poem
prin căldura neagră
~*~
înaintam
prin căldura neagră
imperiul
roman de apus se retrăsese în mine
duminicile
erau așteptate cu sufletul la gură
o
să te plouă cu arbori și cu ramuri verzi
nu
mai este loc pe pământul acesta
cei
care-l uciseseră pe străbunicul
l-au
ucis și pe bunicul
și
pe tatăl meu
ieșind
de departe în vis
să
mă apere
nu
pot să te ucidă
pe
tine nu pot să te ucidă
am
rupt sforile păpușarilor
și
am bătut în cuie codul penal
procedurile
prin care din manualul zădărniciei
te
muți în real
negrul
real
întunecatul
real
nu-ți
fă prea multe griji
toți
cei care au vrut să te ucidă au murit
& nu
te mai paște nicio primejdie
lecția
despre cunoaștere nu se poate opri la supraviețuire
la
marea supraviețuire
nu
ai trăit niciun război să te ștergi cu durere
&
dacă lașitatea și crima sunt epopeea națională
nu
trăi prin negație
se
evaporă timpul
scutură-te
drumul
e lung
~*~
cătălin afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu