Silviu Wexler,
evreul stahanovist din Parlamentul
României
Bunul simț
la evrei. Legislatura 1992-96 a fost prima în care s-a aplicat noua
Constituție, astfel că în Camera Deputaților s-a constituit atunci pentru prima
oară „grupul minorităților”. M-am mirat să constat că din grupul acestora
lipsea reprezentantul minorității evreiești. Având ocazia, l-am întrebat pe
Nicolae Cajal, marele lider evreu, cum se explică această absență. Am primit un
răspuns memorabil: „Am considerat că sunt deja prea mulți evrei printre
parlamentarii partidelor politice!”
În
următoarea legislatură, evreii l-au trimis în Parlament pe Dorel Dorian,
scriitor valabil, om de cultură, de dialog. Când eu am protestat că se atribuie
prea ușor cetățenia românească la zeci, la sute de mii de evrei, Dorel Dorian
nu s-a făcut că nu aude nimic, ci mi-a răspuns printr-un text în „România
liberă”, susținând că evreii care au plecat din Româniua înainte de 1990 nu au
renunțat la cetățenia română, pe care acum, după 1990, o recapătă în deplină
legalitate!... Nu stau lucrurile chiar așa, dar ce vreau să spun este că Dorel
Dorian, ca și Nicolae Cajal, făceau parte dintr-o autentică elită evreiască din
România, oameni oameni, care elită, în anii care s-au scurs după 1990, s-a
subțiat mereu. Ca și elita românească, așa cum aceasta reușește să-și trimită
reprezentanți în Parlament, de o calitate mereu mai precară. În primele
legislaturi au făcut onoare Parlamentului României o mulțime de academicieni,
profesori universitari, medici, scriitori, ingineri, juriști, oameni cu o
experiență profesională cunoscută și apreciată. Niciun doctor plagiator!...
Calitatea umană și profesională a parlamentarilor români a intrat însă într-un
declin constant, ușor de constatat la orice comparație între parlamentarii
legislaturilor care s-au succedat. Cei de azi se află – toată lumea este de
acord, la nivelul cel mai scăzut.
Lipsa de bun
simț la evrei. Am mai spus-o de câteva ori, comunitatea evreiască, prin liderii
afișați în public, împărtășește soarta întregii societăți românești. Noi,
românii, ne-am pricopsit cu lideri precum Traian Băsescu și Johannis, Valeriu
Zgonea sau Gabriel Oprea, alții mai buni nu ne-am priceput să-i promovăm.
Evreii ne-au ținut hangul și s-au ilustrat în văzul lumii cu lideri ca Aurel
Vainer, Alexandru Florian sau Radu Ioanid. Alți evrei mai de Doamne, ajută!, nu
mai sunt?! Ar fi trist să fie așa!...
Dar, slavă
Domnului, ca și-n cazul românilor, și printre evrei se află o majoritate de
persoane și personalități mult mai reprezentative nu numai pentru evreii din
România, dar și pentru specia om, atât de dezonorată prin membrii Parlamentului
României!... Jalea mare este că această constatare se poate face și la nivelul
Parlamentului European cel de la Bruxelles!...
Azi, în
actualul parlament, evreii au un nou reprezentant, fost consiler al deputatului
Aurel Vainer, pomenit mai sus ca, repet, lider care face de rușine comunitatea
evreiască. Țuțărul său se numește SILVIU VEXLER. Vorba ceea: capra sare masa,
iar iada sare casa!... Silviu acesta al lui Aurel Vainer s-a dovedit mult mai
sârguincios și mai eficient decât maestrul său. Se pare că este chiar cel mai
prolific parlamentar în materie de inițiativă legislativă. În nici doi ani de
prestație parlamentară a depășit toate recordurile. Nu i le-am numărat decât
acum, în ultimele luni, când a dat cu bâta-n baltă de mai multe ori.
Ultima oară
cu un proiect de lege care combate cu asprime anti-semitismul, chipurile.
Proiectul a trecut de Senat și a mers la Camera Deputaților, cameră
decizională. Este evidentă graba Parlamentului de a bifa și această lege. În graba
lor însă, parlamentarii români nu au mai citit textul legii! Ori l-au citit
totuși, dar nu i-a deranjat textul care numai mostră de stil și limbaj juridic
nu poate fi considerat. Un text juridic agramat! Culmea incompatibilității cu
literatura legislativă – proiectul acestui Vexler propune chiar și cuvinte
inventate de autor, inexistente în limba română, cea consemnată în dicționare
consacrate, ca DEX. Varianta de pe internet a Dex-ului nu dă nici un comentariu
la cuvîntul NEEVREI, care apare la Vexler, de mai multe ori, se pare. Oricum,
apare în text cu oarece greutate. Ce să însemne acest cuvînt, care te duce cu
mintea la EVREI. Așa cum am perechea OM – NEOM, am putea deduce și perechea
EVREI – NEEVREI. Are nevoie limba română de acest cuvînt? De mirare ar fi să
acceptăm acest cuvînt, alături de care nu avem însă NEROMÂN, sau NERUS,
NEBULGAR. La ce ne-ar trebui acest NEEVREU?! Ce caută într-un text legislativ
românesc acest cuvînt inexistent în limba română?
În limba
română nu există, dar există în limba ebraică, în idiș, de asemenea, probabil.
Nu știu dacă există și în ivrit – ebraica modernă. Dar cu siguranță există în
limba folosită în textele ebraice vechi noțiunea de NE-EVREU. În textele
respective se zice GOI, pluralul GOIM. În ultimii ani, în textele românești
consacrate lumii vechi ebraice apare ca atare, GOI sau GOIM, pluralul GOIMI, ca
un împrumut direct din ebraică. De aici recomandarea către numitul Vexler: să
fi folosit cuvîntul GOIMI în locul creației sale NEEVREI.
Limba română
nu are nevoie de cuvîntul NEEVREI, așa cum nu are nevoie de cuvîntul NEROMÂN
sau NERUS! Existența în mentalui ebraic antic, tradițional, a conceptului GOI,
GOIM, adică a noțiunii de NE-EVREU, a fost pe bună dreptate interpretată ca
dovada unei xenofobii atroce la nivel mental comunitar evreiesc, ca o dovadă a
unei mentalități tribale exclusiviste, rasiste, șovine. Existența acestui
concept în limba vechilor evrei a fost pe bună dreptate judecată cu asprime de
comentatorii lumii evreiești. Este în mod evident un concept care nu onorează
mentalul evreiesc, psihia iudaică. Pentru evreii vechi, tradiționaliști,
omenirea se împarte în EVREI și NEEVREI... La fel și pentru deputatul român
Silviu Vexler, populația României, la care se referă textul de lege propus de
individ, se împarte în EVREI și NEEVREI!... Ce ești dumneata, stimate cetitor,
pentru legislatorul Vexler! Dumneata ești un NEEVREU! Te definești prin
raportare la numitul Vexler. Ești sau nu evreu, ca dînsul! Restul nu contează!
Nu contează ce ești! Contează că nu ești evreu!
Trist, tare trist!...
Prin textul
propus, acest Vexler, deși și-a românizat scrierea numelui, dovedește cu nu
și-a românizat și mentalitatea. Gândește mai departe în spiritul Talmudului,
unde conceptul de NEEVREU este un concept esențial, legat de mesajul rasist și
șovin al Talmudului, mesaj anti-creștin, anti-arian. Acest mesaj răzbate și din
textul legii propuse de deputatul evreu Silviu Vexler, un mesaj subtil,
ireprimabil pentru autor, probabil. Fără să vrea, acest Vexler se dă de gol. Nimeni
nu poate sări peste umbra sa, spune o vorbă din bătrâni! ...Deci nu-i reproșez
lui Vexler mentalitatea talmudică de care nu se poate elibera! Păcat că nu-și
dă seama singur! Este prizonierul inconștient al unei mentalități degradante
arhaice, pe care mulți evrei nu reușesc să o depășească. Iată-l! Nici măcar
reprezentantul lor în Parlamentul României!...
E de tot rîsul și
cuvîntul URĂ, ajuns concept juridic în textul închipuitului legislator...
Dar mă
opresc aici, ca să-m rămână timp și pentru alte inițiative legislative ale
ipochimenului. Cea mai recentă, de care am aflat deunăzi, constă în
„Instituirea Zilei limbii și teatrului idiș – o recunoaștere a contribuției
evreilor la dezvoltarea României și a culturii românești”!
Eu cunosc
destul de bine acest subiect – contribuția evreilor la dezvoltarea României și
a culturii românești. Ca și contribuția altor minoritari, sași, maghiari,
țigani, așa cum și românii, ca minoritari în alte țări, și-au adus contribuția
la dezvoltarea culturii țărilor respective. Dar nu m-am gândit nicio clipă că
existența teatrului idiș ar fi avut aceată contribuție, în beneficiul
românilor. Ci pe mulți evrei, oameni serioși, cu greutate, nu ...deputați, i-am
auzit vorbind cu recunoștință despre sprijinul dat de români pentru înființarea
și funcționarea teatrului idiș, pentru prezervarea în acest fel a identității
etnice evreiești. Chiar și guvernarea legionară a sprijinit material existența
acestui teatru la București, într-o vreme când toată Europa asculta de legile
antisemite de sorginte nazistă.
Un evreu
serios nu poate aborda acest subiect fără să-și arate recunoșința față de Radu
Gyr și ceilalți români, față de români în general, dat fiind că în toată lumea
asta împânzită de evrei numai pe teritoriul guvernat de români a funcționat
fără întrerupere până azi un teatru în limba idiș! Mă îndoiesc că existența
acestui teatru reprezintă o contribuție a evreilor la bla, bla, bla... Este mai
degrabă invers: o contribuție românească la cultura evreiască, la păstrarea
limbii idiș! A limbii naționale, în definitiv!
E drept,
student fiind, am aflat de inflruența limbii idiș asupra limbii române. E vorba
de argoul românesc, de varianta de limbă română vorbită de de infractori, de
lumea interlopă românească. În vocabularul acestora, precum și în argoul
internațional, există mai multe cuvinte din idiș, din graiul vorbit de
intrlopii evrei, semn că numărul acestora a fost, o vreme, deosebit de mare.
Gangsterismul american se știe bine că a fost inventat de vorbitori de idiș.
Informația aceasta ne-a prezentat-o la curs profesorul Alexandru Graur! (sic!)
Numai că
limba idiș nu s-a păstrat, ci a fost abandonată chiar de evrei, de
establishmentul evreiesc. Mulți nici nu recunosc că a existat această limbă
idiș ca limbă propriu zisă, ci ca dialect corupt al limbii germane. Nu a avut
atributele a ceea ce se cheamă o limbă națională. De aceea au și părăsit-o
evreii fără prea mari regrete.
A institui
în lumea românească o ZI A LIMBII IDIȘ este o absurditate, un non sens. Nu
mi-ar fi trecut prin cap că se poate inventa a asemenea sărbătoare în
calendarul românesc!
Faptul că
evreiii vreme de secole au vorbit idișul, idiom fără nicio legătură cu vechea
ebraică, ridică mari și insurmontabile probleme de identitate etnică pentru
evrei, pentru evreitatea evreilor kazari. Atent discutată, chestiunea idișului
îi pune într-o mare dificultate pe evrei. Acest Silviu Vexler e atât de nerod
că nu-și dă seama că face un deserviciu ambelor „părți” cu inițiativa sa de
nimeni așteptată, dorită?! Cum de a găsit o unanimitate de parlamentari năuci
care să ia în serios o asemenea prostie, ba s-o mai și aprobe?! Cât de jos a
ajuns nivelul intelectual al Parlamentului nostru?!...
...Am mai
spus-o: evreii sunt cotați ca oameni deștepți, informați, preocupați să
identifice interesul evreiesc în orice împrejurare. Dar când se ivește printre
ei un nerod, un închipuit dedicat interesului iudaic, prostiile sale întrec
ravagiile pe care proștii ...ne-evrei le fac printre noi, goimii! Proștii
noștri, ai neevreilor, sunt mai buni, mai deștepți, mai acceptabili decât
proștii lor, ai evreilor! Măcar au măsură, stau în banca lor! Nu ca nerodul
care prilejuiește aceste considerente, desigur anti-semite, vor zice alți
nerozi!
...Tot
relativ de curând s-a luat decizia de a se ridica un monument în amintirea
evreilor din România care s-au jertfit în Primul Război Mondial. Decizie
păguboasă, care dovedește ignoranța crasă a celor care au inițiat-o! Printre ei
va fi fiind și Vexler al nostru. Sunt aproape sigur! Căci o asemenea inițiativă
mai înainte de orice amintește cunoscătorilor în materie de istorie faptul că
mult mai pregnantă a fost în conștiința publică comportarea lașă, jalnică a
tinerilor evrei chemați sub arme la 1916. Ca evreu, dacă ai puțină minte, e de
preferat să nu aduci vorba despre acest subiect, deoarece tratat în spiritul
adevărului nu poate fi vorba de jertfă și sacrificiu la evreii de atunci decât
după ce epuizezi adevărul mult mai impozant, mai eclatant, al dezertării în
masă a evreilor cetățeni români de la îndatoririle față de Patrie.
De unde
atâta Patrie?! Patria ubi bene! Nu sunt evreii primi și singurii care s-au
făcut de rușine în momentele de cumpănă ale unei Patrii recente, față de care
nu aveau nicio aderență verificată în istorie. Dar să falsifici lucrurile până
la uitarea actelor de trădare, nu puține, pentru a inventa datorii de
recunoștință publică „pentru evrei”, este un gest mai înainte de orice
iresponsabil, căci obligă orice om normal la gesturi și comentarii ușor de
taxat ca acte de antisemitism! Căci pentru mulți adevărul are caracter
anti-semit!
Da! Cam
acesta este finalul eforturilor numitului Vexler de a legifera. Se face de rîs
în postura de legislator, dar mai ales stârnește reacții care, la unii dintre
cei implicați, chiar s-ar putea numi acte de anti-semitism sincer, spontan.
Căci anti-semitism se cheamă și când pui să stea în banca sa un evreu obraznic,
neinstruit, dar plin de ifose și de fumuri. Cam acesta este spiritul în care
este conceput anti-semitismul ca atitudine intolerabilă în textele lui Vexler.
Cum preciza cândva și marele evreu N.Steinhardt: „Fiecare loază de copil evreu
invocă antisemitismul profesorilor ca să-și scuze notele proaste, puturoșenia
și prostia!” (citat aproximativ)
Așa va
explica și acest Vexler repulsia pe care o stârnește printre ...neevrei cu
inițiativele sale legislative! Nu are decât o singură vină: este evreu!...
Altceva nu-i reproșează nimeni! Nici nerozia, nici incompetența, nici
obrăznicia, nici nerușinarea!... Este o victimă, ca orice evreu autentic! O
victimă a ne-evreilor, desigur!
Ion Coja, fost senator 1992-96
Post scriptum – Aflu că există o „definiție de
lucru a antisemitismului”, preluată în textul legii propuse de numitul Vexler,
în care se face apel la cuvîntul NEEVREI. Această situație nu constituie nici
măcar o circumstanță atenuantă pentru „legislatorul” Vexler, pentru practica în
spațiul public a mentalității talmudice care educă în spiritul opoziției
artificiale EVREI – restul OMENIRII. De aceea cuvîntul NEEVREI este o invenție
lingvistică care, zic eu, nu respectă spiritul limbii române, mentalul comunitar
românesc, european. Cei care au imaginat acea definiție a anti-semitismului au
precizat că definiția nu poate fi folosită ca text juridic, precizare de care
Vexler era obligat să țină seamă și să nu ne propună o lege care se bazează
integral pe această definiție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu