Capriciile TOAMNEI.
Bătrânul Anotimpurilor, cu cele patru
fiice,
cunoscute de noi ca cele patru
anotimpuri,
erau iubite la fel de mult de
blajinul părinte,
lumina ochilor lui fiind, fiecare
dintre fiice.
La Ceasul Timpului, veni rândul
Toamnei,
în a începe călătoria în ținutul
oamenilor,
aducând cu ea culorile blânde și
luminoase,
dar și multele și bogatele daruri.
Pictorul magic se gândi să-i
dăruiasca - flori înmiresmate,
florarul împărăției îi dărui ploi bogate
- și mănoase,
cerute din marea Grădină a - Cerului,
iar Grădinarul Șef îi dărui
toate - roadele bogate.
Deși le avea pe toate, era
nemulțumită,
dorind ca Soarele să fie numai al EI,
tatăl zadarnic amintindu-i că Soarele
este menit a radia in toate cele
patru Anotimpuri
Încăpățânarea TOAMNEI se accentua, -
refuzând chiar plecarea,
mândră și aprigă EA susținea,
că Soarele aparține numai anotimpului
ce-l reprezenta,
altfel va anula plecarea și astfel
chiar - anotimpul din acel an.
Bătrânul Anotimpurilor îi promise atunci
-
cea mai frumoasa HAINĂ,
ce o va primi la revenire, dacă va
umple -
un COȘ MAGIC,
cu toate razele Soarelui întâlnite în
cale, - cu care se va și îmbrăca,
strălucind minunat, purtând astfel
magicul - veșmânt al Soarelui.
Cum TOAMNA, razele Soarelui - sunt mai greu de găsit,
Soarele fiind când în nori, când
ascuns - printre ramurile și frunzele
copacilor, sau răzbind cu greutate după
ploi - ce țin uneori zile și nopți,
TOAMNA nu reuși să-și primească mult
- râvnitul dar promis.
In final, aflăm că razele Soarelui nu
sunt - pentru cei mândri,
și că frumusețea Sa nu este pentru
cei - ce se cred SOARE,
pedeapsa TOAMNEI pare că va dăinui, -
învățând din legenda aceasta.
Iubirea si aprecierea fiecărui -
anotimp cu Soare,
chiar de sunt mai rare sau blânde - uneori ale
sale mirifice raze.
~*~
Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu