Poate fi acad. Ioan-Aurel Pop
viitorul preşedinte al României ?
Petru Romoşan
Marţi, 19 Iunie 2018 19:05
Acad. Ioan
Aurel PopRomânia a pierdut în ultimii ani câţiva dintre puţinii ei istorici
majori. Mai întâi l-am pierdut pe Florin Constantiniu, considerat de confraţi
cel mai pur, cel mai dotat talent moral şi ştiinţific al generaţiei sale.
Foarte recent i-am pierdut, unul după altul, la scurt timp, aşa cum se şi
născuseră, pe Dinu C. Giurescu şi pe Mircea Maliţa. Cei doi chiar au semnat
împreună o splendidă carte de istorie despre anii '60 („Zid de pace, turnuri de
frăţie. Deceniul deschiderii: 1962-1972"). Ce se ştie mai puţin e că
Mircea Maliţa, din înaltele sale funcţiuni administrative şi politice, l-a
protejat constant pe Dinu C. Giurescu, fiul istoricului Constantin C. Giurescu
şi nepotul istoricului C. Giurescu. Mai înainte îl pierdusem pe scriitorul
Mihai Pelin, devenit la maturitate un important istoric militar, atent
deopotrivă la amarnica soartă a artiştilor români („Deceniul prăbuşirilor
1940-1950"), şi un luptător fără egal pentru cauza românească şi adevărul
arhivelor nemistificat. Să nu-l uităm în această cernită enumerare nici pe
importantul istoric ieşean Gheorghe Buzatu.
Marii seniori
ai disciplinei dispar unul după altul şi, în locul lor, ocupă scena publică
aşa-zişi cercetători mici şi veninoşi, care-şi trag seva otrăvită aproape
exclusiv din documentele toxice lăsate de fosta Securitate instituţiei rău
compromise C.N.S.A.S. C.N.S.A.S. are de mulţi ani un vădit conţinut
antiromânesc, pro-globalist, filo-maghiar, internaţionalist amintind de
Comintern, şi e servit de propagandişti amatori, care se intitulează adesea
insolent „istorici". C.N.S.A.S. pare azi o unitate de Securitate acoperită,
care caută frenetic luminile rampei, finanţată din bani româneşti, şi care, în
numele unei pretinse cercetări a trecutului recent, se ocupă aproape exclusiv
de denigrare, înjosire, discreditare a multor decenii de istorie naţională.
Aruncă odată cu apa murdară din covată şi copilul, adică România. Cei care
gravitează în jurul sinistrei instituţii contemporane sunt doar agitatori ai
diverselor oficine străine, pe cât de violenţi, pe atât de diletanţi. Mădălin
Hodor şi Gabriel Andreescu, două astfel de triste figuri, foarte probabil
inventate iresponsabil de aceeaşi Securitate şi înşurubate bine în câmpul
inamicilor noştri tradiţionali, şi-au găsit recent un nou cal de bătaie. Este
vorba de academicianul clujean Ioan-Aurel Pop, noul preşedinte al Academiei
Române, Academie care e ea însăşi o ţintă constantă a propagandei interne
antiromâneşti. Propagandă finanţată - reamintim, insistăm - din banii ţării, şi
care a fost inventată de serviciile româneşti, dar care, aparent, au scăpat-o
din mână.
Atacurile
repetate, susţinute la acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii
Babeş-Bolyai din Cluj, membru titular din 2010 şi preşedinte din 2018 al
Academiei Române, au un efect paradoxal. Îl profilează pe acesta ca pe un
posibil, foarte credibil candidat la preşedinţia României. Cu şanse reale. Să
lucreze Mădălin Hodor, Gabriel Andreescu şi alţii, deplin conspiraţi, adică
fără s-o ştie nici ei, tot pentru Securitate, cea veche şi cea nouă, aceeaşi,
care ar vrea să aducă la Cotroceni, după sasul Klaus Iohannis, un român din
Ardeal ? Ioan-Aurel Pop este născut la 1 ianuarie 1955, la Sântioana de Cluj,
în Transilvania. Alte voci insidioase sugerează că şi Ioan-Aurel Pop ar fi
susţinut, ca şi Klaus Iohannis, Emil Boc, Ioan Rus, Ilie Sârbu, Vasile Dâncu,
George Cristian Maior etc., tot de faimosul şi enigmaticul Grup de la Cluj.
În orice
caz, istoricul Ioan-Aurel Pop este - după dispariţia marilor noştri istorici,
care au reuşit, atât cât s-a putut, să-şi facă meseria de patrioţi români şi în
comunism, şi în infecta tranziţie - unul dintre rarii reprezentanţi mai tineri
ai respectabilei discipline care s-a putut afirma. A devenit chiar preşedintele
Academiei, dându-i acesteia un chip mai proaspăt şi mai ofensiv. În biografia
sa oficială de pe Wikipedia, Ioan-Aurel Pop apare ca important cercetător al
„istoriei medievale a românilor şi a Europei Centrale şi de Sud-Est
(instituţiile medievale româneşti, formaţiuni politice româno-slave din
Transilvania, raporturile românilor din Transilvania cu spaţiul românesc
extracarpatic, influenţa bizantină asupra românilor, raporturile Transilvaniei
cu Europa Centrală şi Occidentală, structura etnică şi confesională a
Transilvaniei. Este adept al curentului naţionalist)". Este autor a zeci
de volume şi sute de articole şi studii. Este şi autorul unei cărţi-replică la
o carte a lui Lucian Boia, campion al „deconstrucţiei" istoriei românilor.
Poate fi
deci acad. Ioan-Aurel Pop, actualul preşedinte al Academiei Române, un
preşedinte al României mai bun decât modestul profesor de fizică Klaus Iohannis
şi decât vaporeanul Traian Băsescu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu