„LACRIMILE
MELE VĂ ÎNTÂMPINĂ!” – REÎNTOARCERE A PĂRINTELUI -POET DUMITRU ICHIM LA
DĂRMĂNEȘTI
NOIEMBRIE
19, 2023
AMPRENTA
DE ONESTI
„Lacrimile mele vă întâmpină!” – Reîntoarcere a părintelui -poet Dumitru Ichim la
Dărmănești
La poalele Munților Nemira, umbrit de culorile
vremurilor, orașul Dărmănești a fost un izvor curat de suflete tari (intenție
vădită după semnificația numelui său). La finalul unui octombrie răsucit pe axa
firescului, se aprinde un foc molcom în mijlocul comunității: o întâlnire
realmente istorică a unuia dintre cei „duși departe” cu cei care au rămas la
vatra satului de odinioară. Părintele-poet Dumitru Ichim pășește cu încordare,
deslușind cu ochi umezi chipuri dragi ce-l întâmpină în incinta primăriei. „Lacrimile
mele vă întâmpină!”
Rămân în plan secund, trasă de mânecă de o emoție
copleșitoare, cum să nu răspunzi lacrimii cu lacrimă? Cerul e neînțeles de
senin, întâlnirea aceasta e sub semnul Providenței, altfel nu-mi explic cu ce
croșet să fi lucrat îngerii liniștea de azi…
După întâmpinarea cu pâine și sare, inimi cu dor și
zâmbete, tresăriri și fețe curioase, părintele Dumitru Ichim își vâră într-un
buzunar apele ochilor și este invitat înăuntru. Sala are un spațiu timid, dar
oamenii buni încap oriunde. Îmi iau tihna, un carnețel și stiloul, și m-aștern
să ascult…
Domnul primar al orașului Dărmănești, Toma Constantin
are o voce caldă (știți vocea aceea în care numai părinților le poți vorbi?) și
un discurs plăcut, măsurat. Aflu că despre teologul Dumitru Ichim va cuvânta
părintele Alexandrescu Toader, iar despre scriitor, cercetătorul Iosif Camară,
de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – văr de-al treilea, după
bunici, cu părintele. Domnul primar, cu revelația unei emoții sincere,
mărturisește: „Dumnezeu mi-a dat șansa să strâng mâna unui dărmăneștean ales!”,
reușind să amintească și alte nume cu rezonanță care au pornit din tinda
acestui oraș. În tot acest timp, culeg instantanee: spontan și senin, capabil
de o lumină nemăsurată, chipul părintelui Dumitru Ichim strălucea într-un
fel…altfel. Temelia creștină a edilului o descoperim prin scurtele relatări
despre călătoriile domniei sale la Muntele Athos, de unde a cules sfaturi de
aur.
Părintele Alexandrescu mărturisește că de patruzeci și
trei de ani slujește în parohia unde și-au găsit loc de veci părinții și rudele
preotului Dumitru Ichim și amintește cu entuziasm că a avut bucuria de a oficia
Sfânta Liturghie împreună cu acesta în anul 1991. Face apoi referire la un
interviu din ziarul Lumina, acordat în anul 2021, de unde citează câteva
cuvinte: „Îmi va fi dor până când voi muri (…) Vorbesc alte limbi, dar numai în
românește sunt ceea ce sunt!”. Elogiază rolul de apostol al părintelui, de
vreme ce Canada a cunoscut prin el tradițiile noastre, și zelul
dărmăneștenilor: „Toți din sat se lăudau cu el!”, făcând referire mai ales la
întâlnirea acestuia cu Regele Mihai și Regina Ana. Încheie astfel: „Mulțumim că
ați dus prestigiul ortodoxiei românești pe alte continente!”.
Cercetătorul Iosif Camară situează temporal numele
vibrant al preotului-poet în segmentul literaturii de exil (1940-1989),
întărind cu argumente ferme teza unei opere și a unei lucrări de zidire
sufletească. „Există doi plămâni ai culturii românești: la Paris și în
Canada!”, amintind de activitatea culturală prodigioasă (Centrul Cultural
Românesc din Kitchener) desfășurată de acesta. A colaborat cu Mircea Eliade, cu
Valeriu Anania (o prietenie strânsă) și Adrian Păunescu, publicând în revista
„Telegraf”; i-a predat greaca veche lui Ioan Alexandru, a adus poezia haiku în
literatura română, iar Savatie Baștovoi afirmă că este „ultimul mare poet român
în viață!”. Continuând, vorbitorul îl
citează pe scriitor astfel: „Limba română e așa de frumoasă că merită să-i fac
și eu câteva rochii (poezii)!”- crez artistic ce se naște dintr-o curăție
sufletească rară. În incursiunea sa, domnul Iosif Camară concluzionează: „A
vorbi despre părintele Dumitru Ichim e o datorie națională!”.
„Dragii mei, cred că lacrimile mele v-au spus
destul!”. Cu un grai limpede, curat ca dimineața (chiar și după o jumătate de
veac de pribegie!), binecuvântatul oaspete aduce înaintea noastră amintiri
dulci și amare, despre plecare și despre întoarcere: „Am plecat cu sufletul
amărât!”…Mă las cuprinsă de mirajul poveștilor, un farmec oratoric aproape
divin. „E greu sentimentul de a ajunge acasă! Mă duc în sus fericit că mi-am
văzut Neamțul, Dărmăneștiul, mormintele părinților! Îmbrățișările mele sunt
sincere!”.
Părintele Daniel Prepeliță, impresionat de povestirile
părintelui, rămâne profund marcat de imaginea crucii ținută între sacii de grâu
și face trimiteri la pericopa evanghelică în care se spune că bobul de grâu,
dacă va muri, va aduce rod, reiterând simbolul jertfei. Domnul profesor Buzatu,
care i-a fost coleg în clasele V-VII părintelui Ichim, face o analogie
extraordinară, proiectând numele Dumitru Ichim nu doar în sfera literaturii
române, ci în cadrul literaturii universale, alături de Eliade, Cioran și
Noica. Acesta trasează două direcții esențiale în care dărmăneșteanul întors pe
meleaguri natale a acționat: românism în diaspora și cultivarea spiritului
religios românesc în afară. „E o instituție, nu doar un om! Merită mai multă
promovare!”. Schimbând tonul, colegul de clasă amintește o întâmplare
memorabilă în care securiștii l-ar fi găsit pe părintele Dumitru Ichim chiar și
în Canada, adresându-i un ultimatum: „Ori popă, ori actor!”, la care dânsul a
răspuns plin de curaj: „Și popă, și actor!”.
După această descrețire a frunților, ia cuvântul unul
dintre fii părintelui, Thomas Ichim, care deși are un pronunțat accent
englezesc, totuși stăpânește niște formulări moldovenești veritabile,
construind un discurs cursiv mișcător: „În subconștientul meu, eu asociez
româna cu familia!”, mărturisind cât de fascinat este să audă peste tot
vorbindu-se limba părinților săi. „Eu vorbesc de două ori pe săptămână
românește: când îl sun pe taică-miu!”.
Doamna Dana Neagoe-Focșa, cea care s-a ocupat de
șederea părintelui în țară și de itinerariu, vorbește despre rolurile sale din
aceste zile, despre cărțile lansate și despre editură, împărtășindu-ne prin
lectură un poem din volumul „Scaunul gol dintre noi”, titlu care face trimitere
la o metodă din psihoterapie. Se declară mulțumită de acest periplu turistic cu
valoare culturală. Despre cartea „Grădina cu îngeri și sfinți” a Floricăi
Bațu-Ichim (soția părintelui) , Iosif Camară afirmă că este „manual pentru o
societate care nu mai vrea să fie sfântă”.
Înhămată la o stea fără roți șlefuite, îmi vine rândul
să duc greul câtorva cuvinte din partea Grupului de literatură și artă
„Metafore comăneștene”, ca omagiu celui ce ne este coleg și membru prin
corespondență al grupului. Neajungându-mi vorbele să cuprind emoția, pasez
microfonul unui alt coleg metaforist, domnul Octav Dospinescu, nu înainte de a
menționa numele domnului profesor Constantin Țăranu, care este președinte de
onoare al grupului nostru. Am fost prezenți o parte dintre ai noștri, amintind aici
pe poetul Nicu Vatavu, epigramistul Constantin
Colăcel, pictorul Aurelian Ștefănescu, romancierul Gheorghe Jan Iscu,
jurnalistul Ion Moraru și acordeonistul Ionel Stan, care a și cântat două
melodii la final. Prezență modestă, discurs modest, atâta doar că mulțumirea
mea sufletească e rodirea unor lacrimi pe chipurile celor din sală, la care am
fost martoră. Dincolo de alte judecăți, m-am hrănit spiritual cu emoția acelor
ochi și cu întâlnirea providențială de astăzi.
Un cuvânt de încheiere l-a avut doamna Rodica Hanu,
sosită de la Bacău special pentru a fi prezentă, care a mulțumit pentru
sărbătoarea creată: „Ce fadă ar fi viața fără sărbători!”. Câtă dreptate are…
(în ungherele îmbulzelii pentru autograf, zăresc un manuscris original găsit, așa cum spunea personajul care l-a adus, în casa fratelui părintelui Ichim. O carte scrisă integral de mână datând din 1956, cum conchide poetul: „de pe vremea când mă jucam!”. Ipoteza cea mai probabilă rămâne aceea că poemele cuprinse între acele coperți nu au fost publicate niciodată.)
Miron (Stan) Mădălina
Andreea, președintă a Grupului de Literatură
și Artă ”Metafore comăneștene”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu