Mere pădurețe 15 - necorectat

Mere pădurețe 15

Eşti un binecuvântat. Dacă poți informează-mă zi de zi ce faci dacă nu-i dăunător, dar excepțional te rog lasă-mă să scriu (ce mă fac Ben fără să scriu, dragule Ben ? Nu -i musai să-ți bagi nasul decât dacă te vei simți bine şi vei fi vânt domol din lanul păcii şi pâinii. Mulțumesc excelentule, bonusul meu de viață, o agrafă de prins părul şi călcătorul, ca pantalonii în provocare să-ți stea la dungă şi să fie la tri ace şi băgat în priză să ne stea îndrăsneț ca lui Petru Roman aranjat semeț politic cu amor şi aventură şi la cravată, că femeile nesăbuite i-au spart casa, stricat căsnicia cu Mioara, cea cu bunici în Dârja făcându-se şi el vinovat, dând cu piciorul profesorul în principiile pilde, proverbe, a lui Solomon.  .

P.S. Îți va fi greu să aranjezi MERE COROBEȚE ? Eu cui scriu ? Nu te obosi, vei citi când te vei reface, cu mari şanse de viață ori te încurc, că-s un dezastru pentru tine ? Odihneşte-te şi tu normal te însănătoşteşi şi revine-ți la năduful sănătății şi la năduful, focusul acțiunii, că ziceai de 6mii pagini, tu, Ben, fii ca un tren expres scutit de probleme, ca un născut din nou, cum vei crede tu de cuvință, că-mi lipseşti, că eşti covârşitor pentru mine, că iată ce zic , iată ce se bârveşte, că în parcul Brâncuşi de la Târgu-Jiu se paradeşte, prăpădeşte, că sculpturile sunt năpădite de muşchi şi licheni, că cineva cu capul în nori şi îninte, e paralizat, n-are inițiative, intuiție şi aiasta, nu ne face viața mai bună, că cineva ia banii, dar nu protejează capodoperele neamului şi asta-i o batjocoră, o lipsă serioasă de responsabilitate față de opera omnia. 

Care nu se străduieşte să facă bine, că acuma e momentul. Scriind îmi vărs, vomit, necazul, neliniştea, grijile, care mă descoperă ca pe împăratul Iulius ori Cezar în momentul când brutal Brutus îi înfinge cosorul, custura, pumnalul baionetă şi paloş mişelesc în piept, în suflet pentru ai analiza ce grupă sanguină mai are şi aiesta pe pragul critic a istoriei cu deficiențe şi cu vicistiudini, lupte barbare nedorite duse în țătile pe pământurile altora, luptau ramolit, criminal, necruțător, avar, fără milă, fără încredere şi pe teritoriu Daciei cu ideal normal Felix că românii se mişcau în voie în spațiul propiu lor cu penaltul al omeniei şi un divin de omenie cu sensbil şi atmosferă mioritică, dar văd înfuriat, chiar pe Trăian cu sabia în mână scoasă din teacă căutâdu-l disperat din ochi cu ohii pe Decebal un om îndesat, înzestrat, cu bunătate, vitejie şi înțelepciune, Decebal, aparându-şi glia, sfințenia de a fi cu a fi, cu drept la înviere, că nu-i ardea de distracția cu sânge ce i se propunea nesăbuit lui Decebal, că străinii urmăreau să-l linşeze, să-l prăpădească cu viciul lor vicios, să-i prade țara, Trăian cu cei doi berbeci ce se îndreaptă cu feste din câmpie la munte apelase cu şanse la un localnic coadă de topor, Iudă, care-l duse pe vitazul conducător la prăpastia capcanei întinsă smâc, ca pentru pasare rară maistră carismatică, care-i făcea cu anturajul neplăceri năvălitorilor sadici, războinici, avari, care cu egoismul lor distrugeau şi cucereau trăind dezmățat, înfrptându-se din bunuri care nu le aparțineau, având profunzimea şi măiestria creatorilor muncitori dacii-români peste care au dat buznă să le fure fără cinste, fără onoare cu/ca hoții (erau ceva putred, criminal, că tot era o aventură, o lecție de viață dată autohtonilor, acestor valoroş: români şi daci, un popor de se seamă asupra cărura s-au aruncat ca o beznă răpcigoasă, râioasă.

Şi Vica a putut face depresie post partum, că se îndrăgostise de mine şi, că se săturase de singurătate crezând, că avându-mă pe mine alături de mine va scăpa de anumite complexe, noptea trezându-se cu dureri crâmcene de cap, care o făcea să umble prin camera (cum puteam avea eu grijă de ea, de viața ei, cum să o conving, că era amplă, tânără, dar cu-n plus de convingere, să-şi recapete încredere în sine, că ea trebuia să meargă la doctor, că se frământa de ce nu rămâne gravidă şi drumuri şi drumuri pe la specialişti genicologi şi pentru durerile rebele de cap, cefalee infernală şi la alți şi alți doctori şi acea idee: -"lasă, că mi-a trece, "era nocivă şi trebuia să-i explic cu vorbă bună, cu răbdare, amenajând-o, protejând-o, că la ce avea ea leacurile băbeşti nu-i floseau, erau chiar rele, vulnerabile, neindicate n-o avantajau, ca nici cele luate după ureche te puteau nenoroci, că nu-i potrivit ce era adhoc, spontan, hazardat şi-n tot era era un plan: în tot era un impecabil şi nu te jucai riscând cu viața ta pe care nu tu ți-ai dat-o şi clar din nesăbuință şi nepăsare nu ți-o iai, că nu subiectiv este, ci un obiectivul este cu relevanță, dar ce putea şti o țarancă să facă într-o viață de situații, care te putea duce de multe ori din neglijență la deces ?

Viața unui om în controversat e foarte înteresantă: perplex, complex, rar relaxat, că uneori e greu de descifrat: ce vei face lejer, coplicat, că ecuația-şi are necunoscute, care te întunecă sau luminează în fotosinteza vieții, omul mai fiind cotit, lovit, de boală, ca se lupte şi între moarte şi viață, călcând învingătoar omul, că nu moartea ne-o cer toți, în această frumoasă existență cu eccelență. -"Cine face energia, economia, să meargă, lăsând-o mai moale lupta contra, cu corpția şi au făcut promisiuni minciuni ?" -"Mai mult înteres propriu şi personal să se ferească de justiție," zice de Dragnea şi de acoliții lui preşedintele, că trebuie să revenim în România la normalitate mai zice ("de n-ar fi trist ar fi de râs") Să fii sănătos, Ben !

SĂRBĂTOARE DE ÎNTREGIRE

Cine ştie ce fericire leagă pe romànii de pretutindeni

protector oameni între oameni, pentru oameni:

pace şi pâine trsă-n mâine,

în drumul de înviere către izvor de practic şi falnic viitor

cu Chiva bio-n aşternut,

că vaca-i dusă bio la păscut

lumină din lumină de început

despărțind apele de uscat

şi ziua de întunecat pentru om în raze luminat:

aur cenuşiu strecurat de Dumnezeu lumii alduire dat

întru răsărit de soare, sărbătoare de îmtregire

de neam şi țară-primăvară: pace şi pâine trasă-n mâine petru popoare,

care vor candida cu vremuri viitoare la fericire

cu hristic dar din dar de înviere,

ca sărutul dat de Eminescu florii albastre ascuns: poezie,

"laudâ de zestre" sub zari albastre adevar, viață şi simetrie-

Iisus Hristos-drept la veşnicie.

*

Dumnezeu vă dea bine şi sănătate !

*

Tu râzi de tine însuți făcànd cumine haz de necaz

Întrebându-te în văzul lumii, ca un idol:

În spectacol cu sexy rol:

-"Ce-a fost mai întâi: găina sau acea casă văruită şi pe nicăieri negăurită, oul,

Că casa de pe casă rostogolită şi spartă, nu-i cine cu performanță meşter şi cu artă

la loc s-o meştereasca, în natura ei firească,

nici chiar, tu un ideal cu național emoțional,

cu feticirea cioara-n par talent înmulțit nativ cu har nelimitat

cu tandru

esenițial în profesionalul argint viu venuşiu strecurat.

*

Viața se vede altfel social-uman şi afel prin ochian şi din avion şi cum adică altfel vezi tânăr, cu suflet şi minte, dar ochii îmbătrâniți, obosiți, că nimic nu-i comod, ci cu efort, că al naibii, îți trebuie concentrare, că unii ca mine e cum e de când m-o fătat mama sunt cismă, de cismă, că nemulțumit de te miri ce e bolnav prea din scurt de tensiunea oscilantă, apoi eu nu-l las în pace şi nu-şi ia măcar o pauză, dar eu temperamental scriu, scriu... (ce-i de făcut, că nu pot să nu scriu, scriu...) Îi cer lui Nicolae Nicoara-Horia, dar nu-i rău cu mine, că mă refuză, deşi-i cerusem pe facebook: -"Doresc să-mi scrieți prezentare la CĂUTÂND DUPĂ MERE, roman scris mai aparte şi la vol.2 NĂDEJDEA PHONEXULUI, poezii, pregătit pentru publicare, dar Nicolae Nicoră-Horia:

-"Cu toate scuzele de rigoare, dar aici telefonic, nu am posibilitates de comunicare... " I-am scris lui Nicolae Nicoară'-Horia:

-"Doresc să-mi scrieți prezentare la: CĂUTÂND DUPĂ MERE, roman scris mai aparte şi la vol.2 NĂDEJDEA PHONEXULUI, poezii, pregătit pentru tipar doresc o prezentare, prefață." (pentru ai trimite cărțile îi ceream e-mail-ul). Mă puteam lăuda, că-n cele scrise e un finuț şi drăguț. Dar în cazul aiesta: lauda de sine mai miroase bine ? În ce scriu e viața un duh de adevăr. (Nicolae Nicoară-Horia, scriu notificarea: ți'a menționat numele) şi eu scos din fire:

-"Hei, şi ce-i cu aiasta ? Nu simpli oameni sunt hărțuiți şi supuşi geşelilor, păcatelor, dar nu, că s-ar dori să se facă cuiva vre-un rău, Nici Nicoară nefiind rău intenționat, deşi m-a faultat punându-mi de mămăligă. Ar menționa, că se teme, dar de ce se teme n-am înțeles ? Nu eram sub atenția lui ori, ca Mircea Vaida-Voevod, ca ce să mă favorizeze, să-mi facă un bine, încălcând reguli, principii, cu toate, că nimeni nu -i solicita să scrie cum nu-i? Pvel Ferghete: -"De ce? Care-i temerea ?

CU DREPT ÎNTRU DREPT LA VEŞNICIE

Telefonul meu vi-l ofer fără temere, om de caracter,

pot crede ca Iancu mare conştiință sub cer,

unde inspir şi expir-respir, busuioc şi iz de trandafir,

aer ozonat de câmpie-şes şi deal fără poluare-stres

cu înteres pentru fes, că-s luminat şi curat:

aur cenuşiu strecurat adecvat adjudecat pentru'că sunt țăran sărac la care nici boii nu-i trag,

dar pe deplin senin fac divinului Dumnezeu pe plac,

că nevoia m-a-mpins la plug pe coastă eu ținând de coarne plugul pe brazdă,

iar Vica harnică nevastă pocnind din bici striga aprins cu sens la boi să tragă cea, hois...

cu dragoste şi profund ostenind, transpirând, ea, țiând de rudă şi jug, boii, să meargă drept pe brazdă, în /cu rostul lor, în folosul tuturor,

Românie mare, de dragoste şi dor, unită sfânt sub tricolor,

că se brăzdează falnic viitor catre izvor,

grâul, pâinea, izvorând popor după harnice mâini îndemânatice liturghie-n spice cu spor:

pace şi pâine trasă adăpost în mâine iubire cu înălțime şi profunzime

de băii de mulțime în bine, binele omenirii,

că-n marea unire Dumnezeu m-a botezat şi ales

om potrivit la loc potrivit sfințit cu sentimente şi simțire

dându-mi dreptul la înviere candidând splendid,

cum zic atâțea candid, răsunător sau timid candidând la fericire

cu drept la poezie duh de adevăr, duh de viață dar din dar simetrie,

aşa cum şi la carte scrie cu drept întru drept la veşnicie

într-a lui Dumnezeu împărăție...

Nicolae Nicoră-Horia:

-"Cu toate scuzele de rigoare, dar aici nu am posibilitatea comunicării. Sunt în Germania şi nu-mi asum nici o răspundere: Pavel Ferghete, pentru o prefață, cu tot respectul meu de care vă asigur, ai nevoaie de lectură atentă a scrierii... Verba volant, scripta manent. Ea, prefața, poate să sporească frumusețea, dar în egală măsurâ poate să o şi murdărească, de aceea nu îmi permit acum un asemenes "exercițiul".

Aici ce vedem ce trăim perseverent, indrntitatate, ce armonie ne domină şi ce ne menține cu /în confort casnisc, clasic având ritualul cu ce sumt pur şi smplu, cu înțelepciune ideal cât se poate mai punctual natural, deşi alături de noi preliminar ni viața, catrafusele, calabâcul de om cioplit din secure sau topor, dar tu cu recordul tău ce faci Ben cu boala sexy, cu dialigul alb-negru, ca timpul Marcel Proust să nu ne cotrobăie, ca un Grigoraş cel mai mare, Fănuş Neagu, în nebunie, cel mai frumos în oraş, în balta Brăilei, cu obiceiul adoua natură, ca cea mai curajoasă femeie antrenată ferm. Ne revedem, sanătos, cu elementul surpriză, cu viața o surpriză un vis de a ne desăvârşi, care elimină ce ne dezbină, că noi trebuie să vorbim de-ale noastre ştiind să apreciem gândind responsabil, armonios, frumos, cu grija pentru ceilalți. Tu pui pasiune în ce faci într-o mie de cuvinte, pâine fierbinte.

CUM ŞTIM

Pe mine, Ben, nu mă pune calculat la calculat,

Că alarmat nu ține, că-i o speranță de Iisus a înviat cu adevărat, adecvat,

Dar tu cu boala greu încercat ce-ai mai inventat, cu cer senin:

Eminesscu, ca zi frumoasă în destin cu soare de sărbătoare,

Centenar în România profundă dreaptă sfântă mare unu pentru toți şi toți pentru unu, prinsă Horă primăvară

Binecuvântare pentru sărbătoare,

în corect şi excepție infinit practic concret ideal apropiat național rațional monumental universal

în cunoaştere de obiect: subiect şi predicat,

aur cenuşiu aparte strecurat unic, pragmatic inedit,

că ne arde verde albastru, cel mai iubit, Eminescu al nostru e batjocorit, tras pe roată, răstignit,

deşi om potrivit roata nu pentru asta a fost de învidiat s-a  inventat tare,

aşa cum nici bomba nu pentru a face rău a explodat la timp, în loc potrivit

de la român la român ai de învățat delicat, distinct, c-ai de învățat, că treuie învățat

trăind la maxim nobil, util şi sublim,

cum ştim că omul-om e înflorire de pom, e sfințit:

pace şi pâine: adăpost, în folos cu rost

e tras bine-n mâine.

*

CU DREPT LA VEŞNICIE PRIN VOCAȚIE

Tu Ben, dacă nu intri-n joc să mă informezi,

dragule, mă îngrijorezi

ca laudă de zestre, cu sănătatea cum te distrezi,

cum te amuzi, boala începând sa o dansezi zi cu a fi zi de zi

aspenter, om de caracter pe pământ sub cer

cu turație la motore, cu picioarle în frumos pe jos puse în mişcare,

că Doamne, Doamne te-a închinat special național la icoane

cu tradițional de la Vica şi bunica,

care în sărbători şi duminica aştepta pe fătu Viorel să vie de la biserică,

iar în rest, în iaste zile de unde, în câmp, ca bărbat s-a desfătat cugetare adâncă

cu munca, că arată-mi cum ai muncit cinst, cu iubire înflorit şi ostenit cu astel de mod de viață, comştiință,

ca să-ți spun cine, ce frumos

şi vredinic de poveşti eşti,

unealta cântându-ți armonios

lovindu-ți unealta de timp şi os

în olimp mănos,

fericirea să păstrezi şi folclorul şi tradiția să promovezi

ca pâine nouă ce ne-a nascut în omenească viață nouă

în splendoare de iarbă senină-n soare stropită cu sfântă rouă

de oameni buni, pace vouă,

că drumu'i lung, dar i se ajunge şi capătul astâmpărându-ne jalea şi dorul puişorul cu de dulce de doină: cuvântul,

care dă mâna cu satul

şi codru cu haiducu fără modru mândru în luptă cu o gură de aer pentru o viață mai uşoară

cu alt mod, primăvară,

care ne leagă prin gură cu nod,

dar pe care nod mâna nu-l mai dezleagă, după vorba fericitului norod,

Dumnezeu, Iancu-Horia, Iuda şi Irod,

un echilibru acrobatic pe drod,

când norocul e fudul, dar nu deştept destul,

că-i rămâne iarba necosită pe văi,

pe picioare de plai şi guri de rai

cu plus de destinație să-şi rezolve bonus Iisus, cu tâlc propia ecuație

cu drept la veşnicie prin vocație,

duh de viață cu simetrie, armonie.

Daria era fiica soției mele Vica,draga dragii vieții mele,care fericit o traim şi pe toate câte-s sucit şi învârtit le împărțim, le desăvârşim provocator amândoi şi de-s bune si de-s rele,că -n sublim cu drag ne silim pe toate să le împarțim,împlnim şi de ne mai sfădim şi suduim cu-n dram de noroc,că Daria e fără egal: se mai duce la adunare şi cu neastâmpărare cum ar da la mare cu-n singur dor,ca şi cum ar da la țintă,cum ar da infinit, ar da brânci în bărci cu sute de catarge să te întrebi:

-"Cine oare şi de ce va învinge având minte,că tot timpul e normal de făcut ceva, vorba lui Sergiu dupa vorba Pr Ion Fulea,un energic,pragmatic organizator a càntecului savuros popular,ca îndrumător a tinerilor care se încântă cu izvoarele care răsare soarele să ştie ce-i dragostea cu rost şi cu folos poporului nost luminos:

-"Am minte la care nici n-am nici umblat",

a zis Sergiu,că numa una-i în satul meu cu o vreau eu cu mersul legănat,cu sufletul cum e cerul plin cu stele,cu un dulce de albastră cicoare la superlativ,ca un el capio,care se dă-n revistă,în rolul de Titanic,cum zice cu umor Ioan Bocşa: "Puiu", care cântă:Câte mândre am iubit ...că acuma e cu jele, c-are acuma mai mult parte de rele.(Daria nervos, sensibilă, cu emoție extrem zice revoltă:nu poți şti vorbele potrivit şi pe asta cuminte o poți duce ca taurul cu bățu-n nas prins de verigă,că-i de altfel harnică şi are cui îi seamăna măturând ca Raşcapur praf de stele,că-i marfă de galați,fata unui vagabond a vieții mele,că-i călătoare silitoare pe drum de stele,cum cântă Ion Fulea cu spor,că era iarnă şi la scoală a făcut foc la centrlă ca să n-aibă proble cu vârf şi îndesat,suferința-i cu durere şi de ce fugi nu scapi,ca Tramavolta când şi dragoste frige bio,că şi musca bâzâie şi te âzdăreşte în culori de nelinişte strălucitoare în viața culme cu vitamine: fructe cu legume în propia consumație, alimentație(Sânt "omul conservă" de tradiții).

Spune-mi dragă soare, frățioare,

De ce lipsa lui Vica mă doare tare

De parcă n-aş avea mâini şi picioare ?

     - Ca sa inveti ce-i iubirea.

     - Aş mai scrie, dar am obosit.

Publicitatea e imagine de fum, cu sfara mai mare decât jumara,

dar e bai că confunzi cum ce şi cum dansezi

într-ale carnavalului cu mască şi fără mască să te distrezi

încurcând şi îmbârligând: marfa cuambalajul

tăindu-ți-se calea, creanga de sub picioare, să'ți pierzi curajul,

ca să nu'ți vezi de drum,

că te mănâncă-n palmă şi scrii în alternativă şi de perspectivă pro şi contra: o epigramă,

că ce mai încoace şi'ncolo: că eşti, Ben, om emerit, ca om iubit: om mai de seamă

bine împachetat înteresant savant în lege,

dar oameni răi din lumea rea, din țara mea,

nu te înțelege, cum nici pe mine poet

priceput, ca vaca la balet?

*

DE DUMNEZEU NOUĂ, PACE VOUĂ! DAT

Amândoi căutând timpul pierdut

Marcel Proust artist impresionant artist optimist şi altruist

Cu mari speranțe din lumina de început

Suntem înjugați şi înhămați cu ziua la aceeaşi căruță

Avem de rai bunătate şi conştiință

În logică de normalitate ştiință mioritică, carpatică,

Someşno-danubio, Descrpțio Molavo-pontică,

Românie profundă şi mare

întru răsărit de soare de binecuvântare

fără asemănare la propiu şi la figurat,

aur cenuşiu strecurat luminat,

de Dumnezeu, nouă pace şi pâine nouă dat şi tras în mâine liturghie în spice, pace vouă !.

*

     - Să fii sănătos al culturii în două lumi !

O pasiune te hrăneşte ca o rugăciune

Că ai fluturaşi în stomac

Făcând siropos Lui Dumnezeu pe plac.

Pasiunea e un frumos

Care te duce pe jos

Chiar şi la muntele Athos.

Mergi pe muntele Athos

Şi tu devii un atu

Un frumos luminos

Pentru ceilați cu folos

Timpul cu tine nu-i timp pierdut Marcel Proust, că te naşte veşnicia în culori de nelinişte România, artist, optimist, altruist

Onoris laudator cum laude.

Şi noi cu sucă pe ducă, că-i o poruncă,

Ca omul de zăpadă de căldură toropit

Face încântat loc albilor ghiocei dagi ochilor mei.

*

Im MEMORIAM DUMITRU FĂRCAŞ

Dumnezeu îl ierte şi memoria-i fie binecvâmtată !

Scriu, omule de seamă,

Îmi mân calul până mi-l fac spumă,

Că pasiunea mi lumină şi mă îndeamnă în esență faimos cu excelență,

ca Dumitru Farcaş a lui Ion a Chihişeli din Groşi, un Făt-Frumos omenesc a tărâmului de basm şi altruism, o mare conştiință românească pe cont propiu,

popular diamant uman artist viu.

Zice unul mai stoşit, împlinit surprins ca un fur în plină acțiune, cu țelul atins:

-"Succesul nu e drumul, ci destinația impecabilă," omul constant rămând îndrăsneț om măreț de calitate, că ce faci serios e ceresc, firesc.

Dragule şi eu am făcut hemipareză corp stâng cu repetare la anul, când ieşit din spital surpriza surpizelor voi continua să stau cu soția în Cluj cinci luni şi s-o pierd în 15 mai anul curent, scrisul făcându-mă să birui multe neajunsuri. Nu vreau mult şi sofistificat ci vre'o două vorbe sincere, de suflet. Cu bine !

E un drept de a fi şi-n ce facem pentru fericire celorlați, că de fapt o facem generos pentru a ne mulțumi pe noi înşine.

CÂND SFARA E MAI MARE CA JUMARA

Eşti un scump răruț, simpatic şi drăguț,

că eu sunt pe val ca croncănitoarea corb alb avis raris din cauza vulpii rămâne fără caşcaval, deşi sunt pe val  cu valul pe val,

că pomul fără gard de pângă drum rodeşte culori cu arome de nelinişte,

deşi publicitatea e o imagine de fum, când sfara e mai mare ca jumara şi parlamentarii iară şi iară ne fac ca negospodari,

ne fac cu stroşală, ne  fac de ocară țara.

Ştiu şi aiasta cu ce te încurcă, că-i mai bine cât mai multe păreri şi apoi super Irina Petraş preşedint U.S.R.filiala Cluj îmi zice, că  la fiecare  carte îmi trebuiesc câte două cronici, recenzii-referate, eu ce să comentez: - :N-am găsit oameni omenoşi cu bunăcuvință".

*

- Nu mai umbla dupa cei din sistemul curent

ca ei au pozitii

pentru ca ii sustin pe cei care sunt in control,

ei sunt pentru curul lor,

nu pentru cultura neamului.

Tu umbli dupa servitori ?

Daca vrei sa fii ajutat de ei trebuie sa scrii invers de cum scrii acum.

Ei vor sa traga sforile nu tu si adevarul din tine.

Lapadate de Isus si de Eminescu si ei te vor iubi

si iti vor da sute de recenzii caci

Nenea Soros plateste.

*

- Tu nu spune cu discriminare

Chiar dacă eşti om mare peste hotare,

Nu spune sincer, cu acreditare,

Că te vor râde şi cu curu,

Ca pe Suru care a şutat gol la națională cu curu, ca si pe Vasile Groza numit tot Suru, mutat din Fizeş, Stupini,

La doi paşi în Sâmpetru, ca Iisus care n-a respins,

Că n-ar avea rost pe fruntea lui cununa de spini,

Aşa cum n-a avut folos nelegiuirea,

care-ntre coaste cu sulița la stăpuns.

Eu ce sunt pe lângă roman (am fost doar Adistent, Teh., Veteriar, tu miner, şi tot ingineri: sunt LUCIAN GRUIA ŞI IONEL MARIN redactorul şef de la Bogdania, BAZIL Gruia cu inedit Blaga advocat, însă profesia inițială ca cea a lui Sergiu Nicolaescu, n-a mai contat, cultura nici celui din două lumi, abițițiosule, n-asigură sursă de existemță ori tu acadmician-ule eşti de altă părere excelentă ?)

     - Am muncit si exersat toate meseriile lumii. Eu sunt aici ca sa am experienta la prima mana, SA INCERC SI SA GUST VIATA PRIN OCHII MEI NU PRIN TRUFIA CONDUCATORILOR prefacuti si a MANIPULATORILOR. Viata nu e permanenta asa cum ne fac sarlatanii sa credem si uitam de moarte. Cei care te pun jos dovedesc ca esti un pericol pentru ei. Tu tine minte ca traiesti doar pentru tine si dai un exemplu bun celor care vor sa se trezeasca din hipnoza actuala. Cei care se cred mari sunt in fapt bolnavi si te sfatui sa nu te molipsesti dorindu-ti sa concurezi cu ei sau sa-i servesti. Daca totusi vrei s-o faci ia o ca joaca. Vezi Sergiu cat a fost de mare? azi nu mai e nimic. Aveam noi copiii un cantec cu; Femeia te ridica, femeia te coboara si tot ia te omoara. Tot ce faci e trairea ta! Nu te lasa tras in arena circului. Nu exista perfectiune. Daca tu crezi in carte TIPARESTE O ! Perfectionistii nu au tiparit nici o carte pentru ca ei o tot perfectioneaza. Eu toata viata am facut prototipuri in scris si in film. Daca stateam sa perfectionez nu as fi facut nici un film sau publicat vre-o carte. Viata e scurta iar rolurile principale (ne conving ei) sunt ocupate. Ce nu ne spun “ei” este: ca toti avem rol principal in viata. Nu exista roluri secundare ci doar capcane/momeli. Adevarul nu se poate perfectiona pentru ca el ESTE insa nu il vede oricine pe cand minciuna se perfectioneaza in scopul dorit, pentru ca ea este inchipuire umana. Isus, Eminescu au vazut mai mult adevar deaceia au fost crucificati (pe cruce sau caramida). Nivelul civilizatiei de azi exista datorita lui Nicola Tesla si in ciuda acestui fapt nimeni nu vorbeste de el sau sa-l predea in scoli. Din inventiile lui sa inbogatit intreaga planeta. A murit sarac si izolat intr-o camera de hotel si tot intr-o camera de hotel a murit si Van Gogh dupa ce sa impuscat, tot sarac si singur insa Bogatasii lumii doresc (azi) sa afle adevarul din tablourile sale devenite celebre si scumpe.

Continua sa scrii doar pentru tine daca te intereseaza ADEVARUL. E rostul nostru si cand il vom afla ne vom lumina. Vom fi mai impacati. Daca nu…, de frica mortii te certi cu viata in razboiul orgoliilor. Si stii ceva? Pentru asta poti scrie si cu creionul, cum scria Eminescu.

    - Lecția aeasta de viață o ştiu, chiar de la tine, chiar dacă nu mi-ai spus-o golind şi umplând luleaua, că intuiția de care spui atât de ferm, m-a făcut şi pe mine mai cu experență (eu moral mă simt obligat să vă mărturisesc, chiar şi greşelile care pe lângă o lacrimă, va fi şi o bucirie, binele izbucnind în forță în viața scurtă, că nu poți fi numai impecabil, că drept ai Ion Creangă (sânt şi obstacole, dar cine te poate opri ? Tu-'mi faci scene, dar ți se stă, că tu ai rațiunea ta, iar eu...)

     - Tu crezi ca eu glumesc cu inrautatirea sanatatii mele. Uite cate-va poze de saptamana trecuta cand am fost dus la urgente de doua ori. Una de marti si a doua de vinerea trecuta. Te pregatesc. Or iti trimiti fata sa studieze calculatoare ori iti cumperi creioane, ca daca plec nu vei mai avea de ales.

Unul din redactorii de la Cluj, nu ii retin numele mi-a propus sa scriu numai pentru revista lui si atunci l-am intrebat: Dar cat platesti sa scriu doar pentru tine. Si sa bosumflat comentand ca la revista lui scriu profesori si academici si nu cer bani. Da, i-am raspuns; nu cer bani insa ei au salarii eu nu am iar ei isi fac publicitate. Eu nu imi doresc publicitate eu vreau sa ajung la cat mai multi romani din lume pentru ca asta e mult mai important decat sa ma cenzurezi tu si sa ma tii sub control. Eu o fac pentru ca sunt frate cu romanul, nu servesc nici o alta cauza. Mama !!!... Sa umflat in pene si a inceput sa ma barfeasca si sa ma sape la toti redactorii cunoscuti de el. L-am lasat in pace ca nu se merita sa-ti pierzi vremea cu filozofii astia scoliti. Asa si tu lasa-i in pace si mergi pe drumul care ti se asterne in fata. Nu uita: Fericirea ta adevarata vine de la scris. Atunci cand scrii esti fericit! Daca nu e asa si vrei sa-ti gasesti fericirea doar prin a fi apreciat de ei sau cei din jur atunci apuca-te de cantat in strana ca-i mai putina bataie de cap si intreaga biserica te va admira. Eu daca doream bani ma faceam homosexual, in Hollywood si veneam in Romania, sa fac un film documentar despre un cantaret in strana promovand cultura “corecta” americana.

*

CONŞTIINȚĂ OMENEASCĂ MINUNATĂ

Ei dragii mei, fac ciudățenii, în corola de minuni

şi de lumini cu întunecimi, adâncimi profunzimi de îmțelepciuni

de oameni între oameni pentru oameni, deşi în ciudă, din orgoliu, din mândrie : Patrie Limba Română inimă maximă română

cu îndemână şi când tipic ni peste mână şi calc pe pe bec, încalc în strachini

ca un prag depăşit ridicol în disconfort critic de caniculă

încoronat ca Iisus cu spini de români şi de străini,

care mă iau rispitor în răspăr peste picior fără noimă,

distrugându-mi încrederea, c-am fost interzis

în propriu paradis de scris,

că mi se face şocant scenariu fără voe,

că n-am nişte reguli

şi indispun, agit, pe bunul Ben,

sunt ca un val de ploi, disperat că plouă iară, iară şi iară din primăvară şi-am trecut de vară şi nu bine-mi pare,  nu mă distrează,

că-i Bacovia de  România melancolie,

vreme de beție în situație,

care face să-mi dispară buna dispozoție din această fir-ar să fie proprie ecuație,

că-i şi culme: mi se face şi foame de principii de biblii,

de dragoste în toi, ca la noi, că Dumnezeu e-n noi şi cu noi să ştim încătro o apucăm

prin Raiul ce-l am, că nu mă eschivez de la ce fac zi de zi  şi lui Dumnezeu pe plac,

în dreptul de a fi nesperat cu frecvență de perseverență,

voință şi conştiință, dimineață,

care dă spor să-ți prinzi vitele la jug pentru plug cu drum lung

de magi inimă fierbinte porniți înainte miez de pâine culori-curcubeu şi Dumnezeu

mereu şi mereu cu tupeu pentru o viață eficient mai bună

să ne cânte casă-casă cu masă-masă,

să ne cânte-n strună lumina din lumină să nască lumină

cu roadă deplină divină cu aer condiționat bio adevărat

manifest dezinteresat pentru sănătate în stupină,

ca să nu se mai calce strâmb deformând ilegal aură şi nimb,

că răul pe nimeni nu încântă,

că e nepotrivit în artă,

e buturuga mică răsturnând carul mare,

ne năruie din curaj, chiar dacă din floare eşti stejar din rădăcină

lumină de lucru bine făcut, fiu de Salaj,

din Sâmpetru-Almaş,

ştiind încătro s-o apucăm

în Raiul prin neamul ce-l am poveste de dragoste pliindu-mă  pe situație

cu rezolvarea cu educație propria ecuție deschis aşa cum vezi strunit prin scris cu puşca şi centura lată prin ce m-o alduit Dumnezeu,

c-am fost ce-am fost odată:

fasole de post,

m-o alduit să fiu în artă prin artă, artist optimist-

altruist cu efect şi poftă de viață

conştiință omenească, minunată

*

     - Pericolul e in acei indivizi care pe ascuns isi tradeaza tara ! Au outele in menghina si nu vor sa-si piarda serviciu si la urma urmei suntem sub presiune toti.

     - Mult adevăr de care, Ben, n-am motiv să bâzdăresc asemeni vântului ițit intețit de, de un dramatic strâmb al naturii dezlănțuite, ca vaca îngrijită de mama între văii, care deodată apucată de streche din cauze necunoscute, nelămurite de Veronica, o trufă a poporului român, chiar dacă oferea un spectacol spectaculos teoretic hazos luând-o la fugă bâzdărind vaca, ca şi cum ar sparge ghiața în toiul vierii care ardea torid în toiul verii, alerga pe ulița păhuțeştelor, ulița lui maica bătrână din sus, fugind atletic salt etic, estetic acrobatic, vioi, în figuri artistice, ca tripul salt, care stârnea râs tradițional spectatorilor ocazionali, privind surprinse din bordeie acoperite cu pae straniu, bordeie ca nişte mojnegi adunați la sfat, ca vlaşinii, sibienii, spontani, inteligenți, făcând casă bună, nişte munteni a lui cu diverse vaste obiceie-datini, că vaca era şi rea de muscă ori cu te miri ce pasiuni şi pretențios păscând te miri ce buruieni aromatice care au aburit-o advers cu halucinații, efect "lirica" nedorit făcând-o groasă mâncând pământul în galopul şi trapul ei de murg călărit pe acel colnic, deal dim Ardeal, murg călărit în stil dac, Decebal, calărit pe la Sarmisegetuza şi Argidava, călarit bogat cu tot binele din lume, călărit împărătesc firesc extrem de serios, efecient, de o fecioară castă şi de un mândru voinic suprem de România cu preaplin de excepții şi principii de sfinte evanghilii-Biblii, cu salt în drept de a fi cu cap pe umeri, că unde nu-i cap, vai, tulai, de popare cu spiritul încins de sens, pace şi pâine în textul răbdării, loc fiind în lume pentru fiecare aparte stăruință, melodie preferată peste poate, peste poartă, peste fragil: lanț a slăbiciunii.

“Ca să poți citi poezia lui Pavel Rătundeanu-Ferghete trebuie să te cobori întâi în mintea lui, să te familiarizezi cumva cu resorturile care provoacă alăturări neobișnuite de cuvinte și sintagme. Ele curg atât de năvalnic încât riști să nu-ți faci o impresie corectă, mai ales că în versuri apar nume de persoane cunoscute doar autorului, acest lucru contrariindu-te și evidențiind caracterul personal al textelor.”  Ștefan Doru Dăncuș

Oaza de adevăr e Dumnezeu şi o boală, care există mai întâi trebuie diagnostificată şi deabia apoi o tratezi util în folosul țării, după cum zice eccepțional profesorul Neagu Giuvara, o moanstră intelectuală întrețând flacara paradoxală a României aprinsă întru drept de a fi iubire un regal, slavă Domnului !

DE PE ORIZONTALĂ PE VERTICALĂ

Tu cu omenia porți în suflet România

Cu iz amar şi crud de iarbă verde Bacovia

Şi cu ceteră-vioară cu strune de cerneală

Şi arcuşul stilou bun pentru elevul şcolar de şcoală

De pe orizontală să se înalțe frumusețe, iubire, pe verticală

Descântându-se în strună magia şi energia

De viață bună în România,

Norodul, să aibă cale, adevăr şi viață,

Primăvară mai prosperă în a noastră țară

Lebedă, Blaga cu veşnicie verde-albastră.

*

Şi a văzut Dumnezeu ce-i de văzut

Şi a făcut ce-i de făcut: lucru bine făcut

Şi din ce a făcut s-a născu şi Ioan-Petru Gârda şi m-am născut şi eu să îngân păgân

Lumina, veşnicia şi omenia de România,

Să răstălmăcesc prin Dumnezeu, din Dumnezeu: poezia, frenezia.

PR-F &BT.