Printre nori.
~*~
Îmi place sa privesc cerul în orice
moment al zilei sau nopții,
când este senin, ori după furtuni,
cand este plin de nori ziua,
dar mai ales noaptea, atât de feeric
pictat cu mii de stele,
când urmaresc mișcarea acestora și
admir LUCEAFARUL.
Îmi dă o liniște deplină urmărindu-l,
apoi apare dorința sa zbor spre
culmi,
pentru a-i fi mai aproape,
la fiecare moment al schimbării.
Când soarele troneaza pe cer,
când apar norii, dar și noaptea,
cu luna si stelele pe el strălucind,
visându-mă undeva pe un CAR.
Am vrut sa îmblânzesc un vultur,
pentru a mă purta spre culmi,
ba chiar mi-am construit cândva
aripi,
gândind că voi putea zbura.
dar nimic nu a condus la visul
ce mi-l doream cu atâta ardoare,
culmile munților semeti ,in final,
mi-au satisfăcut parțial realizarea.
Am ademenit, de pe culmea lor, un
nor,
făgăduindu-i un cer neînsorit,
numai să mă poarte pe coama lui
spre înălțimile visate.
Pentru a-mi realiza visul copilăriei,
devenit deja obsesiv,
iata-mă plutind împreună
spre culmile înaltului dorit.
Păsări treceau, priveau mirate,
cum coama norului se unduia,
eram transpusă de ceea ce vedeam,
de căderile in gol ori ridicările in
neant.
Pană când, o ploaie măruntă, a reușit
să strice totul,
de pe nourașul meu am trecut rapid în
zbor pe altul,
apoi căderea se repeta, alunecând
încet pe un alt nor,
și încet spre locul îmbarcării, pe
culmea muntelui.
Niciodată nu trebuie sa ne abandonăm
visele,
o denotă clar zborul meu mereu dorit,
care s-a realizat după analize,
dorințe, gândiri și speranțe,
chiar de a trebuit să las irealul și
imaginația s-ajute.
~*~
Popa Genoveva
Ilustratii de catre pictorul Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu