Grid Modorcea - Masca și adevărul

 

Masca și adevărul

Grid Modorcea, Dr. în arte

19 Noiembrie 2023

 

Cronos își devorează proprii copii. Și Adevărul la fel, face victime din cei care îl slujesc sau îl dezvăluie. Este și cazul australianului Julien Assange, care în 2006 a lansat site-ul WikiLeaks, menit să publice scurgeri de informații din surse anonime. Asaange este la bază matematician și specialist în programarea calculatoarelor.  El a creat o rețea care și-a propus să dezvăluie corupția care domină în marile bănci, în marile corporații, în guverne, publicând sute de mii de documente care dezvăluiau fraude și activități guvernamentale ilegale. Mișcarea sa a avut un impact uluitor. A aruncat în aer Marea Minciună care se afla pe fața zâmbitoare a bandiților din umbră, a dezvăluit Adevărul de sub Masca interlopilor, a păturii corupte. Acțiunea sa, susținută de hackeri, a schimbat lumea sau voia să o schimbe, oricum, se întrevedea că Adevărul poate schimba lumea. Dar transparența a generat mii de victime. Adevărul avea un efect de bumerang. S-a dovedit că oamenii preferă să trăiască în minciună, ea e o pavăză mai bună decât adevărul. Mișcarea WikiLeaks a dovedit că omenirea nu este pregătită să trăiască în adevăr.

 

Dovadă că din miile de dezvăluiri de corupție, de la vârful guvernelor și corporațiilor, pe care Assange și echipa lui le-au făcut, nu s-au lăsat cu nici o victimă a unui mare corupt, până la urmă victimă a ajuns să fie el, slujitorul adevărului, care a avut ideea nebunească să facă poate cel mai mare act de justiție din istoria omenirii. La fel ca odinioară Iisus, de aceea a și fost numit „noul Mesia”.

 

Corupții au știut să se mobilizeze, au schimbat rapid foaia și toată mișcarea planetară de dezvăluire a adevărului de sub mască, s-a redus la Assange, la viața lui, la problemele lui. I s-a aplicat politica înscenărilor. A fost arestat de poliția britanică pentru abuz sexual, mandatul de arestare fiind emis de autoritățile suedeze! I-a fost acordat azil politic de către Ambasada Ecuadorului din Londra, unde se află și acum.

 

Dar în continuare este căutat și acuzat, în special de către Biroul Federal de Investigații  pentru spionaj și furt de proprietate intelectuală al Statelor Unite ale Americii. WikiLeaks a publicat 10 milioane de documente secrete, inclusiv 30.000 de e-mailuri ale lui Hillary Clinton  , de pe vremea când era Secretară de Stat. Scurgerile de informații au costat-o pe Hillary președinția Statelor Unite. Assange este de părere că Facebook, dar și alte site-uri de socializare lucrează pentru guverne pentru a spiona și aduna informații.

 

Toate aceste lucruri grave le aflăm din filmul „The Fifth Estate” (WikiLeaks - a cincea putere în stat - 2013), în regia lui Bill Condon, care îi are protagoniști pe fondatori, Julien Assange și Daniel Berg.

 

Bazat pe evenimente reale, „The Fifth Estate” arată cum încercarea de a demasca adevărurile cosmetizate și corupția marilor puteri a transformat o inițiativă mediatică în cea mai fulminantă organizație a secolului 21. Povestea începe cu decizia fondatorului WikiLeaks, Julian Assange (Benedict Cumberbatch), și a colegului său, Daniel Domscheit-Berg (Daniel Brühl), de a-i deconspira pe cei puternici și privilegiați.

 

Evident, problema numărul 1 pentru Assange a fost să-și protejeze informatorii.  Adică să facă în așa fel încât sursele să rămână anonime. Cum își protejează el informatorii?

 

Toată acțiunea lui s-a bazat pe o idee lansată de Oscar Wilde, când a spus: „Dă-i cuiva o mască și îți va spune adevărul”.  Adică oamenilor le este frică să spună adevărul, dar dacă le dai o altă identitate, îl spun fără frică. Așa procedează și cu Daniel, colaboratorul său cel mai apropiat, căruia îi schimbă identitatea, adică numele, un german care îi punea frână, măsură, care apropia ficțiunea din capul lui Julien de realitate. Fiindcă Julien trăia mecanismul dezvăluirilor în lanț în delir, publica în „The Guardian” și în „The New York Times” mii de documente de corupție care au alarmat Statele Unite și toate marile bănci din lume. Julien ajunsese Sperietoarea lumii. Trebuia oprit. Trebuia eliminat, deși avea o tehnică de a dispărea dintr-un loc și de a apărea în altul neprevăzut. Până la urmă, el este cel vânat. Dar adevărul a ieșit la lumină, a demascat faptul că trăim într-o lume lipsită de transparență, a secretelor de stat frauduloase, a diversiunilor, a dezvăluirilor scandaloase din presă și a traficului cu informații ascunse opiniei publice. Indiscutabil, după WikiLeaks, care a schimbat regulile jocului, este greu să nu ții seama de adevărurile pe care le comunică presa de investigații.

 

Pentru Bill Condon, regizor cunoscut pentru realizarea faimosului „Chicago” (ca scenarist), dar și a serialului „The Twilight Saga”, cât și pentru alte producții de succes, ca Gods and Monsters, Beauty and the Beast sau Dreamgirls, a fost dificil să prezinte portretul complex și misterios al unui asemenea personaj ca Julien. El însuși ar fi fost vânat dacă făcea prin film dezvăluiri asemenea personajului său. Este o performanță de faci un film în care domină imaginile computerizate, cifrele, schemele, listele cu nume de pe ecranele computerelor. Computerul este aici un personaj viu. Bătălia pentru informații și ascunderea surselor este făcută într-un ritm alert, într-un montaj iute, de videoclip. Documentul este amestecat cu ficțiunea și cu erotismul violent, ca în povestea de iubire a lui Daniel cu Anke (Alicia Wikander), care nu-l suportă pe Julien, consideră că-l speculează nedrept pe Daniel. Ea este mereu alarmată de faptul că informațiile dezvăluite de WikiLeaks duc la cruzime, la un val nemaiîntâlnit de victime nevinovate.

 

Din păcate, dezvăluirile de senzație ale unor ziariști ca Julien Assange sau ale unor avertizori ca spionul american Edward Snowden, care a demascat activitatea imorală de „spionaj generalizat”, au făcut ca monștri - corupția la vârf - să găsească mijloace tot mai sofisticate și mascate de a ascunde adevărul, de a-și proteja informațiile.