SONETOTERAPIE 221
- text și interpretarea autorului -
PE FUNIA
SECUNDEI
~*~
Pe funia
secundei pun piciorul.
Încerc balansul
peste râpi abrupte
Când taine-n
trup se sfarmă întrerupte
De zbaterea ce-a
năpădit pridvorul.
Între dorinţi,
urzeli vor să se-nfrupte
Din rănile
însângerând covorul.
M-a biciuit în
trist manej dresorul
Ispitelor,
purtând deșarte lupte.
Sub mine focul
mistuieşte groapa
Nădejdilor din
zborul decăzut.
Pe glodul sterp
se zbate-n chinuri apa
Şi-n lânced mâl
puhav s-a prefăcut.
Un bob de rouă
îmi străpunge pleoapa,
Purtând mirarea ei în neştiut.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 222
- text și interpretarea autorului -
Brașov, aleea de Sub Tâmpa,
duminica
~*~
Talaz de oameni,
menajere-n ţoale
Obraznice prin
dezgoliri de pulpe,
Adolescente
jinduind să-ntrulpe
Femei mature de
la sfârc la poale.
Nu-i nici un loc
pe bănci. Priviri de vulpe
Trimit săgeţi.
Răspund cu-n zâmbet moale,
Să nu-mi aşez
trăiri pe stânci domoale,
Ca să-mi
preschimb traseu-n mii de culpe.
Târziu dispar.
Rămân să-mi urc ţinutul
Printre mirări
din ochi de prunc nătâng.
Am pus sonetul
pe hotar drept scutul
De istoviri, în
veci să nu mă plâng.
L-am zămislit
pe-alei şi-mi e avutul
Ce-ntr-un târziu
m-am nevoit să-l strâng.
~*~
("Ferestre
în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 223
- text și interpretarea autorului -
VECERNIA ZĂPEZII
~*~
Cerbul stelat
coboară către poale,
Învins de foamea
neagră ce-l pătrunde.
Amurguri reci
stau gata să inunde
Stafii de nori
cu burţi de-apururi goale.
Pe coarne neaua
mieilor se-ascunde,
În preajmă ţipă
mânzul în ocoale.
Tăcute
case-nalţă rotocoale
De fum năuc,
suit în triste unde.
Şoapte răzleţe-n
tainele livezii
Roiesc într-una,
ca-n bezmetic stup
Şi-l prind hain
în chingile amiezii.
Mirări târzii în
carnea lui irup.
Se spulberă
vecernia zăpezii
În goana unei
sfâşieri de lup.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 224
- text și interpretarea autorului -
VEGHEZĂ HUMA
~*~
Veghează huma şi
ascultă-i glasul
Ce către mâine
din adânc vibrează.
Răsuflă rar sub
talpă, stând de pază,
În ritm
spasmodic măsurându-ţi pasul.
Va fi un ceas
când lutul întrupează,
Tot priveghind
cu-nverşunare vasul,
Ca mirul sfânt
să-şi aibă-n trup popasul,
Să ne cunune
vrerea pururi trează.
Nimic în jur.
Doar tu în dimineaţă,
Mireasmă nouă de
nevârstnic rod,
Binecuvântă
ţărna şi răsfaţă
Nădejdea
prinsă-n viguros năvod.
Tu cel ce singur
ai trecut prin viaţă
Vei fi-ntr-o zi
însufleţit norod.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 225
- text și interpretarea autorului -
DUH TÂRZIU
~*~
Un tânăr pin a
sângerat în ploaie
Cu lacrimi calde
ostoind frunzarul.
A scăpărat din
înălţimi amnarul
Izbind în nori
ce au pornit războaie.
S-a năruit între
copaci hotarul
Şi braţe verzi
fac pod peste noroaie.
Fior învins,
cutremurat, înmoaie
Cămaşa tainei
ce-a-mbrăcat stejarul.
Păduri scâncind
şi-au adâncit făgaşul,
Deasupra beznei
s-a-nvârtit un stol,
Un fir de iarbă
s-a trezit ostaşul
Împins
de-arcaşul toamnei înspre gol.
Din murul dens
ce-a sfâşiat sălaşul
Un duh târziu
luminii dă ocol.
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 226
- text și interpretarea autorului -
ŢÂŞNESC
ARTIFICII
antisonet 8
~*~
Ţâşnesc în buza
serii artificii.
Ah, pân-aici
mi-a fost, la o adică!
Îmi sare-n braţe
câinele de frică
Şi intră-n
casă-ngrijoraţi amicii.
În piept bătaia
pulsului indică
Izbiri de gong,
de parcă-s plin de vicii.
Ce fel de rost
e-acesta, ce delicii
Să slobozeşti
catran, ca pe-o alică?
E zi festivă.
Gloanţe-mpuşcă cerul
De parc-ar fi
trasate în orar.
Alungă norul, se
porneşte gerul
Şi nu am lemne-n
sobă şi nici jar.
Pândeşte-n colţ,
sătul de laţ, hingherul....
Beau ceai sălciu din frunze de arţar.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2",Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 227
- text și interpretarea autorului -
T A I N A
~*~
Iată făgaşul,
iată şi izvorul
Rostogolit sub
malurile supte;
Iată şi munţii
gata să se-nfrupe
Din râvna
pietrei sângerând piciorul.
Iată scânteia
printre vreascuri rupte
Din rariştea
ce-a străjuit ponorul
Şi primăvara ce
şi-a-ntins covorul
Să calci solemn
prigoanele abrupte.
Veghez la tot şi
te aştept în toate,
În şoaptele ce
se preling cu zel.
Din palma ta
lumina geamăt scoate
Să-nvingi decis
al nopţilor măcel.
Din inima ce-n
piept cu trudă bate
Aștern spre tine
taina drept inel.
~*~
("Femeie!..,
Sonete 5", Minerva, 2009)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 228
- text și interpretarea autorului -
DE CE MAI
SCRIU SONETE
~*~
De ce mai
scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi
tandre-au devenit istorii,
Când melosul
suavelor prigorii
A fost ucis
în silnice atacuri?
Ca să mai simt parfumul fin al
florii,
Să urc visări
de taină în hamacuri
Şi magice
săruturi din iatacuri
Să le prefac
pe toate în victorii.
Ca să-mi
cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse
De gândul
blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, să-mplinesc un
rost.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 229
- text și interpretarea autorului -
CÂT MAI DEVREME
~*~
Cât mai
devreme-n adieri tăcute,
Pornim pe câmp
spre via-nmugurită.
Străbatem sate
vechi într-o clipită,
Uitând de noi,
de zvonuri neștiute.
Când vom sosi
pe-a astrelor orbită,
Voi ține-n
palme taine prefăcute
În văl țesut
din fire nevăzute.
Te simt. Ți-e
gura mie hărăzită.
Mă dau
deplin şi cerul clipei cade
Pe ochii tăi,
târându-mă-n păcat,
Închipuind
gigantice cascade.
Te ştiu
femeie şi mă simt bărbat.
Am prins tăcerea-n
magice năvoade
Şi-un strigăt
surd în vers s-a preschimbat.
~*~
( „Femeie!...,
Sonete 5”, Minerva, 2009 – modificat)
SONETOTERAPIE 230
- text și interpretarea autorului -
ROST TÂRZIU
~*~
Sonetul meu s-a
ridicat pe schele,
A ros din tihna
anilor şi-a minţii,
Şi-a ascuţit
cu-nverşunare dinţii,
Tânjind să
smulgă lenea din prăsele.
Nu l-au sedus
nici fala, nici arginţii.
S-a copt în
umbra vrerilor rebele;
A
devenit fântână din castele,
Să bea din ea şi
sluga, dar şi prinţii.
Nu i-am cerut
nici vamă, nici chirie
Decât un vârf de
paloş înroşit
În jarul blând
ce tâmpla mi-o îmbie
Cu slova smulsă
trupului sleit.
Sonetul scris cu
sânge pe-o hârtie
Abia târziu un
rost mi-a hărăzit.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2"; Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu