COPACUL DOBORAT - Parintele Ilie
Cleopa
Daca vedem
prin padurile si codrii cei mari vreun arbore cu mare vechime de ani, rasturnat
la pamânt de furtunile vremurilor cele mai puternice decât el, apoi si de la
acesta sa ne învatam a nu ne încrede în puterea noastra, nici în iscusinta cea
de multi ani, aducându-ne aminte de cele scrise, ca: „Cela ce se încrede în
sine, va cadea cadere jalnica” (Pilde 16, 18). Iar daca alti arbori uriasi
vedem putrezind prin codri si de multe ori cazuti la pamânt, si lânga acestia
zabovind cu gândirea asa sa zicem: Cum acesti arbori atâtea sute de ani traind
si atâtea vremi sub soare petrecând, acum zac aici putrezind si pamânt
facându-se, dar eu, care sunt „iarba si floarea câmpului” (Psalm 102, 15), în
aceasta viata prea scurta, cu cât mai neputincios si mai repede trecator sunt
prin aceasta lume?
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Epis
DESPRE NECAZURI
Când aveţi un necaz, o ispită, o supărare
sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie ispită sau orice alt
rău, îngenuncheaţi şi rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu şi nu a voastră…
Domnul, Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului şi mijlocul prin care să
o depăşească. În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm
mâinile şi nu vărsăm lacrimi de implorare, ispita nu se îndepărtează… Ajutorul
îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune. Dacă suntem nepăsători şi trândavi
în înfruntarea ispitelor, acestea se întăresc, devin mai ameninţătoare, şi
păcatul devine mai primejdios. Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de
bunăvoie, cu durere şi lacrimi vor fi ascultate. E cu neputinţă ca Dumnezeu
să-l lase să piară pe omul pocăinţei şi al rugăciunii; e imposibil. Ceea ce
vrea Hristos de la noi e să înţelegem păcătoşenia noastră, să avem cunoaştere
de sine, să cerem iertare şi să-L iubim sincer. Această iubire o cere Dumnezeu
de la om, că altfel îl iubim pe diavol şi ne ducem în iad. Dumnezeu nu va
nesocoti rugăciunea smerită în duhul adevărului, ci se va îngriji şi o va
răsplăti. Când rugăciunea noastră este smerită, când este însoţită de faptele
iubirii şi milosteniei, Dumnezeu o va asculta şi va răspunde. Prin ispitele de
folos trebuie să trecem ca să ne mântuim, dar să ne rugăm la Dumnezeu să nu ne
lase să trecem prin cele fără de folos şi primejdioase.
PĂRINTELE EFREM ATHONITUL, DESPRE
CREDINŢĂ ŞI MÂNTUIRE
Cu deosebit
respect vă trimitem nr. 374 al ,,Scrisorii pastorale”. Dacă aveți
posibilitatea, vă rugăm să ne confirmați primirea. În situația în care textul
primit de Dvs. nu conține diacritice, vă rugăm să ne semnalați și vom încerca
să vi-l trimitem într-un alt format.
Sănătate și fericire în casa și în
viața Dumneavoastră!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr.
374(16 –31 Mai)
Dragii mei enoriași!
Biserica și Marea Unire(III). Războiul „continuă
cu furie, fără să fi ajuns la rezultate apreciabile”. „S-au pierdut în războiul
acesta milioane de oameni şi cu toate acestea nu se vede o istovire, nu se vede
o tendinţă spre pace”. Este analizată în revista ,,Biserica Ortodoxă Română”,
număr de număr, scena politică internaţională. Se fac interesante aprecieri
asupra statelorbeligerante: „Vor curge valuri de sânge; vor
pieri zeci de mii de oameni(…). O viaţă în gropi plină de umezeală, de noroi şi
de apă. Mulţi nenorociţi şi-au lărgit locul săpând cu mâinile” „În timpul
sărbătorilor Naşterii Domnului Iisus Hristos preoţii militari au căutat să
consoleze şi să îmbărbăteze pe soldaţi”. Despre soldaţii ardeleni un maior suedez
afirmă că „l-a impresionat îndeosebi atitudinea marţială a românilor, adăugând
că sunt un excelent material de soldaţi”. Se fac numeroase spicuiri din
gazetele străine cu privire la eroismul românilor.
Bucovina revine mereu în obiectivul revistei
Sfântului Sinod: „Săraca Bucovină, veselă grădină! Ce nenorocire a căzut asupra
ei. Situaţia ei e şi mai nenorocită decât a Belgiei. În Belgia au intrat
germanii şi au rămas acolo. În Bucovina austriecii au părăsit-o de două ori şi
acum sunt pentru a treia oară acolo (…). Suferinţele românilor întrece orice
închipuire. Sate devastate, gospodării distruse, femei necinstite, oameni
ucişi. Cui să se plângă, cui să se jelească? Viaţă de martiri (…). Nu s-a mai
pomenit urgie mai îngrozitoare. Doamne al puterilor, când vor sosi zile tihnite
pentru aceşti nenorociţi de români!”
Nu este indiferentă revistei nici situaţia de
pe fronturile din Caucaz, Canalul de Suez şi Dardanele, cum nici cea din
Balcani. Se analizează motivaţia politică pentru care alte ţări au intrat în
război şi cauzele care le fac să lupte cu eroism. La invadarea Serbiei revista
scria în paginile ei: „E de admirat acest popor sârbesc, care se luptă cu toate
greutăţile omeneşti. Boli, sărăcie, lipsă de oameni şi cu toate acestea se
luptă cu cel mai mare eroism. Iată un popor care merită să trăiască”.
Referinţele la Serbia vecină revin de mai multe ori: „E de admirat acest popor
sârb! Cu mijloacele lui restrânse face acte uimitoare. Iată ce însemnează un
popor care luptă pentru un ideal şi pentru moşie. E un popor întreg strâns unit
în jurul steagului naţional. Deviza acestui popor fiind moarte ori viaţă (subl.
aut. – n.n.), nu se poate să nu iese învingător (…)”.
Teama pentru poziţia României se resimte cu
prisosinţă din aceeaşi revistă: „România stă încă neutră. Vârtejul e prea
vijelios să ne aruncăm în el. Pe teren militar şi cu sufletul suntem pregătiţi
pentru orice împrejurare. Dumnezeu a ajutat neamul românesc şi-l va ajuta şi
acum. Credinţa noastră e mare şi adâncă în această privinţă!”
Plecând de
la concluziile ce le desprinde din atitudinea sârbilor, autorul are în vedere
situaţia din Bucovina: „Durerea noastră e mare, când ne gândim la suferinţele
poporului român din acele părţi. Am văzut şi am vorbit cu fugari din acele
părţi şi sufletul ne sângerează de durere”. Situaţia de pe frontul din Bucovina
determină masive emigrări spre România ale populaţiei, civili şi autorităţi,
eveniment care nu a trecut neobservat de revista Sfântului Sinod: „Multe din
satele noastre de la graniţă dintre punctele Rădăuţi-Mamorniţa au şi avut ordin
a se retrage la câmp în timpul luptelor spre a fi feriţi de gloanţele care
străbăteau departe pe teritoriul nostru (…). Judeţul nostru (Dorohoi – n. n.) a
dat o largă ospitalitate tuturor refugiaţilor români, ruşi şi nemţi, care,
îngroziţi de război, au năvălit peste Prut la noi cu ce au putut apuca. Am
găsit colonii de români basarabeni stabiliţi pe toloacă la marginea satelor
noastre de lângă Prut, fugiţi după cară, cu plug, grapă şi alte lucruri luate
în grabă. O parte din ei s-au întors la vetrele lor după încetarea luptelor,
dar mulţi din ei n-au mai avut la ce se duce, fiind prădate şi arse
gospodăriile lor (…)”.
Pentru
ajutorarea familiilor celor concentraţi s-a înfiinţat un comitet central şi
subcomitete judeţene la sate, în care şi preotul figurează şi are şi el partea
sa de muncă. Preotesele au fost solicitate să confecţioneze lenjerii şi
pansamente, preoţii au înlocuit învăţătorii mobilizaţi, „aşa că preoţimea, cu
multă bunăvoinţă, a făcut ca şcoalele rurale să funcţioneze regulat până
astăzi”. În sate, din iniţiativa Ateneului Român, s-au ridicat „cruci
monumentale din piatră în amintirea eroilor căzuţi (…). La ridicarea acestor
monumente, cum şi la inaugurarea lor, preoţimea noastră îşi are un rol în comitetul
în care iau parte şi ceilalţi notabili ai satelor”.
Poziţia
României e clară în această direcţie: „Avem şi noi idealul nostru naţional şi
interese mari peste hotare(…). Este nevoie mai mult ca oricând să fim stăpâni
pe noi înşine pentru a putea fi stăpâni pe destinele noastre (…). Suntem în
faţa unui război general european şi noi românii trebuie să fim la înălţimea
situaţiei. Niciodată nu a fost în viaţa noastră naţională un moment mai
înălţător şi mai precumpănitor. Să fim conştienţi de greutatea zilei şi să ne
strângem rândurile pentru a fi o forţă neînvinsă”(Va urma)..
*
Sfaturi părintești. Sfântul
Nicodim Aghiorâtul vorbește pe larg despre cei ce nu se împărtășesc. Cuvântul
lui este valabil pentru creștinii dintotdeauna. Iată-l:
,,Cel ce întârzie să se împărtăşească,
nu face nici o pregătire, nu este atent, nu are atentă păzire despre gândurile
rele. Pentru că amânarea îl face să cadă în lenevire şi să i se răcească
căldura evlaviei şi a dragostei dumnezeieşti. Îndelungarea vremii îl face să se
poarte în viaţă cu neglijenţă şi nepăsare, să nu aibă teamă în suflet, sfială
în simţuri şi pază a mişcărilor lor, face dezlegare deplină la mâncare şi la
vorbă, la necuviincioase priviri şi auziri şi se face ca un cal, care neavând
frâu alunecă în prăpastia tuturor păcatelor. Că este adevărat că toate acestea
urmează celor ce întârzie să se împărtăşească, o vedem noi înşine din cele ce
ni se întâmplă de fapt în fiecare zi. Cei care fiind vrednici, pe cât este cu
putinţă, întârzie să se împărtăşească, mă mir cum pot dobândi sfinţenia şi
harul de la Sfintele Taine, după cum a zis Cabasila, pe care l-am pomenit mai
înainte. Cum pot să domolească văpaia patimilor, când nu se împărtăşesc cu
preacuratele Taine, care izgonesc toată neputinţa, amorţesc războiul sălbatec
al trupului şi omoară patimile, precum zice Sfântul Kiril. Cum pot să-şi cureţe
mintea? Să-şi lumineze cugetul? Să-şi înfrumuseţeze puterile sufletului, dacă
nu se împărtăşesc cu Trupul şi cu Sângele Domnului nostru, care este adevărata
curăţie, adevărata frumuseţe, luminarea cea adevărată şi bunul neam al
sufletului, precum a spus mai înainte dumnezeiescul Gură de Aur? Sau cum este
cu putinţă să fugă de faraonul cel de gând, de Egipt, de amarul şi prigonitorul
păcat, dacă nu sunt pecetluiţi şi însemnaţi cu cinstitul Sânge al lui Hristos,
precum a zis mai înainte Sfântul Grigore Teologul? Sau cum să aprindă în inima
lor dumnezeiasca dragoste, bucuria duhovnicească, dumnezeiasca pace şi pe
celelalte roade şi harisme ale Sfântului Duh, fără să se împărtăşească cu
Trupul şi cu Sângele preaiubitului Fiu al Tatălui şi deofiinţă cu Duhul Sfânt,
Care este bucuria şi pacea noastră, după Sfântul postol şi izvorul tuturor
bunătăţilor? Eu mă-nspăimânt şi nu mă pricep cum creştinii din vremea noastră
pot prăznui duminicile şi celelalte sărbători de peste an şi să se bucure
duhovniceşte cu bucuria cea adevărată, dacă nu se împărtăşesc adesea cu
dumnezeiasca împărtăşanie şi în ce constă sărbătoarea şi prăznuirea lor?
Aşadar, cu adevărat cei care nu
se împărtăşesc des se lipsesc (o, ce nenorocire!) de toate aceste bunătăţi
cereşti şi dumnezeieşti, dar totodată sunt şi călcători ai poruncilor şi
stăpâneştilor hotărâri ale Domnului, precum am spus, ale canoanelor apostoleşti
şi sinodale şi încă şi ale tuturor sfinţilor locali, precum am arătat pe larg
mai înainte. Aceştia, prin întârzierea la împărtăşire, îngăduie şi dau loc
diavolului să-i arunce în tot felul de păcate şi în multe alte ispite, precum
zice dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: „Cei ce se îndepărtează de Biserică
şi de Sfânta Împărtăşanie se fac vrăşmaşi lui Dumnezeu şi prieteni ai
diavolului.” Și dumnezeiescul Gură de Aur zice: „Ca nu cumva rămânând departe
prea multă vreme de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător”
(Rugăciunea la Sfânta împărtăşanie). Adică: de aceea, Doamne, mă apropii adesea
de Sfintele Taine şi mă împărtăşesc, Pentru că mă tem ca nu cumva,
îndepărtându-mă multă vreme de Sfânta Ta Împărtăşire, să mă găsească lupul cel
înţelegător gol de harul Tău şi să mă omoare. Iar cuviosul Paladie povesteşte
despre Avva Macarie Egipteanul că, vindecând pe femeia aceea, care din lucrarea
diavolului apărea oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat şi i-a zis: „Femeie,
niciodată să nu te lipseşti de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos,
ci să te împărtăşeşti adeseori, deoarece această lucrare diavolească te-a
ajuns, Pentru că nu te-ai împărtăşit de cinci săptămâni şi de aceea a putut
diavolul să te ispitească”. De asemenea şi dumnezeiescul Gură de Aur, în ziua
în care a fost hirotonit, vindecând un îndrăcit, l-a sfătuit să meargă adeseori
la Biserică şi la Sfintele Taine, cu post şi cu rugăciune, ca să nu-l mai
ispitească diavolul. Tot aşa şi Simeon Metafrastul scrie în viaţa unui sfânt:
un om oarecare având un drac necurat, pe neaşteptate a sărit în mijlocul
bisericii şi căzând jos scotea spume din gură şi îi atârna afară din gură
limba. Deci cei ce se găseau de faţă, văzând această privelişte, rugau
fierbinte pe acel dumnezeiesc suflet al lui Hrisostom să roage pe Dumnezeu ca
să-l vindece. Atunci sfântul i-a zis să se apropie şi privindu-l cu iubire şi
binecuvântându-l cu mâna şi chemând numele Sfintei Treimi, a poruncit
diavolului să iasă. Și îndată, o, minune, cuvântul s-a făcut faptă şi omul s-a
eliberat îndată de cumplita îndrăcire. Apoi, ridicându-l pe el Sfântul, l-a
sfătuit să meargă adeseori la Biserică şi la Sfânta Împărtăşire şi să se
îndeletnicească cu postul şi cu rugăciunea. Deoarece astfel făcând, i-a zis, nu
vei mai fi ispitit de vrăşmaşul şi nici nu vei mai fi prins în drăceştile curse
şi capcanele lui.
Aţi auzit, fraţilor, că cei ce nu
se împărtăşesc des, ci se depărtează de Sfintele Taine, câte rele pătimesc? Aţi
auzit că se îndrăcesc şi se schimbă în chip de dobitoace necuvântătoare, aşa
cum în vechime împăratul Nabucodonosor a fost prefăcut în bou. Si cu dreptate
pătimesc aşa, deoarece, putând să devină din oameni, dumnezei prin har, cu
deasa împărtăşire dumnezeiască, ei nu voiesc, ci se îndepărtează de Dumnezeiasca
Împărtăşire, pierzând şi forma omenească pe care o au şi se preschimbă în
animale necuvântătoare şi se predau în stăpânirea diavolului, precum zice
Psalmistul: „Iată că cei ce se depărtează de Tine, vor pieri” (Ps. LXXII, 27).
Adică: O, Doamne, iată că pier cei ce se
depărtează de Harul Tău! Nu mai spun că dacă va veni fără de veste moartea
peste cei ce amână împărtăşirea şi-i va găsi nepregătiţi, fără Sfânta
Cuminecătură, ce au să facă, ticăloşii? Cum vor putea trece liberi pe la
drăceştile vămi ale văzduhului? Ce frică şi ce cutremur va trăi sufletul lor?
Pe câtă vreme, cu deasa împărtăşire puteau să fie slobozi de toate acestea,
precum mai înainte a zis dumnezeiescul Hrisostom. Milostiv fii, Dumnezeule!
Deci, fraţilor, dacă împărtăşirea
rară ne produce atât de mari şi nespuse nenorociri, iară deasa împărtăşire ne
dăruieşte atât de înalte, de mari, atâtea bunătăţi cereşti şi mai presus de
fire, atât în viaţa pământească, precum şi în cea viitoare, de ce întârziem aşa
de mult ca să ne împărtăşim? De ce nu ne gătim cu cuvenita pregătire să ne
împărtăşim cu Dumnezeeştile Taine, dacă nu putem în fiecare zi, măcar în
fiecare sâmbătă şi duminică şi în fiecare sărbătoare? Ar trebui cu mare bucurie
să alergăm adesea la Sfânta Masă şi să ne împărtăşim cu Preadulcele nostru
Iisus Hristos, Care este viaţa noastră, suflarea, existenţa şi toată nădejdea
şi mântuirea noastră? Ca să fim de-a pururi uniţi şi nedespărţiţi de El şi în
viaţa aceasta şi în cealaltă. Pe când nouă ne place şi avem mare bucurie dacă
întârziem şi ne depărtăm de El! Dacă cineva ne-ar opri şi numai o zi de la masa
cu bucatele cele trupeşti, ne întristăm, ne turburăm şi ni se pare că este un
mare rău; iar dacă ne lipsim cu totul de cereasca masă a Dumnezeieştilor Taine,
o zi, şi două şi luni întregi, nu o socotim lucru rău. O, ce nesocotinţă au
creştinii de acum întru cele trupeşti şi cele duhovniceşti! Devreme ce pe
acelea le îmbrăţişează cu toată dragostea, iar pe acestea nici nu le doresc.
Mulţi creştini iubitori de
Dumnezeu cheltuiesc mulţi bani, rabdă multe osteneli, se primejduiesc mult pe
mare şi pe uscat, numai să meargă la Ierusalim ca să se închine la mormântul
cel de viaţă dătător al Domnului şi la celelalte sfinte Locuri şi ca să aibă
mândria să se numească închinători ai acestor sfinte locuri. Mulţi auzind că în
cutare loc depărtat se află sfinţitele moaşte ale unui sfânt, aleargă cu multă
râvnă să li se închine, ca să ia har şi sfinţenie. Dar ca să se împărtăşească
cu Precuratele Taine şi să se învrednicească să se bucure nu numai de mormântul
cel de viaţă făcător, nu numai de sfintele Locuri şi de moaştele sfinţilor, ci
de împăratul tuturor şi de Sfântul Sfinţilor, au puţină dorinţă sau nici nu-i
interesează. Ca să se ducă la Locurile Sfinte cheltuiesc bani, străbat drumuri
lungi şi rabdă multe primejdii. Pe când, ca să se împărtăşească, nu trebuie
nici bani să cheltuiască, nici departe să umble, nici să se expună la
primejdii. Ajunge numai să facă o spovedanie cu inimă înfrântă, cu împlinirea
canonului şi pregătire, şi îndată pot să se bucure şi să devină un trup şi un
sânge cu Hristos. Și cu toate aceste înlesniri, iarăşi toţi se lenevesc să o
facă, toţi se lipsesc dintr-o dată.
O, fraţilor, dacă am vedea măcar
o dată cu ochii gânditori ai sufletului, de câte înalte şi de mari bunătăţi ne
lipsim neîmpărtăşindu-ne des, atunci cu adevărat ne-am strădui din toate
puterile să ne pregătim şi să ne împărtăşim, dacă se poate, în fiecare zi.
Deci, dacă până acum am fost atât de neglijenţi faţă de Sfânta Împărtăşanie, de
acum încolo, vă rog din adâncul dragostei frăţeşti, să ne trezim din somnul cel
greu al lenevirii şi să ne sârguim cu râvnă. Și dacă cineva din cei ce au duhovniceasca
putere ar vrea să ne împiedece de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu
ne răcim îndată căldura râvnei noastre şi să nu ne turburăm. NU, ci, căzând, să
sărutăm ca şi desfrânata aceea picioarele lui şi să stăruim bătând la uşă şi
cerând îngăduinţă. Și cu adevărat, nu cred să se găsească vreodată un aşa de
împietrit la inimă, care, văzând râvna cea fierbinte, pe care o avem faţă de
Sfânta Împărtăşanie, să ne oprească. Ci sunt încredinţat că oricât de împietrit
ar fi, oricât s-ar teme de reaua obişnuinţă care l-a stăpânit, îşi va pleca
inima să ne îngăduie să facem ceea ce dorim”.
*
File de jurnal – 5 mai 1982. ,,În
această perioadă totul a decurs în mod obișnuit. Primăvara aceasta e destul de
friguroasă. Focul în sobă tot îl mai facem, iar plapuma n-am lăsat-o încă. Am
avut un timp foarte aglomerat. Nu mai reușesc să le prididesc. Asemenea și
părinții mei. Tăticu lucrează la fermă, iar între timp are pe cap viile și
grădina, iar mama vitele și gospodăria. Au început să umble cu vitele și
noaptea. Încă nu ni s-a dat iarbă pentru ele și de aceea trebuie să se
ferească. Miliția e zilnic pe teren pentru oborârea vitelor. Numai cu
contractele au avut grijă să ne prindă cât mai bine în menghină. Noi am
contractat 100 kg brânză, 5 kg lână, un vițel și un porc. Avem o vacă și trei
oi. Purcei încă nu am cumpărat. Criza de alimente e aceeași. Doar la câteva
centre de carne au adus carne, pe care însă nu o cumpără nimeni. Carnea aceasta
provine de la oile moarte de pe la c.a.p.-uri și primăvara nu e bună de consum
carnea de oaie!(…).
Conflictul anglo-argentinian cu
privire la Insulele Malvine continuă. E mare pericol de a nu se transforma
acest focar într-un nou război mondial. Nu prea înțeleg eu bine care are
dreptate și care nu are, dar, în orice caz, nu e bine. Situația din Polonia
continuă să fie încordată. Legea marțială nu s-a ridicat.
Pe la noi tot vechea poveste și cu
criza și cu evenimentele. Se aude de un nou val de scumpiri, mai cu seamă la
transporturi. Alaltăieri am auzit că taxa pentru divorț s-a făcut 17.000 lei. Îți trece și pofta de
însurătoare în asemenea condiții!
Pe 28 aprilie a venit domnul Vasile
Ivănescu, pictorul de la Curtea de Argeș. M-am trezit cu el la Bârda pe la ora
13. Venea cu o mașină a fratelui preotului de la Valea Lungă(DB), cu un zidar
și cu un prieten al său. I-am servit cu ce am avut și eu pe acasă. La masă,
prietenul acela a început să critice unele aspecte ale situației din țara
noastră. A povestit, de asemenea, despre Scornicești, satul natal al
președintelui Ceaușescu, despre trecutul și prezentul acelui sat. În comparație
cu ceea ce a fost, Scorniceștiul actual e de nerecunoscut. S-au alocat
numeroase fonduri și multe întreprinderi din județ au făcut acolo ,,terenuri
experimentale”, construind vile și tot felul de obiective. Acum, de vreo câteva
luni, a început o adevărată campanie propagandistică acolo, care urmărește să
realizeze tipul de sat comunist. Nu prea știa nici cetățeanul respectiv cam cum
se desfășoară lucrurile, dar, în orice caz, se depun toate eforturile pentru a
se realiza tipul satului model în orânduirea comunistă(…).”
*
Odă Țăranului Român. Am găsit pe
un blog, Candela din suflet(https:// luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2018/05/09/oda-taranului),
o frumoasă poezie dedicată țăranului român dintotdeauna. Păcat că autoarea
semnează doar ,,Elena J.”. Iat-o:
Mâna-ți
tremură de muncă –
Tu de vremi
ești gârbovit,
Porți în
spate anii vieții
Și puterea
ți-a slăbit.
Fața e arsă
de soare,
Iar
privirea-n depărtări,
Înălțând
rugile tale
Către cele
de sus zări.
Rodul tău
acum se vede,
Fiindcă tot
ce-ai semănat –
Bob curat,
ascuns în țarini
Pân’ la
soare s-a ’nălțat.
Glia mumă ai
iubit-o
Ca pe ce-ai
avut mai sfânt,
Ea ți-a fost
altar și casă
Și-ți va fi
și-n veci mormânt.
Nu mai vrei
nimic, bătrâne,
Ci-n pământ
să te-odihnești,
Iar deasupra
bolta ’naltă –
Stelele să
le privești.
Chiar și
chipul te vădește
Că de dor
ești chinuit,
Să dai
pământului trupul
Ce atâta
l-ai iubit.
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, parohia noastră a mai primit câteva ajutoare și donații, astfel:
Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 459 lei; Domnul
Mateescu Bogdan - Costin din Berna(Elveția): 250 lei; Domnul Popa Teodor din
Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Bazavan Ion din Tr. Severin, fiu al
satului Malovăț: câte 50 lei;
Doamna Paicu Măriuța din Malovăț a mai
adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 75 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În luna mai s-a donat pâine
credincioșilor participanți la slujbă, astfel: 6 Mai(Bârda): 170 pâini; 13
Mai(Malovăț): 218 pâini; 17 Mai(Bârda): 125 pâini; 20 Mai(Bârda): 156 pâini; 27
Mai(Malovăț): 235 pâini; 28 Mai(Bârda): 300 pâini. Așadar, în luna mai s-au
donat 1.204 pâini.
De asemenea, în luna mai s-a vândut
pâne enoriașilor noștr cu prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 6
Mai(Bârda): 730 pâini; 13 Mai(Malovăț): 82 pâini; 17 Mai(Bârda): 175 pâini; 20
Mai(Bârda): 744 pâini; 27 Mai(Malovăț): 65 pâini. Așadar, în luna mai s-au
vândut 1.796 pâini.
*
Plăți. În această perioadă,
parohia noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.334 lei protoieriei
pentru icoane; 2.100 lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna mai;
1.550 lei tipografiei pentru cărțile Părintelui Bălașa; 1.300 lei tipografiei
pentru cărțile comandate de Doamna Maria Grapini; 1.100 lei manopera pentru
văruitul și vopsitul bisericii din Malovăț; 1.100 lei pentru văruitul și
vopsitul bisericii din Bârda; 741 lei pentru vopseaua necesară vopsirii
acoperișului bisericii din Bârda; 600 lei impozit; 408 lei curentul electric;
255 lei protoieriei pentru cărți; 200 lei poștei pentru timbre; 160 lei poștei
pentru colete; 150 lei transport cărți; 50 lei internetul, cât și altele mai
mici.
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: Duhul Sărbătorii, în ,,Omniscop”, Craiova, 11 mai
2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Rugăciune pentru pace în lume, în
,,Observatorul”, Montreal(Canada), 19 mai 2018, ediție
on-line(http://www.observatorul.com); Scrisoare pastorală- 372, în ,,Moara lui
Gelu”, Baia Mare(MM), 18 mai 2018, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/05/scrisoare-pastorala.html);
în ,,Observatorul”, Montreal(Canada), 19 mai 2018, ediție
on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”- 373, pe blogul
Domnului Ben Todică, directorului secției române a postului de radio din
Sydney(Australia), 2 iun. 2018, (http://bentodica.blogspot.ro); în ,,Armonii
Culturale”, Adjud(VN), 4 iun. 2018, ediție on-line(http://
armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); ,,Hrană pentru suflet – iunie 2018, în
,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 6 iun. 2018, ediție
on-line(http://armoniiculturale.ro/2018/06/07/hrana-pentru-suflet-iunie-2018);
Programul de radio
Sydney(Australia) al secției de limba română din 9 iun. a.c. se deschide cu o
rugăciune către Maica Domnului publicată într-unul din numerele trecute ale
,,Scrisorii pastorale”. E recitată foarte frumos de Domnul Ben Todică,
directorul secției de limba română al postului de radio respectiv.
*
Preotul Dvs. a publicat volumul
autobiobibliografic Popas aniversar – 65(500 pag). Volumul prezintă, în linii mari, viața și cele peste 3.300
lucrări(cărți, studii, articole, comunicări, emisiuni radio și tv.) ale
preotului Dvs. de până acum, cât și un set important de fotografii. Volumul era
necesar, fiindcă nu se știe dacă altcineva își mai pierdea timpul ca să
inventarieze atâta trudă risipită de-a lungul anilor. Pe coperta cărții, sub
fotografia autorului, citim versurile: ,,Ușurel trecui prin lume,/Ca pasărea
prin pădure!/Pasărea mai stă pe creangă,/Eu mă duc, că… mai am treabă!” Apoi, un scurt epitaf: ,,Fu și
trecu, de parcă nu mai fu!” Dumnezeu știe dacă va mai fi un nou prilej de
,,popas aniversar” și în viitor!
*
Excursii-Pelerinaje. ►Vineri, 25 Mai, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la
Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Deși participarea a fost gratuită,
s-au înscris doar 4 enoriași. Excursia-pelerinaj nu s-a putut efectua.
*
► Joi, 31 Mai, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj pe
următorul
traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda - Tg. Jiu
- Mânăstirea Horezu - Rm. Vâlcea – Pitești - Curtea de Argeș (mânăstirea, mormântul regilor)
- Pitești- Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.
Au participat 56 persoane din Bârda, Malovăț, Tr. Severin, Colibași, Balotești
și Jidoștița. A fost o reușită extraordinară. Am făcut un popas mai lung la
Mânăstirea Horezu, unde am văzut ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu
și mormântul pe care și-l pregătise din timpul vieții. Am văzut reședința
voievodală de acolo, unde domnul își petrecea perioadele de vară, ori se
retrăgea pentru a se reculege. Am vizitat catedrala episcopală de la Rm.
Vâlcea, pictată de Gheorghe Tătărăscu, același pictor care a pictat Mânăstirea
Frăsinei și biserica Grecescu din Tr. Severin. Am văzut acolo tipografia în
care Antim Ivireanul a tipărit nenumărate cărți pentru creștinii din Țara
Românească, dar și pentru românii din Transilvania, pentru creștinii din
Balcani, din Asia Mică și din Georgia lui natală. Miezul pelerinajului l-a
constituit însă Mânăstirea Curtea de Argeș. Proaspăt renovată, Sfântul Locaș
este de o frumusețe parcă nepământeană. Adevărate broderii în marmură și piatră
o împodobesc la exterior, iar în interior picturi de mare valoare artistică fac
din mânăstire un punct de referință în peisajul spiritual, istoric,
cultural și turistic românesc. Am
meditat asupra legendei Meșterului Manole și am băut apă de la fântâna care-i
poartă numele. O splendidă pisanie străjuiește fântâna. Păcat că, fiind scrisă
în grafie chirilică, este inaccesibilă celor mai mulți vizitatori. O plăcuță cu
transcrierea ei în grafie latină n-ar fi fost un efort prea mare intelectual și
nici financiar. Am întors pe Craiova, dar o defecțiune la autocar a făcut ca
drumul să nu ne mai fie așa de plăcut și ne-a obligat să mai reducem din
obiectivele ce ne propusesem să le vizităm.
Și această excursie-pelerinaj ne-a
convins încă o dată că avem o țară minunată, cu o istorie fascinantă, de care
trebuie să fim mândri și pe care avem datoria s-o iubim și s-o prețuim pe
măsură.
*
► Duminică, 10 Iunie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița (MH), cu
ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți
ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e
gratuită.
*
►Joi, 5 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda-Malovăț - Tr. Severin-Mânăstirea
Gura Motrului(MH)-Strehaia(mânăstirea)-Craiova(orașul, mânăstirea Jitianu,
mânăstirea Coșuna, seminarul teologic)- Tr. Severin -Malovăț-Bârda. Costul e de
25 lei/pers.
*
►Joi, 26 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la
Mânăstirea Orșova(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie
oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport.
Așadar, participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺,,- Prin ce se deosebește un om de o
cămilă?” ,,- Cămila poate să lucreze o săptămână fără să bea, iar omul poate să
bea o săptămână fără să lucreze ...!” ☺ ,,- Ce este tristețea?” ,,- Tristețe înseamnă când un om vine
la altul și bea mult(elev, 7 ani); ☺ ,,- De ce se bat potcoave cailor?”
,,- Calului i se bat potcoave, pentru că potcoavele sunt mai ușoare decât calul
și ele merg mai repede decât calul!(elev, 8 ani); ☺,,- La cal se pune potcoave, să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frâna, calul se înțepenește în potcoave(elev, 9 ani); ,,- La
cal se pune potcoave ca să tropăie pe stradă, că dacă nu tropăie, nu e cal
(elev, 7 ani); ☺ ,,- Ce este respectul?” ,,- Respect înseamnă să te scoli și să stea babele pe scaun(elev, 9 ani); ☺ ,,- Ce înseamnă cuvântul ,,modern”? ,,- Modern e când vezi ceva frumos
și e scump și n-ai bani!” (elev, 7 ani); ☺,,- De ce ne spălăm cu săpun?” ,,- Noi ne spălăm, ca să dăm săpun în ochi la microbi(5 ani).
*
Botezuri. Cununii. În ziua de 26
Mai am oficiat Taina Sf. Botez pentru Popescu Georgiana-Cecilia, fiica Domnului
Popescu George din Malovăț și a Doamnei Balica Maria-Florentina. Să le
trăiască! În ziua de 26 Mai am Oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Popescu George din Malovăț și Doamna
Balica Maria-Florentina din Halânga. Dumnezeu să le ajute!
*
Program. În cursul lunii Iulie
avem următorul program de slujbe: 1 Iul. (Bârda); 7 Iul.(Malovăț-Bârda); 8
Iul.(Malovăț); 14 Iul.(Malovăț-Bârda); 15 Iul.(Bârda); 20 Iul.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț,
la ora 12); 21 Iul.(Bârda-Malovăț); 22 Iul.(Malovăț); 28 Iul.(Malovăț-Bârda);
29 Iul.(Bârda). În restul timpului, la
orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la
școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii în casele
și în sufletele Dvs.!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu