Cu
tot respectul cuvenit acestui for, la înființarea căruia înaintașii mei aromâni
au avut un rol deosebit și printre membrii căruia, timp de un secol și jumătate
s-au numărat mulți patrioți exemplari, îmi exprim o nedumerire pe care vă rog
să mi-o limpeziți:
În
anul 2001, evreul american născut în România Elie Wiesel a devenit membru de
onoare al Academiei Române – aceasta este nedumerirea mea: pentru ce merite
acest nemernic sionist, terorist, instigator la genocid, rasist, dușman al
României și mincinos a fost înscris într-o listă care altă dată cuprindea mari
români, mari patrioți și mari genii.
Am
scris „sionist” ca o critică - și da, este o critică întrucât în spatele
definiției oficiale a sionismului, se ascunde cea mai monstruoasă doctrină, o
doctrină care plecînd de la Pentateuh, cel mai mare dar și mai grav fals din
istoria omenirii (sunt multe de comentat aici, dar în primul rând faptul că
pretinsul autor, Moise, a trăit cu peste jumătate de mileniu înainte ca evreii să
inventeze alfabetul ebraic), îi consideră doar pe evrei oameni și ca atare doar
viața lor are valoare (motiv pentru care atunci cînd Ion Iliescu comemora
declarativ cele 12 milioane de victime ale Holocaustului, autoritățile
israeliene au protestat imediat
precizând ca Holocaustul se referă doar la cele 6 milioane de evrei) și în care
se precizează că robul evreu poate fi eliberat în al șaptelea an de robie –
implicit, ceilalți rămân într-o robie perpetuă. Sionismul este mult mai grav
decât fascismul, care avea în vedere doar un continent – sionismul are în
vedere aruncarea în sclavie perpetuă a întregii planete. Aceste rînduri nu sunt
antisemite. De mult timp, evrei de foarte bună calitate de pe toate
continentele, de înaltă ținută morală și intelectuală, critică sionismul și
politica de la Ierusalim – rabini ca Moshe Menuhin, Elmer Bergen ori Emmanuel
Levyne, profesori universitari ca Yeshayahu Leibowitz și Israel Shahak din
Israel (autorii sintagmei „iudeo-nazism” prin care au definit politica statului
evreu), ori ca Avram Noah Chomsky și Norman Gary Finkelstein din SUA,
politicieni ca Benjamin Harrison Friedman (SUA) ori Ronald Kasrils (Africa de
Sud), mari muzicieni ca Daniel Barenboim (Argentina) ori Gillad Atzmon (Marea
Britanie), istorici ca francezul Maurice Rajfus ori scriitori ca Lenni Brenner
și mulți, mulți alții. Iar atunci când autorii tezei care susține necesitatea
eutanasierii pensionarilor (evreii Henry Kissinger și Jacques Attali) au ajuns
la vârsta de pensie dar nu au cerut să fie eutanasiați, este evident că pentru
ei eutanasierea pensionarilor avea în vedere doar pensionarii din rîndul
neamurilor. Pasivitatea Societății Națiunilor a aruncat Europa în brațele
fascismului. Complicitatea ONU și UE aruncă omenirea într-un pericol mult mai grav.
Evrei de pretutindeni iau poziție împotriva sionismului (sau terorimului
sionist), dar statele creștine, unde influența și banii sioniștilor aleg de
regulă conducătorii și determină întotdeauna politica, tac din gură.
Am
scris „terorist”, întrucît în anii ’40 era susținător al organizației teroriste
evreiești Irgun.
Am
scris „instigator la genocid”, având în vedere clipul său „Să fim fermi cu
Iranul”, prezentat în cîteva săli de cinematograf din Paris, în pauzele
publicitare, în anul 2007, clip parte a campaniei israeliene de izolare a
Iranului în vederea atacării de către Israel a acestui stat, inclusiv cu arma
atomică.
Am
scris „rasist”, întrucît cine se preocupă de suferințele îndurate în lagărele
naziste doar de evrei și nu îi pasă de suferințele celorlalte victime, atunci
acela este rasist.
Am
scris „dușman al României”, plecînd printre altele de la declarația sa făcută
în anii ’80 la televiziunea franceză, cînd mințea în mod ordinar că în aprilie
1944 a fost deportat la Auschwitz de către jandarmii români. Când după
emisiune, Eugen Ionescu, deplasându-se la postul TV, i-a atras atenția că în
aprilie 1944 deportările de la Sighet nu le-au făcut jandarmii români ci cei
horthyști, Wiesel a zîmbit malefic și a răspuns cinic „Ce contează? Francezii
oricum nu cunosc istoria.”
Am
scris „mincinos” nu numai pentru afirmația de mai sus, ci pentru întreaga lui
carieră bazată pe minciună – Robert Faurisson a scris chiar o lucrare
intitulată „Elie Wiesel - un martor fals proeminent.”
Față
de toate aceste aspecte, cred că îmi înțelegeți nedumerirea. Cum de a putut
ajunge un astfel de avorton membru de onoare al celui mai înalt for științific
din România (după cum aceasta era odinioară)? Dacă Satana îl primea în Academia
Iadului, înțelegeam – dar în Academia Română, asta nu pot înțelege în ruptul
capului. Pînă și Nicolae Ceaușescu, la primirea sa în rîndurile dvs., avea mai
multe scrieri decît Elie Wiesel – iar valoarea lucrărilor ambilor, era aceeași
(adică nulă).
Nu
ar trebui să-mi răspundeți că Elie Wiesel a devenit membru de onoare al
Academiei Române întrucît a primit premiul Nobel pentru pace – dacă vorba
românească legată de morții care se răsucesc în morminte ar fi adevărată,
atunci fără îndoială bătrânul Nobel este ca un fel de morișcă în mormântul său
văzînd câți teroriști ori criminali de război evrei și americani (putem
menționa aici și recentul premiu acordat UE) primesc premiul pe care el l-a
instituit pentru... pace!
Dacă
nu îmi veți lămuri această dureroasă nedumerire, va trebui să înțeleg ca după
tradiția sărutatului imineilor de la Stambul și a cizmelor militare de la
Moscova, acum trăim epoca sărutatului pantofilor foarte, foarte scumpi de la
Ierusalim. Ceea ce este echivalent cu un nou act de trădare a țării.
Dacă
însă veți reuși să mă lămuriți într-un mod pertinent și convingător, vă
mulțumesc anticipat întrucât voi fi mult mai liniștit.
Dan Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu