Socoteala
din târg
Ing.
Ovidiu M. Curea
21
Iulie 2024
Interesantă și dramatică evoluție a imaginii pe care
statul, instituțiile sale reprezentative, o capătă în ochii populației. Dacă
înainte statul reprezenta pentru public adevărul absolut, afirmațiile venite
din zona sa fiind lucruri clare și sigure și nu aveau nevoie de nici o
verificare fiind luate ad litteram, astăzi statul este primul bănuit în
cazurile grave din societate, în cazurile de fraudă sau de crimă, ajungând din
vocea considerată cea mai de încredere din societate în cel mai mare mincinos, ale
cărui afirmații trebuie întotdeauna puse la îndoială și analizate cu atenție
pentru a descoperi nu adevărul, pentru că acesta ar fi mai mult ca sigur
ascuns, ci motivele pentru care statul minte populația, de multe ori în mod
evident, nepăsându-i dacă este crezut sau nu.
Este cazul atentatului la viața fostului președinte
Donald Trump. În primul rând trompetele credincioase ale statului s-am
manifestat total surprinse că un astfel de eveniment, un atentat la viața unui
fost președinte, a fost posibil în țara lor. Se vede treaba că memoria lor este
foarte slabă, dacă nu-și aduc aminte de 1865, când a fost asasinat președintele
Abraham Lincoln; de 1881, când a fost asasinat președintele James Garfield; de
1801, când a fost împușcat (grav rănit) președintele William McKinley; de 1963,
când a fost asasinat președintele John Fitzgerald Kennedy; de 1981, când a fost
împușcat (rănit) președintele Ronald Reagan. Nu-și aduc aminte
nici de atentatele ratate din care au scăpat cu viață președinții Andrew
Jackson (1833), Theodore Roosvelt (1912), Franklin Delano Roosevelt (1933),
Gerald Ford (1975), Harry S. Truman (1950) sau de atentatele asupra unor
candidați la președinție precum cel din 1986 în urma căruia a fost ucis Robert
Kennedy sau cel din 1972 în urma căruia George Wallace a rămas paralizat pe
viață. Nu mai amintim de asasinarea altor lideri americani, precum Malcolm X
(1965) sau Martin Luther King (1968).
Deci după atâtea asasinate și tentative de asasinat,
care par să fie dimensiuni ale luptei politice americane, iată că se mai miră
unii cum de a fost posibilă tentativa de omor asupra fostului președinte Trump.
La câteva ore după atentat, președintele Biden continua să facă pe niznaiul:
”Ideea, că există violență politică sau violență în America este pur și simplu
nemaiauzită!”. Deci stă prost de tot și cu auzul. Apoi continua: „Nu există loc
în America pentru acest tip de violență”. Deci cel mai înalt reprezentant al
statului legal nu știe nimic. N-a văzut și n-a auzit. O să cerceteze și… om mai
vedea.
După afișarea atitudinii de mirare, urmează încercarea
de explicare a evenimentului și cea mai urgentă întrebare la care trebuia să se
răspundă era cine să fi pus la cale infamul plan. Opinia publică bănuiește,
desigur, statul. Statul legal instalat sau statul paralel, cele două fiind
strâns împletite. În această variantă autorii din umbră nu puteau fi decât
actualul președinte și rival al lui Trump în viitoarele alegeri prezidențiale,
Joe Biden, sau oamenii de forță din statul paralel, reprezentanți ai marilor
concerne, infiltrați printre reprezentanții legali ai puterii.
Dinspre autoritățile democrate pleacă a treia
variantă, cum că republicanul Trump însuși și-ar fi înscenat propriul atentat,
pentru a-și mări capitalul de simpatie în vederea alegerilor prezidențiale din
noiembrie. Mai „descoperă” ei că însuși atentatorul era simpatizant republican.
În ceea ce privește prima variantă este greu de crezut
că Biden, cel care nu își dă seama întotdeauna unde se află, dacă vorbește cu o
persoană vie sau moartă, ori cum se numește sau cine este interlocutorul său,
ar fi cel care să fi pus la cale atentatul și ar fi știut exact împotriva cui
să-l îndrepte.
În cea de a doua, cum că Trump și-ar fi pus singur la
cale atentatul pare o glumă de la noi din trecut cu milițieni. Cine ar fi
acceptat să joace în rolul asistentei de la circ care stă cuminte în fața
aruncătorului de cuțite ce aruncă pe lângă ea periculoasele ascuțișuri fără să
o ucidă? Mai ales că aruncătorul, în loc de cuțite, avea o armă semiautomată cu
lunetă și i-a nimerit lobul urechii, la câțiva milimetri de tâmplă? Cine?
Dumneavoastră ați face-o? Dar cine era aruncătorul de cuțite? Un tânăr de 20 de
ani, un minor (în SUA majoratul începe la 21 de ani). De unde a tras? De pe
acoperișul unei clădiri aflată la cca. 140 m de locul în care se afla Trump.
Serviciile secrete care asigurau perimetrul, nu au
verificat și păzit toate clădirile din jur? Cum a rămas neasigurată una dintre
puținele clădiri din zonă, una care oferea condiții prielnice pentru lovirea
țintei? Cum a ajuns tânărul pe acoperiș? Locul de unde a tras trebuie să fi
fost studiat anterior în amănunt de lunetist. Deci se urcase înainte pe acel
acoperiș pentru a observa bine locul unde avea să se afle fostul președinte.
Scuza îngăimată de apărătorii Serviciilor Secrete a fost că acestea nu au avut
suficiente fonduri pentru a securiza o suprafață mai mare de teren care să fi
inclus și clădirea de pe care s-a tras. Iată că lipsa fondurilor nu este
folosită doar la noi pentru justificări dintre cele mai penibile, dar și în
țara cu cele mai mari și mai neîntrecute bogății de tot felul.
Locul de tragere era total expus atât unui observator
aerian (elicopter, satelit, dronă) cât și de trăgătorii serviciului secret
postați și ei pe clădirile din jur, mai puțin pe cea a trăgătorului. Din locul
de tragere tânărul nu își asigurase nici o cale de retragere, rămânând total
expus și fără scăpare după consumarea atentatului. Întreaga acțiune era de-a
dreptul sinucigașă. Și-o fi dat seama tânărul de pericolul eminent la care se
expunea sau a fost asigurat că vă fi ajutat cumva să scape și el a crezut?
Și mai tulburător e faptul că trăgătorii Serviciului
Secret îl aveau în țintă pe tânăr cu câteva minute înainte ca acesta să apese
pe trăgaci, dar nu l-au doborât. Au așteptat ca el să tragă și apoi l-au
omorât. Dacă acesta și-ar fi atins ținta și l-ar fi ucis pe Trump, putea atunci
și el să moară, iar povestea s-ar fi închis. Vorba lui Schiller, „Maurul și-a
făcut datoria, maurul poate să moară”. Și totul era gata, o poveste nefericită,
în care un tânăr dezaxat și plin de ură, acționând în mod individual, a tras și
l-a omorât pe candidatul la președinție, Donald Trump. Serviciile Secrete și-au
făcut datoria și au eliminat pe loc criminalul. Într-adevăr, Serviciile Secrete
și-au făcut datoria omorându-l pe atentator, dar problema mare este că
atentatorul nu și-a făcut datoria, nu l-a omorât pe Trump.
În rezumat, trăgătorul, tânărul de 20 de ani, nu a
putut acționa singur. A fost instruit cu tehnica de tragere (în S.U.A. nu
există serviciu militar obligatoriu), i s-a asigurat accesul pe acoperișul
clădirii de unde a tras, clădire nesupravegheată de forțele de securitate, a
fost așteptat să tragă și apoi a fost eliminat. Cine l-a ajutat? Pe cine
deranjează programul și intențiile lui Trump:
- Normalizarea relațiilor cu Rusia;
- Micșorarea rolului S.U.A. în N.A.T.O., să nu
sprijine un aliat atacat în Europa sau în Asia, dacă ţara respectivă nu
plăteşte suficient pentru propria sa apărare;
- Urmărirea lui Biden în justiție pentru toate
„crimele sale”;
- Grațierea celor 800 de persoane care au pledat
vinovat sau au fost găsite vinovate în luarea cu asalt a Capitoliului în
ianuarie 2021;
- Opoziția față de reglementările privind schimbările
climatice, cum ar fi „Planul pentru o Energie Nepoluantă”;
- O aplicare mai strictă a legilor privind imigrația;
- Renegocierea acordurilor comerciale dintre S.U.A. și
China, opoziția față de anumite tratate de liber schimb, cum ar fi N.A.F.T.A.
și „Parteneriatul Transpacific”;
- Investiții în infrastructura țării, un cod fiscal
simplificat și reducerea impozitelor;
- Realocarea unităților de producție din străinătate
în teritoriul național;
- Mărirea taxelor vamale de import;
- Opoziție față de conceptul de corectitudine
politică;
- Opoziție față de multiculturalism;
- Restructurarea comunității de informații (D.N.I.) a
Statelor Unite, obiectiv dorit în trecut și de John Kennedy;
- Convingerea că „duşmanul din interior este, în
numeroase cazuri, mult mai periculos pentru ţara noastră decât duşmanii externi
- China, Rusia şi alţii”, fără însă a-l numi pe acest dușman intern;
- Prioritate absolută interesului american sub lozinca
„Make America Greate Again”.
După cum se vede un program naționalist opus
orientărilor globaliste promovate de marile concerne internaționale care
acționează în toată lumea, implicate în structura, conducerea și în programele
așa ziselor „state paralele”. Combaterea și destructurarea lor.
Și cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna
cu socoteala din târg s-ar putea ca tocmai planul de înlăturare a lui Trump
să-i dea acum aripi pentru campania electorală, iar șansele lui Biden să se fi
compromis total. Și uite așa, atentatul nu fu pentru cine se pregăti (Donald
Trump), ci pentru cine se găsi (Joe Biden) și urmează ca cine râde la urmă,
după procese, acuzații, hărțuieli și atentate, să râdă mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu