„Alegeri” românești. Anul 2020
Teo Palade
28 Octombrie 2020
„Dacă
votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” (Mark Twain)
S-a mai
încheiat un scrutin al alegerilor. Deși, iată, o fac, nu mi-am propus dinainte
să scriu despre aceste alegeri. Motivul? Mi s-a părut inutil - o pierdere de
vreme din moment ce zarurile păreau aruncate. Pe de altă parte, politica este
atât de murdară și mânjește în asemenea hal tot ce atinge încât de o bună
bucată de timp mi-e silă să mai scriu despre ea. Iar alegerile înseamnă, în
primul rând, politică.
Nu noi
hotărâm cine să urce pe podium și cine nu
De fapt,
scrutinul electoral, acest demers așa zis democratic, nu mai are nicio legătură
cu democrația. Nu reprezintă puterea poporului și nu exprimă voința sa. De ce?
Pentru că în aceste vremuri atât de tulburi este o iluzie să ne închipuim că
noi, cetățenii, suntem cei care hotărăsc cine să urce pe podium și cine să
rămână pe dinafară. Numai naivii, de care - har Domnului - nu ducem lipsă, mai
pot crede așa ceva.
În mod
intenționat, invocându-se exigențe democratice, procesul alegerilor, în sine, a
devenit extrem de complicat. Mai ales în acea parte sa care se află ascunsă sub
falsa aură a corectitudinii. Aură cu care, în mod voit, este vopsit întregului
proces, profitându-se de iuțeala de mână a organizatorilor și de nebăgarea de
seamă a alegătorilor.
Ca cetățeni
instruiți, așa cum mare parte dintre noi ne considerăm, ar trebui să cunoaștem
că drumul voinței noastre, voință exprimată prin buletinul de vot, este atât de
sinuos, trece prin atâtea mâini, este pasibil de a fi deturnat de atâtea forțe
încât în final, ca mesager al propriei decizii, votul devine inutil.
Orientarea
votului, o meserie bănoasă
În plus, nu
trebuie să uităm transformarea dirijată a alegătorului român prin exercitarea
permanentă, dar mai ales în preajma alegerilor, a unor presiuni de natură
extrem de diversă menite, toate, să-i orienteze sensul votului spre partide,
formațiuni politice sau persoane dinainte stabilite de cei care-i plătesc pe
promotorii acestor presiuni. Ar putea fi și cazul Alianței U.S.R.-P.L.U.S. care
a fost declarată ca fiind marele câștigător în recentele alegeri, cu toate că:
”Alianța U.S.R.-P.L.U.S. este un partid nesemnificativ la nivelul României,
neavând mai mult de câteva mii de membri, posibil să fie undeva în zona cifrei
de 5.000…. Vorbim de un partid care vrea să guverneze o țară pe care nici nu o
cunoaște. U.S.R.-P.L.U.S. nu are nici cel mai elementar feed-back de la fața
locului, când vine vorba despre hălci imense din această țară. Dar nu vă
mirați: U.S.R.-P.L.U.S. nu a fost niciodată menirea de a fi reprezentativ
pentru poporul român: această construcție a avut ca obiectiv coagularea unei
minorități agresive, care să fie împinsă de la spate pentru a conduce țara în
ciuda majorității acestui popor”[1]
Fanatismul,
acest val de ură…
Printr-un
efort concentrat, exercitat asupra unor anumite categorii de alegători, s-a
reușit conglomerarea unui adevărat contigent de persoane care acționează în
direcția stabilită și votează ceea ce li se indică, fără nici urmă de
discernământ. ”Este vorba despre oameni fanatizați care se
comportă împotriva oricărei logici, iar fanatizarea lor este consecința
spaimelor de tot felul și frustrării consecutive eșecurilor personale repetate
până la a deveni cronice […]. Nu vorbim despre săraci și
dezavantajați. Aceștia s-au mai bucurat de anumite programe sociale, ci de
debilitata și alienata clasă de mijloc, care a acumulat permanente frustrări și
acum se îndreaptă cu orbirea disperării către cei puși să o lichideze
sistematic și definitiv, precum și de profitorii acumulării primitive de
capital, gata să își trădeze țara, întrucât este prea slabă pentru a le apăra
averile în competiția tot mai dură cu oligarhii multinaționali[2].
Contribuția
tinerilor
Ca mai toți
oamenii raționali din România, nu am o părere proastă despre tinerii de azi.
Tineri între care îi regăsesc și pe copiii mei. Din nefericire, juni
debusolați, lipsiți de perspectiva zilei de mâine și aflați la discreția și
mofturile marilor corporații, sunt pe zi ce trece tot mai mulți. Iar la
alegeri, îndoctrinați cu iluzii deșarte, ei reprezintă o importantă masă de
manevră. ”Tineri spălați pe creier și depersonalizați, constituiți în
adevărate batalioane de asalt organizate de multinaționalele în care își
câștigă subzistența, au fost trimiși, sub amenințarea pierderii statutului de
„exploatat-asistat”, să ia cu asalt nu sediul Guvernului, ci secțiile de
votare”.[3]
Cum să nu
te indignezi?
Conform
datelor oficiale, în acord cu cele declarate de președinte și de prim-ministru,
alegerile din septembrie 2020 au fost alegeri corecte, s-au desfășurat în
condiții satisfăcătoare iar rezultatul lor ilustrează voința cetățenilor
români. Însă, domnilor guvernanți, organizarea alegerilor în condițiile
excepționale ale unei pandemii în plină ascensiune, îndemnul insistent de a
merge la vot pentru cei pe care i-ați ținut săptămâni întregi închiși în case,
nu le-ați dat voie să circule decât cu bilet de voie și numai câteva ore pe zi,
le-ați interzis să-și asiste morții la înmormântare și copii la cununie, le-ați
restricționat dreptul la frecventarea bisericii, le-ați interzis nu numai sărutarea
icoanelor sfinte pentru ei, dar chiar și respiratul în aer liber, pare nu numai
o imensă iresponsabilitate, o crimă cu premeditare, ci și o adevărată
batjocură. Cum să nu te indignezi?
Românii
nu mai sunt buni conducători
Mai mult,
timp de decenii cetățeanului român i s-a inoculat ideea criminală că
aparține unui popor corupt, lipsit de demnitate națională și că dacă vrea
prosperitate, corectitudine și respect, nu dintre conaționali ar trebui să-și
aleagă reprezentanții. I s-au prezentat nume cu rezonanță ”serioasă”, sugerând
că persoana aparține unor comuniuni renumite prin seriozitate, și a fost
îndemnat să voteze ”cinstea” care coborâse pentru el direct din tărâmul
corectitudinii eterne și nu hoția autohtonă. Exemplul cel mai edificator (și nu
singurul) este cel al Timișoarei. Aici, la un scor de necontestat, a fost ales
ca primar un cetățean german: Dominic Fritz. Cu aura corectitudinii alegerilor
în minte, ar trebui să credem că noul primar al Timișoarei, care nu prea a avut
timp să fie și timișorean (s-a născut și a crescut în Germania, a făcut ceva
studii prin SUA, Franța și Marea Britanie, timp de 10 ani a fost membru al
Partidului Verzilor din Germania, Până anul trecut a fost șeful de cabinet al
fostului președinte german Kohler… și tot până anul trecut vizitase o singură
dată România) a fost ales de cetățenii marelui oraș numai dintr-o pornire stric
civică. Și că, desigur, timișorenii au fost de-a dreptul și brusc cuceriți de
el atunci când au aflat că este preocupat de muzică, citește și merge cu
bicicleta. Ce le-a spus el, efervescent, la festivitatea de câștigător?
Le-a spus că va fi primarul tuturor timișorenilor. Superb, nu?
Nu ne rămâne
decât să privim cu aceeași încredere și speranță spre apropiatul nou scrutin
electoral. Unul cu miză mult mai mare.
Cum va fi?
Să privim la ceea ce se întâmplă peste ocean. Ca întotdeauna, America ne dă un
exemplu.
---------------------------------------
[1] Mihai Șoimănescu, Așa se scrie
istoria- https://www.amosnews.ro/asa-se-scrie-istoria-2020-09-29
[2] Alex Stănilă, Mic tratat de false
alegeri, https://www.qmagazine.ro/mic-tratat-de-false-alegeri/
[3] idem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu