POVESTEA
MÂINILOR
~*~
“Oh,
ce bună e odihna,
Pe
la umbrele de cetini,
Ori
la plăji muiate-n aur,
Astfel,
mâinile odată,
Surori
dragi, unioniste,
Se
jăleau una la alta,
Că nu
pot să mai reziste;
Oboseala
le sleise,
Stomacul învinuiesc,
Că ar
sta ca un netrebnic,
Înghițind
tot ce muncesc!
Așadar,
jalbă facură,
La
judecătorul Creier,
Cum
că n-au să mai muncească,
Ci-asculta-vor
cânt de greier!
Creierul
de mult căzuse
Cu
stomacu-n cârdășie,
Nu
stătu deci mult pe gânduri,
Ci
le-a zis: Așa să fie!
“Oh,
ce bună e odihna,
Pe
la umbrile de cetini,
Ori
la plăji muiate-n aur,
Viața
ta pe val s-o legeni!”
Dar
după o buna vreme,
Căci
nimic nu-I pe vecie,
Bunele
surori se miră:
“Ce
am dragă? Cum ți-e ție?
“Nu știu
dragă, doar privirea-mi
Parcă încețoșeată-mi
este;
“Ah,
dar uite eu cum tremur,
Nu-I
deloc prea bună veste!”
Nici
stomacul, trândăveală,
Nu
prea bine se simțește,
Ia
ascultă cum se-nvârte,
Și
de foame chiorlăește!
“Ah,
se văicărea stomacul,
Creierul
n-a avut minte,
Prea
v-am subjugat, surate,
Cu
plăcinte, creierul devine linte!”.
Creierul
simțind ocara,
Amețit,
privind în ceață:
“Tu,
stomac nechibzuit ești,
Ca și
mielul la verdeață;
”De-azi,
cât vesnicia fi-va,
Mâinilor
mă declar frate,
Șii
cu socoteală numai,
Mai
primi-vei a ta parte!”.
Mânilor
apoi le zise:
“Haide-ti,
dragilor de voi,
Să ne înfrățim
la muncă,
Să ieșim
iar din nevoi!”.
~*~
Ioan
Miclau Gepianu
(Dragă
și iubit Editor dle.Ben.
aci
e o poveste întotdeauna cu o
frumoasă
educație
Ioan,
COMENTARII:
Ieri, la ora 13 am primit cărțile dvs.n-am cuvinte a vă mulțumi !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu