BEN TODICA: Scrisoare deschisa: Dragi colegi din țară, sau de aiurea...

luni, 18 iunie 2018

Scrisoare deschisa: Dragi colegi din țară, sau de aiurea...

John Gionea

Dragi colegi din țară, sau de aiurea...

Nu știu alții cum au făcut, dar noi, eu și soția mea, am decis după plecarea din România, în iulie 1979 , să evităm cât mai mult contactele cu refugiații din România...Am procedat astfel în cele două lagăre de refugiați din Austria (Traiskirchen și St.Georgen)și în căminul de refugiați din Melbourne prin care am trecut în primul an de după plecare, pentru că așa, credeam noi, ne puteam feri mai bine de ochii, urechile și brațele mult-temutei Securități din România...

Am continuat pe aceiași linie de izolare și în primul an petrecut în Melbourne...Apoi m-am mutat cu jobul în Perth(Australia de Vest), la cca 3000 km de Melbourne...Acolo nu era o problema să stai departe de români, căci erau foarte puțini...

Am revenit în Melbourne cu un nou job la începutul lui 1984...

Auzeam de la rude ,cunoștințe și de la colegii din țară că situația din România devenea tot mai grea...M-am gândit atunci că nu avea rost să mai stau deoparte ,și că,se impunea să mă implic și eu , într-o modalitate oarecare, în cauze specific românești...

Am început să activez pe o bază voluntară în vreo două organizații românești comunitare din Melbourne, care făceau pe atunci o tranziție lentă de la organizații cu iz patriarhal , la organizații cu un caracter tot mai pregnant anti-ceaușist... Pe la sfârșitul anului 1988, s-a ivit oportunitatea înființării unui program de radio românesc, tot pe o bază voluntară, la o Stație Radio Etnică multiculturală, numită 3ZZZ, sub egida guvernului Statului Victoria ... Grupul Radio Român-Melbourne, constituit în jurul acestui program, s-a declarat de la bun început drept o organizație "independentă", ceea ce în limbajul comunitar de atunci, însemna că, spre deosebire de alte organizații comunitare românești din Australia, nu admitea nici controlul, nici influența, de orice fel, în activitatea ei, a reprezentanțelor diplomatice românești în Australia, sau a altor organisme "de partid și de stat" din țară...

Prin forța împrejurărilor de atunci, Grupul Radio Român și-a extins activitatea în afara domeniului mediatic propriu zis, devenind un centru de propagare a valorilor reale ale culturii românești, și concomitent, implicându-se și în activități de natură politică anti-comunistă(e.g. acțiuni de lobbying pe lângă guvernul australian pentru aprobarea unui număr sporit de imigranți români din lagărele de refugiați din Europa, și în special din centrele din Ungaria, mitinguri de protest împotriva regimului Ceaușescu, legaturi cu Uniunea Mondială a Romanilor Liberi prezidată de Ion Rațiu etc.)

Cum la mijlocul lui 1989, Românii de pretutindeni sărbătoreau Centenarul morții lui Eminescu, Grupul Român Radio a inițiat un program omagial dupa modelul recitalurilor de poezie din București,de pe timpuri.... Spectacolul a avut un program tipărit, în care pe ultima pagină figura poezia "Mai am un singur dor", atât în românește, cât și în engleză. Traducerea aparținea lui Corneliu M.Popescu, elevul de la Sf. Sava care, la numai 19 ani, a decedat tragic, la marele cutremur din 1977, îmbrățișat în moarte cu mama sa, și care a fost declarat ulterior drept cel mai bun traducător al operei lui Eminescu în limba engleză...Un concurs anual de traduceri ale unor volume de poezie europeana in limba engleză, cu premii oferite de Fundația Rațiu, poartă numele lui Corneliu...

Programul omagial s-a desfășurat în sala de conferințe a Catedralei Anglicane St. James, cea mai veche biserică din Melbourne, datând din 1842, acolo unde își desfașura slujbele, duminică de duminică, șiBiserica Ortodoxă Romană Liberă, în paralel cu Biserica Ortodoxă Romană oficială, suspectată în comunitatea românească de legături cu Consulatul Român și cu organismele din țară...

Un critic literar, Irina Pană, și un profesor de istorie,Cristian Crăciun, au definit cadrul epocii si operei poetului național. Un fost actor de la Teatrul Național din Craiova, Petru Gheorghiu-Dolj și un grup de interpreți amatori entuziaști(unii chiar cu ceva experiență artistică), au ilustrat cu recitări opera poetului...

Maestrul Florin Rădulescu, fost pianist al Operei Române din București, a acompaniat multe dn recitări cu piese clasice din muzica lui Chopen, Beethoven, Mozart etc.

Cel mai emoționant moment al serii a fost atunci când, la sfârșitul programului, întreaga asistență, împreună cu echipa artistică, au cântat în cor..."Mai am un singur dor"...A fost un pios omagiu adus, de o adunare de Români din Diaspora, Poetului Român național, acolo, la cca 15.000 km de țară, în rezonanță cu zidurile vechii catedrale anglicane...

Mai am un singur dor

În liniștea sării

Să mă lăsați să mor

La marginea mării ...

Desigur, că în cugetul celor din sală , "marginea mării" nu însemna pentru nimeni plaja Golfului Port Phillip, pe care e asezat orasul Melbourne,ci, fără tăgadă, numai fâșia de pământ nisipos a vacanțelor din trecut, ce tivește armonios cea mai albastră mare din lume, Marea Neagră, evocată cu nostalgie de marele Eminescu și, mai înaintea lui, în vremuri străvechi, de un alt poet, aflat pe acele locuri în trist exil, Ovidiu, poetul Pontului Euxin ...

Succesul spectacolului Eminescu ne-a inspirat inițierea organizării unui nou spectacol...De această dată, nu mai aveam o temă fixă, așa că ne-am gândit să punem la punct un spectaol de varietăți în genul celor de la Televiziunea Română, în care să reunim la un loc ceea ce puteau oferi mai bun și mai frumos membrii comunității române... Spectacolul a fost programat pentru luna octombrie 1989, sub titlul de "Varietăți de Primăvară"...( căci în Australia, în octombrie, este mijlocul primăverii...).

Am inclus și repetat pentru spectacol recitări din poezia românească clasică și contemporană, o scenetă pentru tineret(jucată de tineri elevi din comunitatea română), muzică clasică în interpretarea pianistului Florin Rădulescu și harpistei Margareta Gheorghiu, muzică populară și, în încheiere, sceneta CFR de I.L. Caragiale, cu prezența, în rolul ...CFR-istului, a lui Petru Gheorghiu-Dolj...

In ciuda conținutului variat plănuit, simțeam că programului îi lipsește un "je ne sais quoi" ... ceva care să realizeze o punte invizibilă de ordin afectiv între Românii din Melbourne și cei din țară...

Mai întâi, am improvizat un text pentru un gen de uvertură la spectacol, pe melodia "Fetițe dulci ca-n București", pentru a fi prezentată în grup de întreaga echipă artistică :

Varietăți ca-n București

În toată lumea nu găsești

Da-n Melbourne, noi vom demonstra

Că tot la fel ne vom distra...

Și tot cu muzică și glume

Și cu surprizele anume

Românii, azi, sărbătoresc

În stilul propriu românesc...

Românii, azi, sărbătoresc

ÎN STILUL PRO-PRIU RO-MÂ-NESC !!!

În perioada de pregătire a spectacolului, mă frământa, de asemenea,ideea de a pune un text românesc pe o melodie americană, pe care o auzisem în țară, drept temă sonoră de introducere la una din rubricile programului Vocea Americii în limba română...Acea temă muzicală, îmi suna ca o revărsare sonoră în ritm de cavalcadă, îmi evoca spații verzi nemărginite, călăreți pe cai înaripați, ce străbăteau văzduhul albastru fără de hotare, într-o stare de sublimă bucurie a vietii în deplină libertate,fizică și spirituală ...Îmi doream ca, pe acea temă muzicală, să țes un text cu vibrații românești...Din păcate, nu eram sigur dacă-mi aminteam melodia, în mod corect și în întregimea ei,pentru a fi în măsură să scriu un text potrivit...Iar pe atunci, nu exista Internetul de azi, unde să poți găsi cu ușurință aproape orice melodie cunoscută din lume...

Am intrat, deci, într-un shop de muzică din centrul Melbourne...Când vânzătorul m-a întrebat ce doresc, cu șovăire, i-am fredonat câteva măsuri din melodia ce-o păstram în minte...Cu promptitudine profesionistă, vânzătorul mi-a adus un disc dintr-un material polyvinil elastic, al cântărețului american Slim Whitman, și a reperat, sigur pe el, trackul dorit...Mi l-a probat pe un pick-up și am confirmat alegerea sa...Am aflat că melodia se numea "Ghost Riders in the sky", deci," Călăreții fantome din ceruri", o melodie gen "country", de cowboys, dar și cu unele nuante mistice...

Bucuros , o dată ajuns acasă, m-am pus pe treabă...Am scris un text românesc, total independent de textul original, pe care l-am numit "Lumină peste Carpați"...Mă imaginam că zbor călare pe un cal năzdrăvan(ce-mi amintea poate de calul Puiu din Înșir-te Mărgărite de pe scena de la Sf.Sava...), din Australia până la Dunăre...De acolo, zburam mai departe pe Căluțul meu spre Munții Apuseni și apoi, ne continuam călătoria fantastică până la Muntele Ceahlău...După un scurt popas "la un cot de Siret", l-am rugat frumos pe Căluț să mă repeadă la locul cel mai îndragit de mine din țară , "la noi în București", unde să servim în tihnă o bere... blondă, la un local de la Piața Mare...

Reveria, însă, are bineînțeles un sfârșit, și în final rebuie să acceptăm realitatea nefastă din România, dar parcă, totuși, pe undeva, mijea ascuns și un fir de speranță...

Păcat că totu-i vis, Căluț, o știm, și tu și eu,

Românii, azi, se zbat, mereu, în întuneric greu

Dar văd o rază licărind în ochii tăi spunând

Că iar va fi lumină , peste Carpați, curând!

În lipsa unui cântăreț de profesie, m-am gândit că o voce potrivită pentru acest cântec ar fi fost aceea a lui Nicolae Iuhoș, Preotul Bisericii Ortodoxe Române Libere din Melbourne... Părintele Iuhoș, de origine din Arad, a acceptat provocarea... Maestrul Rădulescu a rearanjat melodia, așa fel ca să corespundă unui acompaniament exclusiv de pian, cât și posibilităților vocii interpretului.

Melodia(cu textul meu anexat) a luat parcă o tonalitate de baladă legănată ardelenească...

Spectacolul a avut un frumos succes...Aceasta a fost prima și ultima oară, când cântecul "Lumină peste Carpați" a fost interpretat pe viu, față cu publicul...(A mai fost retransmis odată sau de două ori la postul de radio etnic din Melbourne). Îl puteți asculta anexat așa cum a fost înregistrat, cu posibilități tehnice modeste, atunci, în ziua spectacolului...

Cu scuze pentru lungimea acestei evocări, aș dori să mai menționez că la vreo două luni de la spectacolul de varietăți din Melbourne, mă aflam de serviciu în studioul Stației Radio 3ZZZ...Era ziua de 16 decembrie ,1989, orele 15, în Melbourne(orele 6 dimineața în România)...Redacția de Știri a emisiunii a trecut în revistă un număr de mitinguri de protest ale comunităților românești din diverse colțuri ale lumii, apoi, în dialog cu un coleg de redacție, Iris Rădulescu,am prezentat un reportaj mai amplu și am comentat mai pe larg,despre mitingul ce avusese loc în Melbourne în săptămâna precedentă...Nu știam, atunci, că, peste numai câteva ore, revolta de la Timișoara avea sa aprindă făclia ce avea să scoată la lumină din tenebrele ceaușiste, toata țara...

Din păcate, perioada de 20 de ani prezisă de "oracolul din Dămăroaia", Silviu Brucan, ca necesară pentru ca România să deprindă democrația, a expirat fără rezultate notabile...

Dacă rămânem la metafora luminii, cred că, acum ,la 23 de ani de la evenimentele din decembrie ,1989, " lumina de peste Carpați"este încă destul de palidă, difuză și confuză...

Vom mai apuca, noi, generația noastră, să vedem lumină deplină asupra țării? Sau măcar generația care ne urmează?

Cred că numai bunul Dumnezeu știe, și numai El va hotărî ziua în care să pogoare, pe deplin, lumina sa atotbinefăcătoare peste Carpații românești...

Cu dragoste colegială,

Gioni

PS: Pentru cei ce n-au ascultat ,sau vor sa reasculte "Ghost riders..."v-as recomanda sa cautati pe Google versiunea cu regretatul compozitor si cantaret de muzica country, Johnny Cash..