V. Ispir - Miracolul copilăriei

Scoala Generala din 1970 in Ciudanovita

Miracolul copilăriei

~*~

Pe spirala vieții sale,

Orișiunde s-ar afla,

Deseori omul se-ntoarce

La copilăria sa.

Ca un melc ce s-a retras

Într-un fund de cochilie,

Stă lumina tăinuită,

Vraja din copilărie.

Doi părinți destul de tineri

Ofereau a lor iubire

Jocul, cântecul, povestea

Toate-nsemnau fericire.

Marea sete de-a cunoaște

Și dorința de-alerga,

Aventura încercării,

Toate „micul” le trăia.

Nu era nici „ieri”, nici „mâine”

Doar „azi” se știa, mereu ...

Iar prin timp, s-a dezvoltat

Egoul, ce-i zicem „Eu”!

Și ne-am raportat la semeni,

Încercând să-i copiem

Și-am manifestat dorințe:

Știm ce vrem, ce n-avem...

Încercările din viață

Nu-s ușoare, nicidecum.

Pacea, prima siguranță,

Le-am pierdut, încet, pe drum...

Orice viață e-o poveste

Și un câmp de bătălie...

Nevăzute căi ne leagă

De lumina din pruncie.

Scotocind, adânc, în suflet

Și privind în amintire,

Întâlnim ce-am fost: copilul,

Prețuidu-l, cu iubire.

La-nceput de devenire,

Toți trăim minunea pură

Dar, în timp, încet, aflăm

Cum că viața-i școală dură.

~*~

25 iunie 2018                                                                                 Prof. V. Ispir