DE
VEGHE, ÎN LANUL DE SECARĂ
~*~
Chiar
așa de unde oare au venit, în Australia, cum îmi explici ce minune al limbii
române și a ierbii graiului ești, bre, maistre, a ce flori albastre, mușcată de
pe pervaz de fereastră ce strălucește în soare,
ești,
Ben men ?
Ce?
Filmul
are și poante, dar cum mă/cum te exlplici și justifici ?
Dragă
BEN, frăția ta ești întotdeauna omul ce ai darul a da celor din jur din
bunătatea ce ai primit-o de
la
părinții tăi, care bine te-au crescut.
Te
îmbrățișez cu mult respect și prețuire.
Asta-i
după show-ul după ce înconjoară globul, cu bagheteli, cu urcușuri și, cu
coborâșuri.
Prin
zelul muncii, a pro Ro păcii
Înțelept
ca o șopârlă !
În
lumea asta complicată e șic, că eu eu sunt mic... Alături de fantasticii români,
mă simt, un mare și, unic fericit magnific spiritual și, un fără egal ca Eminescu
genial național, in mare real.
Tu
ai virtutuți tehnice și, de strategie, de măiestrie și, de mare omenie unică
si, specifică, în adevăr viață, chiar și pe astru
demiurg,
hiperion-și Luceafăr-Eminescu fără egal,
genial
și național-drept Dumnezeu, universal, Domnișorul din Ipotești:
ca
lovitură de teatru Mihai Eminescu Eminovici, din Ipotești.
Ești
un inegalabil și un unic impecabil, cu specific firesc românesc și pitoresc,
fir-ar
mama ei de viață magnifică, energică și fantastică, frumoasă-luminoasă
ca
de acasă,
aborigen-exotică!
Dumneavoastră
de Românie,
de
Floare albastră,
ce
mai faceți Dumneavoastră ?
Nu,
încurcați borcanele, tovarași !
Ești
implicat, în destinul nostru, marcant, că tu ești, tu, cu atu și cu tabu
(noi
suntem săraci, dar curați-luminați, tu ca băiat de oraș, băiatul, cu fiatul !
E
o chichiță, dar tu ești un maistru, Ben.
Eu,
a trebuit, să încerc, chiar dacă, n-am să știu, că am să reușesc/, dar, tu mă
tot încurajai,
mă
îndemnai să scriu, să scriu și, iară să scriu,
că
îti place cum mă exprim mai aparte ca la carte și, fără moarte, că limba ni așa
de frumoasă,
bravă,
în bucovă și, în slavă,
cu
Amin creeativ și, duh sfânt, ce-i al meu, drept Dumnezeu, pe acest pământ de
Abecedar al limbii române, materne !
Ben,
în noi e soarele și, dragostea și curprinși de emoții strălucim, sublim,
că
Dan Spătaru era grozav, dar pe Vica n-o scoți din decor, fin cadru,
din
viața mea a naibii de subtilă, că pe ea,
nu
la marea neagră nu mi-am găsit
tu,
într-un singur dor, că nu aici am întâlnit în poezia ei, pe Vica,
ea
fiind localnică, din Ciubăncuța-Clujului, vorba scriitorului,
Radu
Cosașu care lucra in redacția revistei Cinema (timpul nu era pierdut, de
pomană, maistre, Ben).
De
veghe, în lanul de secară, un best seler, cu unele scăpări,
în
ciudă, că-i lăudată narațiunea si asta
care
nu mi-o intrat, în suflet/în cugetul de român. Am eu viziunea mea în ce
privește culorile de neliniște, cu emoții și, paradoxuri, în esența vieții.
DE
VEGHE, ÎN LANUL DE SECARĂ, NU M-A CUCERIT,
DAR
NICI NU O SOCOTESC GRNIALĂ/
și,
mai
aparte, preferată.
Eu
am avut noroc, cu tine Ben Todică, cu Ioan Miclău-Gepianu - tine,
cu
draga de Melania Caragioiu
o
scumpă a poeziei de copiii,
urmașii-urmașilor
!
Drum
bun, în viață !
Câte
nopți au trecut, Vica fără de tine?
Vica,
tu, cât mai aștepți, sperând totuși, c-am să vin și,
speranța,
nădejdea Phonex ?
Filmul:
- Robin Hood, prințul hoților, nu, însă prințul corupților !
Președite
iohannis i-un cicloflender, că, cu nesăbuitele lui chetuieli nesăbuite, își
distruge poporul, băgându-l, în belele distracții, nesăbuite,
prin
cheltuieli, prin Africa, își bagă poporul și, țara la enorme sacrificii,
că-l,
îl
bagă în mare bai, de iad.
Cântecele
mării,
cu
scenariu de Francisc Munteanu
Ben.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu