Câte ceva despre necesitatea moralității artistului în/prin artă (epistolă)

Adrian Botez

Stimate şi preaiubite Frate întru Românie şi domnule I. M. “G.”

Da, aveţi perfectă dreptate! Nenorociţii şi nemernicii lumii au acuzat-o pe Zâna Cea Bună a Cântecului, AMALIA RODRIGUES,

că ar fi fost fascistă ("Datorită aprecierii pe care i-a arătat-o Salazar - după răsturnarea regimului său, Amalia a fost acuzată de colaborare cu acesta şi de fascism. Acest lucru a dus la o eclipsare temporară a carierei interpretei") - ...aşa cum fac, de o vreme, cu toţi cei care nu permit veneticilor să le sugrume Patria şi Neamul!

Aşa cum m-au acuzat şi pe mine…şi mă acuză, tot mai violent, şi în prezent…!

Ca şi domnia voastră (...ca şi multe sute de alţi români cu inima fierbinte, de ADEVĂRAŢI ROMÂNI!...[şi, în măsură mult mai mică, atâta cât am putut, şi eu... - …ca şi mine!] - ...dar fireşte, la o cu totul altă "scară", mult mai lipsită de anvergură şi măreţie! - AMALIA RODRIGUES a fost (...şi va rămâne!) cea mai importantă şi activă patrioată portugheză - deci, apărătoare a valorilor de Duh ale Patriei şi Neamului ei!!!

Da, îmi place muzica ei, "fado" -urile ei (de imens, necuprins DOR!), cântate (cu fermecate împletiri de chitară!) din străfundul sufletului, şi cu o voce care nu va putea fi imitată, de nimeni, niciodată! - ...am strâns, de pe unde am putut, muzica ei, a AMALIEI RODRIGUES!

Din păcate, MARIA TĂNASE, cu o voce extraordinară (şi ea!), nu s-a înălţat la VALOAREA MORALĂ, cerută, imperios, unui Artist!

Nimeni nu trebuie să aibă/nu are dreptul (e vorba de bun-simţ, la urma urmei!) să se uite “sub patul” unui Artist (şi nici al unui alt om, dacă e să vorbim…”democratic şi constituţional”, nu-i aşa?!) – dar modul cum se raportează el, Artistul, la Patria şi la Neamul său, prin ceea ce face în artă şi cu arta sa…dacă el creează Artă spre binele ori spre răul (şi blasfemierea!) Patriei şi Neamului său… – …ei, acestea sunt lucruri deosebit de importante, ESENŢIALE! - şi vor fi judecate, şi de oameni, şi de Dumnezeu…mereu! 

Şi asta, ori că vrea, ori că nu-i convine Artistului! Ori că zbiară “cosmopoliţii” noştri, năuci şi  trădători, ori că gesticulează, furios, şi ameninţă cu “pârnaia” veneticii (năvăliţi “din patru zări”!), cei otrăviţi…şi oploşiţi, ca şerpii, pe la noi!

Dacă AMALIA RODRIGUES a cultivat CURATA MUZICĂ POPULARĂ PORTUGHEZĂ (exprimând “dorurile” unui vechi popor de NAVIGATORI, FABULOŞI, EPOPEICI DESCOPERITORI DE LUMI! - …şi “conchistadori”, e-adevărat…!) - în schimb, MARIA TĂNASE a promovat, în locul autenticei muzici populare româneşti... - muzica de petrecere şi de CRÂŞMĂ!!! Pur şi simplu, geniul ei vocal a stricat folclorul autentic valah...a fascinat valahii să nu mai privească spre inima de foc a Folclorului Valah...ci să se extazieze (…şi, da, prin vocea ei putea să fascineze, spre orice, pe oricine!) în faţa muzicii de mahala şi de birt, "muzica de pahar"...

Crescută în mahalalele Lisabonei ("Amália da Piedade Rebordão Rodrigues - născută într-o familie săracă, cu 10 copii, care locuia în cartierul Beira Baixa, din Lisabona"), AMALIA RODRIGUES a “detectat”, cu geniul ei infailibil (…cu instinctul, fără greş, al geniului, celui identificat, până la contopire! - cu Neamul său!) muzica autentic-populară portugheză..."FADO"-ul! Şi mai e ceva: AMALIA a cântat pentru sufletul portughez, iar nu pentru bani: A REFUZAT, TOATĂ VIAŢA EI, SĂ CÂNTE LA HOLLYWOOD!!!

"Ciuri, ciuri" este un cântec sicilian, aflat de mine, într-un album de folclor sicilian! Dar, iată, AMALIA RODRIGUES i-a ajutat pe sicilieni, cu vocea şi, mai ales, CU INIMA EI, să-şi identifice muzica lor cea mai frumoasă, autenticul folclor al SICILIEI! - de o eleganţă şi profunzime, egală, de multe ori, cu acelea ale mistuitorului folclor daco-valah...

MARIA TĂNASE n-a identificat prea multe, din autenticitatea folclorului autentic daco-valah...doar un "BLESTEM"...!

Din punct de vedere moral, din punctul de vedere al PAZNICILOR COMORII DACO-VALAHE, îi preţuiesc, mai curând, pe Grigore LEŞE, Gheorghe ZAMFIR, pe Dumitru FARCAŞ, pe Sava NEGREAN-BRUDAŞCU (...soţie a profesorului, la fel de înflăcărat patriot, DAN BRUDAŞCU...), pe Sofia VICOVEANCA, pe Veta BIRIŞ, pe Nicolae FURDUI-IANCU, pe Gheorghe TURDA...

Poate că sunt eu prea subiectiv şi prea pretenţios, cu percepţii stranii...dar LEŞE, ZAMFIR, FARCAŞ, VICOVEANCA, BIRIŞ, NEGREAN-BRUDAŞCU ...  - ...toţi aceştia/toate acestea, şi, probabil, încă vreo câţiva/câteva, dar tot mai puţini/puţine... - …cutreieră, şi azi, munţii şi coclaurii uitaţi de Dumnezeu, ai Daco-Valahiei - pentru a salva, în ultimul moment, încă şi încă o frântură/fărâmă din Sfântul Folclor Daco-Valah... – ADEVĂRATUL DUH AL DACO-VALAHIEI!!!

Aceştia sunt mai “fraţi şi surori” cu AMALIA…decât este (din păcate!) MARIA TĂNASE…!

Doamne,-ajută-ne, ocroteşte-ne şi ne călăuzeşte, înspre Sfântă Lumina Ta!

Vă îmbrăţişează cu, mereu, aceeaşi admirativă preţuire şi caldă prietenie, frăţie întru Duh de Românie, 

^[1] -Fado (cuvânt tradus în mod obişnuit ca DESTIN sau SOARTĂ, conform cuvântului din latină FATUM) este numele unui gen muzical interpretativ şi melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile FADO-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani şi a muzicii tradiţionale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile, datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a genului muzical brazilian MODINHA.

FADo este caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor şi/sau la viaţa săracilor. Acest gen muzical este, de obicei, asociat cu cuvântul portughez SAUDADE, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorinţa puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificaţia cuvântului românesc DOR) – cf- wikipedia.

***

Comentariu de Marian Ilie

Cred, Maestre, ca gresiti, comparand-o pe Amalia Rodriguez cu Maria Tanase, cele doua mari artiste fiind exponente a doua genuri muzicale diferite. Genul Fado isi are la noi echivalentul in Romanta, ambele avandu-si radacinile in creatia populara, insailandu-se in jurul acelui sentiment aparte de saudade/dor, implicand de regula interventia compozitorilor si poetilor.

Prin urmare, termenul romanesc al comparatiei poate fi Ioana Radu, sa zicem, sau Mia Braia - amplitudinea afirmarii pe plan international tinand de factori colaterali valorii artistice.

Sunteti nedrept cu celelalte genuri ale muzicii populare. Taxand-o atat de dur pe Maria Tanase nedreptatiti bazinul folcloric al Olteniei, dupa cum il excludeti pe cel al Subcarpatilor Meridionali (Ileana Constantinescu, Irina Loghin, Benone Sinulescu si multi altii), ca si pe cel al Campiei Romane (Ion Luican, Liviu Vasilica etc.) sau pe cel al Banatului (Achim Nica si altii).

Folclorul orasenesc, muzica lautareasca sunt si ele ale noastre - nu Maria Tanase le-a inventat. Ne place sau nu, acesta ne este folclorul, oglinda sufletelor si mintilor noastre - cand veseli, cand tristi - la sat, ca si la oras, in Regat sau dincolo de munti, mereu sub vremuri. Din pacate, vremurile si-au pus amprenta si asupra modului si masurii in care s-au promovat peste hotare valorile noastre nationale, inclusiv folclorul.

Daca apreciem artistul prin prisma daruirii lui fata de Patrie, sa nu omitem spectacolele de mare succes ale Mariei Tanase din America sau din Franta, dar si rolul ei in sprijinul diplomatiei romanesti in R2M.

"There she met Frederico Valério, a classically trained composer who, recognizing the potential in such a voice, wrote expansive melodies custom-designed for Amália’s voice, breaking the rules of fado by adding orchestral accompaniment."

"In the early fifties, the patronage of acclaimed Portuguese poet David Mourão-Ferreira marked the beginning of a new phase: Amália sang with many of the country's greatest poets, and some wrote lyrics specifically for her"