Hai
România!
Col.
(r) Marin Neacsu
07
Iulie 2024
S-a terminat și aventura fotbalistică a României în
Europa. Măcar fotbalistic putem spune că mai facem și noi parte din Europa,
deși și aici suntem ținuți în afara ”spațiului Shengen” adică a privilegiaților
care contează. Am primit viză doar pe jumătate, adică cât să participăm și să
vedem cum e aerul prin zonă.
Singura mare performanță a României la acest campionat
este participarea nesperată a spectatorilor români, acest „fluviu galben” care
a inundat Germania și care ne-a făcut să fim din nou aproape unii de alții.
Culmea este că această manifestare de patriotism nu a fost generată de un
fotbal extraordinar, sau o generație de fotbaliști supratalentați, căci jocul
echipei României, atât din calificări
cât și din faza grupelor nu a strălucit nici colectiv nici individual, nici
tactic nici tehnic, ci de o dorință a românilor de a se simți din nou români.
Este clar pentru oricine că 70% din
românii prezenți la meci proveneau din românii din afara țării și deși se spune
că mulți dintre ei nu mai vor să vină în România și că sunt scârbiți de ceea ce
au lăsat și se întâmplă în țară, au dorit și doresc totuși să vadă o altfel de
Românie, una performantă.
Așadar marea realizare, poate singura, a acestui
eveniment fotbalistic pentru noi românii, nu o reprezintă nici calificarea la
C.E., nici „cucerirea grupei” și calificarea în faza următoare, nici măcar
victoria împotriva Ucrainei, nici apariția „echipei de suflet” a lui Iordănescu
Junior, ci deșteparea, chiar și pentru o perioadă scurtă, a sentimentului
patriotic. Campionatul European de fotbal a fost, ca să parafrazez un clasic al
istoriei românilor, nu cauza, ci ocazia redeșteptării unei dorințe și bucurii
de a fi român, care mocnea undeva în cenușa sufletului tricolor, undeva în
visurile a generații de români dezamăgiți de zeci de ani de umilință,
frustrare, obediență, lașitate și trădare. Teamă îmi este, că, ca și în cazul
cutremurelor, această răbufnire de mândrie, acestă lavă galbenă care putea
întuneca cerul Europei fotbalistice dacă am fi avut cu adevărat o echipă de
fotbal, s-a stins odată cu cele 3 lalele primite, că toate „supărările” au fost
stinse și reintrăm în matca românismului de covrigar care ne dirijează și
controlează viețile. Gata, vulcanul a erupt, și-a eliberat energiile, apele
s-au retras, fisurile s-au închis, urmează alte decenii de ”liniște” care nu va
mai fi tulburată de nimeni și de nimic,
căci românul e răbdător.
Din punct de vedere social, România, românul a
performat la acest campionat. Fotbalistic, nu am arărat nimic. Meciul câștigat
cu 3-0 cu Ucraina a fost câștigat de spectatori, de infatuarea ucrainienilor,
norocul unui prim gol datorat unor gafe ale apărătorilor adverși și entuziasmul
unei galerii care i-a uimit și pe ai noștri și pe ai lor. Nimeni nu se aștepta
la atâta românism care a dominat partida.
La meciurile următoare, după ce presa din România a
supralicitat făcându-i și pe jucători să creadă că nu mai e nimeni ca ei, a
urmat reașezarea în matcă. Meciuri chinuite, jocuri fără strălucire, poate
singurul câștig al echipei a fost portarul, au mai alergat și și-au dat
sufletul Rațiu și Stanciu, în rest, fotbal de Liga 1 română, nimic european în
jocul nostru. Degeaba au încercat
comentatorii și analiștii sportivi români să facă din Hagi sau Coman mari eroi
sau mari jucători, nu sunt, aceștia sunt buni când toată echipa joacă pentru ei
și li se pun toate mingile la picioare, iar ei,
au n-au mingea, trag la poartă. Golul egalării, scos de ”prințul Ianis”,
a fost o rușine, oricine s-a uitat la meci a văzut că faultul a fost de fapt în
afara careului, dar jucătorul nostru a ales să continue, să intre în careu apoi
și-a agățat piciorul de piciorul lui Hancko care era căzut, solicitând 11 m.
Asta nu a făcut din Hagi un mare jucător, ci un mare șmecher, dar ăsta e fotbalul.
Și Maradona a dat gol cu mâna Angliei și încă e considerat de unii cel mai mare
fotbalist. Cu drogurile lui cu tot.
Mai departe vom vedea ce va fi. Jocul României nu a
impresionat pe nimeni, în meciul cu Olanda, care era marea dezamăgire a
europenelor până atunci, s-a văzut diferența dintre fotbalul occidental și cel
românesc, nu doar ca scor ci mai ales ca
abordare, atitudine și mai ales meserie. Ai noștri au fost depășiți la toate
capitolele, tehnică, viteză, pregătire fizică, tactică, viziune de joc. Ai
noștri au fost jaloane, într-un poligon auto. Zic unii acuma că am fi pierdut
în urma unor greșeli individuale. Aiurea! Am pierdut pentru că noi nu știm
fotbal, la noi se joacă încă țurca, nu avem jucători, nu avem antrenori, sau
avem dar nu antrenează în România condusă de o federație coruptă, coruptibilă
și corupătoare, avem afaceri, corupție de când ne naștem până murim, ne naștem
când vor părinții, prin intervenții
chirurgicale, murim când vor guvernanții, prin intervenții ARN.
Ce e mai prost însă nu este că am pierdut meciul cu
Olanda, sau calificarea într-o fază superioară, nici măcar că nu avem calitate,
că mâncăm bătaie pe unde putem, că nu mai contăm pe nicăieri, nici economic,
nici sportiv, nici social, nici politic, nici militar, că ne vindem toate
resursele, că ne lingușim și ne târăm efectiv la picioarele oricui, drama cea
mai mare este că ne mulțumim cu această poziție, că din start ne stabilim
standarde joase și obiective minore, că după ce ieșim din joc, spunem că „am făcut
istorie” pentru că ne-am calificat și am trecut de faza grupelor, că ne-am
atins și chiar depășit obiectivul.
Mentalitatea de looseri, de neica-nimeni ne domină,
aproape că ne mirăm când mai apare un Popoviciu, ne uităm la el ca la un curios și aproape că îl renegăm deși
oficial „ne mândrim cu el”. Ne tăvălim în noroi ca porcul pentru a ne „blinda”
pielea împotriva țânțarilor, dar îngroșăm slănina, ca să intre cuțitul mai ușor
în noi. Ne plângem că nu suntem primiți în Europa din cauza Austriei, că nu
suntem primiți în S.U.A. fără vize, dar ne dăm gazele pe mâna austriecilor și
eliminăm vizele de intrare în România pentru „cetățenii” americani, astfel
încât să nu mai poată ține nimeni evidența „consilierilor” care ne vor penetra
granițele din toate direcțiile.
Hai România! Dar încotro?
Aranjament grafic – I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu