marți, 1 septembrie 2015

Limba noastră – o comoară!

Sergiu Găbureac

Principala trăsătură comună a unui popor este limba în care vorbește. Sunt limbi melodioase, ce-ți mângâie urechea, altele dure de-ți vine să te ascunzi când o auzi! Prima limbă apărută după prima etapă a comunicării umane, telepatosfera, a fost, susțin specialiștii, indo-europeana. Mama tuturor limbilor pământului. Omenirea intra într-o nouă etapă, cea a logosferei. Venise timpul, acum vreo 150.000 de ani, ca terrienii să-și creeze propriul sistem de vorbire.


Turnul Babel, pictură de Pieter Brueghel, 1528,

alfabetul cuneiform


Cum dorința de secretizare a informațiilor și de diferențiere a triburilor, din ce în ce mai multe, era tot mai mare s-a ajuns, cu timpul, la vreo șase mii de limbi! În prezent, 96% din populaţia globului mai utilizează doar 20 de limbi, cele mai multe din limbile folosite pe Terra au dispărut cu totul, iar peste 500 limbi sunt vorbite de grupuri formate din mai puțin 10 oameni. „Graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o personalitate pe arena mondială, şansa lui la existenţă continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi spirit naţionalist. Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul„ (Sabina Dronic)




S-au dat multe definiții limbii. „Limba este o hartă a culturii. Ea ne învaţă de unde vin oamenii şi încotro se îndreaptă ei.” (Rita Mae Brown)




sau „Limba este o formă de gândire umană, posedând o logică  internă despre care omul nu ştie nimic.” (Claude Levi-Strauss)




sau „Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumuseţea activă a patriei.” (Grigore Vieru)




sau „Limba este putere, viaţă şi instrument al culturii, un instrument de dominare şi eliberare.” (Angela Carter).





Aș îndrăzni să spun că limba este parola recunoașterii semenului într-o mare de străini. Așa se recunoșteau dacii noștri luați la Roma sau în legiunile romane, românii luați prizonieri și duși prin Siberii, basarabenii deportați la mii de kilometri de casele lor. Mai nou așa se recunosc milioanele de români plecați / alungați spre alte zări spre a-și îndeplini visurile, de guvernanții hulpavi fără dragoste de neam, țară și limbă.





La Mulți Ani, limba noastră cea română de toate zilele! Toate bune,


Sergiu Găbureac





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu