Eminescu și Catedrala
~*~
Sunt cel putin trei motive pentru
care sustin ideea:
1. Oricum,
Eminescu nu e ingropat asa cum si-a
deorit El - vezi "Mai am un singur dor".
2. Eminescu
este insusi Spiritul Tutelar al neamului, iar Mantuirea Nemului romanesc nu
poate fi conceputa decat in stricta concordanta cu aspiratiile si idealurile
sale.
3. Prin
jertfa sa si prin tot ce a facut Eminescu este cel mai mare Ctitor al
romanilor. N-a avut la indemana resursele unor domnitori, regi sau boieri, asa
ca nu a innaltat biserici ori altfel de asezaminte - el a innaltat insusi
Neamul; a identificat sursele vrajmasiei
la dresa neamului si formele sub care acea vrajmasie se manifesta, dar si
modalitatile de a o contracara.
Fara oaste,
fara tron, El trebuie asezat in postura de ctitor al Catedralei innaltate de
romani intru mantuirea Neamului!
Cred ca
aceste considerente au inraurit si propunerea la care, iata, subscriu.
Firerste,
astept si punctul/punctele de vedere al/e dragilor nostri eminescologi.
Ion Coja
23 iunie
2018, 18:48
Eminescu și
Catedrala
Către:
+
Eminescu și Catedrala Neamului.
Un fost
student, eminent profesor la un cunoscut liceu din provincie, m-a căutat ca
să-mi ceară părerea în legătură cu o popunere / idee a sa, întrebându-mă dacă
merită sau nu să fie adusă la cunoștința și dezbaterea publicului, a
autorităților îndreptățite să decidă asupra dînsei, a propunerii. M-a lăsat pe
mine să decid asupra oportunității propunerii, urmând ca pe site-ul meu, un
site relativ vizitat de lume bună, să lansez propunerea respectivă, cu condiția
sine qua non de a respecta anonimatul autorului.
Am făcut un
mic sondaj printre cunoscuți și am dat peste păreri împărțite, așa cum mă și
așteptam... Eu însumi am argumente și pro, și contra, n-aș putea spune că am o
poziție fermă de respingere sau de acceptare a propunerii colegului nostru.
Norocul meu că nu am o poziție de decizie, așa că e simplă sarcina cu care m-am
încărcat: gazdă a propunerii gândite de un tenace și aplicat iubitor al
literelor românești, al culturii noastre naționale, gazdă a comentariilor pe
care le va stârni această propunere.
Propunerea
colegului nostru este ca în incinta Catedralei Mântuirii Neamului să fie aduse
osemintele lui Mihai Eminescu spre a fi re-înhumate....
La
argumentele care ar susține această propunere, argumente accesibile oricui, eu
aș sublinia următorul considerent: constatăm că mormîntul lui Mihai Eminescu de
la cimitirul Bellu este tot mai sufocat de mormintele altor scriitori, unii
dintre ei mai de mâna a doua, care au ținut și au făcut fel și fel de
intervenții – am în vedere mai ales nevestele supraviețuitoare, pentru ca
defunctul soț să le fie „așezat” cât mai aproape de Eminescu. Ultimul desant în
vecinătatea lui Eminescu îi aparține deputatului George Pruteanu și au fost
justificate discuții în public prilejuite de ingerința „locației” sepulcrale de
care a avut parte controversatul personaj! Nu dau alte nume, sunt pe crucile
care s-au înmulțit în preajma Poetului. Devine tot mai evident că Cimitirul
Belu și actualul „context” nu este locul potrivit pentru a găzdui rămășițele
lumești ale lui Mihai Eminescu. Dacă mi-aduc aminte bine, încă „de la început”
au fost discuții pe tema aceasta, a locului de la Bellu, nepotrivit pentru
odihna de veci a Poetului „Național”. A fost un consens public privind
provizoratul mormîntului. Un provizorat care nu trebuia să dureze atât de mult.
Îl mai prelungim mult?!
Dacă ar fi
de amintit și alte motivații, am putea avea în vedere în vedere și faptul că în
multe catedrale creștine și-au găsit loc de odihnă veșnică rămășițele
pământești ale unor mari personalități. Bunăoară prezența mormîntului lui Isaac
Newton sau Georg Handel în incinta catedralei Westminster pare a fi în
concordanță cu tot ceea ce ar cântări în favoarea propunerii colegului nostru.
Argumentele care au determinat înhumarea lui Newton în clădirea catedralei
londoneze sunt valabile și pentru Eminescu. Ba, pentru Eminescu, s-ar mai putea
adăuga câteva motive.
Mă adresez
domniilor voastre, colegi și prieteni respectabili ce-mi sunteți, sau colegilor
necunoscuți „tovarăși de idei”, pentru a vă cere părerea. Și întreb:
1. Care ar
putea fi argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestei propuneri? Cum ați
formula aceste argumente, măcar câteva?
2. Care ar
fi argumentele contra, care s-ar adăuga la reținerea fiecăruia dintre noi de a
tulbura pacea bietelor rămășițe materiale din ființa răposatului? Care ar putea
fi obiecțiile împotriva acestei propuneri, demne de a fi luate în seamă?
Obiecții de ordin religios, obiecții de ordin moral-cultural, mistic etc.
Obiecții de bun simț...
3. Pe cine
propuneți să facă parte din „comitetul de inițiativă”? (Persoanele de față se
exclud, adică subsemnatul și autorul anonim al propunerii...)
4. La ce
instanțe să adresăm propunerea noastră? Patriarhia, Sinodul BOR, Academia?
5. Pe cine
propuneți să facă parte din grupul civic de inițiativă?
8. Ce
propuneri aveți de făcut în legătură cu acest proiect?
9. Unde ați
vedea amplasarea mormîntului? În interiorul catedralei și unde anume? În afara
clădirii, dar în perimetrul dedicat catedralei, într-o capelă de sine
stătătoare ca mormînt al Poetului și loc de pelerinaj? Etc...
9.
Recomandați abandonarea acestei idei? Pe ce considerente?
Apelez la
site-ul www.ioncoja.ro pentru a lansa în eter această propunere, pentru a o
pune în discuția publicului, pentru a ajunge la o concluzie. Eu rămân gazda,
locul de lansare a acestei propuneri, oferind un spațiu pentru o dezbatere
publică. Sper ca discuția să se extindă și în alte spații. Cauza la care
colegul nostru ne invită să punem umărul este deasupra relațiilor personale,
deasupra simpatiilor și antipatiilor, a orgoliilor și resentimentelor de grup.
Invitația se
adresează persoanelor care nu pun nicicum în discuție ridicarea Catedralei
Mântuirii Neamului. Persoanelor care trăiesc din plin satisfacția ridicării
acestui edificiu cu semnficații atât de profunde, atât de legate de viitorul
nostru românesc!
Sunt două
întrebări de pus pe partea „cealaltă”. Mai întâi, din capul locului, trebuie să
ne întrebăm dacă locul unde se află mormîntul Poetului este potrivit pentru
funcțiile multiple pe care le are un mormînt atât de „special”. Nu ne poate fi
indiferent locul acesta. Iar dacă răspunsul va fi NU, atunci urmează a doua
întrebare: incinta Catedralei ar fi locul cel mai potrivit? Ar fi alt loc mai
potrivit?
S-au scurs
130 de ani de la moartea Poetului și constatăm că opera sa ne este azi mai
utilă, mai necesară ca oricând. Eminescu este azi mai actual ca-n timpul vieții
sale, din păcate. În viitorul previzibil, atât în variantă optimistă, cât și în
varianta defetistă, opera lui Eminescu va lucra mai departe spre a ne întări,
spre a ne dumiri care ne este rostul ca neam, ca subiecte ale istoriei, ca
mădulare ale lumii creștine, ale omenirii!
Mormîntul
unui asemenea erou are și el rolul său, funcția sa trezitoare de elanuri și
trăiri unice. Mormîntul unui erou este sortit să fie un loc de pelerinaj
public, național. Are nevoie de spațiu care să-i încapă pe cei ce ar dori să
facă un popas de reculegere în preajma a ce a mai rămas din materialitatea
binecuvîntată a Eroului.
Cred că
mormîntul lui Eminescu, strămutat din cimitirul Bellu, nu va trebui să fie
monumental, de mari dimensiuni, ci cât mai asemănător actualului mormînt,
înconjurat însă de spațiul de reculegere care azi îi lipsește. Azi, e nevoie de
toate precauțiunile să nu calci pe alte morminte atunci când încerci să te
apopii să aprinzi o lumînare pentru liniștea și odihna sufletului atât de
chinuit al Poetului. Senzația este penibilă...
Modest este
și un alt „mare” mormînt, cel de la Țebea lui Avram Iancu. Dar este atât de
potrivit pentru funcția sa prin faptul că se află singur într-un spațiu larg,
propice pentru reculegere călătorului pelerin, cât și pentru manifestări
publice, cu caracter mobilizator. Personal, aș înclina pentru un mormînt în
incinta Catedralei, dar nu sub cupola acesteia, ci alături, într-un spațiu
deopotrivă retras și generos, în bătaia vîntului și a ploii, sub bolta cerului
înstelat, lipsit de monumentalitatea unui mauzoleu, dar oferind în jur spațiu
suficient pentru credincioși, pentru cei veniți să se închine românului
ne-pereche.
Necesară
este și o raportare în timp. Când să se producă această „strămutare”? O dată cu
inaugurarea Catedralei sau mai târziu?... Mai târziu când?... Oricum, cum va
arăta acest mormînt va fi să se hotărască printr-un concurs de proiecte, ceea
ce va însemna timp, mult peste data inaugurării Catedralei, la 1 Decembrie anul
curent! Și așa este și bine, inaugurarea Catedralei trebuind a fi un eveniment
unic și sieși suficient, fără a-l combina în mod excesiv cu altă „întâmplare”
sărbătorească.
Evident,
părerile vor fi împărțite în toate privințele. Există un risc major: discuțiile
pe acest subiect să semene dihonie și tulburare a spiritului public. Nu m-ar
mira să aud și propunerea de a apela la referendum... Vor fi și intervenții „ca
să se afle în treabă”, ale unor grăbiți să se bage singuri în seamă. Mass media
noastră, de un nivel profesional atât de jalnic, nu va lipsi nici ea să-și dea în
petec, ocazia nu poate fi pierdută pentru răuvoitorii de care nu ducem lipsă!.
La prima
vedere lucrurile pot părea simple, în varianta acceptării propunerii. Dar cu
cât zăbovești mai mult asupra ei, lucrurile se arată a fi surprinzător de
complicate și de delicate. De aici și răspunderea mare a instanțelor și a
persoanelor care își vor asuma riscul de a face! Riscul de a face este un risc
mult mai mare decât riscul de a nu face, de a nu te lega la cap fără să te
doară. De a lăsa lucrurile în starea lor de ieri...
Oricum,
rolul de administrator al întregii întreprinderi revine Bisericii Ortodoxe
Române, al cărei punct de vedere este hotărîtor. Academia Română este și ea în
situația de a se implica, alături de Biserica Neamului. Sperăm să aibă același
punct de vedere, să meargă pe aceeași soluție, oricare va fi aceasta.
După părerea
subsemnatului, dacă se acceptă propunerea strămutării osemintelor Poetului în
incinta Catedralei Neamului, iar acțiunile legate de acest proces se vor
desfășura cu tact și măsură, fără gesturi excesive și festiviste, efectul final
va fi întăritor pentru conștiința de neam românească, pentru demnitatea
noastră.
Tuturor,
sănătate și inimă bună!
Ion Coja
București,
22 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu