MERE
PADURETE TARZII 16
CU BINE, DAR SE P0ATE ȘI MAI BINE Eu sunt luat, în
balon, boni-bon/e trombon, în fondul probemei, eu am zis, vorba unui om
mare:-eu nu sunt Sătmăreanul, ci Pavel
Sâmpetreanul, dar tu, cu graba stric treaba fără motive și perspective
creeative pasive gogoșe și, restul tacâmului, cu ce mai am de spus, Iisus mai presus, bonus, drept la veșnicie, scăldată în omenie de Romànie, cu bine, dar
în ce se cuvine, se poate și mai bine. Dumnezeu poarte-ți de grijă! fie-ți
pacea și sănătatea cu sănătatea, cu spor lui Iisus Hristos, cu drept la
veșnicie și bucurie om de bine de pace, om de bine, nominalizat ca Nichita
Stănescu și ca marele, voluminosul și, valorosul Mircea Cărtărescu, nominalizat,
cu specificul românesc la premiul omenesc și firesc, la premiul Nobel, însă
trist e, că era doar o ispită, o mare amăgeală, că nu l-au primit acești
românași, soarele lor fiind într-o mare eclipsa ca pe vremuri, când
lei-paraleii israelieni, l-au răstignit orbiți și, prostiț de o răutate a lor
de orbitori, l-au răstignit prost inspirați pe Iisus Hristos, un mare luminos
al pilduirii, ca Andrei Pleșu/Liceanu, în filozofiile lor, bunule dejan, Lucian
Gruia, de România!
ÎN
EGO, EU
Undeva,
cumva, cu memorie de elefant și,
ca
un șarpe inteligent gigant savant,
GEN,
că
oare cine ești,
cine
ești de povești, cu istorie și omenie de Românie,
cu
amonizități circare,
în
și,
cu
inundare și, cu dezrădăcinare,
cu
graba, în graba mare, că oare cine ești, tu,
pentru,
că împarți pâine și vin, om nebun
a
păcii și a muncii și ca cerul senin pe lângă statuia Ovidiu,
pe
cont propiu și, eu exilat, în ger și, în vremuri aspre, cu răsărit, în
biecuvântare,
cu
soare răsare, de România profundă, tainică și, mare,
în
portul Euxin al Daciei Felix-Zamolxis,
după
cum s-a zis, că s-a zis ca zicere, zicală,
că
ce bine e cu bine, drept Dumnezeu,
cu
Dumnezeu,
în
ego,
eu.
?
*
Ce bine la mare, cu lumină, căldură și, cu mult soare,
ce bine e la mare, pentru eu, tu și Ovidu, că unde iubire e, Dumnezeu e, deși scumpo e și mult
soare-binecuvântare, în România profundă și mare, în soare, o splendoare fără
egal și, fără asemănare! Să fii ochios- frumos un sănătos la minte luminos ca
cel sfințit și ca răstignitul Hristos, un de-al nost, om aparte, tuturor de
folos și luminos, un Tatăl al nost, în rost! Mă să știi, că cine se face oaie,
știai, că-l mănâncă lupu, (ce zici, holteiule fecioraș, fițingău/țangău cu
mintea sorcova veselea, cu musteața deabia mijită? ?) Care-i cel mai important
pas, în viața ta?
- Care a fost ? ..FUGA.
- De ce n-aș plânge după ce mie mi mai drag pe lume:
după vieața asta săracă, dar fericit, în fericire, de bogatâ, în diverstate bio, de biochimie, în plante de
nutreț, cu floară naturelă/de cultură horticolă, cu haiduceală, cu
verticalitate de caracter având ca reper, petecul de cer.
- Părinte, părințel, ridică sacul, părinte, părințele
păr alb și,... minte slabă/minte proastă..., ridică sacul/desagii, că se udă,
mă, Evanghelia da ce, nu gândești o leacă, trăsnitule? că, tu doară vrei să
fii primar, primărelule, tu, cel iubit, din Sâmpetru lui Păpuc?
- Sunt cum sunt; sunt cela ce sunt.
PROVITA,
CU VALOAREA EI
Am
simțit și, am văzut că nu mă subestimezi,
Ținând
la mine ca la un profund și păstor blând, petru ce mi-a plăcut și,
pentru
ce am făcut, rezervându-mi, viața: șansa, că viața-i o luptă, o sansă să lupt,
drept Dumezeu, cu regi,
ducă
cu mereu eu, într-un eu, cu catarg, după catarg trecând-o pe Vica peste al
casei prag, din drag de drag de Vica și Romània,
în
făinoșag
că
mi-am trecut mireasa,
pe
Vica,
peste
al casei prag, din drag de al României drag, cu făinoșag,
în
câte oare vor învinge,
câte
catarge vor învinge vânturile, valurile, fără a rata, în provita, catarg după
cataeg, cu pânzele sus ca fără modru, Iisus, sus pe Golgota fără șovăială luând
pe brață, în brațe și, pe umeri crucea,
viața
cu adevărul și,
cu
ce-i minunea vieții: pacea,
cu
valoarea ei?
*
- BANUL e sursa tuturor RAZBOAIELOR de pe PAMANT.
- Scrii Melania superb, pilduitor, sfaturi ca un
credo, ca o profesiune de credință, cum rar de folos, că experiența, e însuși
conștiința și știința, în folosința noastră a tuturora. Căutând inima anima...
DIN
PROPRIA-I SIMȚIRE ȘI LAUDĂ DE ZESTRE, AVRAM IANCU NE LASĂ MOȘTENIRE-LAUUDĂ DE
ZESTRE, ÎN CHITESENȚĂ
Eu
te iubesc: Vica și România, am declarat,
fără
a ști că-i dezinteresat/O.K., "te iubesc!"
dacă
trbuie să fiu chit, în fața oarecui ca un iubit/cel mai iubit,
un
om potrivit, la locul lui sfințit,
la locul potrivit în cuvânt și,
prin cuvânt,
drept Dumnezeu, cu duh sfânt a lui eu,
o bunăcuvință și o simțire, de nemurie al acestui pămànt,
a iubirii, mesie de omenie conștiință, pâine și pace și știință, liturghie, în holda, cu spice, precoce, în pârgă
că se coace, în sens,
de Românie,
de veste bună de poveste,
bună,
în bună vestire pro-omenire, în nemurire și pur și simplu, pro-fericire,
națiune,
bun exemplu, cu nemurire, în iubire, că unde e iubire și așa cum,
cu pasiune și în Testament sincer Dumnezeu e și, Avram Iancu ca la carte, cu împăciuire scrie: laudă de zestre: templu eliberării, România profundă e esență și, performață, cu nemurire există conștiință, drept Dumnezeu,
în esență:
credință și speranță există,
scrie și, ne lasă laudă de zestre, Avram Iancu
drept moștenire ca fericire, din propria-i simțire,
drept Dumnezeu, în chit esență.
*
- După Mica Unire, domnitorul avea să facă și reforma
armatei, în cadrul căreia, actuala Agenție de Informații Geospațiale a Apărării
„General de divizie Constantin Barozzi”, fosta Direcție Topografică Militară,
sub altă denumire a fost înfinţată la 12 noiembrie 1859 prin „Înaltul Ordin de
Zi nr. 83”, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, căruia TVR nu-i face
nicio slujbă de pomenire ca regilor sau falsei regine Ana, care prevedea
îndeplinirea de atribuţii, conform art. 7 lit. (a), privind „tot ce atinge de
lucrările topografice, geodezice şi statistice, precum şi ridicarea şi lucrarea
planurilor de acest fel şi aplicarea acestor lucrări la facerea hărţii
cadastrale a Principatelor Unite”, de către Biroul de geniu, prima structură
militară a acelei vremi specializată și în domeniul topogeodeziei.
TUTUROR GEODEZILOR; TOPOGRAFILOR MILITARI, LA MULȚI
ANI!
Melania Rusu
Cadou: Jocuri de cuvinte – noiembrie
- ÎN REALITATE: CU BINE EȘTI? SĂNĂTATE !
- Plusul de acțiune din viața mea să aibă farmec, un
doar și poate, că nimic nu era cu:
- "Nu se poate".
- "Casa de om, nu e casă fără perdea".
- "oare ce nu se poate, că am o strângere de
inimă, că ce vrea femeia, nu se poate (aici e un nu se poate?").
- Foloseste-ti limba cu dibacie pana la moarte.
LUCREAZA si vei fi FERICIT.
- Paul Goma zice cu asumare: Eminescu, e cu bune, cu
rele, e al nostru responsabil, deși a dus-o, a trăit prost făcând pate din
tezaur și, din patrimoniu și Mircea Vulcănescu care (securiști și imparțili?) te miri cine ca Mircea Vulcănescu iese din propriul tipar inedit a celui mai
iubit fiu al poporului, Ceaușescu, care se luptă pentru el și români, privita pentru premiul Nobel. "Suntem consternați, că Ceașescu, nu le-a luat
Solzesnițiu, cu lovituri de berbece." Occidentul rupe dărâmă adevărul. Luat la
tripăzește în azile.
- Satana e domnisoară, sperie lumea.
- Oricum eu, sunt eu și, tu, ești, tu, un crai,
asemeni craiului moților, din Apuseni. Dandy nu ultra aliază bunul simț. Despre
Dandy este notat în Magazin istoric și făcea acest Dandy, crai de curtea
veche, un pezevenghi ca eroi lui Gogol, din suflete moarte. Tu, fițos, ce
comentezi fentant, în figuri de stil. M-a logodit timpul, în olimpul drept
Dumnezeu aiestui eu-Dumnezeu, cuvântul înfoiat, în eu.
- Dumnezeul adevarat e in tine.
- E o impoliteță, grosul armatei americane s-o ții
prin țări străine, cu cheltuieli, pe seama cui? Ce cacealmea și panoramă mai e și
aieasta? Cum judeci, că asta-i foarte bine și, nu-i o barbarie? E o măgarie, o
nedreptate, nu crezi?
- Americo Vaspuci a fost un pirat, si ce face corabia?, si azi atacă intreg pămantul cu corăbiutele port avioane si-l pradează. Din
asta traieste iar omenirea, functionează după filozofia creată de imperii. Buni
si rai. Bunii sunt incurajati să lucreze iar la culesul recoltei, dacă nu
platesc tribut sunt prădati. Asa functionează omenirea azi.
- Vezi cum se trage mâța de codă, profitându-se de
capra vecinului, o bravadă fără sens, că și, nici americanii, nu-s mai buni ca
rușii, evreii... și, hamasinii.
- Asa functionam. MINCIUNA E REGE PE PAMANT.
- Decât, câinele turbat pe uliță, deși e mai bine
legat la tine în ogradă.
- TOTU-I PRIN MOMEALA. SUNTEM PESTI. INTER NET tradus
inseamna PLASA DE PRINS PESTE.
- Tu, ai calități, de botezat. Te-ai, uitat, în
oglindă și să te uiți serios și să te cântărești sevăr, cu adevăr și, cu viață,
pentru a-l vedea și a fi aproape de chinurile din durere și, suferință
curucială Chin și Amin, că neporiviți cei pe care electoratul nesăbuit, îi
votează, crezându-i drepți sfinți, părinți, fiind de fapt greșiții noștri care
ni se impune, în ritmul vieții și, a politicii, o minciună sfruntată ca la noi
la nimeni. Vă îmbrățișez, cu sufletul, Succes, sănătate, felicitări! Visurile
vi s-au transformat, în realitate, domnule președinte Țene. Cu bune, Servus!
- Ci artistic ca Radu Tudoran.
- Cu grijă ca un fir de trandafir eu te iubesc, în
România, în poiana soarelui, unde am ajuns sfios, cu telefericul, pentru a
vedea, cum răsare soarele, mărgăritule, înșiră-te cum rar, cu har, înșiră-te
mărgăritar!/ (pardon cu frate-meu, Mircea, cu un al Feghete-egrete șoim al
patriei, cu fond de rezervă și pe bravă corabie speranța, cu toate pânzele sus,
Radu Todoran, un om năzdrăvan ca mioara năsdrăvană care nu strică corola de
minunii a lumim, că el nu trăiește șuhan, năzdrăvan, nu trăiește mioritic, în van,
ci artistic ca Marel Radu Tudoran. Vreau să cred, în rațiune și, logică cu adevăr și, viață fără să fie o
realitate, în sănătate de realitate. Suflu și, în iaurt/: Sana ca mare
deștept/fudul, că,îmi fac, pe plac drept, Dumnezeu Domn Savaot care pur și,
simplu exemplu: templu eliberării/,descatușerii, cum se exprimă Lucian Gruia ne
expunea despre Constatin Brâncuș care ne ghidează în patria limbii române/
materne și, eterne.
- Iarna-i pe aici și primăvara-i pe aproape.
- Firear, să-fie să fie-cocofico, șlași. Fără...
Sionismul este ideologia de stat a Israelului. De ce cred evreii că sunt
poporul ales?
- Scrie-n CORAN. FATA DE OM INTELEPT. Ai schimbat
telefonul sau te-ai barbierit. FOARTE CURATA IMAGINE.
- Am reușit să mă barbiresc bine. La tine care-i
testul chibzuinței?
- Sa spui adevarul fara sa superi pe nimeni,
- Cin,pe cine supără(apropo se supără doar cel care
simte,că are musca pe căciulă,nu găsiți, cum vedeți viabilul, valabil și
compatibil cu viața, că-s multe semne de întrebare, dar rămâne de văzut (ce e
de văzut, că nu am văzut,în timp,cu timp,în aiest Olimp, înseninatule,Ben cel
senin,fără precedent, inteligent și,savant,în limba română [încătro alergi,prin
Dumnezeu];quo vadis Domino ca să îmbraci cămașa fericitului și,chemeșa a
veșniciei și,vredniciei ?) Care-i avantajul comoetitiv ? Acuma-i atunci.
- INTODEAUNA A FOST ATUNCI - asa ne invart mintile.
- Ai grijă, că amețesc, holteiule, deși, chinezoica,
Ming e minunată nevastă asiatică a lui, Ben men.
- OAMENII SUNT FRUMOSI, DEASTA NE IUBESC SI CAINII...,
SUNT MORTI DUPA NOI.
- Oamrnii sunt ceea ce sunt prin iubire, pe pământ,
prin ceea ce în iubire e sfințire și fericire, om potrivit, la locul potrivit,
în potrivire.
- În tot e binele, cale și cărare.
- Melania tu, nu-ți ascunzi sinceritatea fariseic ca
fals fiozof, că e clar gândești sincer având ca reper petecul de cer senin, în
dumnezăit, în sprijin, în sine, prin ceea ce e iubire și, fericire.
- V-am dat putza, voi va-ti dat la cacatoare. V-am dat
LIBERTATEA, preferati ROBIA.
- Viorel Ferghete fătu, era un fel de înțeleptul
Solomon, un pilduitor de pomină. Transivănenii, someșenii, sunt ca oameni cei
mai grozavi bucătari bucătari, că gătesc bine, ca ispravnivnici, oameni bravi,
cu pricepere într-ale gătitului (în stil, gen), ocyr grometrie, armetica
deeprinsă din Rai ca să nu fie nici un bai la România pregăte-șe-te-ți,
farfuria, că începe veselia! Ci ideea-i ce faci trebuie să și-ți placă, tu, ce
zici, ca om, durule?
- Dur, dur, dur,
- Provăruim ca om cumsecade și, de ispravă, de treabă,
preparat ca de Sfânt Crăciun, cum s'ar zice, cu aierare (și, tu, ai vorbele la
tine expreree că venim, din istorie. Provăduim, neamule! Scriitorul făcea
figură frumoasă avea stilul lui. Avea stil, gen,, avea omul talent, era pentru
a nu da, în bară cra, cra pe bară. Trăiește divin toate emoțiile, scriind. E
încântant.
- Au..., ce
deștept sunt!
- Au, ce caracter sunt, am, în colțul de Rai, îl am!
De fapt drept Dumnezeu ce-ți dorești deșărtăciune și, vânt, ticluit/talălit, în
cânt?
- Multe mulțumiri pentru semnalare. De ]nțeles că buna
specializare cere timp și concentrare. Dar educatorii de la grădiniță șau
învățătorii (de obicei profesori) de la primară, I-IV, nu aveau măcar discuții libere cu ,,învățăceii” despre țara
noastră și trecutul ei? Programa
didactică îndepărtase disciplina ,,Istoria României” în perioada comunistă, dar
acea epocă s-a sfârșit de mult! Nimeni nu a mai auzit de Revirimentul ,,Limba
Noastră cea Română”? Concluzia : trebuie
scoase la vedere istorioarele istorice
din literatura română și accesat în
poezie genul epic (istoric). A cunoaște trecutul tău, al țării tale, nu
contravine noilor ordini de colaborare
și conviețuire preconizate... Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Zilele trecute am stat de vorbă cu aproape 200 de
tineri într-unul liceu de elită din Brașov. Cei mai mulți dintre ei se
pregătesc să plece la studii în străinătate și în mod firesc i-am întrebat care
este bagajul cu care vor vorbi despre România englezilor, francezilor,
americanilor sau austriecilor. Mare mi-a fost mirarea că nu știu mai nimic
despre istoria noastră, nici măcar datele esențiale și le-am propus să stăm de
vorbă despre Ardealul secolului al XVIII-lea.
- Ai grijă, că de mâine nu ne mai putem întoarce, în
azi.
- Deci nu avem voie să știm istoria noastră, dar ni se
impune acum o altă materie obligatorie în liceu. Oare întâmplător?...
- Omenii-s, eu, cu Vica ne iubim imtens-imens, cu ritm
ș măsură, în erotică și, eroică măsur de aventură. (nu m scutea de mascaradă,
de balada și, legenda iubirii.
- Legenda iubirii.
- OMUL ce gândește, asta spune draga Melania.
- Totul este în mișcare, ,,Panta rei” cum zicea
Heraclitos, sau în mod curent
ziceau înțelepții. Gândind pe rând
asupra celor sesizate prin simțurile sale de către om, în ora sau clipa lui de
meditație ,,în coada sapei” în clipa de
respiro, sau în genunchi în fața
patului vorbind cu Dumnezeu, omul
normal, nedrogat, ajunge la niște concluzii personale. Omul a devenit
foarte perspicace, foarte doct în modul lui de adaptare și nu ne miră faptul în
condițiile unei hiper tehnici de care ne izbim. Privind în jur se observă
faptul că de asemenea și animalele și plantele s-au adaptat perfect. Spre
uimirea noastră ursul intră în casă, deschide frigiderul și bea berea, sau știe
să salute trecătorii. (Aci sunt excluși marea masă feroce a urșilor). Pisica știe să roadă sfoara care ține suspendată
toba afumată de pe ruda din cămară. Animalul fugit de la grădina zoo văzându-se
în privațiunile din libertate se întoarce în captivitatea sigură a parcului zoologic și exemplele nenumărate
ar putea continua a fi înșirate...
Plantele necultivate se dezvoltă într-o ,,simbioză” benefică și în marea aglomerație și produc flori și
semințe, dacă nu au neșansa de a se afla alături de chimia incompatibilă a unei
plante învecinate. Deci există o acomodare la existență. Toate acestea și omul
cel mai simplu le observă chiar dacă nu
le rostește ca o descoperire personală. Răsfoind oricare din ziarele și
revistele care apar în țară cu sutele, poate chiar peste mie, ele sunt sursă de cultură, tradiție și
învățământ pentru fiecare individ care se apleacă asupra lor. Dar ele nu
sunt ușor de citit, la îndemâna oricui,
fie din cauza costului, izolării teritoriale, fie din cauza analfabetismului,
fie din cauza ocupației care solicită
mult, sau a vârstei prea fragede sau prea înaintate.
Mediul rural este cel afectat și puținele îndemnuri de
la știrile zilei de la radio sau televizor
nu au scopul, timpul sau
deschiderea spre conversația atât de necesară care vorbește sufletului adânc ancorat în grijile zilnice.
Excepție fac emisiunile religioase, dar
sfera lor o depășește pe cea clasică a rugăciunilor și pentru unii nu mai este
atractivă. Am aflat despre performanța Republicii Moldova prima și unica în lume de a combate stresul.
Cu mulți ani în urmă s-au înființat numeroase puncte accesibile de consultanță
psihiatrică în toată țara. Această rețea bine făcătoare și de anti stres nu se poate instala prea simplu, dar pentru
mediul rural. la noi, ar putea funcționa în mediul sătesc ..seara culturală” adaptată la problemele specifice locului,
într-un spațiu ușor de găsit acum când multe case părăsite pot fi primitoare. Înainte, în perioada comunistă, când un grup
de oameni se putea aduna doar cu aprobare, spre a nu colabora cumva împotriva
eradicării comunismului, Căminul cultural, în mediul rural, era un punct de
mare atracție și interes pentru săteni și pentru lăstarele tinere, copiii. Erau
acele adunări puncte de legătură între săteni, discuții folositoare, recitări,
serbări, clacă, noutăți din sat sau vecinătăți, datini, cunoașterea de cazuri
deosebite întâmplate care se puteau rezolva prin colaborare colectivă.
Astăzi aceste reuniuni ar câșțiga prin noutățile din
cultură și prin reînvierea bogăției literaturii române foste și actuale
dezbătute prin discuții. Foarte atractive fiind și istorioarele istorice ale
neamului nostru. În mediul rural preotul, învățătorul, medicul și
jandarmul-polițistul, sunt cei care ajută spiritul, dreptatea și sănătatea,
Azi, în sate, acești îndrumători de mare
suport, aproape nu există, dar există
săteni, mulți sau puțini în
fiecare sat, înglodați în stres, griji, uneori și disperare. Dacă ar poposi
acolo și câte un benevol conferențiar
povestind știri de pe internet sau din
ziare și reviste, întrunirile ar fi foarte reușite și ar schimba atmosfera de morozitate care se instalează pe nesimțite în
satul izolat. Mulți scriitori au tendința de a aduce prezentul noutăților în
casele noastre. Dau aci exemplul unei scriitoare care adună de pe internet
subiecte despre lumea actuală. Procedând în felul acesta a întocmit un caiet cu
ultimele descoperiri și a cerut voie de a conferenția într-o otă de dirigenție
elevilor unui liceu, clasa a XI-a. Deși elevii aveau și program internet nu
erau la curent cu tema expusă de scriitoare. Ea le vorbise despre mișcarea
necontenită a materiei cu efect asupra astrelor, asupra terei, despre
înnobilarea aurului în uraniu, despre transformările pe care le suferă globul
terestru în actualitate, perioada de antropocen, despre calamitățile naturale ,
uragane, cutremure care toate cară în apele oceanelor bunuri sau resturi
poluante, despre dișlocarea cimitirelor duse de ape, despre viața marină în
dezechilibru biologic și multe alte teme, care i-au uimit și pe olimpicii dintre elevi. Iată cum informarea
te poate scoate din grijile cotidianului, îți poate deschide dorul de a
cunoaște, de a-l căuta și de a te ridica
din zona grijilor și mizeriilor zilnice.
Ideal ar fi să ne menținem sănătatea, luciditatea
mintală, să salvăm scânteia de inteligență dătătoare de idei pozitive. Se
vehiculează mult ideea vindecării prin muncă . Există ocupații pentru fiecare
individ în funcție de capacitatea sa de creație, fie că este în câmpul muncii
fie că este casnic. Aceste ocupații imprimă o disciplină a timpului, a
împlinirii orelor, a utilităților. Să ne gândim simplu cum o femeie de la sat,
gospodină, cu animale în curte, mamă cu
copii, cu ordinea casei și menajul respectiv,
putea face față ca în fiecare an de Paști să
îmbrace o iie nouă cusută înflorat de mâna ei. apărând cu ceva nou și
festiv sărbătoresc conform tradiției. Este aci vorba de o economie de timp și o
planificare extremă. Deci atunci când ești motivat și binevoitor, nedominat de
stresul greutăților și al nerealizărilor se pot face față tuturor obligațiilor
stimulând procesul creativ cerebral.
- Melania Rusu Caragioiu - SPRE O ANDURANȚĂ MENTALĂ.
Cu bucurie, Ben Todica
DOR
Mi-e
dor de-al mamei mele grai,
De
portul și de cântul ei.
Câmpia
cu-a Miorii plai,
Revarsă-n
soare viu covor,
Culoarea
vetrei azi cu dor,
Se-adună-n
ochii mei!
Iar
de mă rog cuiva acum,
Mă-nchin
l-altarul vetrei tale,
Oprindu-mă
bătrân în drum:
”O,
cât de tânără ești Țară!
Cum
ași dori să-ți mângăi iară
Al
Florilor petale!
Sfioasă-n
dalba ta câmpie,
Tu,
Mamă a trei frați,
Recheamă-ți
dulcea veselie
Și
nu te întrista!
”Căci
de tristețea Ta aude Dumnezeu
Și
nu vei suferi, nici eu!”
*
- IOAN MICLAU-GEPIANU - Versuri de DOR. Cu drag si
bucurie, Ben
- Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclău-Gepianu,
Am primit cu plăcere suita de mesaje
sfințite cu dor de plai și grai românesc. Toți românii în acest moment
crucial al unui război pentru care ne rugăm să nu izbucnească, românii de acasă
și cei din Diaspora sunt cu tot sufletul în dorul de țară și de tot ce este
românesc. Mulți frați ai noștri sunt copleșiți de nesiguranța traiului de
mâine, de greutăți prezente cărora nu le pot face față, de acea boală sufletească
a neîmplinirii a ceea ce doreau și așteptau fierbinte, de aceea sunt amenințați
de stresul care îi face să sufere greu, în tăcere, sau să se manifeste grăbit,
neatent și uneori dur. Asemenea poezii sunt ca o ploaie benefică de vară care
trimite sufletul în visare, îl molcomește și îi dă speranța împlinirilor
viitoare. Vă felicităm, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Aici Pavel rage ca un bou; Tu, ești, tu.
- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CU VERSUS-ISUS - Vica
era..., Vica era tandră, era o formidabilă. E o nevoie de-acasă, simți, tu nu
simți ssta, taică, Ben, tu, în simțirea ta nu simț în zvâc, cu zvâcnire, acea
amintire de aur? Câștigi ca craii de curte veche, partenerule!
- Multumesc, Pavele, pentru nobilele sentimente si
frumoasa randuiala in care le-ai etalat.
- Teroriștii se joacă bizar și precar și simplist, cu
cuvinte, vorbe și deșertăciune și, vânt, în vânt. Ești un luminat în cuget și
în sufet, de poet aur cenușiu strecurat ca cel mai iubit și, nemaipomenit,
facut și răstignit. Libertatea, nu se așteaptă ci se càștigă, în luptă, cu
luptă, deci te luptă fără milă, cu ce ți ție, nu cu silă că ce ți mai drag pe
lume cu ceea ce ție țo mai drag, cu drag pe lume, sus-pe culme! Vocea e e o
energie a încàntării României cu tei înfloriți în Gepiu, cu încânt, pe pământ
duh sfînt.
- Dragă Pavel și pentru aceste cuvinte bune, te
iubesc. Libertatea se câștigâ și prin iubire, smerenie și simplitate ne învăța
Hristos Isus Dumnezeu, acestea aduc iubirea aproapelui. Ascultă și de sfaturile
eminentului OM cu bunătate dumnezeească, Ben, fratele nostru. Noi te-am ajutat
și te ajutăm în continuare. Cu drag, mult respect și prețuire, Ioan
Miclău-Gepianu
- Sorriiii!
- Vizionează „MUGURASI de Ben Todica, versuri ANNA
NORA ROTARU” pe YouTube
- Ești un versatil, cu stil, men Ben, un eminent.
Omule om, Prof.Dan Șalapa mi-a scris, că a terminat de corectat vol.3, din:
Mere Pădurețe și, Miha e de acord, să-i trimită, pe contul profesorului, la
Drobeta-Turnu-Srverin (Mihaela-Ștefania Celemen-Horvat e doamnă, o scumpă.
- O IMBRATISAM AMANDOI CA NE E SORA! Murim in fiecare
zi cate un pic, Ben
VAIDACUTA,
lacrimă-ntristată
Un
sat ca atâtea altele aproape depopulat din Romania
(Satul
fără hoți și fără câini)
În
locul cel cu stele picurat
Vecia-și
doarme somnul,
La
margine de sat
Spre
neuitarea vremii din trecut,
Când
încă bine-aice-am încăput,
Și
torsu-ne-a viața trecătoare
În
bucurii, ce-acuma mi-s uitare
Mircea
Dorin Istrate
*
- Stimate
Domnule Scriitor -Poet, Mircea Istrate, Într-adev[r legătura strânsâ cu
mediul strămoșesc natal sunt sfinte și binecuvântate. după cum cântă versurile Domniei voastre. Am găsit în
aceste poezii sentimente sublime în versuri sublime cărora nu le-am putut găsi
comparație. Vă felicit din tot sufletul și suntem mândri de a se găsi printre
noi un asemenea talent prolific și cu un pronunțat patos. În mesajul de față
redirecționez poeziile Dumneavoastră
către șase reviste de mare prestigiu, ca pe o revelație, deși cred că
acestea vă cunosc deja, dar de data aceasta fiind vorba despre un ,,crâmpei de
plai- izvor de rai” în vremuri actuale... Cu deosebită stimă, Melania Rusu
Caragioiu
- Mircea Istatrate scrii cald cu mult soare, scrii
bățos și, sincer, cu seninul cerul cerului, o binecuvântare răsărit de soare a
sufletului omenesc și, natural și, spiritual. Scrii cu căldură și mult soare,
binecivântare, Mircea Istrate, scrieți, cu sănătate, bucate și, banii să nu vi
se gate! Mihaela-Ștefania mi-a spus, că domnul profesor, cum de altfel și, mie
mi-a comunicat, că-i corectat vol.3 Mere pădurețe. Eu îi voi trimite, în contul
comunicat în contul comunicat, pe numele lui Daniel Salapa și, în contul
EDITUTURII, ȘI, ÎN CURÂND VOM PUTEA CITI
ȘI VOLUMUL 3, DIN MERE PĂDUREȚE, DAR PÂNĂ LA VOLUMUL10 MAI AVEM MULTĂ
OSTENEALÂ, SĂ MAI OSTENIM, SĂ TRANSFIGURĂM MULT ȘI, BINE, BEN TODICĂ, MEN!
- CĂUTÂND PRIN BIBLIOTECĂ - Câteva sfaturi de aur
culese de Melania Rusu Caragioiu în cartea sa, Jean Francois Six, carte apărută
în Franţa în 1962, după toate regulile apostolice, precum se subliniază, şi
care poartă titlul ,, Viaţa lui Charles de Foucauld”, autorul, Inalt Prelat, ne
dă câteva îndemnuri de viaţă. Acel viconte Charles de Foucauld, unul din
personajele ilustre care i-a speriat pe cei din jur prin imensitatea bogăţiei
lui pe care nu reuşea să o risipească, din convingeri religioase, a renunţat la
tot ce avea şi s-a retras pentru o viaţă de ascet în Sahara, în anul 1886. De
acolo, trăind o viaţă de renunţări şi de apostolat, pe care el şi-o dorea cât
mai apropiată de viaţa lui Iisus, căutând să imprime în sufletul celor care îl
contactau, tot ce putea să le deschidă simţirea şi mintea, spre credinţă şi
progres.
Vicontele Charles de Foucault, devenit Fratele
Charles, ne-a transmis prin bogata sa corespondenţă personală şi prin mărturii
scrise de biografii săi, sfaturi părinteşti demne de urmat pentru împlinirea
unei vieţi fericite.
Iată câteva din multele sale percepte :
Inconjuraţi-vă de oameni bravi. Nu păstraţi în
anturajul vostru oameni de nimica.
Trăieşte din puţin, fă-te mic. Singur Dumnezeu este
mare. Cel care se crede mare, sau care încearcă să fie mare, nu îl cunoaşte pe
Dumnezeu.
Prima datorie este să îl iubim pe Dumnezeu, din toată
inima, mai presus de orice lucru şi a doua, să-i iubeşti pe toţi oamenii ca pe
tine însu-ţi. Această dragoste de aproapele înseamnă fraternitate, egalitate,
libertate (democraţia în termenii noştri actuali).
Nu cere şi nu accepta cadouri. Cerând cadouri
prietenilor, îi împovărezi. Acceptând cadoul devini aservit, şi uneori
canaliilor.
Plăteşte-ţi datoriile şi nu mai fă altele. Nu
împrumuta de la prieteni, pentucă îi împovărezi, fiindu-le greu să te refuze.
Nu împrumuta nici de la necunoscuţi, fiindcă devii sclavul lor.
Nu fă cadouri şi nu oferi ospitalitate, decât aceluia
în caz de dificultate de bani, sau datorii. Fii atent să nu-ţi ceară
ospitalitate canaliile. Uneori cadoul pe care îl faci arată că eşti vulnerabil.
Ca şef, diminuează numărul celor asupriţi ( pe vremea
aceea a sclavilor ).
Diminuează numărul bandelor de oameni ne buni de
nimica. Aceia doar consumă şi te pot umple şi de ridicol.
In orice afaceri, cât de grave, când te destăinui, sau
ceri un sfat, nu arunca nici măcar o umbră cât de mică, de minciună. Ia-ţi un
confident de încredere şi de calitate, care te poate ajuta printr-un sfat bun.
Să nu minţi niciodată. Minciuna contravine celor zece
comandamente ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este adevărul.
Umblă cu prieteni de calitate, fiindcă eşti judecat
după caracterul şi apucăturile lor.
Nu lăuda o persoană făţiş, aceea putând gândi că ai
vreun interes ascuns de faci aceasta, şi că inclini să recunoşti cât eşti de
umil faţă de ea.
Nu fi încet, leneş, şi nu trage de timp.
Mai adaug o cugetare de la mine, Melania, personal,
pentru copiii şi tineretul pentru care eu scriu.
După literatura engleză de psihopedagogie, de la
vârsta de 13 ani un tânăr, în mod automat începe să-şi facă autoeducaţia,
devenind în acelaşi timp un individ cu personalitate şi responsabil în
comportamentul său.
Pedagogii de astăzi afirmă că limita de vârstă pentru
discernământ s-a îmbunătăţit, în sensul că dezvoltarea psihică este acuma mult
influenţată de dezvoltarea şi progresul tuturor factorilor din infrastructura
şi suprastructura din jurul nostru, care au determinat o evoluţie mai rapidă a
individului, nu de la o vârstă de l3 ani, ci diferenţiat, de la una mult mai
fragedă.
Despre autoeducaţie, aceasta spus puţin mai detailat,
înseamnă că un copil ajuns la vârsta pubertatii, observând felul, uneori
defectuos în care a fost educat pànă atunci, să corijeze în comportamentul său
acele tare, neajunsuri, defecte, pe care n le observă şi care nu-i plac. Iar
dacă am fost cu grijă educat, să progresez şi de aici încolo, tot mai
accentuat, spre o perfecţiune prin care să devenin şi mai folositor şi mai
important ca individ.
Cui să devenim noi, cu toţii, folositori ? Răspunsul
îl ştim : Lui Dumnezeu (Puterea universală), societăţii, familiei şi nouă
înşi-ne !
Deci, nu văd de ce sunt acuzaţi şi incriminaţi,
intr-una, doar părinţii şi dascălii.
Aşa cum un copil, la pubertate, poate percepe şi
acumula o multitudine de noţiuni, care îl vor forma ca om, el trebuie să înveţe
singur, de la această vârstă, să deosebească binele de rău. Iar dacă, din
fericire, i se mai dau sfaturi utile, el nu ar trebui să îşi închidă urechea şi
nici să riposteze agresiv, verbal sau chiar fizic.
,,Ados”-ul in devenire, trebuie să îşi imprime bine în
memorie, că agresiunea verbală şi fizică este pedepsită de opinia publică şi de
lege, în lumea civilizată, lume în care trăim şi de care nu ne putem desprinde,
doar pentru motivul că o ignorăm, printr-un simplu ,,nu-mi pasă” !.
Mi-ar face plăcere să îmi răspundeţi, mai ales prin
exemple de cazuri, şi să le daţi la lumină pe blog-ul meu. Mel Camelincitant.
Semnează Melania, (care recomandă adolescenţilor în
devenire, să citească mult şi să scrie lucruri frumoase pe net)
-
CU INFINITUL APROPIAT DE OBIECT, DISTINCY ȘI EMiNENT ȘI, INTELIGENT, STUDENT,
CU TALENT ÎMULȚIT și, IUBIT ȘI, IUBIT-LA LOCUL LUI DEOSEBIT SFINȚIT
Ne
consumăm aiurea din/cu nimicuri,
noi
zicându-le aiureli, fleacurI, vreasc-uri, că nu-i pădure, fără uscături, vorba
aceia,
o
vorbă de România, filozofă/forforoasă, vorba lui Marin Sorescu/Mircea Dinescu
visând la premiul Nobel, ca-un fain-făinel,
un
mare, El,
agemiu/geniu,
cum se zice, c-ar fi pe, cont,
pe
propriu, în drept
Dumnezeu,
pe care firfiriu sărit de pe fix, un fix-pix-felix,
care-ar
fi supt
pieptul
la aceeași mamă, cu Alex.Ștefănescu ca și, Nichita Stănescu,
nominalizat,
la premiu Nobel ca Blaga,
geniu
și, filozof național, ca Constantin Noica, cu școala de la Păltiniș,
ca
născut, în drept de a fi în foc și, maturat, în timp,
în
aiest românesc Olimp artist, optimist,
adică,
în ceea ce-i iubireca idem ceea ce-i: fericire iubire, poet din cuget și, cu
suflet politic și, dialectic, cam doină, cu ceva distinct și deosebit,
cu
iubirea, și, cu infinitul apropiat de obiect,
în,
distinct. și, fericirea, dacă intru, în amănunte,
apropiată-om-munte,
inimă, de român, pe limba română, cuminte și, stăpân și,
de
frunte și pâine ferbinte, de frunte remarcând o epocă,
epoca
de aur, Epoca Ceaușescu, om care remarcă, că era din elită, om de marcă, c-a
vorbit cu Emil Cioran, filozof care n-a trăit, în van,
-El
fain-făinel, frumoșel năzdrăvan șuhan și,cu vervă,cu a țării sevă și a neamului
sânge,
pur
sânge, pur și, simplu, un bun, comunist exemplu
exemplu
ca mădular, cu talent, cum rar
ca
floare de colț,
o
rarietate,
în
cu
trup sănătos și, minte sănătoasă,
în
Românie culme,
soro
lume, colț de rai,
o
culme!
*
picior
de plai.
***
La Marin Preda e puterea de a suporta singurătatea,
cum zice, trup și suflet, în cuget românesc ca Cel mai iubit dintre pământeni,
că de fapt drept Dumnezeu, ce cată americanii aici la noi? N-au ce mânca la ei,
în USA? soldații lor, de s-au cărtăruit cu apelu de seară, la Deveselu ,cu
drept Dumnezeu?)
- Au venit cu Plugusorul.
- Cum e, drept Dumnezeu, în acțiune? Mircea Dinescu
scriind poezii, a rupt-o-n fericire. Te-am întrebat ce crezi, că nu mi-ai spus
despre draga Ming) numele Ming e și nume și de bărbat, că-i vorba unei
dinastii, a unui clan? SerVus, mi corectat volumul 3. Cu bine ! Ben !
- NU INTELEG DESPRE CE VORBESTI.
- De ce pui paie pe foc deși e doar un joc, apropo, ce
nu mi-ai suspus despre Ming? Tu, mă fascinezi cu modul, cum comentezi despre
dispariția satului, în nefiresc, însă real și, din național și, din, din viu,
din: tradițional, din afirmativ, din pozitiv"cu acel și, perspectiv
creeativ/abis sau viceversa, că simți lipsa, capriciile iubiri și, Mesia
iubirii și, chiar capriciile durerii, în lipsă sau, cu prezență/, cu absență,
satul pustiindu-se și, ruinându-se, parcă asta s-ar dori, da nu lipsa satului
n-ar înteresa, noi vrânddu-ne sarul bonus-Iisus, existența ca esență a
existențe, din compnența Romàniei, fiind esența ezistenței, fiind însuși
existenței fiind fesul-înteresul satul românesc, un firesc a lui a fi, în
astralul universal maestre Mircea Iastrate!
- Mă întrebi dacă am fost la VAIDACUȚA? -NU, îți pot
spune, nu, de anume, n-am fost, cum nici tu n-ai fost, cum nici, tu, n-ai fost,
în Ciubăncuța, în Ciudanovița Mircea Dorin Istrate la Ciubăncuța, Cj. Pe unde,
e, în ce spațiu: Vaidicuța, că-i ca mândruța, drăguța, răruța, cu capriciile
iubirii, deci, un Mesia iubirii, Istrate, ești bună sănatate și, bună veste,
minunată, poveste, dornită/horită și, în amalgam, dacă capul te doare horită
tainică, frățioare horită de lelea floare de pe sate, că și, nebunul cap rău te
doare al tău soare, purtat pe umeri? Să ai sănătate laudă de zestre, române, al
poeziei române, din patria limbii, și a ierbii speciale, a gintei române și, al
patriei limbii române geto-daco-rimâne, din limbii, ierbii, române a țării
iertării-MESIE A IUBIRII, C-am ațipit la Vica pe poală, sătul de poale-lungi
(sunt total greșit, în tradiții și no gândesc, firesc/doar intuiesc?
Perspectiv, cu subiect și predicat, creeativ, constructiv, în acest an.
- Cine crede, în bine, are bucuria lui. Și, în
sintimentele lui e un sfânt Crăciin.
- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CU INFINITUL APROPIA...
- Ei cu Vica am făcut in partereniat bun, un cuplu
minunat. Trecem peste aceste amănunte Brauniene.
- Provăduim, neamule!
- MARE PATRIOT Prim-ministru, Alexandru Vaida-Voevod
în guvernul UNGARIEI pe vremea primului război mondial, în guvernul Ungariei a
recitat românește costumat în port național costumat, în costum național ca
tine, a recitat Ben super ca un maistru Ben Todică, a recitat performat ca un
adevărant artist și, cum se cuvine, monumental și, minunat, național-optimist
și, altruist, și, universal ca adevărat român, în limba română, pe limb limba
română stă ca tine men Ben Todică, men, maistru, fără efectiv a face teatru, că
afectiv era un îndemânatic activ și, ițit ca cel mai iubit pilduitor și,
afectiv, stăpân perspectiv și, creeativ: ca Domn Savaot, mare patriot, ca
român.
- Timpul, timpul e de neoprit!
- Drumul drept Dumnezeu e virtutea cu iubirea care ne
duce spre izbăvire pentru a de absoluta a omului sbsolut iubire, a soarelui
binecuvântare Asclepios ra-Hristosomenos și, frumos Fain făinel și, FăT-cul
luminos și, generos-Hristos, luminos și, cu fericire, în iubire e un luminos
voios, Asclepios, un e. Eminescu, în mii de sori, albastri sori ai noștri ca
cerul, în zori.
- Instantaneu, în noi e Dumnezeu. Penalii sunt
judecați la domiciliu și, dacă sunt cu musca pe căpățână coruptă. Sunt cu hoția
prins, că-i corupt cu musca pe căciulă, știindu-se, că cine ce le pate face
bizar? Cu o nouă viață în ordinea spirituală a mumcii și al păcii, în patria
limba limbii, grai al limbii române, un rai verde albastru, din patrimoniul
nostru omenesc, prin românesc firesc, pitotesc și, firesc. Vica mă fenta, cândr
și când, reproșându-mi, iar ai venit, beat și, asta nu-icompatibil, că-i henț,
în carei/cornel, adică peste poate, că cântă cucul bată-l vina de se aude-n
Bucovina. În promoția fulger, în reper de cer de chilipir, pentru Pavelu lui
Dragomir, Pavel de România/Trandafir de la Modova, aș cânta, dar nu știu... cum
vine vorba! Ca fițingău a lui Veronica și, a lui Dragomir țangău. Cu nimic nou
sub soare, în binecuvântare!
Vica rămâne unica, inima și, iubirea a limba, în drag
de România mea, că cine nu știe, joe-șmecărie, că cine-i Vica, iubire, chiar
iubirea mea!
PR-F&BT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu