America şi lumea la
răscruce de epoci
Petru Romoşan
28 Octombrie 2020
Alegerile
americane din 3 noiembrie 2020 pot deveni cele mai importante din ultima sută
de ani, de la Primul Război Mondial încoace. Cel puţin aşa crede celebrul
geopolitican rus Aleksandr Dughin, cum vom vedea mai jos. Ruptura dintre cele
două Americi, dintre americanul mărunt şi mediu, reprezentat de conservatorii
republicani, mai ales în partea centrală, de la Nord la Sud, partea „de pământ”
(heartland), şi progresiştii democraţi, mai ales pe cele două Coaste, de
Est şi de Vest, partea „de apă”, cu marile oraşe din Est - New York,
Philadelphia, Washington, Boston - şi cele din Vest - Los Angeles, San
Francisco, Seattle -, deci ruptura e totală, fără nici o posibilitate de
conciliere, de negociere. Consensul imperial (imperialist) reprezentat bipartit
prin Council on Foreign Relations (C.F.R.), construit după primul război
mondial, nu mai există.
Revoluţia
culturală din America, criza economică, exacerbată de pandemie, anunţata cădere
a dolarului (a pierdut deja 10 % din valoare, iar după unii analişti economici
va pierde până la 35 % până la sfârşitul anului 2021) vor avea un impact
indirect, întârziat poate, dar foarte puternic şi asupra economiei româneşti şi
a clasei politice băştinaşe (foarte pro-americană), care poate fi chiar
măturată violent. Primele atinse de depresiunea (depression) economică
americană vor fi însă Europa de Vest şi U.E. în întregime, U.E. a cărei monedă
euro e foarte legată şi foarte dependentă de dolar. U.E. este şi primul
creditor al S.U.A., înaintea Japoniei şi Chinei. România va fi lovită mai ales
de ceea ce se va întâmpla în U.E., în Germania, Franţa, Italia şi Spania, în
Marea Britanie, unde trăiesc mulţi români, peste 3 milioane: 1,3 milioane în
Italia, 665.000 în Spania, 650.000 în Germania, 434.000 în Marea Britanie,
118.000 în Franţa, 92.000 în Belgia etc.
Alegerile
americane din 3 noiembrie pot aduce surprize peste aşteptări. Între 3 noiembrie
şi 20 ianuarie, S.U.A. pot avea nu doar un preşedinte, ci doi: Donald Trump în
statele tradiţional republicane şi Joe Biden în statele tradiţional democrate.
Iar după 20 ianuarie, S.U.A. pot avea chiar trei preşedinţi. Pentru că nu se va
putea decide noul preşedinte, Nancy Pelosi, preşedinta actuală a Camerei
Reprezentanţilor, poate fi declarată preşedinte interimar, cu un al treilea
vicepreşedinte, care poate fi Pete Buttigieg sau Michelle Obama. Astfel, spre
sfârşitul lui ianuarie 2021, S.U.A. ar avea trei preşedinţi şi trei vicepreşedinţi.
Cum s-ar putea încheia o asemenea nebunie fără precedent e greu de imaginat.
Dacă
dezintegrarea sau confuzia va ajunge în acest punct, e de presupus că fiecare
dintre cei trei preşedinţi se va refugia în statul pe care-l reprezintă sau în
care are domiciliul. Nancy Pelosi reprezintă, după soţ, Paul Pelosi, om de
afaceri multimilionar, San Francisco. Deci, Nancy Pelosi va deveni într-un fel,
pentru o vreme, preşedinta Californiei. California (cu o populaţie de 39,5
milioane de locuitori), cel mai mare stat american, are o economie şi un P.I.B.
comparabile cu marile state europene (3.200 de miliarde de dolari). Joe Biden
se va refugia în Delaware, cel mai mare paradis fiscal din S.U.A., pe care l-a
reprezentat mai bine de 35 de ani. Donald Trump şi-a schimbat recent rezidenţa
de la New York în Florida, unde are o imensă proprietate. Deocamdată nu e clar
dacă alegerile vor putea fi reluate în cazul în care nu poate fi decis un nou
preşedinte. Totuşi, Constituţia prevede că Senatul (dominat de republicani) şi
Curtea Supremă pot să hotărască noul preşedinte.
După Doug
Casey, economist celebru, autor de bestseller-uri (începând cu „The
International Man”, 1976), adevărata problemă se va pune după alegeri,
indiferent de rezultatul lor, care, oricare ar fi, nu va face decât să mărească
prăpastia dintre conservatorii republicani şi stângiştii neomarxişti conduşi de
Partidul Democrat spre o revoluţie culturală, care ar putea fi comparată cel
mai bine cu Revoluţia Culturală de aproape 10 ani din China lui Mao. O revoluţie
culturală care nu mai poate fi oprită, ci doar amânată cu patru ani dacă Donald
Trump rămâne preşedinte.
Revoluţia
culturală deja angajată nu va face decât să arunce în aer economia americană şi
dolarul. Urmările pandemiei vor fi, atât în SUA, cât şi în Europa de Vest,
foarte dependentă de SUA, mai dramatice decât în alte părţi ale lumii. Cu un
nou lockdown deja aplicat în unele ţări sau aflat la orizont
pentru altele, e foarte probabil că nici Bursele nu vor mai putea fi ţinute sub
perfuzie de băncile centrale şi de tiparniţă. Cu o economie scăpată de sub
control, viitorul preşedinte american, oricare ar fi el, va deveni, oricum,
aproape irelevant.
Singura
soluţie de ieşire din criză propusă de economistul francez Thomas Piketty este
creşterea până la cer a impozitării marilor averi. Care e de mirare că nu e
încă pusă în aplicare. Anul electoral american poate fi explicaţia principală a
întârzierii. Modelul există, e cel al faimosului „New Deal” al
lui F.D. Roosevelt ca urmare a Marii Crize din 1929-1933. „Proiectul
fiscal actual al lui Thomas Piketty [...] constă în creşterea impozitului pe
venit atât în valoare, cât şi în progresivitate prin adăugarea unor tranşe
marginale mergând până la 90 %, prin creşterea substanţială a taxelor pe
succesiune pentru cei mai bogaţi şi prin reintroducerea unei fiscalităţi anuale
progresive pe întregul patrimoniu care ar putea urca şi ea până la 90 % pentru
miliardari!”[1].
Care ar fi
deosebirile dintre un alt doilea mandat Donald Trump şi un prim mandat Joe
Biden ? Iată-le, din perspectiva lui Aleksandr Dughin:
„-
arhitectura ordinii mondiale (tranziţie spre naţionalism şi multipolaritate
reală în cazul lui Trump, continuarea agoniei globalizării în cazul lui Biden);
- strategia
geopolitică globală a SUA („America First” în cazul lui Trump, un salt disperat
spre guvernul mondial în cazul lui Biden);
- destinul
N.A.T.O. (dizolvarea sa în favoarea unei structuri care reflectă mai strict
interesele naţionale ale Statelor Unite - de această dată în calitate de stat,
iar nu ca un sprijin al mondializării în ansamblul său (în cazul lui Trump),
sau menţinerea blocului atlantic ca instrument al elitelor liberale
supranaţionale (în cazul lui Biden);
- ideologia
dominantă (conservatorsimul de dreapta, naţionalismul american în cazul lui
Trump, globalismul de stânga, eliminarea definitivă a identităţii americane în
cazul lui Biden);
-
polarizarea democraţi-republicani (continuarea creşterii în influenţă a
paleoconservatorilor în sânul guvernării în caz de victorie a lui Trump) sau
întoarcerea la consensul bipartit (în cazul lui Biden, împreună cu o nouă
creştere a influenţei neoconferinţelor (neoconservatorilor - n.n.) în sânul
guvernării);
- până şi
soarta celui de-al 2-lea Amendament (dreptul de a purta armă - n.n.) -
menţinerea lui în cazul lui Trump şi eventuala sa abrogare în cazul lui Biden [2].
După cifrele F.M.I., economia chineză a depăşit deja economia americană în al
treilea trimestru 2020. Economia chineză va avea în 2020 o creştere moderată
dar consistentă, în timp ce economia americană va încheia anul pe un minus
serios. Deci, mecanic, China va depăşi S.U.A., lucru foarte important pentru
investiţiile pe Bursă, care se vor reorienta spre Hong Kong, Shenzhen şi
Shanghai. Mulţi pretind că actuala conducere politică a Chinei l-ar prefera net
pe democratul Joe Biden, cu care ar putea face comerţ as usual şi
astfel China şi-ar putea continua în linişte atât creşterea internă, cât şi cea
globală.
Aranjament
grafic - I.M.
--------------------------------------
[1] Nathalie MP Meyer, „Au secours,
Thomas Piketty veut encore taxer les riches” -
https://www.contrepoints.org/author/nathalie-mp , 14.10.2020.
[2] (Aleksandr Dughin, Géopolitique
des élections américaines - https://reseauinternational.net/geopolitique-des-elections-americaines/
- 22.10.2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu