Așa
fac ungurii istorie
8
martie 2013|Transilvania
Târgu
Mureș, Martie 1990
Cum
a ratat UDMR-ul 18 cadavre!
Da, s-ar putea spune și așa, cadavre
ratate!, așa cum ratezi la tir cartușele sau țintele! Le-au procurat –
e vorba de cadavre, Dumnezeu știe cum, că nu-i ușor să găsești la dată fixă 18
cadavre nou-nouțe, să pară a fi ieri împușcate sau stâlcite în bătaie, le mai
faci și niște incizii, vânătăi sau găuri de glonț, le îmbraci frumos, cu cât
mai mult verde pe ele, eventual le pui și o pană de cocoș la pălărie, apoi le
convoci pe toate cadavrele, adică le încarci într-un camion cu basculantă pe
care îl trimiți a doua zi după „evenimentele” de la Târgu Mureș, pe un anumit
traseu, ca să fie răsturnate sărmanele cadavre într-un loc anumit, mai rîpos,
iar cu vreo oră-două în urma camionului vii cu coloana de automobile în care au
fost îmbarcați ziariști din toată lumea, acei ziariști care cu o zi înainte au
difuzat în lumea largă de zeci și sute de ori imaginea emblematică a românilor
care îl linșează pe maghiarul Cofariu… Bestiile valahe!
…Evident, cadavrele aflându-se în posesia a felurite
acte și semne din care să rezulte clar cât erau de maghiari! Bieți maghiari!…
Victime ale…
Zis și făcut! Camionul este încărcat cu cei 18
pasageri „de ocazie” și clandestini, pleacă spre destinație, apoi, din altă
direcție, după cronometru și conform desfășurătorului venit, probabil, de la
Budapesta, este pornită și coloana de mașini a presei libere, democrate, care
trece prin câteva sate de români, nimeni nu le iese cu pâine și sare înainte,
iar după un timp coloana ajunge într-un desiș de codru, la locul știut numai de
organizatorii evenimentelor, se opresc, caută în dreapta, caută în stânga, sus,
jos, mai la vale, mai la deal, nici urmă însă de cadavrele agonisite cu atâta
trudă!… Unde erau cadavrele?! Ce făcuse nenorocitul de șofer cu ele?! Cui le
vânduse?!…
…Așadar, așa s-a ratat momentul culminant al
mascaradei de la Târgu Mureș, martie 1990, care trebuia să fie încununată prin
această întâlnire, spontană desigur, neprevăzută, dintre ziariștii occidentali,
căci numai ăia sunt ziariști adevărați, și cele 18 cadavre ale victimelor
barbariei românești insuportabile, cazul urmând să fie discutat și la ONU,
desigur: 18 – optușpe cadavre de maghiari nevinovați, în floarea vârstei, uciși
de români, de românii tolerați pe străvechiul pământ secuiesc, nu este o crimă oarecare,
pe care s-o treci cu vederea sau la Faptul divers… Li se dădea serios de lucru
conclavurilor internaționale convocate să găsească o soluție! Măcar acum, în al
enșpelea ceas! Înainte ca românii să declanșeze propriu zis genocidul pe care-l
pregătesc de mai bine de o mie de ani!…
Dar, deh, n-a fost să fie!… Nu le-a ieșit tovarășilor
maghiari înscenarea măcelului, au greșit că nu au apelat la veteranii de la Ip
și Trăznea, ci s-au încrezut în generația tînără de honvezi, căreia îi
aparținea și șoferul camionului! Cum l-o fi chemat pe acel Pișta care, atunci
când de emoția sa maximă, a șoferului, motorul s-a înecat și s-a oprit, el,
bietul șofer, conștient de valoarea prețioasei încărcături și temându-se să nu
încurce circulația, a părăsit vehiculul și a șters-o de la locul incidentului,
lăsând camionul pe marginea drumului și plin ochi de cadavre!… Departe de rîpa
vizată și bine însemnată pe traseul rămas nestrăbătut!… Au rămas în soare,
camionul și cadavrele, până s-au adunat roi toate muștele din județ!…
…Cam așa s-a încheiat făcătura încercată de
specialiștii maghiari în diversiuni anti-românești!
Întrebarea la care aș vrea un prim răspuns este
următoarea: de unde erau acești specialiști, acești activiști ai
anti-românismului? Din Ungaria, eventual din diasporă, sau erau rezidenți pe
teritoriul inamic, românesc?…
Deci, în termeni ceva mai seci, în Martie 1990, în
cadrul diversiunii puse la cale de UDMR și organele sale superioare sau
auxiliare, s-a încercat și această stratagemă: să fie expuse în fața omenirii
îngrozite 18 cadavre, pregătite din vreme spre a fi identificate ca victime
ungurești ale sălbăticiei românilor! Urmau să fie fotografiate și filmate de
televiziunile și ziarele din Occident convocate în acest scop, promițându-li-se
că vor avea de transmis niște reportaje puțin spus senzaționale, din România lui
Dracula!… 18 maghiari uciși, executați cu sânge rece de români! Ce altă dovadă
mai trebuia pentru a se lua în dezbatere internațională problema Transilvaniei,
care trebuie măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să devină subiectul unor
preocupări internaționale și al unei soluții internaționale… Măcar cum a fost
aceea de la Viena, din 1940… Cel puțin! Dacă nu chiar toată Transilvania!
Bietele cadavre!… Sunt convins că printre ele vor fi
fost și cadavre de români, și-mi place să cred că acele cadavre nu s-au lăsat
manipulate într-un mod atât de ticălos, vor fi avut o reacție de dincolo de
moarte cu care l-au speriet pe bietul bozgoride, punându-l pe fugă de la locul
faptei… Al faptei neduse până la capătul ei atât de mizerabil…
Ce ne făceam dacă udemeriștilor le reușea atât de
ticăloasa manevră?! Nu ne mai spălam de păcatul și rușinea celor optușpe crime
nici peste o sută de ani!… Căci șansele de a dovedi falsul ar fi fost minime!
Dar mai ales mă întreb: Ce urma să se întâmple mai
departe în cadrul scenariului pus la cale de udemeriștii de la Budapesta? Ce
reacții internaționale erau preconizate, prevăzute sau chiar pregătite, puse
deja la punct, să se declanșeze imediat după descoperirea cadavrelor?
Întrebarea se pune și în sens contrar: ce riscau
ungurii dacă erau prinși? Ce au pățit în urma celor petrecute?! Ce a urmat
propriu zis?
Iar răspunsul este năucitor: nimic! Nimeni nu
a pățit nimic! Iar ancheta care trebuia declanșată a debutat cum nu se
putea mai prost: prin totala secretizare! S-a dat consemn în Armată – care
atunci îngloba și SRI și Poliție, să nu răsufle nicio vorbă despre cele 18
cadavre… Iar ce anchetă s-a făcut, cu ce rezultate, nu mai știu nici eu ca să
vă pot spune povestea până la capăt!… A ajuns până la mine numai o șoaptă,
confirmată de Sabin Făgărășanu, care avea de unde să știe că era adevărată! Iar
eu, după un vechi obicei al casei, imediat am făcut publică informația și am
cerut organelor de procuratură să se auto-sesizeze și să lămurească lumea, ce
și cum a fost cu cadavrele amintite! Am publicat mai multe texte pe acest
subiect, am făcut și o interpelare parlamentară – dacă nu mă înșel, iar la o
întâlnire cu unul dintre cei mai importanți oameni ai momentului și ai locului,
o autoritate în materie de Martie 1990, l-am întrebat direct, fără ocolișuri,
cum a fost cu cadavrele irosite prostește de UDMR, iar dînsul mi-a răspuns
mirat: „de unde știți dumneavoastră de povestea asta, domnule profesor?!” Un
răspuns greșit, dacă ții seama că venea de la un profesionist al răspunsurilor
ambigue, în doi peri!… Nu era deloc ambiguu! Sau poate că exact asta a vrut să
spună și domnul general! La data respectivă maior numai!…
*
…Au trecut de atunci 23
de ani! Cred că măcar acum, când gluma, adică obrăznicia din secuime se
îngroașă, ar fi timpul să aflăm adevărul despre tot ce-s în stare să facă
compatrioții noștri ugro-finici! Nu-i putem potoli decât cu arma adevărului și
a legii. Iar legea nu poate interveni decât în interiorul adevărului! Deci
adevărul trebuie pus mai presus de orice altă discuție cu udemeriștii din țară
și de la Budapesta!
Nu întreb de ce autoritățile de la București au ținut
și țin mai departe secret acest episod din zbuciumata primăvară a anului 1990!
Nu întreb pentru că știu! Și am spus-o public de fiecare dată, deci o mai spun
și acum: autoritățile de la București erau, la acea dată, autoritățile care
organizaseră și „evenimentele” din decembrie 1989… Nu erau autorități
românești, ci autorități „feseniste”! Iar în decembrie 1989, la Timișoara, după
cum bine știm acum, s-a recurs cu mare succes la diversiunea cu cadavrele adunate
din timp pentru a le pune să joace teatru, să facă pe morții proaspeți, victime
din ajun! Încă nu s-au răcit de tot, săracii!… Era foarte important să nu se
facă nicio comparație între Timișoara și Târgu Mureș, să nu se stabilească
nicio similitudine!
În martie 1990 nu știa mai nimeni de acest episod
timișorean! Dar unii, din ce în ce mai mulți, ar fi făcut legătura între morții
de la Timișoara (unii dintre ei, desigur) și morții la fel de falși, cei
optușpe, de la Târgu Mureș!… S-ar fi dovedit astfel că, de fapt, emanații
revoluției emanaseră tocmai ei revoluția, inclusiv cadavrele fictive prin care
a debutat măcelul din decembrie 1989, încheiat după două săptămâni cu vreo două
mii și ceva de cadavre deloc fictive!……
Șmecheria cu cadavrele ținute la frigider în așteptare
spre a fi folosite la nevoie, șmecheria asta, destul de veche, clasică, s-a
repetat cu mare succes în războiul din Yugoslavia, pentru a-i acuza pe sârbi de
crime inventate! A ținut! Și a produs efectele cunoscute!… După aceea, la
câțiva ani după, s-a aflat adevărul! Cum că morții aceia (o bună parte dintre
ei!), puși în cârca sârbilor, erau decedați cu luni de zile mai înainte de a fi
puși să facă istorie! Și au făcut! Adică au produs efecte ireversibile. Degeaba
s-a aflat mai apoi adevărul, Yugoslavia deja nu mai exista și nimic nu mai
dădea înapoi ceasul istoriei, chiar dacă istoria se lăsase fraudată, înșelată,
păcălită și prostită, așa cum au încercat maghiari s-o mai măsluiască o dată,
în martie 1990… A câta oară oare?!
Mă mai întreb o dată: ce s-ar fi întâmplat dacă
drăguțul de bozgoraș, pus la volanul basculantei cu mortăciuni, nu ar fi făcut
în cizme de frica a ceea ce urma să facă?! Ce s-ar fi întâmplat dacă ticălosul
nu era atât de sperios și manevra udemeristă ar fi fost dusă până la capăt? Ce
urmări ar fi avut abominabila crimă „românească”?! Nu cumva erau pregătite și
niscai cancelarii democrate, occidentale, care să reacționeze vehement la
actele de barbarie prin care românii se excludeau singuri din spațiul civilizației
europene?!…
Oameni buni! Cum putem să ne apărăm de asemenea
ticăloșii altfel decât dându-le în vileag pe cele cunoscute! Vreau să spun că
interesul nostru suprem, de a ne apăra de vrămășia ticăloșilor, ne obligă să
spunem tot adevărul despre Martie 1990! Și despre alte momente istorice
asemănătoare în ticăloșia lor! A tăcea în continuare, a ține secret cât sunt de
mârșavi ungurii și alți prieteni cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, este un fel de
a ne tăia singuri craca de sub picioare!
Norocul nostru e unul singur: că ungurii nu sunt la
fel de deștepți pe cât sunt de ticăloși! Dar atenție mare: din păcate,
maghiarii nu acționează singuri, ci mereu în cârdășie cu un stăpân!… Un stăpân
ales de ei să fie mai puternic, cel mai puternic, dacă se poate, pe care se
pricep dintotdeauna să-l înstige împotriva românilor! Să-l atragă în cârdășie!
Au făcut istorie numai la remorca altora! Sau prin alții! Deseori prin români
chiar!
Căci ungurii sunt, mai presus de orice, un popor de
români, slovaci, nemți, evrei, sârbi etc., maghiarizați! Un popor de
dez-naționalizați! Un mixtum compositum etnic fără egal în Europa! Ei numesc
asta „sinteză”!… Cei de prin părțile noastre au un așa de mare procent de
„românitate”(sic!) încât am putea să le spunem măi, vere!,
dacă nu cumva chiar măi, frate!
Deocamdată însă nu merită să le spunem nici
măcar măi, vecine!…
Că
le-aș spune: Măi, vecine! De ce nu vrei tu să ne avem bine?! De ce,
focului, nu te potolești?!… Sau vrei iar s-o pățești?!
8 martie 2013
Ion Coja
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu