LEAC PESTE VEAC + DE PACE ȘI PÂINE + ÎN DRAGOSTE ȘI DOR

 

LEAC PESTE VEAC

 

 

~*~

 

Iată o zi frumoasă, de sărbătoare

 

ca de România dodoloță, tainică,

 

profundă și măreață-mare,

 

fără covid și jale, că binele BONUS de zile ne înmulțește, în har și culori de liniște,

 

în zilele, ca să nu ni se mai gate, gate, în sănătate de persoalitate, cu indentitate națională, din sănătate din bine și din bine, de școală de dincolo de școală națională și de iubire de pe orizontală, pe verticală și trandafir ca fiu a lui Veronica și Dragomir, că nu sunt de râs la toți ca cei corupți și cei hoți, că te cunosc, mândrețe, de Vica, în noblețe și frumusețe,

 

că ea, deși a plècat, pe mine, nu s-a supărat,

 

țucei, badea gura, dă-te-n banat, Pavele frumos ca din Banat Făt-Frumos, aur cenușiu strecurat, că, tu, fără modru, în scris, ești, Pavele, ești de povești și cel de viitor bătrân-băiat, fecior cu dor, în greu și ușor, cu anti-epuizare sub soare altfel în realitate, candidat,

 

cântare a cântărilor, în rostul, cu folos și rost,

 

de artist altruist și optimist ca Avram Iacu tribun pașoptist, cu sănătate creendu-mi nativ, în perspectivă, creeativ:

 

personalitate națională,

 

cum nu-i alta pe Golgota Iisus, în școala de dincolo de școală, de viață frumoasa, de sub soare de România profundă, de baladă, în cuvinte mai presus, pâine fierbinte, pe câmpie, deal și munte, cu rara comoară, floare de colț, pe ștei ca-n sat floarea de tei sub care-s ei doi, noi, după noi potopul, cuvântul, îmi alintă sufletul și trupul, Dumnezeu-cuvântul, cuvântul-Dumnezeul, că auzi mândră ori n-auzi, trăind între orbi și politici surzi, în drept de a fi de valoare, în al României iz și culoare dodoloță si națională știință și conștiință.

cu psalmii lui Pavel, pavel e un fain-făinel,

 

o lumină a luminii, e un Făt-Frumos haric, dialectic, pragmatic șiharnic,

 

în numele lui Iisus Hristos,

o mirare și admirare, în cernere de desăvârșire: candidat la fericire cu harisme și sfântă treime de românisme, în a fi, pentru a fi culme-n lume, pro-îndreptare, în soare de Românie profundă, mare și asumați, în omenie. În noi există nativ dreptul de a fi laudator temporis acti, asumându-ne, cu soluțiile care le am, în ecuațiile, din buzunar, în preaplin divin de har,

pe a soarelui altar scăldatăt, în dar de dar de rai omenesc inofensiv firesc,

 

fără miștocăreală

 

perspectiv fără a fi pozitiv,

 

în credință cu conștiință,

 

iubire pe verticală cu experență aparte personală.

Pentru a fi izbăviți de păcate, invidie și boală, ca noi înșine,

 

să ne dăruim iubire și înviere la adoua venire,

 

în dept de a fi zi de zi cu folos și rost artist: conștiință întru pâine de o ființă, sănătatea fiind un dar de la Dumnezeu,

 

cu care din ne voim, în nobil și sublim-anevoie, să ne  dorim să fim mereu, cu Dumezeu încărcându-ne cu bucurie, încărcându-ne de magie și energie,

 

în climatul și cuvântul, sentiment de siguranță,

 

în dragoste-universal- națională,

 

iubire și fericirea celuilalt,

 

iubire pe verticală, că Dumnezeu veșnic părintesc, în noi duh-văzduh,

 

cu perseverență inspirată divin,

 

în performanță de însorit destin.

 

 

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

de patrie limba română, buruiană, la inimă maximă bună de leac și peste veac, leac. 

DE PACE ȘI PÂINE

 

 

~*~

 

Cu toții înțelepți fierți și copți

și rascopți corupți,

nu ca înainte miz de pâine fierbinte,

o siguranță și o prevenire,

pentru a candida liber/în cădere liberă,

cinstit și iubit: om potrivit prin cuvite,

la locul potrivit sfințit:

de izvor de munte, de, când fulgeră și tună, ciutele, în restricții de biserica, de neam și țară, cu dor și de dor povară nebănuită, simțită cu resemente și, în artă, cu drumul spre normal național-uniersal,

cu visuri la cheie de Românie cu omenie, să așteptăm calea dreptă, normală fără probeme, culme, cu nume și renume, de viață și adevăr, de Luceafăr,

ca s-a îmulțit, în har,

pe a soarelui altar,

să estirpăm din esență, sa eiminăm ororile, leziunile, nefrumoase,

neestece

și canceroase,

de nepâine și nepace și ne-liturgie, în lanurile, cu spicele uziale

ca cele de cancer, din reper de cer,

să se țâpe din conștiința ordinii noii mondiale cu globalizare nefastul, cosmopolită și capitalistă,

neceaușistă, dar necinstită ca s-adunăm binele insistent, inteligent,

artist și altruist, în patria limbii române de pace și pâine.

 

*

***

*

*

 

ÎN DRAGOSTE ȘI DOR

~*~

Ca un copil minune util și durabil,

impecabil, scriu cu pasiune și eficace,

cu înțelepciune și, de pace scriu, în scris românesc, cu omenesc, de omenie te iubesc, Românie, scriu pe cont propriu, demn de istorie, scriu omenesc din inima Ardealului,

Altar al soarelui, imensă și intesă, cu aripi pentru zbor, spre viitor întinsă alfa și omega-mega România, scriu pe cont propiu, din dragoste de poveste,

făcându-mă de veste și poveste, de baftă, în dor și dragoste de artă.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE