Dimitrie Grama, scriitor, poet,
medic chirurg in Gibraltar:
Ca de obicei, Viorel Roman a
angajat mai multa lume intr-o discutie interesanta care analizeaza situatia romanului
atat in context religios cat si in cel social-politic. Nefiind religios, nici
macar agnostic, consider ca, in continuare religia, in loc sa contribuie, in
aceasta era moderna, mult mai activ la progresul societatilor umane, are o
tinuta retrograda, de obscurantism si de control al spiritului uman prin
indoctrinare (mituri, minuni, etc) si din punct de vedere moral are o atitudine
ciudata sfidand cel mai
fundamental principiu moral prin acceptarea razboiului religios sau de orice
fel. Vorbesc in general de toate religiile. Ortodoxia este mai buna decat
crestinismul (occidental)? S-ar putea, cine stie? Dar poate ca este exact
invers. In orice caz, o dogma care interzice cunoasterea spunand ca totul este
deja cunoscut, dand exemple din Talmud, Biblie, Koran, etc si citand diversi
oameni care acum 1000 -1500 de ani au spus una si alta, au vorbit cu dumnezei,
sfinti si au avut viziuni, este o dogma depasita. De ce sa nu ne inchinam la un
pom, sau la o piatra sau la o vaca? De ce rad crestinii de cei care fac acest
lucru, cand ei insusi se inchina la diverse alte simboluri fara noima?Cine l-a
vazut pe dumnezeu in realitate cas dovedeasca ca suntem creati dupa chipul lui?
Nu este oare acest lucru blasfemie? Cum definim "psihoza"? In lupta
dintre religii, pentru ca exista, prefer oricum crestinismul, care din fericire
a depasit era intunecimii si este acum mai umila acceptand, fara sa arda pe rug
si ganditori care pun sub semnul intrebarii "creatia divina" sau au
curajul sa descopere electricitate, locomotiva, radioul, TVul si computerul.
Problema Romaniei si a romanului, nu este religia, ci atitudinea morala.
Religia nu l-a invatat pe roman sa fie cinstit, sa nu fure sau, pentru ca
majoritatea sunt cinstiti, sa nu accepte Imoralitatea. Un adevarat credincios nu
ar putea spune; "e destept domnule, s-a invartit" atunci cand judeca
un primar sau ministru sau magazinier hot, sau sa accepte ca un politist sau
"om important" este iertat de crime grave de un sistem judiciar
corupt si incompetent. Asta este lipsa
de credinta cea mai mare!
Vladimir Razvan, prof. dr, ing,
director scoala doctorala, Universitatea din Craiova:
Bine ca ti-o mai spun si altii
... Dar la tine totul e retorica: te citesc si te comenteaza e bine, fiecare
ramane la ale lui si uite asa triumfa ratiunea clericala. Numai ca spiritul
stiintific e altceva: confruntarea constructiei mentale cu faptele si
realitatea, corectia constructiei etc. Numai obscurantismul clerical se bazeaza
pe lucruri preconcepute si imuabile pentru care singura conditie e sa fi fost
canonizate de sfantul scaun (sau dioceza Roma cum ii spune interlocutorul tau,
Petru Neghiu).
Viorel Roman:
Discutia despre orietarea
duhovniceasca si soborniceasca spre Moscova, Constantinopol a
greco-ortodocsilor moldo-valahi si spre Roma a greco-catolicilor Scolii
Ardelene este dupa opinia ateilor, materialistilor de mai susu, Grama si
Razvan, numai aparent sterila. Mantuirea omului cu ajutorul unei metodologiei
atee, a credintei in cultura moderna tehnico-stiintifica si pe aceasta cale in
perfectionarea intregii lumi are o dimensine profund religioasa greu de trecut
cu vederea. Pe de alta parte pentru materialisti atei exista o singura optiune,
triumfalista, idealismul sau celelate abordari filozofice, nici nu mai merita
sa fie luate in discutie. Mediul incunjurator poate fi analizat numai cu metode
empirice, tehnico-stiintifice - nihil est in intelectu quad non prius fuerit in
sensu -, pe cand miturile, vechiile incercari metafizice, religioase sunt de
mult depasite. Numai in masura in care ne folosim de rezultatele
tehnico-stiintifice si perfectionam astfel productia si schimbul de marfuri si
servicii, construim o societate democratica, din ce in ce mai buna si inlaturam
mizeria, boala si alte nenorociri. Renuntand la materialism, asa cred majoritate
intelectualilor si filozofilor zilelor noastre, ne reintoarcem la o metafizica,
care si-a dovedit de mult ineficieta, daca nu chiar reaua credinta. Se trece
prea usor cu vederea, ca daca metafizica cauta raspuns la realitatea
inconjuratoare si la pozitia omului in ea, atunci si materialismul e
metafizica, care raspunde la intrebarile pe care si le pune intr-un cadru dat.
Chiar si Karl Marx faimos si pentru formularea, religia este opium pentru
popor, in programul, lupta sa impotriva nedreptatii, pentru o revolutie
mondiala, pentru Dreptate si Adevar (D.A., slaganul alegerilor din 1996), apela
astfel - nolens, volens - la o instanta superioara, supraomeneasca, religioasa,
metafizica. Sau omul isi asuna rolul,
autoritatea Atotputernicului si etica, moralitatea depinde de vointa
lui. In acest context, exista azi aproape un consens ca omul este o bucata de
materie foarte complex organizata, parte dintr-un univers material. Din pacate,
cu consecinte inca greu de evaluat, chiar si in discutia noastra privind
orientarea duhovniceasca, spirituala a romanilor, prea putini se intreaba in
mod serios: este omul creatia Atotputernicului Dumnezeu, drept si iertator,
care ii vrea neincetat mantuirea?
In articolul Viziuni ortodoxe
(2013) am incercat relativizarea aparenei prapastii dintre globalisti si antiglobalisti, materialisti si
idealisti, de aceea poste fi util si in discutia noastra actuala:
Moldo-valahii si Scoala
Ardeleana. Un dialog (XI.)
Perspectiva ortodoxa a lui
Michael Whelton
Dialogul cu romano-catolicii,
pentru a fi creştin, trebuie centrat nu pe unirea noastră cu „ei”, sau a lor cu
“noi”, ci pe lepădarea de satana şi unirea cu Hristos.
Dialogul ecumenic trebuie să fie
despre Adevăr în istorie, nu despre civilizaţie, politică, economie sau cultură
în istorie.
Pentru că fără adevăr toate nu
sunt decât minciună, barbarie şi, în cele din urmă, moarte. Din păcate, avem
mulţi fraţi ortodocşi care nu înţeleg acest lucru. Şi tot din păcate avem şi
mulţi fraţi catolici care se bucură că anumiţi fraţi ortodocşi nu înţeleg acest
lucru, şi îi încurajează în iluziile lor.
Problema unificării bisericilor e
problema unificării bisericilor în Adevăr.
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (X.)
ORTODOXIE ŞI
EUROPENISM: PUNCTE DE VEDERE
Motto:
"Ortodocşilor,
greu de convins în privinţa beneficiilor eshatologice ale papalităţii, li se
vorbeşte în schimb despre avantajele politice ale "unirii cu Roma",
despre potenţialul progres economic şi despre valoarea civilizaţiei şi a culturii
europene." (Mircea Platon)1)
De multă vreme, se vorbeşte în
spaţiul public de asocierea instituţională, prin Biserică, a credinţei creştine
la Uniunea Europeană, urmându-se cam aceeaşi procedură, ca în cazul asocierii
economice, politice, statale, cu paşi şi foi de parcurs, cu negocieri, cu
termene, cu acquis-uri etc. Demersul n-ar stârni prea multă nelinişte, nici
măcar împotrivire, dacă nu s-ar referi exclusiv la Biserica Ortodoxă şi, în
cazul nostru, la Biserica Ortodoxă Română, pentru că, se susţine, bazele U.E. ar
fi fost puse încă de pe vremea Sfântului Imperiu Roman(de naţiune germană).
Am avut multe discuţii pe această
temă cu distinsul nostru colaborator, domnul Viorel Roman, profesor doctor,
consilier academic la Universitatea din Bremen, care are o vastă publicistică
în ţară şi în străinătate, foarte citită în mediul academic intern şi în rândul
românilor din afara ţării.2) Domnia sa are puncte de vedere, mai mult sau mai
puţin argumentate, care, toate converg spre ideea nevoii unui real progres al
românilor în lumea de azi, globalizantă şi foarte mişcătoare. De aceea,
încercăm în rândurile următoare să armonizăm nişte puncte de vedere şi să găsim
deschideri şi direcţii noi, fără a avea pretenţia de ultim cuvânt3), nici de a
ne constitui în atacanţi ai persoanei cuiva, necum ai prietenului şi
colaboratorului nostru.
Unii analişti pleacă în abordarea
problemei în cauză de la premisa că valorile promovate şi puse în operă pentru
a genera bunăstare în Europa sunt cele care ar purcede de la doctrina socială
(şi politică) a Bisericii romano-catolice, a "vechii Rome" iar toate
ţările ortodoxe, aflate sau nu în UE (România, Bulgaria, Grecia, Cipru, Serbia,
Muntenegru sau Kosovo) sunt incompatibile cu civilizaţia europeană. Aceasta
pentru că, chipurile, respectivele ţări ar fi "năclăite în sosul antioccidental",
s-ar afla în "faliment moral şi financiar" generat de însăşi apartenenţa
lor la cultul creştin primar/ortodox şi de "duplicitatea atavică greco-
slavă" care blochează refacerea legăturilor cu Apusul, iar
"drepturile omului occidental sunt inacceptabile pentru clerul
ortodox". (Sic!) Mai mult, alţi comentatori aproape că delirează susţinând
că "în fostul Lagăr, nostalgia după dictatura ortodoxo-comunistă este
peste tot prezentă", izvorâtă din "năpasta ortodoxo-comunismului lui
Lenin",(în fapt incitat de germani!!) iar "lanţurile grele ale
duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane
("Constantinopolul grec – eternul duşman al latinilor...") de mai bine
de un mileniu atârnă de urmaşii legiunilor pierdute de la Dunăre,
românii". În plus, "dialogul cu Roma este subminat la
Bucureşti", Patriarhul Ortodox al ţării şi preşedinţii "...Escu"
de până acum visând că România o să fie "a patra Romă", după
Constantinopol şi Moscova şi asta prin menţinerea românilor în
"izolaţionism naţionalist". În consecinţă, "Românii sunt astăzi,
atât din punct de vedere politico-militar, cât şi duhovnicesc supuşi
pravoslavnicilor, greco-ortodocşii fiind în U.E. de facto toleraţi".
(Sic!)
Ar lua mult timp şi spaţiu pentru
a analiza fiecare astfel de aserţiune, a-i vedea dedesubturile şi argumentele
şi a aprecia dacă şi cât se poate accepta sau respinge. Aşa încât nu facem
decât o primă constatare: cea mai mare parte a acestor afirmaţii nu sunt
convingător argumentate sub niciun aspect: istoric, social, politic, doctrinar,
ideologic, geografic etc. iar a celor unde apare o brumă de argumente iese la
iveală în toată splendoarea ei insuficienta informare, chiar ignoranţă, mai
ales în istoria creştinismului (ca să nu mai vorbim de bazele lui), a Bisericii
creştine, mai cu seamă a celei primare / ortodoxe, a dogmaticii ortodoxe, a
organizării bisericeşti, a psihologiei sociale şi altele şi altele.
Nu că am fi noi tobă de carte pe
această temă, dar, măcar o răsfoire a enciclopediilor şi consultarea unui număr
important de lucrări ne-au facilitat obţinerea unor date, idei, principii şi
evoluţii necontestate încă.
Profesorul Viorel Roman şi-a
exprimat, la una din întâlnirile noastre părerea că trăim vremurile unui Război
Rece între creştinii occidentali şi ortodocşi. Am făcut apel cu acel prilej la
un adevăr istoric şi anume că între aceste comunităţi "războiul rece"
a început undeva în a doua jumătate a secolului al IV-lea, când Papa Damasus
(366-384) a susţinut că aşa-numitul "verset petrin" din Evanghelia
după Matei (16:18), pe care-l cităm în limba latină: "Tu es Petrus et
super hanc petram aedificabo ecclesiam meam" (Tu eşti Petru şi pe această
piatră voi zidi biserica mea)4) constituie baza teologică şi scripturistică pe
care se întemeiază pretenţiile privind jurisdicţia universală ("jure
divino") a episcopului Romei. Ulterior războiul s-a înteţit ajungându-se
la forma sa "caldă", în timpul cruciadelor (mai ales a patra 1204)
când au fost distruse lăcaşuri de cult ortodoxe şi s-a luat "pradă de
război" tot ce s-a putut lua: de la obiecte de cult şi moaşte de sfinţi,
până la pereţi cu fresce, mozaicuri sau icoane care acum se află prin tot felul
de muzee sau biserici şi mânăstiri din Apus. Ce-or fi căutând acolo? Şi asta
într-o enumerare rapidă, doar.
Cam ăsta a fost rezultatul mult
trâmbiţatei unificări creştine, din timpul Imperiului Latin de la
Constantinopol (1204-1261).Oare la căderea Constantinopolului sub otomani, în
1453, Vestul a contribuit doar cu o "discordie", nu cumva cu voinţă
şi dorinţă, în principal?! Cald a fost războiul şi împotriva comunităţii
ortodoxe româneşti din Ardeal, când pe la 1700 tunurile bukowiste au ras de pe
faţa pământului biserici şi mânăstiri care, chipurile, erau prea
"contemplative" şi nu desfăşurau "activităţi utile Sfântului
Imperiu", iar credincioşii obligaţi să se supună Romei sub forma cultului
greco-catolic.
Oprindu-ne cât de cât asupra a
ceea ce separă Biserica Apusului catolic de cea a Răsăritului Orodox, cu titlu
de exemplu, pentru început, enumerăm, cu scurte detalii "problemele"
despre care s-ar putea spune că ţin şi de doctrină / dogmatică şi de tradiţia
istorică.
1) Divorţul a fost respins în
dreptul canonic catolic abia după Sinodul de la Trento (1563). La ortodocşi,
divorţul este văzut ca o concesie excepţională dar necesară, permisă
slăbiciunii omeneşti. Însă doar până la a treia căsătorie pentru care în slujbe
sunt omise mai multe ceremonii de bucurie fiind înlocuite cu rugăciuni de penitenţă.
De la a patra căsătorie, nu se mai oficiază slujbe de cununie.
2) Împărtăşania copiilor la
ortodocşi (cu anafură şi cu vin, respectiv trupul şi sângele lui Hristos) este
o continuare a tradiţiei bisericii primare, practicată şi de Roma până în
secolul al XII-lea, de atunci li se oferă copiilor doar ostia.
3) Legată de împărtăşanie este şi
problema pâinii dospite oferită ca anafură care a fost păstrată, ne spune
istoria, de către Biserica catolică tot cam până prin secolul al XII-lea.
4) Căsătoria preoţilor în
Biserica ortodoxă este permisă numai înainte de hirotonie, deci înainte de a
deveni diaconi. Decesul soţiei atrage interdicţia recăsătoriei. La catolici,
celibatul clerului reflectă în primul rând principiul "separării clerului
de laici" şi crearea aşa-numitei elite spirituale. Conciliul Vatican II
(1963-1965) a extins mult motivele de anulare a căsătoriei, în general, sub pretextul
"indisolubilităţii căsătoriei". La ortodocşi, dimpotrivă, un preot
căsătorit creează o legătură psihologică clară cu laicii. Căsătoria este
interzisă la "clerul negru", respectiv călugări, rangurile
arhiereşti.
5)Filioque („şi de la Fiul")
o problemă într-adevăr de doctrină, înseamnă afirmarea a ceea ce mărturiseşte
„credo-ul (crezul, credeul) ortodox: şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
făcătorul, care de la Tatăl purcede...", deci nu purcede şi de la Fiul,
dar care „împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit". Doctrina Filioque
a fost respinsă la sinoadele II-VII, deci din secolul al IV-lea până în secolul
al VIII-lea. Ea a reizbucnit în Bulgaria ortodoxă, când orgoliosul rege Boris
(secolul IX), vrând să-şi "autocefaleze" clerul său aflat sub
jurisdicţia Constantinopolului, a permis misionarilor catolici să facă
propagandă în favoarea lui Filioque. În final, Bulgaria a respins această
„erezie", respingere care, ciudat, a fost confirmată şi de legaţii papali
în anul 880. După cum se vede, lucrurile par oarecum ireconciliabile, dar dacă
luăm în discuţie modul de abordare al bisericii primare până prin secolul al
IX-lea, balanţa ni se parte că înclină în favoarea ortodocşilor. Pentru
catolici logica lui Filioque este: dacă Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul,
atunci el vorbeşte direct prin gura "Locţiitorului" lui Hristos,
adică PAPA.
6) Eplicleza – momentul
Liturghiei când se invocă Duhul Sfânt pentru a transforma pâinea şi vinul în
trupul şi sângele lui Hristos, este strâns legată de taina împărtăşaniei la
care ne-am referit mai sus.
7) Imaculata concepţie,dogmă care
se referă la momentul cînd Fecioara Maria a fost izbăvită de păcat, a apărut la
catolici iniţial sub forma unei sărbători în Franţa în secolul al XII-lea.
Pentru ortodocşi momentul curăţirii este după ce Maria a acceptat planul lui
Dumnezeu, la Bunavestire, de a zămisli pe Fiul Său OM, ea având voinţă liberă
de a răspunde negativ la vestea arhanghelului Gabriel. În Biserica catolică
"imaculata concepţie" a fost decretată drept dogmă abia în 1854 prin
Enciclica "Ineffabilis Deus" a papei Pius al IX-lea, esenţa ei fiind
că Fecioara a devenit fără de păcat (originar) în momentul zămislirii sale. Ni
se pare că ceea ce exprimă ortodocşii de fapt este însăşi condiţia umană:
chipul lui Dumnezeu în om este deformat de păcat dar niciodată distrus, încât
omul mai are voinţă liberă, se poate apropia mai mult de divinitate.5) Aşa se
explică şi cinstirea ca sfinţi a "drepţilor" din Vechiul Testament,
fără a fi fost botezaţi.
8) Dar, marea problemă, stânca,
obstacolul care separă cele două Biserici, piedica piedicilor în realizarea
"unităţii credinţei" este ceea ce îndeobşte este cunoscut sub
sintagma infailibilitatea papei. Este un concept şi o lege care a acumulat mult
pentru a construi o uriaşă structură de conducere menită să aibă control deplin
asupra întregii vieţi bisericeşti şi lumeşti seculare. Apogeul acestei misiuni
a avut loc în 1870. După cum arătam, încă din secolul III s-au manifestat pretenţii
de juristidcţie universală a Romei asupra lumii creştine. Marea Schismă din
1054 a izbucnit ca urmare a scrisorii papei Leon IX trimisă patriarhului Mihail
Kerularios prin care episcopul Romei pretinde subordonare în numele originii divine
(„jure divino") a puterii sale, reieşită din "versetul petrin"
la care am făcut referire, dar şi din alte texte evanghelice, interpretate ca
fiind voinţa Mântuitorului de a lăsa LOCŢIITOR al său în lume, prin Sfântul
Petru, pe urmaşii acestuia din scaunul Romei. Mai mult, papa Leon face referire
la aşa-numita „Donatio Constantini" (Donaţia lui Constantin), o scriere
din care rezultă că Împăratul Constantin ar fi acordat papalităţii supremă
putere, document dovedit fals, el fiind întocmit în secolul al VIII-lea,
nicidecum de către împărat. Pe parcurs s-a mai făcut apel şi la alte falsuri de
acest fel: aşa-numitele decrete ale lui Pseudo-Isidor, unele lucrări ale lui
Toma d'Aquino etc.
Urmaşul lui Leon, papa Grigore al
VII-lea, numit şi reformatorul papalităţii, în „Dictus Papae"
(Declaraţiile Papei) pretinde: „...jurisdicţie supremă universală nu numai
asupra Bisericii, dar şi asupra lumii laice". Aşa se face că s-a ajuns –
dăm doar un exemplu – ca la înscăunarea triumfală a papei Pius al XII-lea, în
pretenţiile monarhice şi imperiale ale episcopului Romei aproape să atingă
paroxismul. Tiara papală cu cele trei coroane a primit semnificaţia „...tu care
eşti tatăl părinţilor şi al regilor, conducătorul lumii, locţiitorul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe acest pământ".
Ceea ce s-a legiferat în 1870,
sub pontificatul lui Pius IX, la primul Conciliu Vatican, respectiv că papa,
vorbind (decretând) ex cathedra, nu se poate înşela, nu poate greşi în materie
de credinţă, cumulat cu cele menţionate mai sus, au fost reluate şi
teoretizate/dogmatizate puţin mai târziu de papa Leon XIII în Enciclica „Satis
Cognitum" (Este îndeajuns de cunoscut) astfel: "pontifii care i-au urmat
lui Petru în episcopatul Romei au primit puterea supremă a bisericii, jure divino...
Sfântul Petru trăieşte şi emite judecăţi în persoană urmaşilor săi...Cum ar putea
îndeplini această funcţie fără puterea de a pomeni, interzice şi judeca, numită
mai exact jurisdicţie?
Faptul că un episcop are astfel
de pretenţii/puteri este un lucru total străin de tradiţia Bisericii primare.
Cele şapte sinoade ecumenice (325-787) oferă cea mai clară dovadă împotriva
pretenţiilor papale, căci nicăieri în canoanele sau crezurile lor nu se găseşte
nicio dovadă în sprijinul autorităţii juridice supreme a Romei.
Sinodul Colcedon (451) sublinia
clar în canonul 28: "...căci Părinţii au acordat privilegii, după dreptate
scaunului vechii Rome, pentru că era cetate împărătească...De asemenea,
legiferăm şi hotărâm aceleaşi lucruri privind privilegiile preasfintei Biserici
de la Constantinopol care este noua Romă să meargă astfel ideea de jure divino,
puterile/privilegiile fiind acordate de "Părinţi". De altfel, canonul
a fost acceptat şi de Biserica Apuseană, pe la 1274: pontifii romani nu sunt singurii
moştenitori ai făgăduinţei Mântuitorului. Primatul de onoare al Romei ("primus
inter pares"), locul de odihnă al sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, nu înseamnă
supremaţia asupra întregii biserici.
Lucrurile sunt, deci, complicate
şi multe, căci şi în dogmatica şi în practica ritualurilor celor două culte
creştine (slujbe, tipicuri, muzică, rugăciuni, iconografie, sobornicie etc.
etc.) sunt greu de cuantificat diferenţele. S-au scris biblioteci întregi despre
aceste teme, încât oricât ne-am strădui, n-am putea să ne referim decât la o infimă
parte a lor. "Unitatea credinţei" este o cerere pe care liturghia
ortodoxă o adresează divinităţii în ecteniile slujbei, încât problema care se
pune este în ce mod.
Unii pretind că refacerea
unităţii creştine "explică generozitatea Occidentului faţă de
pravoslavnici şi nu în ultimul rând, faţă de moldo-valahi." Care
generozitate, care pravoslavnici (adică ortodocşi), care moldo-valahi? Cine a
rupt unitatea creştină?Am adus câteva argumente istorice, puţine şi succinte,
este adevărat, că Apusul, prin pretenţiile sale de supremaţie universală asupra
spiritului şi lumii seculare s-a rupt de Biserica primară / a
Dreptcredincioşilor / Pravoslavnicilor, adică a Ortodocşilor. Încât, Răsăritul
trebuie să fie rugat să accepte unirea cu Apusul, nu invers! Şi apoi de ce
moldo-valahi şi nu români? Problema unităţii credinţei, a unificării
bisericilor constă în "unificarea în Adevăr, întru Hristos". Cum poţi
să te uneşti cu cineva întru Hristos, vorbindu-i de orice altceva decât de Hristos?
Cum poţi convinge pe cineva că se va mântui, "împreunându-se, asociindu-
se cu "locţiitorul lui Hristos", din motive de,. vezi Doamne, progres
economic, cultură şi civilizaţie europeană sau avantaje politice ce decurg din
"unirea cu Roma". Dialogul între cele două Biserici trebuie axat pe
Adevăr în istorie, nu în principal pe civilizaţie, politică, economie sau
cultură în istorie. Alte instituţii au atribuţii principale în aceste domenii
(fără a respinge rolul cultural al Bisericii). Dar, se vede treaba, tot
ortodocşii sunt cei care întind mâna fraţilor catolici (ce a făcut papa Ioan
Paul al II-lea sau ce face actualul papă,Francisc se înscrie perfect pe linia prozelitismului
tradiţional al Bisericii Catolice precum şi în pretenţia de "împărat al lumii!
spirituale, dar şi seculare câtă vreme se implică în politica mondială), prin pregătirea
Sinodului Panortodox, pentru anul 2016, ultimul astfel de sinod având loc în
anul 787. Numai că unora le flutură mintea şi se întreabă: „Cine va prezida
acest Sinod, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului sau Vladimir
Putin "urmaşul Cezarului Imperiului Roman de Răsărit care...ar fi în
măsură să taie nodul gordian al refacerii unităţii creştine?" Aceştia
habar n-au de ceea ce înseamnă sinodalitate în ortodoxie! Dacă ar fi invitat
Putin să participe la Sinod, de ce nu s-ar „autoinvita" şi ceilalţi şefi
de state sau de guverne din ţările ortodoxe şi n-ar emite şi ei pretenţii să
prezideze adunarea? Şi apoi, Patriarhul Bartolomeu nu se poate sustrage
canonului 34: nici cel care este cel dintâi să nu săvârşească nimic fără încuviinţarea
tuturor. Pentru că aşa ar exista unitatea între cele ale minţii iar lui Dumnezeu
i se va da slavă prin Domnul întru Duhul Sfânt". Exact ceea ce menţionam
mai sus cu privire la "ţinta" unităţii credinţei.
Se poate vedea clar că
„diferenţele” între cele două culte creştine pot fi armonizate (de altfel, s-au
desfăşurat şi se desfăşoară slujbe comune cu diferiţi pelerini chiar la nivel
arhieresc foarte înalt). Singura piedică este inflexibilitatea papei.Când
episcopul Romei va renunţa la aceste pretenţii, unitatea creştina este cvazi-realizabilă.
Apologeţii „orânduirii"
spiritului pe principiile materialiste ale CECA – Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului - strămoşul actualei Uniuni Europene, născut în 1951,
emit „emanaţii" absolut halucinante în ce priveşte „şansa europenizării
României": "Integrarea în Europa a moldo-valahilor trebuie completată
(pe lângă NATO şi UE – n.n.) cu dimensiunea spirituală, pentru a ajunge la o
emancipare naţională şi socială a tuturor românilor, de facto, nu numai de
jure. Iar aceasta se poate realiza numai prin refacerea unităţii cu Biserica Romei...
De un real folos în acest demers este Preafericitul Luician, cardinal Mureşan,
arhiepiscop major de Făgăraş şi Alba Iulia... Când va trece Carpaţii Biserica
Unită cu Roma a Preafericitului Cardinal Lucian Mureşan (Biserica greco-
catolică)?"
Adică: "Măi moldo-valahilor,
când vă veţi greco-catoliciza sau vă veţi romano-catoliciza, abia atunci vă
veţi emancipa! Nu v-a lăsat Ceauşescu, atunci când a refuzat propunerea papei
Paul al VI-lea ca greco-catolicii să treacă la romano-catolicism, acum nu vă
lasă pavoslanvicii ruşi şi grecii constantinopolitani!"
Trei lucruri trebuie precizate,
nu mai mult, pentru că textul citat lămureşte, fără nicio nevoie de alte explicaţii,
pe ce poziţie se situează susţinătorii unor astfel de alegaţii. În primul rând,
la ultimul recensământ din România s-au declarat creştini greco-catolici 0,8%
(150.593, cifră ce reiese din statisticile publicate în 2013) din populaţia
ţării, adică vreo 160.000 de persoane (calculat la 20 de milioane de
locuitori), cărora nu putem decât să le urăm succes în opera de convertire a
celor vreo 15 milioane de ortodocşi români!!Adică aproximativ o sută de
otodocşi pentru fiecare greco-catolic. În al doilea rând, „preafericitul"
Lucian a ajuns în ierarhiile şi la titlurile care i se vântură pe criterii „Pas
tout à fait catholiques"!! Gândindu-ne că acest număr de enoriaşi îl are
un protopopiat ortodox! Nu o spunem noi, au spus-o, la vremea respectivă
mass-media. În ultimul rând, dacă insinuăm prin astfel de susţineri că
greco-catolicii ar reprezenta "românii ardeleni" cărora le-a fost
interzisă credinţa în 1948 printr-un act administrativ abuziv, atunci să ne
reamintim că ei s-au născut pe la 1700 tot printr-un astfel de act, dar
susţinut şi de tunurile generalului habsburg Bukow În context, amintim că la
1918 greco-catolicii au ieşit cu propuneri să revină la ortodoxie, contracarând
astfel uneltirile maghiarilor de a face din România reîntregită „o dioceză a
Bisericii romano-catolice". Şi apoi, de unde până unde, cardinalul Lucian
este "reprezentantul tuturor românilor dinafara graniţelor", cine i-a
încredinţat sau l-a ales în această " funcţie"?
Ne place, în schimb, foarte tare
ideea că o „alianţă continentală Merkel- Putin" (sună a Hitler-Stalin -
n.n.) ar deveni "centrul lumii". Deci PUTIN- ALIATUL NOSTRU, al
OCCIDENTULUI – este SALVAREA!!
Adică pangermanismul, la care
visează Angela Merkel, ca şi continuatoare a acestei idei venite de undeva din
ultimii două sute de ani şi panslavismul care are izvoare şi mai îndepărtate în
istorie. De altfel, preşedintele Federaţiei Ruse a declarat că nu vede niciun
rău în pactul Ribbentrop-Molotov!! În fond, ideea ar putea fi susţinută şi de
faptul că Vladimir Putin s-a implicat cu seriozitate şi succes în apărarea
creştinilor din ţările arabe (Egipt, Siria, Irak etc.) unde aceştia sunt măcelăriţi
sau forţaţi să ia drumul pribegiei. N-a făcut aproape nimic în acest sens Occidentul
european, nici SUA, decât că au provocat conflictele interne respective, cu
scopul unic de a-şi satisface interesele economice în primul rând. Se vede
aceasta şi din mimarea „alianţei" americano-europene în soluţionarea conflictelor
intra- arabe. Primează aceste interese – control şi petrol – faţă de
„democratizarea" respectivelor state. SUA şi UE practică atât în Orientul
Apropiat cât şi în Maidanul de la Kiev strategia haosului controlat. Multă,
multă lume, mulţi politicieni şi analişti, mai pe faţă, mai pe ascuns, sunt
adepţii acestei poziţii. Întrutotul de acord cu ideea că o alianţă
Merkel-Putin, în esenţă UE-Rusia, (se pare că distanţa s-a scurtat prin axa
Moscova-Budapesta) este un coşmar pentru civilizaţia anglo- americană, că SUA
„sufocă" continentul european şi că ar săpa serios pentru eşuarea
proiectului european în forma sa actuală. Nu agreăm însă că aceste „frecuşuri"
şi-ar găsi originea în "diferenţele dintre potestantism şi catolicism,
dintre civilizaţia „maritimă" anglo-americană şi cea „continentală"
europeană (Rusia inclusă). Nu se va reuşi, spun mulţi, cum nu s-a reuşit de
două milenii, să construieşti ceva viabil şi fiabil pe plan social prin
constrângerea spiritului de a o lua într-o direcţie dirijată.
BISERICA NU ESTE
SLUJNICA SOCIETĂŢII, BISERICA ESTE ÎNVĂŢĂTOAREA SOCIETĂŢII.
În încheiere, redăm fără nici un
fel de comentariu câteva opinii exprimate de cercetători, istorici, oameni de
ştiinţă care au în preocupare tema pe care am încercat să o expunem şi, mai cu
seamă, pentru a le pune în oglindă cu părerile desprinse din abordarea ei, deci
puncte de vedere, cum anticipam în titlul articolului nostru:
- "Grecii au fost primii
Apuseni: spiritul Apusului, spiritul modern este o descoperire greacă, iar
locul grecilor este în lumea modernă. În centul spiritului modern grec se află
credinţa de neclintit în demnitatea şi valoarea persoanei. Biserica primară a
contopit rapid aceste valori cu mesajul Evangheliei, lucru despre care Biserica
Ortodoxă dă mărturie de atâta vreme. Dacă Biserica Apuseană ar fi aderat la
acest "elenism creştin", creştinismul apusean ar fi evitat multe din capitolele
sale neplăcute: puterea absolută, puterea asupra raiului şi iadului, dar şi asupra
pământului, inchiziţia (care a trimis oamenii la moarte nu pentru că trăiau imoral,
ci pentru că făceau afirmaţii care, pentru inchizitori, erau incorecte), barbarismele
în uciderea condamnaţilor, masacrarea nesupuşilor (ca la creştinarea coloniilor),
plecând de la convingerea că oamenii, în general, erau răi, formalismul rigid
(respectarea formelor exterioare prescrise), teologiile "liberatoare"
(baza ideologică a prozelitismului), indulgenţele ...credinţa că dacă Dumnezeu
a vrut ca omul să sufere chinuri, moarte, iadul pe veci, atunci este legitim ca
oamenii să-i facă să sufere pe cei nedoriţi)
- "Ortodoxia adăposteşte un
potenţial enorm, care atunci când va ieşi din nou la iveală în toată
splendoarea sa, va fi una dintre cele mai minunate forţe ale binelui care
există în lume...Biserica Ortodoxă este un organism viu şi are un potenţial
imens de a asigura binele de care are nevoie lumea." (Dr. John Thatcher – Centrul
de ştiinţe bizantine din Dumbarton Oaks – SUA)
7) Repetăm şi noi ceea ce este
îndeobşte cunoscut, anume că niciuna din cele trei mari religii, mozaismul,
mahomedanismul, creştinismul nu a fost "revelată" în Occidentul
European, ci în Orient. Mai mult, Apusul latin "a furat" şi zeii
vechilor greci(Zeus, Afrodita etc.) şi i-a "domesticit", devenind
Jupiter, Venus etc. Apoi, istoria susţine că împăratul Constantin născut la
Nissa (Naissus), respectiv Niş-ul sârbesc de astăzi, prin edictul de la Milano
(313 d.H.) a creştinat mai multă lume decât toţi apostolii la un loc. Şi domnea
peste Răsăritul Imperiului Roman, cu capitala la Bizanţ / Constantinopol.
În secolele trecute, Principatele
Române şi Voievodatul Transilvaniei erau aprig disputate de cele trei imperii,
care-şi aflau la noi răspântia: Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul
Austriac. Astăzi lucrurile s-au schimbat, dar nu chiar atât de mult. Ne găsim
între Imperiul American global, Imperiul German (numit în mod eronat
"european" şi acelaşi Imperiu Rus. Şi nu e deloc exclus ca locuitorii
României să fie numiţi, într-un viitor previzibil, din nou iobagi, rumâni,
moşneni, vecini şi să fie tranzacţionaţi,ca număr de suflete, împreună cu câte
o bucată de pământ fertil...8)
Petru Neghiu
PERISCOP, VII, Nr. 4/128,
oct.-dec. 2014, p.62-69
P.S. Ne aşteptăm ca papa Francisc
să se invite într-o vizită în România. În situaţia, nou creată este bine să
baţi fierul cât e cald ! În ce mă priveşte, cu cât atacurile la adresa
Bisericii Ortodoxe Române sunt mai insistente şi mai vehemente, cu atât sunt un
român mai ortodox. Şi mai european. Îmbrăcat în straie/odăjdii autocefale! Am
zis! Dixi! Ich habe gesprochen! I have spoken! J'ai dit! Jag har talat! Ho
detto! Eipa eipe!
__________________________
1)A se vedea "Ortodoxie şi
caracter", în M. Whelton, Papi şi Patriarhi, Ed. Theosis, Oradao, 2010,
pg.14
2)V. Roman, România 2014,
(Articole, interviuri, opinii) D.F. Verlag, Eppstein, Germany
3)A se vedea şi lucrarea: Ioan Huma,
Ortodoxia şi uniacia. Semitism şi antisemitism, Răspuns la tezele unei cărţi şi
la concepţia ce le susţine, Iaşi, 2014
4) Textul complet" "Şi
Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea şi
porţile Iadului nu o vor birui".
5) La slujba de înmormântare
ortodoxă se spune: "Chipul Slavei tale sunt, deşi port rănile
păcatului".
6)A se vedea Edith Hamilton, et
The Echo of Greece, Norton Cie, New York, 1964, pag.215 şi idem, The Greek Way,
Modern Library, New York, 1961, pag.19
7)Citat din "An orthodox
Interpretation of the crisis of Western Society, Holy Cross Seminary Press,
Brooklin, MA.
8)Petru Romoşan, Despre licurici.
Geopolitică pentru începători, în Revista "Kosovo-Shaquiptari” (nr.5-6), Moldo-valahii
si Scoala Ardeleana. Un dialog (IX.)
Stefan Stancu:
Acum la inceputul mileniului al
3-lea, intrebarea care ne-a stat in fata a fost: Incotro sa o luam ? Spre Est
sau spre Vest?
Spre est am mers impinsi de
Armata Rosie si stim foarte bine ce am gasit acolo. Populatiile URSS si acum
ale Rusiei sunt si mai ignorante decat noi romanii. Ele au déjà inscrisa in
gena toate relele lumii asiatice. Acele populatii nu au cunoscut si nici nu
inteleg ce este democratia, care sunt drepturile fundamentale ale omului, care
este contractul social, cum se raporteaza cetatenii fata de statul lor etc,
etc.
Ar fi fost un real bluestem sa o
luam din nou pe aceasta cale.
Mai ramane Vestul, unde se
realizeaza un urias experiment statal prin unirea a 29 de state avand
indelungate istorii proprii.
In acest experiment, domina o
singura religie: Crestinismul propovaduit de biserici diferite.
Pentru accelerarea dialogului,
Viorel Roman foloseste termenii de Unire cu Roma, pe care nu-l explica
indeajuns. Deaceea, reactiile sunt de multe ori negative.
Viorel Roman:
De la Marea Schisma 1054 s-a
creat un intreg catalog de prejudecatii reciproce. Simpatia si respectul pentru
ortodocsi e pe cale de dispartie, iar ei, cetateni de categoria II din punct de
vedere material, se vad din nou amenintati de occidentali. Cum s-a ajuns aici?
De ce e vestul puternic? Pentru
ca in sec. 11-13 Revolutia papala a pus bazele occidentalizarii lumii prin
santificarea:
1.) ratiunii: ratio, stiinta si scoala de la
greci (Atena)
2.) dreptul, individualitatea si proprietatea
privata de la romani (Roma);
3.) ambele puse apoi in slujba esatoligiei si
eticii Bibliei (Ierusalim).
Aceasta sinteza e straina
ortodocsilor. Pentru ei Revolutia Franceza 1789 sau Rusa 1917 sunt repere.
Pomenirea Revolutiei papale in vremea Lagarului ortodoxo-comunist era chiar
motiv de puscarie.
Consecinte: Occidentalii il
preamaresc pe Creator prin munca (la protestanti ea este chiar conditia
mantuirii), perfectionarea conditiilor de trai, ortodocsi cred ca astfel El
este prea usor trecut cu vederea si tradat. Primii se uita de sus la mizeria
materiala din est, ortodocsii cred in superioritatea lor duhovniceasca si
soborniceasca. Dupa esecul modernizarii inceput de tarul Petru I,
ortodoxo-comunistii sperau ca imitand revolutia industriala ajung din urma si
chiar depaseasc occidentul. Eludand insa dialogul cu Roma, totul s-a naruit,
iar azi Putin, Tzipras, Ponta sunt dezorientati.
Ce-i de facut? Crestinii asteapta
ca Sinodul Panortodox si Anul Sfant de la Roma sa depaseasca dezorientarea prin
refacerea unitatii, fara de care civilizatia crestina genereaza mereu conflicte
binecunoscute de la de Marea Schisma la Razboiul Rece, 1054-1989-2015. Ceea ce
a realizat 1000 de ani papalitatea, protestantii nu poate fi nici intales, nici
aplicat spontan la ortodocsi.
In ciuda tuturora, Fericitul Ioan
Paul II a fost intampinat cu entuziasm la Bucuresti, Papa Francisc va venii. De
ce sa nu speram ca Presedintele, patriarhul ortodox, cardinalul greco-catolic,
membrii a celor mai de vaza institutii nationale vor incepe un dialog cu Roma,
pentru ca Biserica Romaneasca sa faca parte din Biserica universala, nu in
calea tuturor rautatiilor la periferia Europei?
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (VII.)
Ioan Geana:
Amintiri si dezamagiri. Imi
amintesc cu nostalgie ca, prescolar fiind in comuna natala, am primit un
geamantan plin de carti cuprinzand colectii din „Aventurile submarinului Dox”,
„Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile lui Bil Cazon”, „Crimele Inchizitiei”
si parte din "Colectia 15 lei" a romanelor lui Edgar Wallace, care
mi-au permis sa acumulez un bogat bagaj de cunostinte, impresionandu-mi
invatatorii si colegii inca din cl. I-a primara.
Bunicul mamei care vorbea patru limbi si era ruda cu preotul din comuna,
mi-a dat o biblie si o carte de vise, ambele scrise in limba slavona si legate
in coperti de lemn sculptat pe care
le-am devorat cu aceeasi placere ca si pe actiunile lui Turkemada din crimele
inchizitiei si visand sa ma fac preot, dar preot ortodox pentru ca in acele
vremuri in Cornereva nu era niciun catolic.
Anii au trecut odata cu liceul, facultatea si viata dar gustul pentru
citit a ramas fiind una din cele mai placute si constante preocupri ( cu
derapajele periculoase spre internet ), constituind o sursa de inspiratie
pentru atitudine si comportament.
In acest context pe parcursul anilor, alaturi de scriitori de renume ca
Dickens, Maugham, Cronin, Knitel, Tolstoi, Feutwangher, Dostoievski, Sadoveanu,
Petrescu, Preda etc., am citit si autori de lucrari s.f. precum Bradbury cu
"Fahrenhait 451", Herbert cu "Dune", Wells cu "Masina
timpului", Asimov cu "Robotii", Verne cu "20.000 de leghe
sub mari", Deniken cu "Amintiri despre viitor" precum si
preocupari pentru intelegerea inca de pe bancile scolilor a unor lucrari
stiintifice de autori ca Galilei cu "Dialog despre cele două sisteme
principale ale lumii", Newton cu
"Principiile matematice ale filozofiei naturale", Leibnitz cu "Noua metodă de determinare
a maximelor și minimelor, precum și a tangentelor", Planck cu teoria
mecanicii cuantice si Einstein cu teoria relativitatii restranse si absolute,
cei doi piloni ai fizicii moderne, Bohr
cu "Teoria atomului și cunoașterii umane" baza teoretica a primei
bombe atomice costruite la Los Alamos, Stephen Hawking cu "Istoria
Timpului" si mai ales "Scurta istorie a timpului" a dezvoltat
noi idei cu privire la relatia stiinta-divinitate si spatiu-timp,etc, etc.,
carti si autori care stau tristi si parasiti printre miile de volume din
biblioteca personala.
Ajuns la o varsta la care putini din autorii enumerati au atins-o,
incerc stari amestecate in care multe idei si notiuni se estompeaza, se sterg
sau se confunda, in timp ce sentimente si stari ciudate, aparute aiurea si
tarziu, domina acest puzzle de cunoastere si trairi, cu toate ca inteleg ca
este o infinita prostie, vorba unui savant.
Constient de toate acestea ma intreb de ce mai epatez facand pe cozerul
si scriu tot felul de tampito-teorii adresate unor persoane deosebite dar,
posibil, dezamagite ca si mine si, ca urmare, dezinteresate, pentru ca eu sunt
dezamagit de mine insumi, nemaisperand nici macar in intelegere, parafrazand
doar pe doi mari generali, Scipio Africanul si Ion Antonescu, Voua, fiinte
simpatice si de exceptie nu va las nici macar cenusa neintelegerilor mele.
P.S. Mesaj scris intr-un moment
necontrolat de revolta fata de o lume rea, neinteleasa si nedreapta in care ma
simt ca o cuanta relativa intr-un univers bramburit, fara inceput si fara
sfarsit in care nimic nu are sens, inclusiv un creator. Cu scuze pentru
dezamagire si pentru timpul rapit.
Viorel Roman:
Incompatibilitatea dintre
ortodoxo-comunism si occidentalismul Scolii Ardelene nu va fi vesnica, mai ales
ca occidentalizarea lumii este implacabila, de aceea evolutia intelectulala
descrisa de Dv poate fi definita ca a treia cale. Pe vremea conflictului dintre
Lagarul ortodoxo-comunist si cel occidental s-a numit a treia cale la nivel de
politica de stat. Blocul celor nealiniati era condus, mi se pare, de Tito,
curent cu care cocheta si Ceausescu.
O retrospectiva.
La inceputul sec. 19, fii de
boierii moldo-valahi la studii la Paris fara acces la teologia, lumea catolica
se margineau la limba, cultura franceza, occidentala si la masonerie. Dupa 1859,
Cuza vazand ca acesta cale a treia e insuficient pentru Principatul dependent
de sultanul turc si patriarhul sau grec, opteaza pentru unirea cu Roma, dar
boieri il exileaza si continua calea a treia: principe catolic german, cultura,
stiinta occidentala, masonerie, occidentalizare secon hand. Asta a mers de bine
de rau pana 1944, cand ortodoxo-comunistii au impus o dictatura de dezvoltare,
pentru a ajunge din urma si a depasii occidentul. Adica a inlatura falia, Marea
Schisma dintre ortodocsi si occidentali prin stiinta si tehnica, arta si
cultura. Dar 1989 acest Lagar fara Dumnezeu se prabuseste fara ca refacerea
unitatii crestine sa aibe apoi loc, asa ca boierii moldo-valahi isi incearca
acum din nou norocul cu calea treia, cultura occidentala plus balcanism,
mimentism, clientelism, nepotism, masonerie etc. si bineinteles denigrarea,
periferizarea, exilarea Scolii Ardelene.
Intaleg din sfarsitul oarecum
pesimist al mesajului Dv ca nu vedeti o iesire din acest cerc vicios si pagubos
al politicii si culturii romanesti. Dar la constientizarea impasului in care se
gasesc acuma cei mai saraci si oropsiti europenii, romanii, mai ales cei de
dincole de Prut, dialogul nostru este fara indoiala o foarte mica contributie,
modesta si desigur incompleta, dar perimteti-mi sa va reamintesc ca si la
nivelul nostru de oameni obisnuiti, fara responsabilitatii social-politice este
valabila maxima „Wer kämpft, kann verlieren. Wer nicht kämpft, hat schon
verloren.“ Cine lupta poate pierde, cine nu, a pierdut deja. (Bertolt Brecht)
Cu multumiri pentru acest dialog
Sine ira et studio, raman cu cele mai bune ganduri al DV, vr
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (VI.)
Stefan Stancu:
Ma var si eu in vorba! Eu si
Nenea (asa i-a spus fiica mea si asa i-a ramas numele, desi este mai tanar ca
mine) ne cunoastem din 1990, asa ca veti intelege dece mi-a transmis si mie
dialogul cu dta. (inplinesc in curand 80 de ani, asa ca imi permit sa folosesc
persoana 2 singular. Reciproca este pe deplin valabila).
Mi-a placut cum scrii, esti cult
si ai mintea iute, asa ca un dialog cu dta imi va fi cert de folos. Nu stiu cum
va fi pentru dta dar ai degetul pe buton si poti respinge usor orice comunicare
cu mine daca ti se va parea nepotrivita sau inutila.
Eu nu am avut parte de multa
scoala dar viata mi-a fost plina de experiente si invataminte. Petrecandu-mi
multi ani in tratative cu sovieticii m-am format ca un negociator dur dar si
serios, pentruca numai astfel obtineam atentia interlocutorilor si pe ici pe
colo chiar si acceptul lor. Deci, de la inceput va declar ca scrierea mea nu
este prea aleasa iar modul de abordare a problemelor este direct si uneori
abrupt.
Dupa aceasta explicatie imi
permit sa scriu opinia mea in problema Unirii cu Roma.
Daca luam in considerare situatia
geo-politica a Romaniei, mie mi se pare ca intrebarile posibile si raspunsurile
la ele pe tema “ Unirii” sunt relativ simple.
Noi romanii ne-am nascut si
rezistam de multa vreme intr-un loc, in care nu ne putem izola iar dimensiunile
tarii noastre nu ne permit sa-i oprim la granite pe cei care vor sa ne
traverseze teritoriul sau chiar sa ne ocupe. Deci vrand nevrand, soarta noastra
este sa ne alipim la una din marile vecinatati adica sa ne unim cu un stat mai
puternic sau sa ne alipim la o uniune de state.
Aceasta intelegere este foarte
importanta, pentruca cea mai periculosa atitudine este sa socotim ca noi ne
putem conduce singuri, independenti, liberi si suverani. Nu am fost asa
niciodata si nici nu vom fi vreodata. Pe oamenii politici, care sustin o astfel
de cale, eu ii banui de prostie sau de reavointa. Ceausescu vorbea de
independenta si suveranitate, gandindu-se la sine si nu la Romania, pe care a
trecut-o in proprietatea familiei sale si a cercului de acoliti.
Cand Ceausescu urla de la toate
tribunele despre independenta si suveranitate, eu constatam ca hotararile
conducatorului in domeniul economic ne impingeau spre adancirea dependentei
economice si energetice a Romanaiei fata de URSS. In timp ce declama
independent si suveranitatea , Ceausescu ducea pana la paroxizm politica de
industrializare practicata de URSS, care nu avea nici-o sansa de reusita intr-o
tara relativ mica.Industria constructoare de utilaj petrolier, de nave
fluviale, de vagoane de marfa, de masini de constructie, de mobile, perdele,
confectii samd ajunsesera in ultimii ani anexe ale complexului industrial
sovietic. Asa am ajuns intr-o situatie catastrofala.
In 1989 aveam o industrie
puternica DAR CARE NU SE PUTEA INTEGRA IN PIATA OCCIDENTALA SI NICI MACAR IN
CEA RASARITEANA, ATAT CAT MAI RAMASESE DIN EA FARA URSS.
Industria noastra a fost
construita la dimensiuni care depaseau puterea de absorbtie interna si, in mod
paradoxal, dezvoltam noi capacitate de productie, care nu aveau debuseu in
afara tarii. Aceasta este mare crima a lui Ceausescu, pentruca toata aceasta
dezvoltare s-a facut prin pauperizarea populatiei. La aceasta idiotenie
criminala din viata economica se mai adauga indobitocirea a milioane de romani,
ca urmare a politicii sociale imbecile dusa dealungul a 2 decenii (anii ’70 si
’80).
Dupa 1989, industria a ajuns
repede la fier vechi; au crescut importurile pentru a acoperii consumul intern
si am amplificat datoria externa la un nivel fara precedent in istoria noastra.
Acestea au fost rezultatele
politicii de independenta pana in 1989 si apoi inca 17 ani pana la aderarea la
UE.
Cine i-a obligat pe guvernantii
nostrii sa continue politicile imbecile din vremea anterioara?
Desigur ca occidentul este plin
de lichele, de oameni capabili de orice josnicie cand este vorba de bani. Toti
acesti “investitori” au venit si ne-au jefuit pentruca au avut spijinul
lichelelor autohtone si s-au bucurat de toleranta unor guverne incapabile.
Incapacitatea romanilor de a fi
independenti si suverani, asa cum s-a manifestat ea dupa 1945 am trait-o zi de
zi, am facut parte din ea si, ca atare, nu am nici-o retinere sa o afirm.
Deaceea resping vehement orice afirmatie care ar vrea sa induca ideia ca ne-am
descurca mult mai bine daca ne-am conduce noi singuri. Bineinteles ca sunt gata
sa-mi sustin opinia cu numeroase argument.
Despre aceasta perioada de 45 ani
am judecati bazate pe experienta personala, traita in functii de raspundere in
domeniul economic.
Dar nu pot ignora situatiile
similare din perioadele anterioare anului 1945, despre care am citit opiniile
multor romani cu inalta valoare intelectuala si care imi confirma sansele
pierdute oridecate ori romanii au avut posibilitatea sa-si decida singuri calea
de urmat.
Romanii au multe calitati dar o
mare parte a lui este ignoranta, needucata si usor de manipulat. Deaceea,
lichelele si jigodiile pun usor mana pe puterea politica si administrativa,
batandu-si joc de interesele nationale.
In vremea lui Ceausescu nu puteai
sa ai vre-o initiativa politica de valoare dar si in acele conditii erau mii de
specialisti, care se straduiau si in mare parte reuseau sa administreze
proprietatea de stat. Am trait printre ei si ii cunosc foarte bine. Bineinteles
ca din cauza factorului politic distructiv, administrarea se caracteriza
printr-un nivel inferior de eficienta.
Important era insa ca acel colos,
denumit “economia de stat” era tinut in stare de functionare, somajul tinerilor
era inexistent, problemele locative fusesera rezolvate, familiile aveau un
venit minim garantat.
Acum, intreg Guvernul nu este
capabil sa rezolve problem izolate si mult mai simple, cum sunt cele de la
Oltchim, Exploatarile carbonifere si energetic de la Rovinari, Transporturile
feroviare de marfa si multe altele.
Am insistat asupra asazisei
independente si suveranitati, pentruca ea odata clarificata, in continuare
dilema optiunii noastre este mai usoara.
Deci, daca nu stim si nici nu
suntem lasati sa ne conducem singuri cu cine ar trebui sa ne aliem?
In cautarea raspunsului, pot fi
abordate si aspectele orientarii religioase precum si rolul bisericii. Desigur
ca am parerile mele si in aceste problem dar evit sa pasesc pe acest drum
intrucat am constatat ca el este plin de foarte multe capcane, ambuscade si
metereze ridicate dealungul a multe secole.
Mie imi este clar ca statele
occidentale au beneficiat de sprijinul bisericii catolice, atat in partea
nereformata, cat si in cea reformata, in educarea cetatenilor lor dealungul a
multor secole.
Acum la inceputul mileniului al
3-lea, intrebarea care ne-a stat in fata a fost: Incotro sa o luam? Spre Est
sau spre Vest?
Spre est am mers impinsi de
Armata Rosie si stim foarte bine ce am gasit acolo. Populatiile URSS si acum
ale Rusiei sunt si mai ignorante decat noi romanii. Ele au déjà inscrisa in
gena toate relele lumii asiatice. Acele populatii nu au cunoscut si nici nu
inteleg ce este democratia, care sunt drepturile fundamentale ale omului, care
este contractul social, cum se raporteaza cetatenii fata de statul lor etc,
etc.
Ar fi fost un real bluestem sa o
luam din nou pe aceasta cale.
Mai ramane Vestul, unde se
realizeaza un urias experiment statal prin unirea a 29 de state avand
indelungate istorii proprii.
In acest experiment, domina o
singura religie: Crestinizmul propovaduit de biserici diferite.
Pentru accelerarea dialogului,
Nenea foloseste termenii de Unire cu Roma, pe care nu-l explica indeajuns.
Deaceea, reactiile sunt de multe ori negative.
Eu consider ca aceasta problema
trebuie lasata in seama Bisericilor.
Pe mine ma preocupa soarta cetateanului
roman, respectiv a copiilor si nepotilor mei.
Din acest unghi vazuta
intrebarea, ma fericesc ca am aderat la NATO si la UE. Inca se fac mari
greseli, cele mai multe imputabile guvernantilor nostrii dar oricat de incet
mergem pe aceasta cale, au loc schimbari spre bine.
Ca argument final, evoc situatia
ca cele mai mici progrese se fac in domeniile in care suntem suverani iar UE
nu-si asuma responsabilitati. Am in vedere invatamantul, educatia si sanatatea.
M-as bucura sa acceptati
dialogul. Asa cum am scris la inceput, sunt sigur ca mi-ar fi de folos.
Cu stima
Stancu Stefan
Ioan Geana:
Filozofia
romano-marxist-socialist-ortodoxa, o conceptie amalgamata despre lume, l-a
marginalizat pe Dumnezeu dar nu l-a scos din societate tot asa dupa cum nu erau
sanctionati cei care nu divinizau progresul tehnico-stiintific si nu credeau in
viitorul luminos al comunismului mai ales dupa 1964. Vezi A. Paunescu, T.
Cocaria, I. Avram, M. Preda, Teoctist, I. Ursu, G. Pana, etc. pentru a
nominaliza doar exemplele care-mi vin acum in minte din sutele si miile de
intelectuali, directori, ministrii, muncitori, tarani si … activisti.
In acelasi timp nerevenirea la
normalitate dupa momentul 1989 si mizeria care caracterizeaza in prezent
intreaga viata sociala, politica, economica, morala si culturala din Romania
are, dupa parerea mea, alte cauze principale mult mai adanci decat facerea sau
nerefacerea unitatii crestine, care insa nu poate fi neglijata si cu atat mai
mult, ignorata.
Sper sincer ca vizita papei
Francisc in Romania sa fie de bun augur pentru poporul roman atat de vitregit,
atat inainte de 1989 cat, mai cu seama, dupa 1989 datorita, in principal,
necunoasterii si nerespectarii de catre occident - mai rau ca sovieticii - a
demnitatii, aspiratiilor si valorilor
sale in care oricat s-ar cauta simpatie pentru slavi, in general, si rusi, in
special, nu se va gasi in afara de situatia in care se cauta motive pentru a ne
legaliza rolul infam de colonie si a ne rapi si ce ne-a mai ramas daca o mai fi
ramas ceva.
Domnule Geana,
pe baza conversatiei anterioare
dintre d-ta si dl. Roman pregatisem un mail pe care vi-l anexez. In el prezint
modul meu de abordare a problemei Unirii cu Roma. Cand sa-l trimit am gasit
textul de mai jos, care imi este adresat si mie, ceeace ma obliga la un
raspuns. Asa cum am scris in anexa, eu evit sa intru in disputa pe teme
religioase. Ca urmare ma voi referi doar la ultimul aliniat, cuprinzand unele afirmatii, care in opinia
mea sunt discutabile. Despre ce este vorba?
a) „poporul roman atat de
vitregit, atat inainte de 1989 cat, mai cu seama, dupa 1989 datorita, in
principal, necunoasterii si nerespectarii de catre occident - mai rau ca
sovieticii - a demnitatii, aspiratiilor si valorilor sale“
Precizari:
-poporul roman este vitregit
pentruca nu stie sa-si ia in maini soarta, accepta conducatorii dictatori si
dupa 1989 alege sau tolereza o clasa politica mizerabila.
-nu este datoria Europei sa
actioneze pentru prosperitatea poporului roman. In prezent UE incearca sa ne
sprijine dar nu din datorie juridica sau morala, ci din interes, pentruca este
constienta ca nu va rezista in timp daca nu-si asigura flancul sud-estic. Or,
populatiile din aceasta parte a Europei nu pot ramane cu gradul de inapoiere de
acum, in conditiile circulatiei libere in interiorul UE
-trebuie facuta o deosebire intre
atitudinea cetatenilor si cea a institutiilor statale din occident. Ultimele au
semnat cu noi numeroase acorduri si tratate, ne recunosc ca parteneri. Noi
suntem aceia (precum Grecia) care ezitam in a respecta aceste tratate. In ce
priveste cetateanul de rand din occident, impresiile lui sunt subiective si ele
pot fi schimbate numai prin atitudini clare si fapte corecte.
-noi permitem sa plece in Europa
cohorte de cersetori si hoti. Noi am hotarat sa inlocuim denumirea de tigan cu
cea de rom, desi se suprapune cu numele nostru etnic. Cetatenii din occident ne
cunosc prin acesti ambasadori, care ne-au creat o imagine deplorabila.
-in economia de piata este
imposibil sa apelezi la criterii morale, sufletesti, de mila si indurare. In
economia de piata, la fel ca in natura, pradatorii vaneaza indivizii mai slabi
si ii devoreaza fara mila. Dece guvernele noastre nu stiu sau nu vor sa apere
pe cetatenii romani si entitatile economice din Romania de acesti pradatori?
Guvernele din celelalte tari europene, inclusiv
foste membre ale Lagarului socialist, stiu sa o faca.
In ce priveste comparatia de
atitudine intre Occident si Sovietici, cu un final favorabil ultimilor, sunt
convins ca ea se bazeaza pe o necunoastere crasa a sovieticilor. Eu am negociat
19 ani cu inalti reprezentanti ai URSS si va asigur ca acestia ne tratau cu o
mare desconsiderare si aversiune. Toate avantajele economice obtinute de la
URSS le-am zmuls noi prin dibacie si santaj politic. Si ei erau interesati ca
Romania - punte de legatura cu Bulgaria si cu Adraitica - sa ramana dependenta
de ei.
Aceasta era pozitia institutiilor
statale. Cat priveste pe cetateni ar fi bine sa aflati atitudinea Biserici
Ortodocse Ruse fata de Biserica noastra, atitudine transmisa prin preotimea
rusa mirenilor lor.
b) se cauta motive pentru a ne
legaliza rolul infam de colonie si a ne rapi si ce ne-a mai ramas daca o mai fi
ramas ceva.
Imi vine greu sa combat aceasta
afirmatie. Prea multe erori in atat de putine cuvinte. Prea usor folosite fara
temei cuvinte grele. Poate cu un alt prilej vom reveni
asupra temei.
Cu stima, Stancu Stefan
Viorel Roman:
Iata care pot fi „cauzele
principale mult mai adanci“ ale dezastrului natiunii romane:
Dupa Marea Schisma si esecul
cruciatilor vine invazia mongola din sec. XIII, care-i obliga pe occidentali sa
puna la poarta de est a Europei doua santinele, pe polonezi si pe romani, care
in perioda interbelica pareau suficient
de tari, dar au esuat in al doilea razboi mondial.
Dupa 1945 Moscova nu se putea
baza pe catolicii polonezi, asa ca s-a aliat cu ortodoxo-comunistii moldo-valahi,
au lichidat tot ceea ce era occidenatal in Transilvania, Maramures, Bihor,
Banat, dupa care au demarat o modernizare fara occidentalizare, la care ati
contribuit si Dv ca ing.
1973 Nicolae Ceausescu face o
vizita papei Paul VI, care ii inmanreaza un Memoriu in care remarca ca
Bisericile unite din Cehoslovacia, Ungaria, Jugoslavis si Bulgaria n-s
interziste, ca in RSR, cu toate ca sunt in sfera de influenta a Moscovei.
Vezi:
Cu acest prilej nu numai ca nu
l-a invitat pe papa Paul VI in tara si a desconsiderat Memoriului, Ceausescu
s-au distantat si de a treia Roma, Moscova, voind sa faca din Bucuresti a patra
Roma, ceea ce este inadmisibil in conditiile necesitatii refacerii unitatii
crestine.
1978 Proiectul politic al lui
Ceausescu esuiaza (vezi Ioan Talpes), polonezii cu papa Ioan Paul II preiau
initiativa desfiintarii Lagarului ortodoxo-comunist. Urmeza un deceniu negru in
Romania.
1989, ortodoxo-comunistii
moldo-valahi insceneaza o Revolutie cu actori si regizori profesionisti, aleg
omul Moscovei si Ion Ilescu continua politica duplicitara bine cunoascuta.
Refuza a-l primi pe papa Ioan Paul II in tara, refuza retrocederea celor doua
mii de bisericii Bisericii unite cu Roma. Tiganii devin romi roman romanes si
incurajati de conationalli Iliescu, Nastase, Vanghelie abat atentia de la
problema a romanilor, cu care sunt acuma confundati: Moscova sau Roma?
1999 Fara Iliescu la putere papa
Ioan Paul II vine la Bucuresti si deschide porta UE romanilor.
2000 Speriati de popularitatea
Fericitului Ioan Paul II ortodoxo-comunistii moldo-valahi il readuc la putere pe Iliescu, care blocheaza orientarea
spre Roma. E firesc ca in aceste conditii occidentalii nu pot, n-au voie sa-i
ajute pe ortodoxo-comunistii, altfel i-ar confirma in politica lor duplicitara.
Nu occidentalii fac din Romania o colonie, ci moldo-valahii tarae dupa ei de un
mileniu lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si
constantinopolitane. De cate ori nu le-a dat Roma in acest rastimp o mana de
ajutor si ei cand s-au vazut cu sacii in caruta le-a intors spatele? Vzi anul:
1600, 1700, 1859, 1918, 1973, 1999, 2007.
2015, presedintel Klaus Iohannis
il invita pe papa Francisc in tara, de rezultatele vizitei va depinde viitorul
modernizarii si emanciparii Romaniei. Vor intalege oare moldo-valahii
necesitatea unei sinteze cu Scoala Ardeleana, necesitatea dialogului, unirii cu
Roma?
Mult stimate domnule Geana,
imi permit sa va scriu, fiind si
eu unul din destinatarii scrierilor domnului Viorel Roman. Nu ma pot numi nici
macar "coseur", nu pot intra in conversatie sau polemici, dar citesc
cu interes cele trimise de domnul Roman. De data asta imi permit sa relatez
doar cele traite de mine si poate indirect, aceste randuri vor fi un raspuns la
una din intrebarile domniei voastre:
In epoca comunista mergeam destul
de des din localitatea in care locuiesc, la Timisoara. Statia de autobus era
aproape de Domul catolic din Piata Unirii si intram aproape de fiecare data in
Dom. Dupa felul in care oamenii se inchina, iti poti da seama, carei religii ii
apartin. Nu arareori intrau ortodocsi in acest Dom. Eu cred, ca omul simplu, omul
de rand, omul cu adevarata credinta in Dumnezeu, realizeaza, ca nu religia
conteaza, ci CREDINTA! Aceste probleme si le pun cei de sus si nu oamenii de
rand.
Totusi, inca un fapt: satul in
care locuiesc a fost populat in proportie de 80% de etnici germani. Inainte
biserica lor era plina si in duminicile de peste an, dar mai ales de sarbatori.
Dupa emigrarea lor, biserica era aproape goala. Un gest impresionant facut de
preotul ortodox din localitate: de Sfintele Pasti (catolice) a propus
credinciosilor ortodocsi sa participe la Slujba de Inviere. Biserica a fost iar
plina!
Cu cele mai sincere urari de
bine, Doina Stoia-Osorheian (pensionara)
Ioan Geana:
Pe masura descoperirii de noi
tehnici si tehnologii in domeniul arheologiei, stiinta se confrunta cu tot mai
multe mistere a caror dezlegare, bazata pe ultimele descoperiri, incearca sa o
dea savanti ca prof. Foster Gable & comp. care nu sunt scriitori de romane
s.f. ca Jules Verne, Isac Asimov, Erik von Deniken,etc. In context, toate
religiile par să promoveze povesti similare dandu-le insa explicatii si
interpretari de natura divina, dar divinitatea insasi este contestata,
discutata si interpretata de oameni ca Newton, Einstein, Bohr, Planck, Hawking,
etc.
In prezent multi considera ca
religia a fost si este inca folosită pe post de tehnică de manipulare și
menținere în obscurantism și prostie a întregii umanităţi, fiind de bun augur
noile orientari ale Vaticanului si ale Papei Francisc privind unele dogme
catolice menite sa conduca la liniste, progres si buna stare in lume.
In aceste conditii, cine si de ce
isi mai dorește ca omenirea să nu afle adevărul?
Viorel Roman:
In afara adevarului nu suntem
liberi, de aceea suntem obligati sa-l cautam. Ceea ce nu-i usor pentru ca numai
aparent avem un adevar al credintei si altul al stiintei.
Profetii israeliti si filozofii
greci au pus bazele credintei si ratiunii. Profetii credeau in Dumnezeu, pe
cand filozofii credea in ratiune, dupa ei miturile, religia era o tehnică de
menținere în obscurantism și prostie, cum formulati si Dv. Am observat ca multi
ing. inclina spre filozofia lui Platon. Am analizat succint pe trei pagini
acest subiect in articolul „Credinta si ratiunea“, care se bucura de interes,
dovada ca tema e de mare actualitate.
Vezi:
Revista Constelatii diamantine,
Craiova, anul III, nr. 7(23)/2012
Dictatura de dezvoltare
marxist-leninista l-a scos pe Dumnezeu din societate, iar in locul Lui era
celabrat, divinizat Progresul tehnico-stiintific si sanctionati cei care nu
credeau in viitorul luminos din comunism. Asta a deformat societatea fara
liberatea cuvantului sau de miscare, asa ca si dupa 1989 revenirea la
normalitate e mai dificila decat s-a presupus, pentru ca refacerea unitatii
crestine n-a avut lor. Vedeti pretutindeni o criza, o nemultumire, o lehamite
quasi generalizata.
In aceste conditii vitrege
venirea papei Fancisc in Romania este un moment crucial pentru toti romanii si
ma bucur ca ati sesizat si Dv acest lucru.
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (IV.)
Ioan Geana:
Multumindu-va pentru competenta si eleganta lectie de istorie si tinand
seama de faptul ca in urma cu multi ani prof. N. Parhon, nepotul acad.
C.I.Parhon, intr-o discutie cu o terta persoana m-a apreciat ca un desavarsit
cozeur, respectiv genul de om care stie foarte putine despre foarte multe,
profitand de bunavointa Dvs. si fara a va rapi din timp, imi permit sa exprim
cateva nedumiri, respectiv :
1 - Mihai Viteazu a fost decapitat deoarece nu
a reusit sa refaca unitatea spirituala a muntenilor, ardelenilor si
moldovenilor ?
2 -
Ortodocsi romani din Transilvania descopera originea latina a neamului numai ca
urmare a unirii cu Roma ?
3 - De
ce Bogdan Petriceicu Hasdeu in articolul "Perit-au Dacii" din 1860
clama exagerarile si erorile Scolii ardelene si a urmasilor si discpolilor ei ?
4 - Admitand ca unirea cu Roma ar fi avut loc,
A.I.Cuza nu ar fi fost detronat si s-ar fi reusit atunci realizarea Romaniei
Mari ?
5 -
Daca B.O.R. ar fi fost unita cu Vaticanul, arbitrajul de la Viena din 30 aug.
1940 nu ar fi avut loc tinand seama si de relatiile lui Mussolini si Hitler cu
Sfantul Scaun ?
6 - Daca B.O.R. s-ar fi numit
B.C.R., Churchill ar fi scris in celebrul sau bilet la intelegerea de la Yalta
din febr. 1945, Romania 10% URSS si 90 % Aliatii si Grecia 90% URSS si 10%
Aliatii si tot balamucul celor 70 de ani care au urmat in Romania, si nu numai,
ar mai fi avut loc ?
Cu respec, I. Geana
Viorel Roman:
exact aceleasi intrebari
fundamentale mi le-am pus si eu si iata la ce concluzii am ajuns:
1 - Mihai Viteazul era deasupra
spiritului vremii in care a trait. Sfinta Liga condusa de Papa Clemens VIII si
Imparatul Rudolf II l-a primit pe Mihai cu bratele deschise in Liga si l-au
indemant sa paraseasca ierarhia soborniciasca straina de neam si sa revina in
tabara occidentalilor. Unificarea Transilvaniei cu Tara Romaneasca si Moldova
sub auspiciile papei n-a durat pentru ca Mihai Viteazu nu a mers pe linia
Romei. Acest refuz si orientarea lui subversiva spre Moscova si Constantinopol
i-au fost fatale. A fost ucis de un general al Sfintei Ligi, iar ortodocsii au
recazut apoi din nou in servitudinea orientala, dezmembrati in mai multe
provincii, complet dependente de straini. Din aceleasi considerente si dupa
aproape acelasi scenariu, acest destin tragic l-au avut dupa Mihai Viteazul,
Tudor Vladimirescu, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, chiar daca asasinii au
fost, pentru primul din tabara greceasca si pentru ultimi doi, mina lunga a
Moscovei. Aspiratia romanilor de a revenii in civilizatia latina, de care au
fost izolati de greco-ptavoslavnici, este contracarata cu succes de
Constantinopol si de "a treia Roma", Moscova. Tranzitia, reforma,
reintegrarea din zilele noastre in structurile euro-atlantice nu se deosebesc
de eforturile lui Mihai Viteazul, chiar daca limbajul nostru este mai
sofisticat si mijloacele propagandei raspindesc o ceata mai densa, peste un
adevar elementar. Dilema romanilor este simpla si mereu aceiasi - Moscova sau
Roma? Spre cine ne orientam? Mai ales in vremuri de restriste. Incercarile de a
trage de timp, de a folosi intermediari dubiosi, tinte false si chiar de a
folosi duplicitatea bizantina pentru a eluda optiunea noastra fundamentala duc
cu necesitate spre dezastre nationale si moartea conducatorilor.
2 - Asa este, Biserica unita cu
Roma, Scoala Ardeleana a formulat programul de emancipare sociala si nationala.
Cronicarii moldoveni sub influenta Cracoviei romano-catolice sunt oarecum
premergatori, dar n-au putut ajunge la nivelul Scolii Ardelene, fiind suspusi
secole de a randul Sultanului musulman turc si patriarhului sau grec, fara a
lua in considerare imbratisarea inabusitoare a Tarului rus, protectorul tuturor
ortodocsilor si in zilele noastre.
3 - Bogdan Petriceicu Hasdeu
merge pe linia catolicismului polonez, mult mai generos fata de moldoveni (nu
i-a ocupat militar militar niciodata) decat ungurii, care i-a ocupat militar pe
ardeleni, maramureseni, bihoreni, banateni si terorizat, maghiarizar secole de
a randul. Chiat si azi UDMR se simte superior ortodocsilor si e mereu la
guvernare in alianta cu ortodoxo-comunistii moldo-valahi, uniti in cugent si
simtiri inpotriva Bisericii unite cu Roma, inpotriva emanciparii,
occidentalizarii neamului. Intrarea in Europa, dupa Alianta Bucuresti &
UDMR, trece prin Budapesta, se face prin maghiarii catolicizati, occcidentalizati, care au misiunea apostolica
de ai readuce la Roma pe schismatici. De fapt ei vor maghiarizarea
ortodocsilor, nu emanciparea si occidentalizarea lor.
4 - Cuza si Kogalniceanu erau, ca
Mihai Viteazul, deasupra spiritului vremii in care au trait. Chiar
reprezentatii Romei au fost depasiti de viziunea, oferta moldo-valahilor, dupa
1860. Pe de alta parte boierii moldo-valahi au optat printr-un puci pentru
masonerie, curente culturale occidentale, frantuzesti si dinastie germana. Asa
s-au perpetuat pana in zilele noastre duplicitatea, clientelismul, nepotismul
si coruptia de la Bucuresti. Furtul si minciuna ca forme de protest legitime.
5 - Intr-adevar daca Romania Mare
era unita cu Roma, cum spera Adunarea de la Alba Iulia si Blaj, daca s-ar fi
format o mare dioceza romana, arbitrajul celor doi romano-catolici Adolf Hitler
si Mussolini n-ar fi fost atat de lejer in a decide soarta unui popor frate de
la periferia Sfantului Imperiu Roman. Sfantul Parinte ar fi avut cu singuranta
un cuvant greu de spus. Fiind insa vorba de ortodocsi dependenti, duplicitari,
orientati spre Moscova si
Constantinopol, Dikatul dela Viena a fost acceptat de toata lumea fara
probleme, dupa cum bine stiti.
6 - Acelasi lucru este valabil si
pentru intelegerea de geambasi dintre Churchill si Stalin. Ei nu sunt criminali
numai pentru ca au castigat razboiul. Trebuie sa intelegem, acceptam, char daca
este dificil dupa indobidocirea cu larg caracter de masa a poporului de catre
ortodoxo-comunistiii moldo-valahi. Ortodocsii n-au facut parte din Sfantul
Imperiu Roman, n-au apartinut de Roma, n-au fost niciodata parte din occident
si nu sunt nici azi, de facto, subiect de drept (vedeti nivelul lor de trai si
falimentul cronic greco-ortodox), ci toletati, dupa cum e foarte usor de
observat in destinele tragice ale eroilor neamului Mihai Viteazul, Tudor
Vladimirescu, Alexandru Cuza, Ion Antonescu, Nicole si Elena Ceausescu, quasi
tragi-comice ale presedintilor duplicitari ortodoxo-comunisti moldo-valahi Ion
Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu si a prim-ministrilor infractori Adrian Nastase si Victor Ponta.
Ar mai fi multe de spus, oricum,
mi-a facut o mare placere sa constat ca de o parte si alta a Cortinei de Fier,
sau azi de Argint, ne preocupa de fapt aceleasi chestiuni fundamentale.
De aceea va multumesc din inima
si va sunt recunoscator pentru acest dialog de la distanta.
Pe curand, Al DV, vr
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (III.)
Ioan Geana:
Lecturand materiale documentate si interesante
trimise de Dvs., scrierile gen. Ioan Talpes, alte documente secante ori
tangente temei abordate, inclusiv un fel de minisondaj printre rude, prieteni
si cunostinte pe aceeasi tema, am incercat o ordonare a propriilor
neclaritati/idei care dupa unii ne apartin dupa altii, nu, si m-am oprit la
cateva dintre care :
1.A facut cineva sau ceva un sondaj, un calcul sau macar o apreciere
despre cati din cei 2,2 mil. de crestini din care 1,1 romano-catolici o,8
protestanti si o,3 ortodoxi si monofiziti, sunt de acord sau nu, cu unificarea ori,
cel putin, interesati de aceasta actiune?
2.A facut cineva sau ceva o apreciere privind locul pe are l-ar ocupa
aceasta actiune , pe o scara de 1 la 10, in topul marilor probleme care
confrunta omenirea?
3.Au fost facute studii privind impactul de/la nivel geo/macro in toate
domeniile, pe care l-ar produce aceasta actiune ?… si lista intrebarilor ar
putea continua, mai ales ca, spre ex., la Conciliul II din 1962-65 s-au
elaborat si adoptat 16 documente, numar care va fi depasit cu mult in cazul in
care s-ar studia toate implicatiile unificarii.
Este posibil ca aceste date sa
existe si datorita modestiei surselor mele de informare sa nu le cunosc,
situatie in care as multumii daca mi s-ar indica, mai cu seama ca din 100
subiecti sondati a rezultat ca doar 11 par a fi interesati de problema.
In In avion, Papa Francisc a fost rugat de
către jurnalistul rus Alexey Bukalov (şeful biroului din Roma al ITAR-TAS) să
comenteze celebrarea a 1025 de ani de la creştinarea Rusiei. Răspunsul este un discurs admirativ tocmai asupra
„tradiţionalismului“ care în spaţiul românesc este blamat: „Bisericile ortodoxe
au păstrat Liturghia originală.
Ei (ortodocşii – n.a.) au
păstrat-o, o cântă, Îl adoră pe
Dumnezeu.
Noi ne-am pierdut puţin simţul
adorării Lui.
Ei Îl cinstesc pe Dumnezeu şi Îi
cântă cântece de preamărire fără să ţină seama de timp.
Într-o zi, vorbind despre
Biserica occidentală, mi s-a spus ‹‹ex Oriente lux, ex Occidente luxus››. Adică
din orient provine lumina iar din occident societatea consumului şi a
bunăstării care a făcut atâta rău.
În schimb, ortodocşii au păstrat
frumuseţea a lui Dumnezeu în centru.
Avem atâta nevoie de aerul proaspăt al orientului şi de această lumină
pe care o emană!“
Bergoglio( viitorul Papa Francisc
I ): Un iezuit foarte inteligent obişnuia să spună un fel de banc despre un tip
care alerga cerând ajutor. Cel care îl urmărea era un asasin? Un hoţ? Nu… Era
un mediocru cu putere. Într-adevăr, vai de cei aflaţi sub un mediocru cu
fumuri. Când unui mediocru i se urcă fumurile la cap şi i se dă şi un strop de
putere, vai de cei care depind de el. Tata îmi spunea întotdeauna: „Salută-i pe
oameni când urci pentru că îi vei găsi când vei coborî. Nu ţi-o lua în cap.“
Autoritatea vine de sus; cum e folosită este cu totul altceva. (...) Oamenii
Bisericii au ambiţii, există — în mod regretabil — păcatul carierismului.
Suntem umani şi suntem tentaţi, trebuie să fim foarte atenţi şi să păstrăm
miruirea pe care o primim fiindcă este un dar de la Dumnezeu. „Feliile de tort“
ale puterii, care au existat şi continuă să existe în Biserică, se datorează
condiţiei noastre umane. Dar în acel moment încetezi să mai fii un ales întru
slujire şi devii un individ care alege să trăiască aşa cum vrea şi se amestecă
în murdăria interioară.
Cu alese sentimente, Ioan Geana
Viorel Roman:
Biserica ortodoxa e subordonata,
in simfonie cu puterea laica, care le plateste salarii, finanteaza Catedrala
Mantuirii Neamului. Biserica romano-catolica a denuntat dupa Marea Schisma 1054
aceasta subordonare si e in relatii de egalitate, contractuale cu puterea
laica. Vezi Concordatul.
Probabil de aceea ortodocsii
moldo-valahi vad in unirea cu Roma o subordonare fata de Papa, ca fata de
Sultan, Tar, Secretar General al PCR, nu de contract intre frati, egali. Mai
ales ca ei vad in contract, concurenta, capitalismu o lezare a dragostei care
trebuie sa existe intre frati crestini.
Daca ar fi sa luam in considerare
voce poporului, sondajele la care va referiri, este usor de observat ca
trei-patru milioane de ortodocsi s-au pus sub protectia Patriathul Occidentului,
traiasc in UE. Cei care vor sa munceasca sub Putin, seful Bisericii Ruse si
protectorul tuturor ortodocsilor este infim.
Asta nu inseamna ca ortodoxia nu
este cealalata fata a aceleasi monede, de care are mare nevoie crestinismul
occidental, dupa cum bine ati obervat la papa Francisc.
1999 la venirea Fericitului papa
Ioan Paul II la Bucuresti am publicat o carte „De la Ram la Roma“ la Bucuresti,
care s-a bucurat de aprecierea chiar a Fericitului, probabil pentru ca am
schitat cateva coordonate ale istoriei, cum au ajuns moldo-valahi in lanturile
grele ale soborniciei si duhovniciei moscovite si constantinopolitane si cum
s-au emancipat ei prin Biserca Unita, Scoala Ardeleana.
Acum lucrez la o nou carte,
„Romania 2015. Papa Francisc in Romania“, care e mai bine zis, continuarea
celei de mai sus, cu consideratiile mele si ale criticilor mei, din ultimi 15
ani.
Interesul DV ma bucura si
incurajeaza sa va prezin mai jos o sinteza a milenarii problematicii:
Apropiata vizita a papei in
Romania ne obliga sa trecem invedere evolutia modelelor romanilor, cel ortodox
modo-valahsi cel unit cu Roma, latinist, al Scolii Ardelene. Carpatii despartorientul
de occident atat fizic, cat si spiritual, social-politic.
1054 Marea Schisma.
Constantinopolul si Roma seanatemizeaza reciproc.
1214 Cruciatii refac pentru scurt
timp unitatea crestina.
8Papa Francisc in Romania
1439 Imparatul Bizatului si papa
de la Roma refac la Conciliul de la Florenta unitatea crestina, dar
Constantinopolul cade sub urci si Luther face reforma.
1600 Mihai Viteazul adera la Liga
Crestina a Sfantului Imperiu Roman condusa de papa, reface unitatea nationala,
dar cea spiritual esuieaza si e decapitat.
1700 Ortodocsii romani din
Transilvania se unesc cu Roma, descopera astfel originea latina a neamului si
Scoala latinista, Ardelena formleaza Programl de emancipare nationala, care
intra in conflict cu atat cu maghiarii, cat si cu greco-slavii din Tarile Romane.
1859 Alexandru Cuza uneste
Moldova cu Munteania. Unirea cu Roma esuiaza.
1918 Romania Mare este visul
implinit al lui Mihai Viteazul, Cuza si nu in ultimul rand al Scolii Ardelene.
Unirea cu Roma esuiaza / Romania Mare se dezmembreaza.
1948 Biserica unita cu Roma e
integrata in Biserica moldo-valaha. Modelul de viata occidental e interzis, cel
ortodoxo-comunist modo-valah devine dictatorial pana in anul 1989.
1962-65 In vremea Conciliului de
la Vatican, papa Paul VI s-a intalnit cu patriarhul ortodox Athenagoras
(aroman) si au revocat decretele de excomunicare. Un Sinod Ortodox nu a avut
loc, totusi ridicarea anateimei a generat o destindere in Lagarul ortodoxo-comunist,
care sub Mihail S. Gorbaciov si Fericitul Ioan Paul II s-a incheiat cu
renuntarea la marxism-leninism si la Cortina de Fier.
1973 Nicolae Ceausescu este in
vizita la papa Paul VI, care il asigura de sprijin si ii inmaneaza un memoriu
legat de soarta Bisericii unite. (anexe) Dupa un deceniu de bunstarea, cand a
iesit la iveala reaua credinta a Dictatorului, e lichidat.
1989 Dupa desfiintarea Lagarului
moscovit si a Cortinei de Fier, Biserica unita cu Roma este tolerata,
bisericile si bunurile nu sunt insa retrocedate. Modelul moldo-valah incearca
sa domine Transilvania si Banatul cu ajutorul maghiarilor / UDMR.
1991 Ion Iliescu, reprezentant al
curentului ortodoxo-comunist moldo-valah merge in vizita la Ferictul Ioan Paul
II la Roma, dar refuza sa-l primeasca in Romania.
1999 Emil Constantinescu il
invita la Bucuresti si Fericitul Ioan Paul II este primit calduros de sute de
mii de credinciosi, care scandeza UNIRE, UNIRE. Aderarea Romaniei la UE/ NATO,
la civilizatia occidentala devine apoi realitate.
2013 Traian Basescu este primit
la Roma de papa Benedict XVI.
2015 Klaus Iohannis il invita pe
papa Francisc. Climatul in care va avea loc aceasta vizita in ajunul Marelui si
Sfantului Sinod Panortodox si a Anului Sfant la Roma: Papa Francisc a lansat la
Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă,
despărțite de un mileniu, arătând că victimele războaielor și tinerii cer ca
acest pas istoric să fie făcut.
„Singurul lucru pe care îl
dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este
comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj
citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce
au participat împreună la o liturghie.
De o importanță excepțională în
mesaj este faptul că Papa a ținut să sublinieze că nu există nici o pretenție
din partea catolicilor: „Biserică Catolică nu dorește să impună nici o
condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că să
cautăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii
în condițiile actuale.”
Francisc și-a continuat mesajul
istoric: „În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu putem să nu le
auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de
discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.
Cu multumiri pe scrisoare din 31
iulie, si cele mai bune ganduri, pe curand, al DV
Moldo-valahii si
Scoala Ardeleana. Un dialog (II.)
Stimate D-le prof. dr. Viorel Roman,
Ma simt onorat de atentia
acordata stangaciului meu mesaj si imi permit ca in stilul caracteristic sa-mi
exprim unele nedumeriri si pareri, cu scuzele de rigoare pentru erori si
inadvertente.
Am inteles, atat cat am inteles,
din articolele citite ca o parte insemnata din eforturile Dvs. au fost si sunt
orientate spre realizarea unui tel nobil pe care l-a initiat si pentru care a
militat Preafericitul Papa Ioan Paul al II-lea, idee la care au aderat mai
multi intelectuali de valoare din Romania printre care si I.P.S. Nicolae,
Mitropolitul Banatului.
Nu dispun de cultura si
mijloacele necesare pentru a fi o voce in domeniu dar d.p.m.d.v. ideia
unificarii celor doua biserici, Catolica si Ortodoxa, este salutara pentru toti
crestini si nu numai, asa cum am discutat si la Baile Herculane.
Imi dau seama ca in fata
realizarii acestui tel care ar rezolva multe din problemele care preocupa
omenirea in confruntarea ei cu atatea vicisitudini printre care politicile de
globalizare si efectele lor nu pot fi neglijate, sunt multe alte piedici si
impedimente.
Asa cum am scris mai sus, neavand
capacitatea necesara pentru o abordare mai de doame ajuta, am sa ma limitez la
un singur aspect minor dar care se incadreaza in aceasta problematica.
Spre exemplu "Daca reusea
puciul parlamentar din 2012 si Iliescu / Ponta reveneu la Putere 2014,
orientarea ortodoxo-comunista moldo-valahi era evident euroasiatica" ca sa va citez, mi se pare cel putin
discutabila deoarece cunoscand o parte din cei implicati cred nu exista motive
pentru a-i suspecta de asemenea orientari iar cantecele de sirena ale Monicai
Macovei si Traian Basescu & comp nu ar trebui sa se bucure de
credibilitate, macar in comparatie cu acad. Dinu Giurescu, Dan Berindei, prof.
Ilie Serbanescu si multi altii.
In acest context imi permit sa
cred ca daca occidentul ar renunta la ideia proasta a colonizarii Romaniei cu
orice pret si in orice conditii, respectand parerile, doleantele, aspiratiile
si demnitatea unui popor care nu este de ici de colo, toata lumea ar fi
castigata, inclusiv cauza pentru care militati.
Cu scuze, daca am deranjat, cu
aceleasi sentimente de stima si consideratie,
Ioan Geana
Iubite confrate, mult stimate domnule
dr. Geana,
nu noi ne alegem IDEEA, ci ea ne
subjuga pe noi, EA ne biciuieste spre arena, ca sa luptam pentru EA ca
gladiatori.
Asa a sintetizat Henrich Heine in
sec. 19, ceea ce ni se potriveste si noua, stangaci gladiatori pentru ideea
emanciparii neamului in sec. 21, in arena uramasilor legiunilor pierdute la
Dunarea de Jos.
D-ul presedinte Ion Iliescu este
ca si Dinu Giurescu, Dan Berindei, Ilie Serbanescu, reprezentant al curentului
ortodoxo-comunist moldo-valah potrivnic Unirii cu Roma. El a impiedicat cat a
putut venirea Fericitului Ioan Paul II la Bucuresti si cand s-a vazut succesul
vizitei, a fost imediat reales a treia oara, ilegal, de aceiasi potrivnicii
dialogului cu Roma.
Am fost la Blaj aniversatrs a 250
de ani de scriere romaneasca. Presedintele Iliescu si prim-ministru sau Nastase
au fost asteptati degeaba. Ei fiind tigani romanes romi s-au lasat usor
instrumentalizati de fundamentalisti moldo-valahi, care vor ca modelul lor de
viata sa fie urmat de toti romanii, nu de modelul occidental al Scoalii
Ardeleane. Aici e marul discordiei: Moscova sau Roma?
Am motive sa ma indoiesc de
orientarea pro-ocidentala a Partidei ortodoxo-comuniste PMR, PCR, FSN, USL, PC
si a conducatorilor Iliescu / Nastase / Ponta. D-na Monica Macovei este de
partea cealalalta a baricadei, pentru Roma, pentru occident. Nu euroasia!
In ceea ce priveste
neocolonialismului occidental din Romania, idee raspandita de catre aceiasi
ortodoxo-comunisti, care au dus tara de isbeliste, adica de Partidul d-lui
Iliescu si a prim ministrilor sai infractori, dati-mi voi sa va prezint o
recenzia a carti lui Ioan Talpes de la Toplet;
… si entru a ma face mai bine
intales privind Tziganizarea Romaniei mai adaug si
Pe curand, cu cele mai bune
ganduri, al Domniei Voatre,
Viorel Roman
Moldo-valahii si Scoala
Ardeleana. Un dialog (I.)
Stimate d-le prof. dr. V. Roman,
Imi amintesc cu multa placere de
intalnirea si discutiile noastre de acum cativa ani de la Baile herculne si am
citit cu aceeasi placere si atentie-atat cat mi-au permis varsta si
cultura-interesantele si documentatele Dvs. materiale pe teme de interes major,
ale Europei in general si ale Romanei in particular, apreciind faptul ca desi
plecat de atatia ani si cu o activitate la nivel planetar (cred ca nu exagerez)
nu v-ati uitat tara de bastina careia ii purtati de grija cel putin la nivel
ideologic si geopolitic.
M-ar bucura o noua intalnire care
pare, insa, putin probabila dat fiind timpul Dvs.limitat si starea mea de
sanatate, deaceea imi permit sa va redirectionez, din cand in cand, e-mailuri
si sa va trimit unele pareri personale cu privire la unele idei enuntate de
Dvs.
Cu scuzele de rigoare pentru
modul tehnicist, modest documentat si puternic incoerent am sa incep prin a
pune cateva intrebari, respectiv :
1. Apreciati ca in urma referendumului,
Anglia va parasi U.E.cunoscand ca aceasta situatie cu urmari imprevizibile a
devenit dintr-o vaga posibilitate o certa probabilitate ?
2. De ce considerati ca romanii
stau cu un picior in Europa si cu celalalt in Eurasia cand jumatate din sacii
nostri sunt in caruta Europei tractata de Germania si jumatate in caruta NATO
impinsa de SUA?
3. De ce credeti ca noi romani,
cei care locuim in Romana, mai credem in satrapia asiatico-stalinista si ca, in
conditiile globalizarii, toate drumurile duc la Roma?
Plecat de mult timp din Romania
nu aveti de unde sa stiti ca termenul de Moldo-Valahi este folosit cu precadere
in mediul istoric iar termeni ca greco-catolici, greco-ortodoxi, sobornicii,
duhovnicii moscovite sau de aiureat sunt folosti in mediul clerical, poporul
roman avand alte prioritati si oportunutati.
Cu respect si consideratie
Dr.ing. Ioan Geana.
Caransebes-Romana
Mult stimate domnule dr. ing.
Ioan Geana,
si eu imi amintesc cu placere de
intalnirea noastra de la Herculane si va multumesc pentru bunavointa acordata
incercarilor mele.
Moldo-valahii au stat 500 de ani
robi sub sultantul turc si patriarhului sau grec, pe cand ardelenii au fost in
Sfantul Imperiu German de Natiune Germana ortodocsi tolerati (cam sunt si azi
toti ortodocsii), apoi dupa 1700, dupa unirea cu Roma cu drepturi ca cetateni
occidentali.
Nu-i putem baga pe toti intr-o
oala cum incearca, vrea Partida ortodoxo-comunista / socialista FRN, PMR, PCR,
FSN, PDSR, PSD, USL, PC. Bucurestiul crede ca e singurul mod de viata pe care
trebuie sa-l urmeze toti romanii, cu toate ca se vede de la o posta lanturile
grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane.
(expresie interbelica)
Presedintii ortodoxo-comunisti
moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constaninescu, Basescu au interzis,
persecutat, marginalizat Biserica Unita, Scoala Ardeleana, garantia
apartenentei romanilor la Occident, UE/NATO.
Daca reusea puciul parlamentar
din 2012 si Iliescu / Ponta reveneu la Putere 2014, orientarea
ortodoxo-comunista moldo-valahi era evident euroasiatica.
Si cu un presedinte catolic, care
a trecut prin reforma lui Luther, Klaus Iohannis, vedeti ce rezistenta opun
ortodocsii moldo-valahii curentului prooccidental, pe care nici nu-l intaleg,
nici nu-l accepta. Nu-s copti, se spunea in perioada interbelica.
Am tratat chestiunea asta in
multe articole, le gasiti pe internet usor, cu google:
La periferia Sfantului Imperiu
Roman / UE, Anglia si Grecia n-au apartinut niciodata de el, de aceea au mari
dificultati de adaptare, integrare si se folosesc de referednumuri pentru a
testa pana unde pot merge. Uitati-va pe blogul meu
si daca vreti sa comentati, ar fi
o onoare pentru mine sa colaboram in cautarea adevarului.
In speranta unei revederi,
primiti, va rog, asigurarea celor mai bune sentimente de considerare si
respect, al DV, vr
Bremen la 28 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu