Alexandru-Vladimir Ciurea - Arma anti-Covid este imunitatea bazată pe gândire pozitivă, în timp ce izolarea tâmpeşte omul

 

Arma anti-Covid este imunitatea bazată pe gândire pozitivă, în timp ce izolarea tâmpeşte omul

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

14 Octombrie 2020

 

20 martie 2020. Gândiţi pozitiv, scoateți-l pe „nu pot” din vocabular![1]

 

Încă de la începutul secolului trecut, când s-a început studiul neuro-fiziologiei cerebrale, s-a do­vedit că dacă gândești pozitiv și ești calm, senin în fața provocărilor vieții, se secretă anumiți ami­no­acizi favorabili pentru desfășurarea proceselor normale în creier. Deci, pozitivitatea ne ajută în cele mai grave situații. Să fim convinşi că există so­luții pentru orice! Știți ce se spune, că muți și muntele din loc cu puterea minții! Scoateți-l pe „nu pot” din vocabular. Dacă gândim pozitiv, cre­ierul își îndeplinește mai lesne funcțiile și totul merge bine.

 

Pozitivitatea trebuie să existe și în gândire, și în fapte. Mă dau exemplu pe mine. Pot să spun că gândind pozitiv în ultimii zece ani, nu mai doresc să am niciun fel de dușman. Nu mă interesează, nu mă mai agață gelozia, invidia, ura, dușmănia… Nu mai sunt reactiv. De exemplu, la spital, cineva mi-a făcut odată un raport foarte dur, dar nu am ripostat. Am zâmbit. Când mi-a venit mie rândul să-i fac raport, l-am făcut la superlativ. Nu-i venea să crea­dă… Pur și simplu m-am poziționat în afara con­flic­tului, în zona bună, pozitivă a lucrurilor. Și asta aplic în toate sectoarele vieții mele.

 

 

„Neuronii « prăjiți » nu se mai refac”

 

Toată lumea este în agitație permanentă și nu prea știe să întrețină acest miracol cu care a fost dăruită: creierul. Corpul omenesc este un miracol. Creierul și gândirea umană, la fel. În timpul unei conver­sații, în creierul meu se pun în funcțiune mii și mii de legă­turi simultan, de gândire, de percepție, de auz, de văz, conexiuni care mă ajută să vă dau un răspuns cât mai bun… exact ca un miracol. Or, omul face tot ce e posibil să-l lichideze, face tot ce e rău pen­tru creierul său. Suprasolicită organul cerebral cu foarte multe elemente perturbatoare și nu merge pe o linie conducătoare, prioritară, în cursul unei zile sau a la longue, se disipează în tot felul de lucruri mă­runte, total neimportante, și nu își canalizează toată energia, toată puterea, toată inteligența și crea­ti­vitatea către lucruri pozitive, generatoare de bucu­rie și satisfacție.

 

Știți că cele mai multe celule nervoase se pierd la furie, la ceartă? Neuronii „prăjiți” nu se mai re­ca­pătă. Aveam o șefă mică și grăsuță, care la un moment dat spunea, „Nu uita, dragul meu, că ini­ma este mică, dosul este mare… Nu le mai pune la inimă…”. Foarte bună ideea. Puneți supără­rile în altă parte, nu la inimă. În plus, persoanele nervoase, ușor iritabile, care din țânțar fac armăsar, ajung repede la dereglări. Le crește tensiunea. De­vin anxioși. Ori primesc diagnosticul de colon iri­tabil.

 

 

„Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi”

 

Stresul este egal tensiune. La fel se întâmplă și intelectual. Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi. Dacă mai adaugi încă cinci, cre­ierul nu le va face bine nici pe primele. Nu pu­tem mai mult. Sigur că există și persoane super do­tate, cum a fost marele istoric Iorga, de exemplu. Dar nu toți oamenii au așa o mare capacitate de sinteză. Sigur există și persoane antrenate, sunt inte­lectuali, spioni, scriitori, yoghini, acestea sunt excepțiile. Omul obișnuit trebuie să se păzească ca să nu intre în stres.

 

Există mai multe feluri de stres: profesional, emoțional, endocrin (în special la doamne), apoi stresul de familie, stresul stradal, stresul din trafic, stresul indus de media și socie­tate, ca să nu mai zic de stre­sul pe care ni-l provo­căm singuri, noi cu noi, prin faptul că nu ne obser­văm, nu ne strunim gândurile și reacțiile. Să luăm un exemplu: dacă mâncați, și mâncați și iar mân­cați și v-ați săturat dar tot vă mai puneți în farfurie, ce se întâm­plă? Dați afară. Corpul ripostează. La fel face și creierul. Dacă îl for­țezi și îi dai o sarcină și încă o sar­cină și încă 5 și încă 7, se blochea­ză, nu le mai poate face nici pe primele, pentru că intră în stare de stres, de tensiune, sunt prea multe procese care se petrec simultan. Creierul trebuie să aibă un regim foarte planificat. Pas cu pas. „Lang­sam aber sicher” (încet, dar sigur), cum spune neamțul. Prin echilibru și optimism învingem. În creier sunt foarte multe legături care trebuie să func­ționeze co­rect… Și atenție! De la stres la burn-out (epuizare totală - n.r.) e doar un pas…

 

Dacă ajung să te streseze cei apropiați, dacă ești super-obosit și te simți copleșit de viață, se produce o decompensare ușoară, apoi apar atacuri de panică, anxietate, depresie etc. Nu e de glumit. O stare de­presivă com­plică lucrurile. În boala depresivă func­țiile cere­brale scad. E vital să facem tot posibilul să nu cădem în depresie, pentru că organismul are nevoie să lupte cu boala.

 

Toată viața cotidiană, rutina zil­nică, e nevoie să meargă ca pe roate. Știți vorba aceea: „Munca înnobilează pe om”. Cel mai bun medicament este să avem activitate! Dacă stai și te uiți pe tavan te năpădesc gândurile… Activi­tatea fizică și cerebrală sunt importante. Dacă ai activi­tate, organismul se mobilizează, te ascultă. Sunt atâtea exemple de oameni bolnavi care s-au apucat de dans, au început să învețe o limbă străină, să patineze ori să înoate. Au reînviat, pentru că au dat comandă creierului și corpului lor că se poate. Că ei doresc să meargă mai departe cu viața. Deci, gân­direa pozitivă este mai mult decât o alegere inspirată, este calea de urmat. Faceți ce vă place, ce vă aduce bucurie!

 

Trebuie să ne facă plăcere ceea ce facem, să ve­dem în alimentație, în masă un regal, un cadou, un prilej de în­tâl­­nire, de conversație plăcută, de savurare a pre­pa­ratelor. E important să ne creăm un anumit fel de ambient, să privim, să gustăm, să savurăm cu bu­­curie bucatele. Nu trebuie să mâncăm în picioa­re, în fugă, cu cafeaua băută pe jumătate, cu ochii ațintiți în ecranul televizorului, cu mintea aiurea sau așezați la volan. Nu. E nevoie să stai liniștit. Să te bucuri de mâncare, cum spune englezul, „enjoy”.

  

Dacă vrem să fim nestresați, trebuie să ne tre­zim cât mai devreme de dimineață. Apoi să ne fa­cem tabieturile în tihnă. Igiena de dimineață, cafeaua de dimineață, liniștea de dimineață, toate acestea asigură o liniște interioară peste care totul se așează corect. Apoi ar fi bine să ne facem planul zilei cu voce tare… ce am de făcut azi? Am de făcut cutare, cutare și, obliga­toriu, la ora 22 să fac tot posibilul să adorm… Fără telefon. E cel mai mare inamic al somnului și el trebuie să stea cât mai de­parte de noi înainte de somn. Pentru că nu favori­zează rela­xarea creierului.

 

Pregătiți-vă somnul din timp. Când simțiți oboseala: stiloul jos, luați un repaus, deschideți geamul, uitați-vă afară, puneți o melodie fru­moasă, faceți ceva care vă face plă­cere, beți un ceai bun sau purtați o discuție liniștitoare. Seara, turnați un pahar cu vin roșu, pentru refa­cerea circuitelor cardiace și cerebrale, faceți un duș și luați un roman savuros, care să vă facă plăcere. Așezați-vă comod și căutați să nu depășiți ora 22. Știți cum se zice: „Dormi copile, ca să crești mare!”. Pentru că în somn se secretă hormoni de creș­tere. Creierul, organele interne se refac în anu­mite intervale orare. Funcțiile interne care cu­răță organismul se produc atunci când dormim, când orga­nismul nu are alte sarcini de dus.

 

Celula ner­voasă are și ea nevoie de refacere și acest lucru se petrece numai în somn. Cunoaștem o serie de boli cronice degenerative ale sistemului nervos, Alzhei­mer sau Parkinson sunt cele mai cunoscute exem­ple. Dacă nu îi dăm timp celulei nervoase să se refacă, pe suprafața ei se depun anumite dejecte, depozite de beta-amiloid, care încastrează celula. Cu un astfel de „corset” în jurul său celula dezvoltă boala Alzheimer.

 

Cred că eu sunt cel mai bun exemplu de anti­stres. Sunt foarte organizat și nu ies din programul meu stabilit pentru nici un pretext. Și un element esențial – zâmbetul. Zâmbetul produce o stare bună, iar creierul o simte. Așa transformi răul în bine. Fiind conștient de ceea ce faci în fiecare moment, fără să lași mintea să sară ca maimuța de la una la alta într-un ritm amețitor. Cu calm și cu zâmbetul pe buze[1].

 

 

25 septembrie 2020. În şase  luni de restricţii, izolarea ne-a tâmpit[2]

 

Izolarea are efecte neurologice serioase, în special persoanele vârstnice trebuie să iasă afară să socializeze, pentru stimularea creierului și a imunității. În această perioadă, au apărut situații frecvente în care mai multe persoane suferă de tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau lipsa coordonării. Toate sunt efecte ale unei rutine zilnice repetitive și limitate între patru pereți.

 

Am observat ceva - încă nu sunt raportate -, la pacienții mei care au fenomene ușoare, ce evoluează. Mi-e foarte jenă să-i arunc în față unei doamne/domn „dumneata ai Alzheimer!”. Toți vin în ultimul timp, de la o anumită vârstă, cu tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau nu mai au coerența gestului, scapă paharul. De ce? „Mama e stresată, bunica nu se mai coordonează”…

 

Altceva este. Conexiunile în sistemul nervos nu se mai fac corect, pentru că această izolare nu a dus la ceva bun. Între patru pereți, uitându-ne eventual la TV sau discutând aceleași lucruri în familie nu am făcut decât să ne tâmpim luni și luni de zile. Trebuie să ieșim afară! Omul este un produs social, trebuie să vorbească, să comunice, trebuie să colaborăm, să socializăm între noi.

 

Izolarea are efecte neurologice serioase, iar persoanele vârstnice sunt cele mai expuse de izolare, și trebuie să iasă afară în parc. Este nevoie să schimbăm rutina. În acest moment ne-am izbit de ceva nou și în această situație nouă în care ne aflăm trebuie să ne adaptăm. Persoanele în vârstă, nu-i lăsați în casă. Scoateți-i măcar pe o bancă, în parc, să vorbească, să joace șah, să facă cuvinte încrucișate. Toate lucrurile acestea dezvoltă cerebral o grămadă de activități.

 

Am constatat în ultimul timp că foarte mulţi vin în familie și spun că parcă uită, nu mai știu, pun cheile în frigider... Această adunare face foarte bine pentru toată lumea. Schimbul de idei, vederea. Faptul că unul are o cravată mai frumoasă, o îmbrăcăminte superbă, o coafură. Asta face foarte bine, nu este invidie, nu este gelozie, este o gândire pozitivă. Aici urmează și al doilea element, descărcarea endocrină, și al treilea element, imunitatea.

 

Gândurile pozitive - așa trebuie să fim. Dacă suntem încruntați, supărați, atunci nu obții nimic, nici interlocutorii tăi, nici cei de la servici, nici cei de acasă, încontinuu. Asta nu duce la nimic bun. Scade și imunitatea și te face vulnerabil la Covid. Una dintre mijloacele de luptă împotriva Covid-ului este imunitatea, deci gândurile bune, starea noastră de sănătate, de prospețime, activitatea fizică și gândirea pozitivă[1].

 

--------------------------------------

 

[1] Adaptare după dialogul dintre Prof. univ. dr. HC Alexandru Vlad Ciurea şi jurnalista Delia Hanzelik - https://www.formula-as.ro/2020/03/16/prof-dr-msc-alexandru-vlad-ciurea-gandirea-pozitiva-e-calea-de-urmat-in-viata/ -  16 martie 2020

 

 [2] https://www.hranaspirituala.ro/prof-univ-dr-alexandru-vlad-ciurea-izolarea-ne-a-tampit-arma-impotriva-covid-ului-este-o-imunitate-buna-ce-se-bazeaza-pe-gandirea-pozitiva/# - 25 septembrie 2020