Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2023), nr. 504(16 –31 Octombrie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare către Eminescu(XIII). Bădie Mihai!
Citesc și recitesc Doina Măriei-tale și descopăr de
fiecare dată noi valori. Parcă n-ai scris-o pentru vremea ta, ci pentru
vremurile dintotdeauna pe care le-a străbătut Neamul nostru românesc. Încerc să
mă situez cu mintea în diferite epoci, în diferite provincii românești, să iau
în calcul realitățile de atunci și de acolo și de fiecare dată îmi dau seama că
Doina Măriei-tale este mai actuală ca oricând. Este a noastră, a tuturor celor
ce simțim și gândim românește din toate vremurile și din toate locurile. Mereu
găsesc noi variante ale acestei nestemate, ceea ce dovedește cât de mult s-au
temut de ea mai marii vremii. Care mai de care au cenzurat-o, au ciopârțit-o,
ca s-o facă mai blândă, mai puțin revoluționară. Ea a rămas, totuși, sabia care
a pătruns până în inima vrăjmașilor Țării și Neamului românesc.
Toată istoria însângerată a Basarabiei și Bucovinei,
cu toate nedreptățile strigătoare la cer, cu toate dislocările și siberiile
înghețate, cu toate colonizările de populații străine, cu toate lacrimile,
rugăciunile și blestemele mamelor, soțiilor, surorilor și iubitelor, cu toate
scrâșnetele de durere și de ură ale moldovenilor răstigniți pe crucea Istoriei
sunt concentrate în versurile Doinei tale: De la Nistru pân’ la Tisa/Tot
românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate/ Din Hotin
și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/De la Mare la Hotin/ Calea noastră
ne-o ațin/ Și Muscalii și Calmucii/ Și nici Nistrul nu-i îneacă/Săraca țară,
săracă!”
Toată drama învățământului românesc devenit teren
experimental pentru toate metodele pedagogice din lume, cobai pentru toți
miniștrii și neaveniții, străin de sufletul, mentalitatea, interesele și
nevoile românești sunt reflectate în versuri precum acestea: ,,Din Boian la
Cornu Luncii/ Jidovește-nvață pruncii/ Și sub mână de jidan/ Sunt românii lui
Ștefan.”
Toată truda de-o viață, toate economiile făcute cu
privațiuni și cu abstinențe pe care numai sfinții și le permiteau au fost
înghițite de jocuri financiare regizate din umbră de rechini ai vremii noastre.
Denumiri precum ,,inflație”, ,,devalorizare”, ,,denominalizare” și altele
asemenea, au făcut ca să ne trezim peste noapte că nu mai avem nici bani pentru
cruce și colivă. Asta la nivel de individ. La nivel de țară situația a fost și
mai dramatică. Coloși industriali, care produceau mărfuri, pe care le exportam
în toate colțurile lumii, au fost dați la fier vechi. Produceam un tractor la
fiecare opt minute, câte un autoturism la fiecare cinci minute, produceam
utilaj petrolier de extracție și rafinare pentru noi și pentru tot Orientul,
mobilă de lux pentru toate categoriile sociale, produceam din toate cele
necesare pentru consumul intern și pentru export. Aveam pământ roditor, capabil
să hrănească toată Europa! Eram singura țară fără datorii externe, cu bănci
solide, pregăteam înființarea unei bănci mondiale…. S-a ales praful de toate!
Au dreptate versurile tale, când spun despre român ,,Că-ndărăt tot dă ca
racul/Fără tihnă-i masa lui/Și-i străin în țara lui.”
Am vândut pe nimic bogățiile țării, minereuri, petrol
și gaze, bogățiile solului, pădurile, terenurile arabile, unitățile strategice,
vitale pentru independența unui popor. Austriecii n-au picătură de petrol în
subsolul lor, dar îl iau pe-al nostru, îl rafinează la ei sau în rafinăriile
noastre și ni-l vând apoi ca benzină și motorină la prețuri enorme. În 1979 am
cumpărat o Skoda cu 28.000 lei; acum, cu acești bani nu pot cumpăra o jumătate
de litru de motorină! Ne-a dat Dumnezeu gaze naturale în Transilvania și-n
Marea Neagră; ne-am grăbit să le vindem ungurilor, ca să avem de unde le
cumpăra apoi! Apele noastre produc curent electric la un preț derizoriu; minele
produceau cărbune suficient ca să funcționeze termocentralele și să dea curent
electric suficient pentru țara noastră. Au venit ,,băieți deștepți cu gulere
albe” de afară, au cumpărat curentul la prețuri mici și ni-l vând acum cu
prețuri înspăimântătoare. Curentul produs de români îl vând românilor cehii,
italienii și cine știe ce alți venetici. Noi nu eram în stare să-l vindem! La
un moment dat, am făcut socoteala că, pentru a achita curentul consumat într-un
an, îmi trebuie prețul a zece porci….! Este exact ce spuneai tu, Bădie: ,,Din
Brașov pân’la Abrud/ Vai ce văd și ce aud/ Stăpânind ungurul crud/Iar din Olt
până la Criș/ Nu mai este luminiș/ De greul suspinelor/ De umbra străinilor,/
De nu mai știi ce te-ai face,/ Sărace român, sărace!”
Ne pleacă afară floarea satelor și orașelor românești,
tinerii și copii. Ne piere neamul de la un an la altul. Suntem tot mai puțini,
tot mai îmbătrâniți, tot mai neputincioși. Nu mai găsești oameni să sape groapa
unui mort! Nu mai este mână de lucru calificată. Vedem tot mai des la muncă pe
șantierele noastre oameni veniți de la mii de kilometri, din Orientul Apropiat
și cel Îndepărtat. Cei mai mulți vin din zone de război, vin cu moartea-n
spinare și cu speranța-n suflet. Aceștia
vor fi, probabil, locuitorii de mâine ai țării noastre, ,,românii”. Alături de
ei vine o altă categorie: afaceriști, patroni, bancheri, învârtiți,
aventurieri. Nu știu cum se face, dar vin cu pingelele rupte și pleacă gemând
sub sacii plini de bani. Aș da exemplu aici Firma Bechtel, care ne-a pricopsit
cu autostrada ,,Transilvania”, ne-a luat bani grei și dusă a fost, iar noi am
rămas cu degetul în gură. Și am avut și noi reprezentanți, juriști,
politicieni, oameni cu răspundere ca să semneze contractele! Of, of, of!
Versurile tale, Bădie, rezumă totul: ,,De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în
puhoi/ Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/
Zboară paserile toate/ De neagra străinătate/ Numai umbra spinului/ La ușa
creștinului/ Codrul geme și se pleacă/ Și izvoarele îi seacă/ Săraca țară,
săracă!”
Blestemai, Bădie, căci îți era sufletul plin de obidă
și de durere, când vedeai veneticii cum sug vlaga țării și a neamului tău.
Blestemele tale sunt mai actuale ca oricând, schimbând doar destinatarii: Cine
ne-a adus jidanii/ Nu mai vază zi cu anii/ Și să-i scoată ochii corbii/ Să
rămâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în veci/ Cine
ne-a adus muscalii/ Prăpădi-i-ar focul jalei/ Să-l arză, să-l dogorească/
Neamul să i-l prăpădească,/ Iar cine mi-a fost mișel/ Seca-i-ar inima-n el,/
Cum dușmanii mi te seacă/Săraca țară, săracă!”
Speranța tu ți-o pui în înaintași, în Măria-sa Ștefan
cel Mare și Sfânt. Altfel spus, ți-o pui în Istorie. Și bine faci. Numai
poporul care-și cunoaște istoria, lupta și speranțele înaintașilor, numai
poporul care a învățat de la străbuni că victoria e posibilă, că toți marii
coloși ai vremii nu sunt decât uriași cu picioare de lut, că în unitate și
perseverență stă puterea unui neam, va putea învinge. Atâta vreme cât marii
eroi ai Neamului ne sunt călăuze prin vreme și rugători la tronul ceresc, ne
simțim mai puternici, mai uniți și speranțele izbucnesc ca un vulcan. Tocmai de
aceea dușmanii Neamului de aproape și de departe devin alergici când vine vorba
de istorie, caută s-o falsifice, s-o amestece cu istoria altora, să scoată din
manuale marile figuri ale trecutului nostru și să introducă paiațe sclivisite,
care au avut ,,succesuri” de trei parale. Istoria a fost și va rămâne, alături
de Biblie, cartea noastră de căpătâi, din care vom sorbi apa vie a puterii în
lupta pentru dreptate socială și independență națională. Aș tot rosti versurile
Domniei-Tale, Bădie: Ștefane, Măria ta,/ Lasă Putna, nu mai sta,/ Las’
arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija gropilor/ Dă-o-n seama
popilor/ La metanii să tot bată,/Ziua toată, noaptea toată,/ Să se-ndure
Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău…/ Tu te-nalță din mormânt/ Să te-aud din
corn cântând/ Și Moldova adunând/ Adunându-ți flamurile/ Să se mire neamurile!”
Optimist erai, Bădie, când afirmai că: ,,De-i suna din
corn odată/ Ai s-aduni Moldova toată/De-i suna de două ori/ Vin și codri-n
ajutor;/ De-i suna a treia oară/ Toți dușmanii or să piară/ Dați în seama
ciorilor/ Ș-a spânzurătorilor/ Ștefane, Măria Ta,/ Lasă Putna, nu mai sta/ Că
te-așteaptă litvele/ Să le zboare tigvele/ Să le spui molitvele/ Pe câți pari,
pe câți fuștei/ Căpățâni de grecotei/ Grecoteii și străinii/ Mânca-le-ar inima
câinii/ Mânca-le-ar țara pustia/ Și neamul nemernicia!”
Unde mai sunt, Bădie, românii tăi, românii lui Ștefan,
ca să se mai ridice toți ca unul să-și apere Țara și ființa? Sunt risipiți în
lumea toată, ca puii de potârniche! Unde sunt codrii care sperai că vor da
ajutor luptătorilor? Munții sunt bărbieriți zi de zi de mii și mii de hectare
de pădure, fără ca cineva să se sinchisească! Greu a fost și este greu, Bădie!
Dumnezeu știe cum o mai fi în viitor. Ne mângâiem Țara cu sufletul nostru și cu
versurile Măriei-Tale: ..Cum te pradă, cum te seacă,/ Săraca țară, săracă!”
Cu bine, Bădie, pe curând!
*
Minunea cu femeia paralizată. Aproape de Mănăstirea Cuviosului, în satul
Ceaguniţa locuia o femeie ce se numea Tatiana. Aceasta se îmbolnăvise grav şi
îi paralizaseră toate membrele; de doi ani suferea cumplit din pricina acestei
boli şi de multe ori leşinase astfel încât nu mai nădăjduia să rămână printre
cei vii.
Într-o zi bolnava a fost cuprinsă de un somn uşor şi
imediat a văzut înaintea ei un monah impunător, plin de sfinţenie şi cu păr
cărunt, care i-a spus: „Dacă voieşti să fii sănătoasă, du-te la Mănăstirea
Preasfintei Treimi în ziua Praznicului Pogorârii Sfântului Duh şi aşează-te la
mormântul Sfântului Alexandru şi Dumnezeu îţi va dărui vindecare de boala
aceasta". Ea i-a răspuns: „Doamne, chiar dacă voiesc, tot nu pot ajunge
din pricina acestei grele suferinţe". Atunci el i-a spus: „îndrăzneşte,
fiică, şi ridică-te şi mergi, căci vei dobândi vindecare". După aceea s-a
făcut nevăzut. Femeia, venindu-şi în fire, s-a umplut de frică şi de bucurie
şi, simţind în ea o oarecare putere, a înţeles că a dobândit vindecare. Şi,
ridicându-se din pat, fără să mai simtă boala, l-a chemat pe soţul ei şi i-a
povestit despre slăvita minune: cum a dobândit vindecare datorită stareţului
impunător şi plin de sfinţenie care a venit la ea.
Şi, dându-şi seama că cel ce i se arătase fusese
Cuviosul Părinte Alexandru, care pretutindeni se arăta grabnic ajutător către
cei ce-l chemau, s-au bucurat şi au adus mare mulţumire lui Dumnezeu și
Cuviosului Părinte Alexandru. Apoi, venind la Mănăstirea Preasfintei Treimi,
săvârșind un maslu de mulțumire, au sărutat cu cinste racla Cuviosului și au
povestit tuturor despre slăvita minune, bucurându-se și slăvind pe Dumnezeu.
(Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi,
Ed. Egumenița, 2009, p. 107).
*
Profesor Doctor Pătru Meilă. Nu credeam că va veni
vreodată vremea să scriu despre Domnul Profesor Pătru Meilă ca despre unul care
,,a fost!” Era atât de vioi, de viguros, de plin de viață, încât îl socoteai,
pe drept cuvânt, tot tânăr.
Era tânăr, într-adevăr, sub aspect spiritual, dar
umerii îi adunaseră pe-ncetul trei sferturi de veac. Anii și grijile nu-l
marcaseră prea mult, nu-l cocoșaseră, cum se întâmplă la mulți bătrâni, doar
inima i-o obosiseră pe-ncetul
O simțise slăbindu-i, dar tot amânase reparațiile de
pe o zi pe alta, având altele mai ,,importante” de rezolvat decât propria
sănătate. Acum e târziu! Zilele trecute s-a dus!
Se născuse în Malovăț. Mama îi murise de timpuriu.
Orfan fiind, neavând mult loc în casă, alături de mama vitregă, și-a petrecut
cea mai mare parte a copilăriei la Bârda, la unchiul său, Ion Luca, zis
Ciocârlan. Își amintea cu nostalgie de acei ani ori de câte ori avea prilejul
și menționa numele de locuri și poteci din Bârda, pe unde umblase în copilărie.
Plecase la școală susținut, în mare măsură, de același unchi de pe mamă.
Inteligența și truda proprie l-au ajutat și s-a afirmat repede ca un om capabil.
Bursele obținute, banii câștigați în vacanțe și-n
orele de răgaz prin muncă și corvoadă pe unde se putea, l-au ajutat să-și
termine studiile. A urcat repede treptele ierarhiei medicale. A îmbrățișat
Pediatria, voind să fie mereu alături de cei mici și să le redea sănătatea.
A ajuns profesor universitar la Facultatea de Medicină
din București, director al Spitalului Central de Copii ,,Grigore Alexandrescu”
din București, redactor-șef al revistei ,,Pediatria”. A scris numeroase
tratate, lucrări, studii și comunicări
de Pediatrie. A participat la nenumărate congrese, simpozioane, sesiuni
și întruniri științifice pe teme de Pediatrie și nu numai. S-a impus printre
corifeii medicinii românești prin munca și capacitatea sa.
Îmi spunea adesea: ,,- Dacă aș fi intrat în politică,
aș fi ajuns departe! N-am făcut-o, deși mi s-a propus de nenumărate ori,
fiindcă am vrut să-mi fac meseria și s-o fac cât mai bine. Cred că am reușit.
La spitalul meu au venit copii din toată țara cu cele mai grele afecțiuni și au
plecat sănătoși. Mortalitatea la mine în spital a fost aproape inexistentă!”
Spitalul era pentru dânsul a doua casă. Știa să-și
camufleze gândurile, grijile și necazurile sub un zâmbet cald, încurajator.
Fața lui era întotdeauna veselă. Te primea cu suflet cald, îți asculta păsul și
făcea tot ce era omenește posibil să te ajute.
Vorbea fiecăruia pe limba lui.
Cel mai mult îi plăcea să discute cu cei de la țară, mai ales cu
mehedințeni. Fiecare mehedințean care-i călca
pragul aducea cu el o părticică din locurile natale, din copilăria Domnului
Profesor.
Îl căutau nu numai cu copii bolnavi, ci și adulți.
Domnul Meilă era gata oricând să pună mâna pe telefon și să ia legătura cu cele
mai renumite personalități ale medicinii românești. Îi erau colegi și prieteni.
Parcă și azi îl aud vorbind cu un mare chirurg la
telefon: ,,- Mă, Zamfire, sunt eu, mă, Pătru lui Meilă din Malovățul
Mehedințiului, mă! Vezi că-ți trimit pe preotul meu din sat cu copilul. Are o
problemă. Te rog, Zamfire, servește-mă pe mine!”
Și ușile ți se deschideau peste tot, zâmbetul și
serviabilitatea le întâlneai
pretutindeni, fiindcă, de, erai consăteanul sau cel recomandat de Profesorul
Meilă!
Era dezinteresat în tot ce făcea. Plăcerea, bucuria de
a ajuta pe cineva îi umpleau sufletul, constituiau pentru dânsul adevărata
viață, adevărata răsplată.
De mulți ani își mai dorea să mai ajungă odată de
Crăciun în satul său, să mai facă trandafiri ,,tocați cu barda”, așa cum făceau
tatăl și unchiul său. N-a mai ajuns! L-au luat valurile.
Acum odihnește la Cluj, în pământul Ardealului.
De acolo de unde o fi, sufletul său mare aude poate
șoapta celor ce l-au cunoscut, tuturor celor ce au beneficiat de știința și de
bunătatea sa șoptind cu sinceritate: ,,Dumnezeu să te ierte și să te
odihnească, Domnule Profesor, și să te răsplătească pentru tot binele ce l-ai
făcut în lume!”
*
File de jurnal - 8 Martie 1984. ,,Am lucrat la Coloana Infinitului, vol. II.
Am ajuns la pag. 341. Seara am făcut Pavecernița Mare la Malovăț. S-a umplut
biserica de lume.
L-au adus pe Ion Gh. Luca(Ionică al lui Gheorghe al
lui Buică) de la spital. Nu mai are speranțe de scăpare. Are cardiopatie
ischemică și insuficiență cardiacă. L-am împărtășit. Era camera și curtea plină
de lume. Părinții mei au stat la el până pe la 23.00.
Tăticu mi-a spus că a vorbit cu cetățeni de la Cacoți,
care lucrează la Ferma Bârda. I-au spus că la ei Programul unic e literă de
lege. Nu s-a îngăduit nici o excepție de la contractările prevăzute în ziar.
,,- Am sărăcit, măi, frate, i-a spus unul; aveam căruță și cai, vite! Acum nu
mai am nimic. Am plecat în lume cu muiere cu tot să ne câștigăm pâinea. Am
lucrat o vreme prin Banat. Am văzut acolo zeci de case părăsite de nemți.
Șvabii plecaseră în străinătate, în special în R. F. Germania, iar gospodăriile
lor rămăseseră în patrimoniul statului. Veneau țigani din Moldova, se duceau la
Consiliul Popular și închiriau pe câte 100 – 200 lei câte o gospodărie la care
trudiseră câteva generații. A doua zi vedeai că ceva s-a schimbat: ba o
scândură lipsă din gard, ba o cârpă la geam etc.!”
Era ora unu noaptea. Nu mă culcasem încă. Citeam niște
reviste. La poartă s-a oprit o mașină. Era medicul veterinar Stoican,
oficiantul Pitulicu și cu doi necunoscuți. Veniseră să facă ,,o petrecere” la
mine ,,până dimineață”. Le-am explicat că nu pot să-i primesc, fiindcă e
noapte, e Postul Mare, iar în vecini un om trage să moară. Abia au acceptat să
plece, după ce le-am dat un litru de vin bisericesc să-l bea pe drum. Stoican
conducea mașina. Am aflat peste două zile că fusese bătut de niște cetățeni din
Severin. În Malovăț dăduse buzna în casă peste Elisabeta Teșilă. Aceasta serba
ziua fiicei sale. Erau câteva familii din Severin în casă, la masă. Stoican,
beat, a început să vorbească aiurea. S-au sculat binișor doi dintre meseni, au
pus mâna pe Stoican și i-au dat o bătaie soră cu moartea. Noaptea a dormit sub
cerul liber, pe zăpadă, în fața magazinului comunal. I-a fost milă de el
paznicului și l-a acoperit cu cojocul. Telectual, nu glumă!”
*
Ultima frunză. O frumoasă poezie semnată de către Doamna Elena Baciu-Mihailov cu acest titlu o redăm mai jos:
Toamna,
îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,
A
trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat.
Avea
ochii plini de ploaie, și un zâmbet dulce-amar,
Iar
la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar.
Îi
cădeau din geantă frunze... una, două, sute, mii,
Roșii,
galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii.
Am
privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa,
-
Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa.
"Ce
nechibzuită-i toamna!" M-am gândit în sinea mea,
"Își
aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!"
-
E bogată, își permite! Am zis eu printre suspine,
Fără
să observ că TOAMNA, era la un pas de mine.
Dânsa
m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.
-
Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea.
Dup-o
clipă de tăcere, TOAMNA a adăugat:
-
Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia
noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Un domn care nu vrea să i se știe numele a
achitat 3.500 lei, sumă reprezentând
valoarea celor 70 noptiere ce le-am donat Azilului de la Strehaia; Domnul
Olteanu Mădălin din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 1.000 lei; Doamna Sârbu
Bubica-Felicia din Turda(CJ) și Domnul
Tătucu Grigore din Malovăț:câte 300 lei;
Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrenberg(Germania): 244 lei; Domnul Popescu
George-Laurențiu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Marin Zăuleț,
fiu al satului Bârda și Domnul Michescu Nelu-Cristi din Puținei, fiu al satului
Malovăț: câte 200 lei; Domnul Bobiț Marius din Tr. Severin, fiu al satului
Malovăț: 150 lei; Doamna Teșilă Doina din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț;
Doamna Prof. Silvia Petrescu din Oradea, Domnul Bazavan Ion din Tr. Severin,
fiu al satului Malovăț, Doamna Moacă Maria din Tr. Severin și Doamna Magda
Ileana din Maureni(CS): câte 100 lei; Doamna Bașulescu Maria din Tr. Severin:
50 lei.
Domnul Vișan Bădiță din Malovăț a mai achitat 300 lei
pentru contribuția de cult, totalizând până acum 405 lei. Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
În luna octombrie am donat pâine credincioșilor
prezenți la biserică, astfel: 1 Oct.: 136 pâini; 8 Oct.: 158 pâini; 14 Oct.:
164 pâini; 15 Oct.: 121 pâini; 22 Oct.: 180 pâini; 26 Oct.: 79 pâini; 29 Oct.:
115 pâini. În total, în luna octombrie s-au donat 953 pâini. Totodată, s-a
vândut pâine cu 1,30 lei/buc., prețul de achiziție, astfel: 1 Oct.: 614 pâini;
8 Oct.: 242 pâini; 14 Oct.: 36 pâini; 15 Oct.: 729 pâini; 22 Oct.: 220 pâini;
27 Oct.: 221 pâini; 29 Oct.: 585 pâini. Așadar, s-a vândut 2.647 pâini.
*
În cursul lunii Octombrie am făcut câteva cheltuieli
mai mari, astfel: 4.680 lei brutăriei pentru cele 3.600 pâini donate și
vândute; 3.500 lei noptiere pentru Azilul Strehaia; 1.995 lei tipografiei
pentru vol. România în flăcări; 1.768 lei tipografiei pentru Jurnal, vol. VI;
1.400 lei 70 porții de mâncare pentru azilul de la Strehaia; 850 lei impozit;
840 lei protoieriei pentru candele;
650,69 lei 31 pachete hârtie de scris; 525 lei tipografiei pentru Tudor Vladimirescu(în
limba sârbă); 439 lei poștei pentru
colete; 325 lei pentru suc și apă
minerală pentru azil; 240 lei timbre poștale; 205 lei cărți; 104 lei
internetul; 90 lei protoieriei pentru cărți; 89 lei un toner; 75 lei băncii
pentru comisioane; 72 lei un adaptor pentru calculator; 66 lei curentul
electric și altele mai mici.
*
În ziua de 19 octombrie am făcut o vizită la
Azilul-spital din Strehaia. Preotul a fost însoțit de Domnii Dima Vasile și
Nistor Petre, consilieri parohiali. Am dus acolo cu acest prilej 70 porții
mâncare(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu,
cozonac, prăjituri, suc și apă minerală). Am dus, de asemenea, de 70 noptiere
de pat. Am sondat situația în mai multe magazine și ateliere de mobilă pentru
noptiere. Prețurile au variat între 90-300 lei/buc. Până la urmă, am găsit un om
al lui Dumnezeu, patronul unui atelier de mobilă, Domnul Nicolae Velișcu, care
a fost de acord să ne confecționeze 70 noptiere, cu 50 lei/buc., renunțând
astfel la manoperă. Am găsit, de
asemenea, un credincios, care nu vrea să i se știe numele, dar a donat 3.500
lei, costul celor 70 noptiere. Dumnezeu să le ajute!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 502 în ,,Gândacul de Colorado”, 10 iul. 2023,
(https://www. gandaculdecolorado.com); ,,Scrisoare pastorală” – 502, în
,,Observatorul”, Toronto, 17 oct. 2023, ediție online(http://www.
observatorul.com); Nicolae Iorga -
,,ambasador” al gândului și neamului românesc, în ,,Națiunea”, București, 19
oct. 2023, (https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare lui Eminescu(II), în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(1201), 26 oct. 2023,
http://obiectiv-mehedintean.ro, p. 12;
,,Scrisoare pastorală” – 503, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 29 oct.
2023, ediție on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); Evoluție sau involuție? în ,,Națiunea”,
București, 6 nov. 2023(https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare lui Eminescu(X),
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2025), nr. 9 oct. 2023, http://obiectiv-mehedintean.ro;
*
Simpozioane. ● În zilele de 27-28 Oct. s-a desfășurat
la Vidin(Bulgaria) a doua ediție a Simpozionului ,,Sf. Cuv. Teofana Basarab”.
În ziua de 27 Oct., participanții s-au deplasat în nordul Vidinului, în
creierii munților și, la Albotina, au vizitat complexul monastic rupestru din
sec. al XIV-lea. Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele Asociației Vlahilor
din Bulgaria, le-a făcut celor participanți o amplă prezentare a complexului
aflat azi sub egida UNESCO, oprindu-se cu grijă și competență asupra mormântului,
pe care domnia-sa îl socotește a fi aparținut Sf. Cuv. Teofana Basarab.
Argumentele prezentate au fost convingătoare pentru cei prezenți.
A doua zi a ajuns la Vidin și preotul Dvs. împreună cu
fiul său, Domnul Cristian Stănciulescu-Bârda. Prima activitate pentru ziua de
28 oct. a fost participarea la slujba dedicată Sf. Cuv. Teofana Basarab în
biserica ,,Sf. Cuv. Paraschiva” din Vidin, biserică construită în sec. al
XVII-lea de către Matei Basarab, domnul Țării Românești. Fiindcă la vremea
aceea Bulgaria era pașalâc turcesc, iar turcii nu permiteau decât construirea
unor biserici creștine înalte cât un călăreț (aprox. 2,50 m), constructori au
găsit o soluție ingenioasă. Au săpat o platformă la câțiva metri sub nivelul
solului și au început construcția. Când aceasta a fost gata, ea era o biserică
normală ca înălțime, dar trecea deasupra pământului doar 2,50 m. În felul
acesta se respecta dispoziția turcească, dar se respecta și tradiția creștină
privind construcția bisericilor. Din păcate, biserica era într-o stare jalnică,
dacă avem în vedere că pictura era aproape ștearsă peste tot! A fost aleasă
însă pentru această slujbă, având legătura ei cu Țara Românească. Slujba a fost
oficiată de Inaltpreasfințitul Mitrop. Daniil, mitropolitul Vidinului, însoțit
de câțiva preoți bulgari. Din păcate, slujba a fost oficiată în limba slavonă,
așa cum se oficiază toate slujbele în Bulgaria. Doar câteva tropare au fost în
limba bulgară și Tatăl nostru în limba română. Predica a fost rostită de ierarh
în limba bulgară. Cei cunoscători ne-au tradus și nouă, românilor. A fost o
predică foarte reușită.
După slujbă am mers în sala de conferințe a Muzeului
Epigrafic din Vidin. Acest muzeu se află în clădirea în care a funcționat o
parte din garda lui Osman Pașa, comandantul armatei turcești din cetatea
Plevnei, pe care trupele române au învins-o în Războiul de Independență din
1877. Clădirea avea două nivele. În nivelul de la parter erau caii, iar
deasupra, la etaj, erau soldații. Azi muzeul deține pietre cu inscripții din
vremea romanilor, popoarelor migratoare, din vremea stăpânirii turcești.
Simpozionul s-a desfășurat de-a lungul a cca. cinci ore. Printre cei
participanți s-a numărat la loc de cinste Inaltpreasfințitul Mitrop. Daniil,
mitropolitul Vidinului. Deși a spus că nu va rămâne decât maximul un sfert de
oră, a rămas până la sfârșitul lucrărilor. Deschiderea oficială a fost făcută
de către Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, după care a dat cuvântul preotului Dvs.
Domnul Ivo Gheorghiev, împreună cu fiul său, Filip Gheorghiev, au tradus în
bulgară și română, după cum a fost cazul, toate comunicările susținute. Preotul
Dvs. a susținut comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab, cea mai importantă
personalitate românească din sudul Dunării. Comunicarea s-a derulat pe mai bine
de o jumătate de oră, având în vedere că s-a făcut și traducerea. Mitropolitul
a fost foarte interesat de comunicarea respectivă. Singurul lucru care l-a
deranjat a fost faptul că prea mult au fost lăudați românii față de bulgari.
Mde! Au urmat vorbitori români și bulgari.
Simpozionul a fost un câștig real pentru cultura și istoria românească
și bulgară.
Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei
Mănăstiri Lainici, s-a oferit și anul acesta să suporte costul al 100 exemplare
din cartea preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab, pe care le-am donat
participanților la simpozion.
După simpozion a urmat o masă la restaurant și apoi
fiecare a plecat spre casă. Preotul Dvs. și fiul său au vizitat Sf. Mănăstire
Maglavit.
● Duminică, 29
oct., Preasfințitul Episcop Nicodim împreună cu alți doi ierarh și mulți preoți
și credincioși au participat la slujba de la Sf. Mănăstire Strehaia, unde au
pus piatra fundamentală pentru un schit dedicat Sf. Cuv. Teofana Basarab. De
acolo, participanții s-au deplasat la Zegujani, unde Episcopia Severinului a
ridicat o troiță dedicată ofițerului aviator Nicolae Dorobanțu, luptător
anticomunist. La cele două manifestări au participat și Domnii Ivo și Florin
Gheorghiev,
Luni, 30 Oct. s-a desfășurat la Tr. Severin, în fostul
restaurant al partidului, azi al Episcopiei Severinului și Strehaei, ediția a
II-a a simpozionului ,,Țara Severinului – oameni, fapte, locuri”. Au participat
oameni cu preocupări istorice din cele mai diferite locuri și domenii. Preotul
Dvs. a participat cu două comunicări: Un manuscris inedit privind începuturile
școlii din satul Malovăț și Mărturii ale localnicilor referitoare la ofițerul
Nicolae Trocan, luptător anticomunist. Simpozionul a fost un real câștig pentru
Biserica și cultura română, cu atât mai mult cu cât în următoarele săptămâni
vom avea tipărite într-un volum toate
comunicările susținute.
●Academia Daco-Română l-a invitat pe preotul Dvs., al
cărui membru este, la simpozionul dedicat lui Dimitrie Cantemir, cu prilejul
împlinirii a 350 ani de la nașterea domnitorului moldovean. Simpozionul va avea loc la Craiova
în ziua de sâmbătă, 9 decembrie a. c. Preotul Dvs. s-a înscris cu comunicarea Dimitrie Cantemir – campion al politicii și
culturii române medievale. Nu era frumos ca să refuze o asemenea invitație!
*
Pelerinaje. Excursii. Pentru joi, 9 noiembrie,
organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț -
Bârda – Tg. Jiu – Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg -
Mănăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Biserica Densuș –
Caransebeș – Mănăstirea Teiș – Mănăstirea Piatra Scrisă – Tr. Severin – Bârda.
Prețul provizoriu este de 60 lei/pers.
*
Zâmbete. ☺,,- De ce se îngrașă femeile?” ,,- Pentru că
mănâncă zilele bărbaților!” ☺Pacientul: ,,- Domnule doctor, ce aveți pentru
Parkinson?” Doctorul: ,,- Tot respectul meu!” ☺70 % dintre români trăiesc în
stres. Restul de 30 % trăiesc în Italia, Franța, Germania, Spania...!”
☺Proaspăt căsătorită, tânâra soţie se plânge soţului: ,,- M-am săturat! Eu fac
mâncare, eu spăl, eu calc, eu fac curat în casă! De parcă aş fi o Cenuşăreasă!”
Soţul:,,- Ei, vezi draga mea! Nu ţi-am zis eu, că o să îţi ofer o viaţă ca în
poveşti?!” ☺,,- Ce s-a gândit Bulă să-i ia mamei de ziua ei?” ,,- Zece mii din
poşetă...!”
*
Program. În cursul lunii Decembrie avem următorul
program de slujbe: 2 Dec.(Malovăț-Bârda);
3 Dec.(Malovăț); 6 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora
12.30); 9 Dec.(Malovăț-Bârda); 10 Dec.(Bârda);
15 Dec.(spovedit și împărtășit la Bârda, la biserică și în sat); 16 Dec.
(Malovăț-Bârda); 17 Dec.(Malovăț); 18
Dec.(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.
(colindul cu icoana în Malovăț, pe traseul cunoscut); 22, 23 Dec.(colindul cu
icoana în Bârda, pe traseul cunoscut); 24 Dec.(Malovăț); 25 Dec.(Bârda); 26 Dec.(Malovăț); 27 Dec.(Bârda); 31 Dec.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa: stanciulescubarda@ gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu