi libera de
cumparaturi si in ziua aia eu m-am dus la Politia din Stockholm si am cerut
azil politic. Suedezii nu m-au trimis inapoi, ba din contra m-au ajutat in
toate eforturile mele de a-mi continua studiile si cariera sportiva. Doar la
trei - patru ani dupa ce am "fugit" din lotul Romaniei de atletism,
am fost selectionat pentru lotul national al Suediei.
Am aflat mai tarziu ca fratii
Hodos nu s-au intors nicidecum in Romania atunci in vara lui 1969 si mi-am dat
seama ca aruncatorul acela de ciocan, Ciobanu cred ca l-a chemat, a fost
instruit sa vina la "elemente" ca mine cu zvonuri de intimidare, de
dezinformare care sa ne descurajeze sa "fugim", daca cumva asa o ideie ne-ar fi trecut prin
cap. El facea parte din doua loturi nationale si avea obligatii pentru
amandoua: lotul national de atletism si lotul natinal Securitatea.
Facand parte din lotul Suediei,
m-am mai intalnit cu atleti romani la diverse concursuri internationale, dar in
afara de unu-doi sportivi pe care-i stiam de la Cluj, nu am incercat sa
contactez sau sa vorbesc cu nimeni, dandu-mi seama ca acesti "detinuti
sportivi", urmariti de securisti cunoscuti si necunoscuti de ei, ar avea
mai mult necazuri decat placere sa stea cu mine de vorba.
O singura data insa am facut
exceptie de la aceasta regula de necomunicare cu fostii co-echipieri si anume
atunci cand am participat, in 1975, la "Jocurile de Atletism de la
Ostrava", un concurs de atletism
intr-o tara socialista. Printre atletii roamani era si saritoarea la lungime,
Alina Popescu, pe care o cunosteam bine, fiind chiar inamorati intr-o
relatie"platonica" in 1967-68.
Ne-am bucurat reciproc sa ne
revedem si dupa concurs ne-am intalnit, acolo unde eram cu totii cazati, sa
stam putin de vorba. Cred ca nici nu am apucat sa fim singuri si sa vorbim 5 -
10 minute, cand prin usa s-a napustit Mihaela Penes, mandria noastra olimpica,
care fara nici un fel de introducere a inceput sa ma besteleasca cu o voce
plina de patos si testosteron: Ce caut eu acolo cu Alina cu minciunile mele
despre Vest si studii false de doctor? Stie ea cu ce scop am venit eu acolo,
et., etc.
I-am raspuns ca nu am vorbit
despre Vest si nici despre sutdiile mele, dar Mihaela stia mai bine si continua
sa zbiere la noi.
Saraca Alina a amutit. Parea
paralizata. N-am avut altceva de facut decat sa-mi cer scuze la Alina si sa
plec.
Acum, recent am citit in presa
romana ca, din pacate, Mihaela Penes, care ar fi avut inca multe de dat, "s-a retras" la o manastire din
Moldova. O comunista, securista a anilor 1960 - 70 - 80, care pe vremea lui
Ceausescu probabil ca ar fi denuntat, chiar si fals, si ar fi combatut orice
fel de manifestare religioasa, cere acum
refugiu la maicile unei manastiri. De unde atata piosenie? O mustra cumva
constiinta pentru serviciile secrete care s-ar putea sa fi distrus aspiratiile
multor tineri nevinovati?
Ma indoiesc de asa ceva, deoarece
atat acel aruncator de ciocan cat si M Penes, nu sunt altceva decat
"masini biologice", fara constiinta
si deci impasibile, fara remuscari. Sunt convins ca acesti indivizi,
atunci cand isi deapana amintirile, se prezinta celor care nu stiu, naivilor,
ca si cand ar fi fost oameni de onoare, chiar "dezidenti" pe
"vremea lui Ceausescu". Si tara aia pare sa fie plina de ei, nu-i
asa?
D Grama, Gibraltar, 18/9 2015
Actualii refugiați
Cand valurile de "refugiati
nord africani si asiatici, cu sutele demii au napadit insulele italiene din
Mediterana si cele grecesti din Adriatica si Egee si mai ales cand prin Turcia,
val dupa val de emigranti au trecut in Macedonia, Sarbia si pina la urma in
Ungaria, cancelarul german, Angela Merkel a aparut in mass-media internationala
si, ca un inger pazitor, a promis
hoardelor de refugiati, azil in Germania, in conditii umnane, si neconditionat,
drepturi de cetatean UE.
Unui milion de refugiati le-a
promis Merkel dreptul de a se stabili in Germania. Nemtii au aplaudat-o cu
mandrie si chiar incompetentii de la ONU si-au exprimat uimirea si srijinul
acestui efort umanitar german, care statea ca un exemplu de comportament de
inalta moralitate si atitudine de solidaritate si altruism.
Se pare ca pe nimeni nu l-a
interesat si nimeni nu s-a intrebat serios: "cine sunt acesti
refugiati?", "reprezinta acesti oameni, adevarati refugiati de razboi
si persecutati religios de noul stat islamic din Irak si Siria?" si mai ales
nimeni nu pune intrebarea cea mai relevanta care are importnata pentru viitorul
omenirii, ca invatatura, si anume: "cine sunt raspunzatori de aceasta
situatie haotica, acre afecteaza atat Africa, cat si Asia si Europa? Cum s-a
ajuns aici?"
Angela Merkel si diversi politicieni
germani, au fost primii care au criticat Grecia, Italia, Macedonia, Sarbia si
Ungaria pentru ne-angajarea si ne-asigurarea de conditii "umane"
refugiatiilor si germanilor, in acelasi suflu umanist si altruist, li s-au
alaturat austriecii si croatii, care si ei au promis trecere libera, conditii
umane, scoli, spitale, in general au promis refugiatilor, o infrastructura
decenta, umana si au promis libertate!
Ungurii, care nu-si doresc in
tara lor refugiati despre care habar nu au cine sunt, au imbarcat direct in
trenuri si autocare cateva mii de refugiati si i-au plasat austriecilor. La TV
vad austrieci fericiti de venirea refugiatiilor si aceasta fericire sfarseste
cand Ungaria trimite vreo 25 - 30.000 de refugiati. Austriecii isi aduc aminte
de fratii lor germani care au promis ca vor un milion si au trimis cei 25.000
la Munchen.
Scenariul se repeta: flori la
gara, fanfara, marsuri la primii cinci mii de refugiati si la numarul critic de
douazeci si cinci de mii, STOP!
Lacrimile de bucurie si prietenie
de pe fata lui Angela Merkel au spalat spoiala de ipocrizie propagandista si,
asa cum spune romanul, "neamtul si-a dat arama pe fata". La fel si
austriacul si croatul si francezul si, general europeanul bogat, indolent,
istoriceste ne-educat, dar "inconstient angajat", care brusc, cand
jocul abia s-a incins si pare serios, nu mai vrea sa se joace. Vrea sa inchida
granitele Shengenului si sa ne lase pe noi balcanicii sa avem grija de
musulmani, ca si asa am aparat noi granitele Europei de Vest de invazia musulmana,
timp de vreo 600 de ani.
Nimic rau in asta, noi, adica
grecii, sarbii, bulgarii, romanii am fi putut asista UE la o selectie serioasa,
bazata pe conditia de refugiat si in timp coordona repartitia in Europa a celor
care indeplinesc acel statut de refugiat si trimite inapoi in Turcia, Pakistan,
Libia, Somalia, etc., pe toti cei care au alte statute de emigranti.
ONU nu are resurser, bani, dar
critica si da indicatii. Germania are bani, dar vrea sa-i tina pentru ea,
deoarece crede ca este destul sa Promiti si sa Pacalesti lumea cu ajutorul unei
mass-medii de scandal.
Ma intreb de ce nu a trimis
Germania direct trenuri speciale, autobuse, camioane si alte mijloace de
transport, care sa le livreze mult doritii refugiati, cei 1 million, acolo in
Bavaria, Essen si Schleswik-Holstein? Si belgienii si suedezii si olandezii si
toti cei care-i critica pe balcani, puteau s-o faca, deoarece in UE nu e razboi
si nu sunt granite. Dar se pare ca aproape toti cei mai sus numiti, se
multumesc cu Discursul Demagogic. De ce oare?
Pentru ca majoritatea
politicienilor lumii, la fel ca si populatia obisnuita, sunt oameni masina,
fara o constiinta proprie, ci doar una de grup, de interes. De aceea poate,
unui observator neutral, ai este usor sa vada in spatele fatadei si sa demaste
atitudinea superficiala, demagogica si imorala a celor care detin puterea chair
si atunci cand este vorba de "principii umanitare si de
solidaritate".
Grama, 19/9 2015, Gibralatar
BEN TODICĂ
Filmul meu ca martor al
realității
(sau Filmul meu Nebuna lui
Coșbuc)
Abundența tehnologică ne
îndreaptă spre o redefinire a realității. Suntem obligați azi să explicăm
realitatea în diferite feluri. Dacă în anii ’60 Jean Rouch a inventat
cineveriteul, pentru ilustrarea adevărului, azi lucrurile se schimbă, avem un
alt fel de adevăr, un adevăr care nu mai depinde de bani ca să-l cauți, ca să-l
explici, un adevăr dictat de finanțatori și contabili e un adevăr natural. De
acum încolo adevărul se desprinde de aceste forțe și intră în nișa sa pură,
liber și independent de forțele dinafară. Faptele nu mai crează adevărul, ele
crează norme, nu clarifică adevărul. Așadar trebuie găsite alte căi prin care
să aflăm adevărul. Adevărul nu poate fi arătat cu sume mari de bani (cu cât ai
mai mulți bani cu atât adevărul e mai adevărat). Sumele mari rezolvă aparent
problema, însă crează doar iluzia de adevăr. Muntele poate fi adus la Mahomed
în curte cu banii lui însă acesta nu e adevăratul munte ci doar o iluzie, o
imitație. America (oricât ați încerca) nu poate fi adusă în Europa, ea poate fi
imitată doar. Dacă vrei adevărata experiență americană trebuie să trăiești în
ea. Dacă vreți adevărul despre țara mea și locurile trăirilor mele îl puteți
avea doar trăind în ea sau vizionând filmele artiștilor locali. Adevărul din
ele nu va putea fi niciodată reprodus de cineastul din afară. Arta
reprezentării adevărului din filmul meu nu poate fi egalată de Hollywood.
Hollywoodul nu este izvorul artei cinematografice. El poate ajuta artiștii să
se exprime, însă, în genere el a fost creat și finanțat ca mașină
propagandistică de manipulare a maselor, o mașină de creat iluzii și senzații.
Este un fel de “organizație de partid” care protejează capitalismul. Artiștii
au răzbit singuri și când nu au mai putut, au fost acaparați de sistem.
Hollywoodul poate produce adevărate piese de artă, însă azi nu e interesat în
adevăr ci doar în manipularea și senzaționalizarea lui. Este ca un centru
fotografic care folosește tot felul de mecanisme și tehnici pentru a scoate
imagini care să imite aproape perfect realitatea și să creeze adevăruri
credibile, însă asta nu e artă, ci înseamnă perfecționarea tehnologiei
reproducerii adevărului. Nu-i poți perfecționa pe Van Gogh, Picasso, Salvador
Dali, Rubens, Van Eyck, Rodin, Monet, Donatello, Turner, Da Vinci, Rembrandt,
Michelangelo, Grigorescu etc. i-am enumarat ca să vă arat că ei sunt mulți și
ei sunt unici. Arta produce “originali”! Viața pe care o trăim azi e complet
fabricată. E improvizată la maximum. Exagerată! Umflată! Abuzată! (Buze
îngrășate, țâțe de plastic, mașini cocoșate, case strâmbe, oameni stau unii
lângă alții și comunică prin telefon mobil etc.) Nu intenționez să jignesc pe
nimeni, doar încerc să explic o rupere de natural și realitate și îndreptarea
spre caricatură a omului. Incapacitatea de a mai identifica adevărul.
Filmul Drumul nostru e un
monument pe care îl dedic tuturor celor care au lucrat, trăit și sacrificat în
minele de uraniu ale Exploatarii Miniere din Banat, Oravița. Filmările au
început în 1974, s-au încheiat în anul 2000 și prezentat în premieră în 2006 la
Melbourne CH31 TV și apoi recunoscut de lumea academică americană în New York
și Los Angeles, iar în România de elita intelectualității in Vaslui. După 30 de
ani, începând montajul filmului am avut impresia că trec prin holocaustul celui
de-al doilea război mondial. Că eu începusem filmările având ca temă
sărbătoarea a 25 de ani de minerit în zona Banatului și priveam îndurerat la
bucuria pe care o aveam atunci de a sărbători aceste locuri și condiții. Sigur
că pentru noi era raiul pe pământ. Nu cunoșteam un altul. Priveam adevărul.
După revoluția din ’89 am crezut
că lucrurile se vor limpezi, iar cei din holocaust vor fi recompensați, însă
după nu lung timp am realizat că vinovații au fost înlocuiți și am pierdut
totul, am înțeles că acest film trebuie să confrunte minciuna și pe vânzători,
am înțeles că trădători sunt aceiași oameni dinainte, doar că și-au schimbat
hainele, am înțeles că dacă sunt aceiași oameni la conducere nici societatea nu
se va schimba și atunci oamenii vor suferi mai greu sau chiar mai rău. Am
început să mă întreb ce naiba îi face pe acești răufăcători să triumfe în
crimă, să-și batjocorească frații, acești oameni și aceste locuri. De ce atâta
egoism și vânzare de neam? Și am concluzionat că ei sunt ca niște animale egoiste,
sunt ca struțul: își bagă capul în pământ și trăiesc cu impresia că nu-i vede
nimeni. Își fură căciula singuri. Se mint pe ei înșiși. Adică suntem conduși de
mincinoși. Numai unul care minte de mic poate la maturitate să doarmă liniștit.
O comunitate mințită încontinuu de conducătorii ei se molipsește după un anumit
timp și se complace, devenind complice. Când comunitatea acceptă minciuna ca
normă, totul e pierdut și atunci te gândești că numai un Gheorghe Doja îi mai
poate salva, să le scoată minciuna din AND. În Holocaustul de atunci era mai
multă fericire și speranță decât există azi în zonă. Și nu numai în zona
Banatulul dar în toată Europa lucrurile sunt atât de tensionate încât îmi aduce
aminte de timpurile Germaniei în care Hitler a venit la putere. Îmi vine să
cred (și sper să nu greșesc) că singura salvare a Europei sunt țările foste
comuniste, care au încă oameni treji, intelectualitate capabilă de manevre
umane, raționale care încă nu au fost spălate de tot la creier de propaganda
corporatistă care a înlocuit foarte profesional dictatura comunistă.
Intenționat am lăsat filmul fără povestitor ca să las imaginile să dea voce
glasului dumeavoastră, să dea voce vieții trăite de spectator în acele timpuri.
Locurile din film sunt foarte bogate în memorie, în istorie. Am lăsat camera,
montajul, dialogurile și muzica și, în mod special tăcerea să dialogheze cu
trecutul din noi, să ne facă să vedem că e vorba de viața noastră. Că atât
părinții cât si copiii sunt viața noastră și nu-i putem trăda, nu avem voie să
ne mințim. Mișcările mele de cameră cu direcții clare sau ezitări, cu ieșiri
din claritate sau transfocări sunt parte din dialogul meu cu istoria și cu
dumneavoastră, cu trăirile dumneavoastră. Suntem o “horă”! Noi, ca națiune
suntem un tot și contribuim la sănătatea și trăinicia ei. La dăinuire! Filmul
lasă loc (să intre în el) să se împletească cu povestea fiecăruia dintre noi.
Ne dă și spațiu să medităm între momente ca indivizi și exprimă în același timp
visul nostru colectiv.
Drumul nostru e o piesă istorică.
Multe din lucruri, locuri și oameni nu mai există însă cei care mai sunt, vor
lăcrima că au trecut printr-o mare aventură (ca să nu-i zic experiment) și au
supraviețuit.
Acum lucrez la un film a cărei
acțiune se petrece în orașele Timișoara și Arad. ”Tot pe drum, pe drum, pe drum
și acasă nici de cum”, sunt versurile unui cântec popular. Îl însoțesc pe tata
într-o călătorie pe jos, prin gări și peste poduri, pe străzi largi, minunate,
pe căi ferate cu trenul și tranvaiul. Pornim de lângă catedrală, în anul 2000
pe jos, pe străduțe înguste și potecuțe înghețe pe malul canalului Bega, până
la gară, de unde luăm trenul de Arad. Sunt tot felul de peripeții și trăiri în
timpul călătoriei, cu oameni care își manifestă nemulțumirile față de noul nivel
de trai. Un film realist care nu urmărește nici o agendă politică, sunt
momente, scenarii și priveliști care nu mai există astăzi dar care vor trezi
amintire în sufletele celor ce le-au trăit și iubit. Amândouă orașele sunt
superbe, la fel și oamenii glumeți și zgribuliți de frig, însă plini de
încredere și speranță. Am iubit și iubesc foarte mult aceste două orașe!
Aradul mi-a dat primul meu aparat
de filmat, Meopta, iar Timișoara primul meu premiu substanțial: Medalia de
bronz, premiul 3 pentru filmul Visul.
Ciudanovița, Bocșa, Oravița,
Timișoara, Arad sunt orașe care vor muri cu mine, au fost rampa mea de lansare
cinematografică.
Pentru mine România nu sunt
granițele, o demarcare sau un teren, pentru mine România este EA, MAMA și mă
doare atunci când este hulită și batjocorită. Am ajuns să o tratăm ca pe nebuna
din Nebuna lui Coșbuc. Saraca mamă! Voi străinilor, voi tineri naivi, voi
conți, voi domni nebuni, voi știți povestea ei? Politicenii de azi ne interzic
s-o mai iubim și-i dureros! Râd toți de noi!!
Am filmat toată viața locurile pe
care le-am iubit și respectat. Am filmat viața și sufletele de lângă mine. Nu
am făcut filme de comandă, comanda pentru orice profesionist e o corvoadă. El
trebuie să raționalizeze idei și cost și atunci filmul se adresează unui anumit
grup de spectatori, ori eu dansez emoțional cu locurile și istoria lor. Eu
iubesc acest dans, mă sint ca la o reuniune școlară în care doamna dirigintă
elegant îmbrăcată, cu eșarfă la gât și plăcut parfumată mă invită la dans, mă
invită să gust din acest nobil frumos, de aceea când îl împlinesc devine artă.
Frumusețea adevărată trebuie scoasă și împărtașită. Dacă și alții iubesc
alături de mine, atunci e confirmare, binecuvântare. Acesta e artistul și toți
avem potențialul de a fi.
Artistul nu e un martor mort, un
cui în perete, ci este un arheolog sincer și pasionat care cu grijă descoperă
comoara. E ca un șarpe încolăcit în așteptare. Toate înghețările mele de cadru
sunt arestări ale adevărului. Adevărul e ca mercurul, alunecă cu ușurință din
fața ochilor. Adevărul e căprioara speriată din cartea cu povești. Nu-i știm
povestea, însă avem datoria s-o aflăm.
Pentru mine, filmul (monumentul)
e povestea nebunei, e Nebuna lui Coșbuc în care poetul ne aduce aminte să n-o
judecăm pe mama.
Judecând-o pe ea, ne judecăm pe
noi. Ne judecăm viața. Altcum am trăit degeaba.
Ben Todică, Melbourne/Australia
2015
Cel mai scurt discurs al lui
Putin:
**Traiti in Rusia...ruseste!**
Fiecare minoritar, indiferent de
unde provine, si care-si doreste sa traiasca, munceasca si manance in Rusia,
trebuie sa vorbeasca ruseste si sa respecte legile rusesti.
Daca vreti sa respectati Sharia
si sa duceti traiul unor musulmani, va sfatuim sa va stabiliti acolo unde
acestea sunt regulile de stat.
Rusia nu are nevoie de o
minoritate musulmana. Minoritatile au nevoie de Rusia, iar noi nu le vom acorda
privilegii speciale si nici nu ne vom modifica noi legile pentru a le sastiface
doleantele, indiferent cat de tare vor striga "Discriminare!"
Nu vom ingadui tratarea cu lipsa
de respect a culturii ruse. Mai degraba vom trage invataminte din sinuciderea
SUA, a Marii Britanii, Olandei, Germaniei si Frantei, iar noi vom supravietui
ca natiune. Musulmanii sunt acolo ca sa cucereasca aceste tari.
Civilizatia rusa si traditia
noastra nu sunt compatibile cu lipsa de cultura sau cu preceptele primitive ale
legii Sharia si ale islamului. Daca acest onorabil Legislativ al nostru are in
vedere crearea de noi legi, acestea vor trebui sa urmareasca mai intai de toate
interesele natiunii ruse si sa tina cont de faptul ca minoritarii musulmani nu
sunt rusi.
discursul a fost ovationat in
piciore, vreme de 5 minute, in Duma de Stat
ultima generaţie de copii albi se
naşte acum”
ultima generaţie de copii albi se
naşte acum
George Soros – „Pot afirma cu
siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum”
Ziarul austriac InfoDirekt,
apropiat armatei austriece, pe baza unui raport al serviciilor de informații
ale armatei (Österreichischen Abwehramts), afirma că ONG-urile lui SOROS din
SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa. Iata ce spunea George Soros
despre viitorul pe care-l doreste „rasei albe”: „To feel and even think that
the white race is inferior in every
conceivable plane is natural, given its history and current documents.
Let the white race west country perish in blood and suffering. Long live the
multicultural, racially mixed and classless ecological society! Long live
anarchy!” – Nya Dagbladet, Judisk
miljardär bakom stöd till invandrargrupper. Publicerad – 9 maj 2014.
„A simți și chiar crede că rasa
albă este inferioară în fiecare plan imaginabil este natural, având în vedere
istoria sa și documentele curente. Fie ca țara vestică a rasei albe să piară în
sânge și suferință. Trăiască societatea multiculturală , rasial amestecată și
societatea ecologică fără clase! Trăiască Anarhia! Vom afirma în mod deschis
identitatea noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că
ultima generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor
interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor
inter-rasiale, să se împerecheze cu albi. Femeia albă trebuie să se împreuneze
cu membri ai raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa
albă va dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul
omului alb şi cel mai sângeros inamic
al nostru va deveni amintire.”
– În ziarul suedez Nya Dagbladet, din 9 martie
2014 Incitarea la disparitie a popoarelor autohtone din Europe se regăseşte şi
la baza invitaţiilor constante ale ONU de a gazdui milioanele de imigranţi
pentru a compensa scăzuta natalitate europeană. Conform raportului difuzat la
începutul noului mileniu, Ianuarie 2000, pe nume „Population division” al
Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru
populaţiile în declin şi îmbătrânite,
Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.” Rămâne un
enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un
plan stabilit în jurul mesei. Dacă privim în jur in Europa de azi, observam ca
planul, pare că s-a realizat deja aproape în întregime. Războiul demografic din
Europa e la apogeul sau, iar Extincti popoarelor autohtone ale Europei pare mai
aproape ca oricand: In 15 ani, jumatate din populatia Europei vor fi musulmani.
Asta fara imigratia masiva de azi, a sute de mii daca nu chiar milioane de
imigranti care bat deja la usa Europei, in aceste zile. Suntem martorii
deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii” susţinută de evangelizatorii Mentalităţii
Multiculturale, e adeziunea la
amestecul etnic forţat. Europenii
sunt naufragiaţi în metisism, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Sub dubla presiune a
ignoranţei populaţiilor locale care nu sunt correct informate de dezastru demografic in care sunt
tarate iar pe de alta parte sub presiunea smecheriilor „umanitare” propagate
zilnic de organizatiile si ONG-urile bine sponzorizate de peste ocean precum si
a apelurilor „la solidaritatea si umanitate” lansate continuu de mijloacele de comunicare în masă – se
urmareste acceptarea „ca necesitate umanitara” a colonizarii Europei cu
milioane de imigranti. Si ca sa fim bine intelesi si sa nu dam loc la false
interpretari, afirmam deschis ca IMIGRANTII (proveniti din tarile distruse de
razboaie si „revolutii”, razboaie si „revolutii” programate „de aceeasi” care
au programat si acest Exod), sunt VICTIME, la fel cum suntem si noi AUTOHTONII.
In acelasi timp, se urmareste a se impune europenilor o ideologie care le neaga
propriile origini si prin care se incearca distrugerea propriei lor identitati
etnice, istorice si culturale. A-ti conserva identitatea etnica, istorica si
culturala e un drept al oricarui popor si al oricarui grup etnic. Aceasta
conservare a propriei identitati nu
presupune in sine, atacarea vreunui unui alt grup etnic. Cei care incearca sa
insinueze acest lucru sunt mincinosi si o fac fiind rau intentionati. Motivul
care ii mana este ura lor fata de identitatea etnica, istorica si culturala a
altor popoare. Dimpotriva conservarea propriei identitati etnice, istorice si
culturale impune, pe principiul simetriei, sustinerea si conservarea
identitatilor oricaror alte popoare si ale oricaror altor grupuri etnice. Prin
urmare toti cei care califica drept „xenofobie, extremism, etc…”, Dreptul
inalienabil al fiecarui popor de a-si conserva identitatea etnica, istorica si
culturala nu fac decat sa atace cu ura acel popor, nu fac decat sa se dedea ei insisi la actiuni
pline de ura, xenofobie si rasism impotriva acelui popor. In lunga lista a
acestor organizatii intalnim in primul rand organizatiile si ONG-uri de extrema
stanga: comuniste, anarhiste, trotskiste, ecologiste, libertariene,
progresiste, etc…multe dintre ele foarte bine finantate de miliardari ca Soros,
miliardari care si-au cladit averea prin falimente si prabusiri ale monedelor
si titlurilor de stat nationale, adica miliardari care au adus saracie si
suferinta popoarelor si care numai „binefacatori ai celor multi de pe aceasta
planeta” nu sunt. Susţinătorii Globalizării se obosesc să ne convingă că a
renunţa
la identitatea noastră „e un act
progresist şi umanitar”, că a
incerca sa-ti pastrezi
identitatea e „rasism” si ca pastrarea identitatii culturale, istorice si
nationale „e o idee extremista si complet greşita”, si fac asta doar pentru că
vor ca noi să devenim doar nişte cetateni orbi care sa consumam ceea ce ni se
ofera atat mental cat si material. Este
exact ceea ce propune si ziarul german „Der Spiegel” in aceste zile – pentru Europa
de Est: Cu ce propaganda incearca Germania sa scape de o parte din refugiati si
sa-i redistribuie fara voia acestora in Europa de Est. ‘Der Spiegel’:
”Imigrația: Europa de Est ratează o oportunitate” Mai mult, cancelarul german,
Angela Merkel ameninta statele Uniunii cu
„actionarea lor in justitie si cu procese europene” daca nu vor accepta
COTELE OBLIGATORII cu mii de imigranti, cote fixate de Germania si de Uniunea
Europeana pentru fiecare stat european Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta
natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină
familiile. Numai ca masurile economice si politice care se iau sunt exact
contrare. Situatia depopularii masive a Romaniei si a Europei de Est in ultimii
25 de ani prin pauperizarea populatiei precum si uriasul influx de imigranti care
se pregateste acum sa fie trimis in tarile europene sunt fapte incontestabile
in acest sens. Cazul Romaniei care a cunoscut cel mai mare exod din istoria sa
cu 4 milioane de romani plecati si cu o scadere a populatiei de 13% la fiecare
10 ani este relevant. Dupa 2100, daca actualele trenduri se mentin, Romanii vor ajunge o minoritate de
doar 20%, in propria lor tara. Si asta fara sa luam in considerare marile
fluxuri migratoare de care vorbim. Oricum am lua-o fenomenul este echivalent cu
o epurare etnica. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se
poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se
accelerează dispariţia acestuia. Singurul scop al acestor măsuri e cel de a
denatura complet popoarele, transformându-le
într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală. –
sursa: fluierul.ro[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu