marți, 26 iunie 2018

V. Ispir - Miracolul copilăriei


Scoala Generala din 1970 in Ciudanovita


Miracolul copilăriei

~*~

Pe spirala vieții sale,
Orișiunde s-ar afla,
Deseori omul se-ntoarce
La copilăria sa.

Ca un melc ce s-a retras
Într-un fund de cochilie,
Stă lumina tăinuită,
Vraja din copilărie.

Doi părinți destul de tineri
Ofereau a lor iubire
Jocul, cântecul, povestea
Toate-nsemnau fericire.

Marea sete de-a cunoaște
Și dorința de-alerga,
Aventura încercării,
Toate „micul” le trăia.

Nu era nici „ieri”, nici „mâine”
Doar „azi” se știa, mereu ...
Iar prin timp, s-a dezvoltat
Egoul, ce-i zicem „Eu”!

Și ne-am raportat la semeni,
Încercând să-i copiem
Și-am manifestat dorințe:
Știm ce vrem, ce n-avem...

Încercările din viață
Nu-s ușoare, nicidecum.
Pacea, prima siguranță,
Le-am pierdut, încet, pe drum...

Orice viață e-o poveste
Și un câmp de bătălie...
Nevăzute căi ne leagă
De lumina din pruncie.

Scotocind, adânc, în suflet
Și privind în amintire,
Întâlnim ce-am fost: copilul,
Prețuidu-l, cu iubire.

La-nceput de devenire,
Toți trăim minunea pură
Dar, în timp, încet, aflăm
Cum că viața-i școală dură.


~*~

25 iunie 2018                                                                                 Prof. V. Ispir













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu