Teroriştii intelectuali din familia
umbeliferelor
Ion Maldarescu
Marţi, 19 Iunie 2018 19:19
Suntem
forţaţi să considerăm anormalitatea drept stare de normalitate, de aceea nu ne
mai miră că un om întreg şi sănătos este considerat anormal, privit cu invidie
şi suspiciune, dacă nu cu agresivitate, într-o comunitate unde infirmii mentali
sunt majoritari. În anii '90 ai postfactumului decembrist, câţiva
„acoperiţi", cu denumire convenţional-tranzitorie de „dizidenţi" au
fost instalaţi în cabinele de comandă ale C.N.S.A.S. Unii au ajuns mari moşieri
pe malul Dunării. Alţii, precum autorul „cadavrului din debaraua românilor",
şi-a umplut sacul cu materiale de şantaj din comoara C.N.S.A.S., apoi s-a
înscăunat la conducerea I.C.R., unde numai de promovarea culturii poporului
român nu s-a ocupat. Cot la cot cu altă creatură antinaţională, având rang de
ministru de externe, la Shanghai au făcut de ocară România, prin gurile
maneliştilor cu pantalonii-n vine de la „Zece prăjini"... ţipători pe
scenă din toţi rărunchii: „Ridică Tanţo picioru', ca să-ţi văd
televizoru'!". După defecalizarea I.C.R., hahalera s-a ales (coincidenţă?)
cu un fotoliu confortabil în alt cuibuşor de nebunii. Mai discret şi la adăpost
de gura lumii. Rezultatele şi concluziile „auditul"-ului care a urmat s-a
pierdut în spaţiu şi lumea a uitat... „C-aşa-i românul". Pentru că
regulamentul instituţiei permite, C.N.S.A.S. a fost şi rămâne o extraordinară
sursă de profit pentru şantajiştii cu etichetă de cercetători. Nu generalizez.
Acolo lucrează şi oameni corecţi, dar, cum bine ştim, merele putrede le strică
şi pe cele sănătoase.
Sezonul
semănării cucutei este deschis permanent şi alimentat generos cu contributori
de „facere de bine". După eşecul lamentabil de sabotare a alegerilor din
acest an de la Academia Română, prin Operaţiunea „Defăimarea hodor-oagă",
a urmat gambitul pionului incompetent (acreditarea de cercetător i-a a fost
suspendată şi este cercetat disciplinar)[1]. Acesta fiind secondat de un scurt
„pe loc, repaus" de repliere, până când cuibul de vipere sorosiste de la
G.D.S. via C.N.S.A.S. a primit noi ordine. În cazul celor vii - care ştiu să
riposteze - pionul iniţial a ratat, a fost dat la fund, dar operaţiunea
continuă. A fost preluată de o piesă mai experimentată, prin ordin ferm:
„Atacaţi obiectivul prin memoria decedaţilor! Nu se mai pot apăra!"... în
spiritul legii 217/2015.
Un
„cercetător", mai versat în domeniul cucutei decât pionul hodorogit, pe de
o parte ia apărarea nepriceputului, veninul fiind de această dată, minuţios
elaborat şi mult mai perfid. Într-o publicaţie cu pretenţii, fără a abandona
menţinerea în vizorul colimatorului a actualului Preşedinte al Academiei
Române, acad. Ioan-Aurel Pop, ca ţintă principală, loviturile sunt direcţionate
maliţios şi diversionist asupra celor care au părăsit această lume sub titlul:
„După elogierea securiştilor, elogierea colaboratorilor. Ioan-Aurel Pop despre
istoricii Giurescu". De curând plecatului dintre noi, Dinu C. Giurescu,
vipera umbeliferă îi contestă meritul de a fi fost „un mare intelectual, un
mare istoric şi un mare patriot român"[2]. Fără scrupule, noul agresor
arată cu degetul şi spre Constantin C. Giurescu. Doi istorici al căror nume şi
profesionalism, actualul pion în misiune nu doar le terfeleşte, ci asmute
prostimea la aruncarea cu pietre. „O, nimic, cât eşti de mare!".
Maleficul
personaj, în infatuarea sa, dusă dincolo de limitele suportabilului, valorifică
nefast privilegiul de a fi salariat al „specialei" instituţii, pune la zid
şi mitraliază cu venin spre: Mihai Pelin, Ion Coja, Manole Neagoe, Ștefan
Cazimir, Mircea Sfârlea Viorel, Gheorghe Vlăduţescu... şi câte nume vor mai
defila prin dosarele prăfuite. Doamnei Flori Bălănescu îi reproşează
„susţinerea că aducerea documentului (publicat insidios de pionul sacrificat în
- n.a.) la cunoştinţa opiniei publice se putea face doar însoţită de o analiză
bine argumentată", pe doamna Mihaela Ghiţescu pentru că aceasta afirmă
obligativitatea efectuării unei „analize obiective bazată pe un studiu serios,
aplicat"[3]. Nici revista „Vitralii. Lumini şi umbre" nu este omisă
din lista „criminalilor", neterminată, dar încheiată cu generalii Iulian
Vlad şi Aurel Rogojan.
Au trecut
aproape trei decenii de la schimbarea macazului din decembrie şi tot atâta de
când societatea românească a fost ruptă în cel puţin două mari tabere. În fosta
R.D.G., despre STASI s-a spus ce era de spus şi s-a încheiat. În colonia
România, nu. Ura personajului în discuţie deconspiră caracterul slugoiului
aflat în serviciul celor care fac jocurile, „cercetătorii" umbeliferi
fiind fraţi cu politicienii şi având soră bună prima profesie din lume.
Pentru că un
Ioan-Aurel Pop se face vinovat de patriotism într-o ţară unde „a fi patriot
este o infracţiune" (Dinu C. Giurescu), misiunea agresorului de serviciu
şi a celor ca el este împrăştierea sucului de cucută şi a veninului viperoid
asupra valorilor naţionale. Fapta sa reprezintă un abuz şi necesită aplicarea
urgentă de tratament adecvat, eventual, unul mai drastic decât cel administrat
pionului hodor-ogit.
La 1
ianuarie 1941, Ion Antonescu afirma: „Învrăjbirea dintre noi, slăbirea luptei
şi pieirea noastră au fost întotdeauna pusă la cale de străini şi de
înstrăinaţi, de duşmani şi de descreieraţi. Cine îi ascultă orbeşte şi-i
urmează prosteşte ajunge în sărăcie şi termină în robie", pentru ca la 31
octombre 1941 să adauge: „De două mii de ani nu facem decât să ne certăm între
noi, pe când alţii au profitat şi au pătruns în mijlocul nostru!".
A sosit
vremea eliminării anomaliilor instituţionale şi a curăţeniei la C.N.S.A.S.!
----------------------------------------------
[1] Mediafax şi
https://www.cotidianul.ro/madalin-hodor-suspendat-si-cercetat-disciplinar/
[2]
https://www.observatorcultural.ro/articol/dupa-elogierea-securistilor-elogierea-colaboratorilor/
şi
https://www.observatorcultural.ro/articol/suferim-de-prea-putina-deconspirare-nu-de-prea-multa-cazul-hodor/
[3] https://psnews.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu